ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6055/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 622 din 4 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta P.L., împotriva deciziei nr. 400 R din 15 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, obligând pe recurentă să plătească intimatei-pârâte Asociația de Proprietari a Blocului, suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 400 R din 15 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de reclamantă împotriva deciziilor nr. 81 din 8 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, nr. 296/2007, nr. 210/2007, nr. 492R/2006 pronunțate de Curtea de Apel București, nr. 525 R/2006, pronunțată de Tribunalul București și sentința civilă nr. 7347/2005, pronunțată de Judecătoria sector 6 în contradictoriu cu pârâții Asociația de Proprietari a blocului, P.G. și V.I.

Prin decizia nr. 296 R din 3 mai 2007 Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a anulat ca netimbrată contestația în anulare formulată de contestatoarea P.L. împotriva deciziei civile nr. 210/R din 27 martie 2007 a aceleiași instanțe. Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia nr. 210 R din 27 martie 2007, de asemenea, a anulat ca netimbrată contestația în anulare formulată de P.L., împotriva deciziei civile nr. 81/R din 8 februarie 2007 a aceleiași instanțe. Prin decizia nr. 81 R din 8 februarie 2007 Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a respins contestația în anulare formulată de P.L., împotriva deciziei nr. 492 din 8 septembrie 2006 a aceleiași instanțe.

Prin decizia nr. 492/R din 8 septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei 525 din 8 martie 2006 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 525 R din 8 martie 2006 a respins recursul reclamantei P.L. și a admis recursul pârâtelor P.G.

și V.I., împotriva sentinței civile nr. 7347 din 14 noiembrie 2005 a Judecătoriei sector 6. Împotriva acestor decizii, reclamanta a declarat recurs, fără ca în drept să precizeze motivele de nelegalitate, iar prin decizia civilă nr. 622R din 4 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și justiție, recursul a fost respins ca inadmisibil, astfel cum deja s-a arătat, recursul fiind promovat împotriva unei decizii irevocabile nr. 400R din 15 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a IX-a, pronunțate în soluționarea unei contestații în anulare, formulate, la rândul ei, împotriva unei decizii irevocabile. Instanța de recurs a reținut că potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În conformitate cu dispozițiile art. 299 C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2 ) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt irevocabile. Ca atare, reclamanta nu mai avea la îndemână vreo cale de atac de reformare, întrucât dreptul la recurs a fost exercitat și epuizat prin demersul arătat deja. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat prezenta contestație în anulare susținând că la judecarea recursului Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța nu a ținut seama de cererile sale și nu a citat toți intimații pe care i-a indicat, astfel că, în mod greșit i s-a respins ca inadmisibilă calea de atac, ceea ce a condus și la nelegala obligare la plata cheltuielilor de judecată.

Contestația în anulare nu a fost motivată și în drept, iar Înalta Curte a pus în vedere contestatoarei necesitatea precizării temeiului juridic al cererii sale prin încheierea de șdință din 12 martie 2010, obligație căreia aceasta nu s-a conformat; intimata a invocat prin întâmpinarea formulată, excepția inadmisibilității contestației, pentru acest motiv. Față de excepția invocată, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată și o va admite, pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare ce poate fi exercitată pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317 pct. 1 și 2 – contestația în anulare propriu zisă posibil de formulat împotriva hotărârilor irevocabile (lipsă de procedură și încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competență), ca și de art. 318 C. proc.

civ. – contestația în anulare specială (greseală materială și omisiunea cercetării unui motiv de modificare sau casare), susceptibilă de exercitare doar împotriva deciziilor date în recurs. Or, așa cum s-a redat anterior, cele susținute de contestatoare nu pot fi încadrate în niciuna dintre ipotezele anterior enunțate, motiv pentru care, contestația va fi respinsă ca inadmisibilă. În ce privește motivul contestației în anulare privind nelegala citare de către instanța de recurs a tuturor celor indicați de contestatoare în calitate de intimați, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare „când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii”.

În consecință, pentru a fi admisibilă o contestație în anulare în temeiul textului citat, este necesar ca procedura de chemare pentru termenul când a avut loc judecata pricinii, să nu fi fost legal îndeplinită față de partea care ulterior uzează de această cale extraordinară de atac (respectiv, contestatoarea), iar nu față de o altă parte din proces și cu atât mai puțin, față de o persoană care nu a avut calitatea de parte în proces. Nerespectarea dispozițiilor referitoare la procedura de citare este sancționată, potrivit art. 108 C. proc. civ., cu nulitatea relativă (având în vedere interesul particular protejat prin norma legală) care poate fi invocată, inclusiv în cadrul contestației în anulare, numai de partea vătămată prin îndeplinirea nelegală a actului procedural, aceasta fiind singura interesată a o invoca.

În consecință, pentru considerentele expuse, contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea P.L., împotriva deciziei civile nr. 622 din 4 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2010.