ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6055/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6055/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin decizia nr. 622 din 4 februarie 2008, Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de
reclamanta P.L., împotriva deciziei nr. 400 R din 15 iunie 2007 a Curții
de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze
privind proprietatea intelectuală, obligând pe recurentă să
plătească intimatei-pârâte Asociația de Proprietari a Blocului,
suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această
decizie, instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 400
R din 15 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a IX-a
civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a
respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de
reclamantă împotriva deciziilor nr. 81 din 8 februarie 2007 a Curții
de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze
privind proprietatea intelectuală, nr. 296/2007, nr. 210/2007, nr. 492R/2006
pronunțate de Curtea de Apel București, nr. 525 R/2006,
pronunțată de Tribunalul București și sentința
civilă nr. 7347/2005, pronunțată de Judecătoria sector 6 în
contradictoriu cu pârâții Asociația de Proprietari a blocului, P.G.
și V.I.
Prin decizia nr. 296 R din 3 mai 2007
Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru
cauze privind proprietatea intelectuală, a anulat ca netimbrată
contestația în anulare formulată de contestatoarea P.L. împotriva
deciziei civile nr. 210/R din 27 martie 2007 a aceleiași instanțe.
Curtea de Apel București, secția
a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală,
prin decizia nr. 210 R din 27 martie 2007, de asemenea, a anulat ca
netimbrată contestația în anulare formulată de P.L., împotriva
deciziei civile nr. 81/R din 8 februarie 2007 a aceleiași instanțe.
Prin decizia nr. 81 R din 8
februarie 2007 Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă
și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a respins
contestația în anulare formulată de P.L., împotriva deciziei nr. 492
din 8 septembrie 2006 a aceleiași instanțe.
Prin decizia nr. 492/R din 8
septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă
și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca
inadmisibil recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei 525 din 8
martie 2006 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.
Tribunalul București, secția
a IV-a civilă, prin decizia nr. 525 R din 8 martie 2006 a respins recursul
reclamantei P.L. și a admis recursul pârâtelor P.G. și V.I.,
împotriva sentinței civile nr. 7347 din 14 noiembrie 2005 a
Judecătoriei sector 6.
Împotriva acestor decizii,
reclamanta a declarat recurs, fără ca în drept să precizeze
motivele de nelegalitate, iar prin decizia civilă nr. 622R din 4 februarie
2008 a Înaltei Curți de Casație și justiție, recursul a
fost respins ca inadmisibil, astfel cum deja s-a arătat, recursul fiind
promovat împotriva unei decizii irevocabile nr. 400R din 15 iunie 2007 a
Curții de Apel București, secția a IX-a, pronunțate în
soluționarea unei contestații în anulare, formulate, la rândul ei,
împotriva unei decizii irevocabile.
Instanța de recurs a
reținut că potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc.
civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă
acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 299 C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date
fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în
condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu
activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2 ) pct. 4 C.
proc. civ., hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
Ca atare, reclamanta nu mai avea la
îndemână vreo cale de atac de reformare, întrucât dreptul la recurs a fost
exercitat și epuizat prin demersul arătat deja.
Împotriva acestei decizii,
reclamanta a declarat prezenta contestație în anulare susținând
că la judecarea recursului Înalta Curte de Casație și
Justiție, instanța nu a ținut seama de cererile sale și nu
a citat toți intimații pe care i-a indicat, astfel că, în mod
greșit i s-a respins ca inadmisibilă calea de atac, ceea ce a condus
și la nelegala obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Contestația în anulare nu a
fost motivată și în drept, iar Înalta Curte a pus în vedere
contestatoarei necesitatea precizării temeiului juridic al cererii sale
prin încheierea de șdință din 12 martie 2010, obligație
căreia aceasta nu s-a conformat; intimata a invocat prin întâmpinarea
formulată, excepția inadmisibilității contestației,
pentru acest motiv.
Față de excepția
invocată, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată
și o va admite, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o
cale extraordinară de atac, de retractare ce poate fi exercitată
pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317 pct. 1
și 2 – contestația în anulare propriu zisă posibil de formulat
împotriva hotărârilor irevocabile (lipsă de procedură și
încălcarea normelor de ordine publică privitoare la
competență), ca și de art. 318 C. proc. civ. – contestația
în anulare specială (greseală materială și omisiunea
cercetării unui motiv de modificare sau casare), susceptibilă de
exercitare doar împotriva deciziilor date în recurs.
Or, așa cum s-a redat anterior,
cele susținute de contestatoare nu pot fi încadrate în niciuna dintre
ipotezele anterior enunțate, motiv pentru care, contestația va fi
respinsă ca inadmisibilă.
În ce privește motivul
contestației în anulare privind nelegala citare de către
instanța de recurs a tuturor celor indicați de contestatoare în
calitate de intimați, Înalta Curte constată că potrivit
dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. hotărârile
irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare „când procedura de
chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost
îndeplinită potrivit cu cerințele legii”.
În consecință, pentru a fi
admisibilă o contestație în anulare în temeiul textului citat, este
necesar ca procedura de chemare pentru termenul când a avut loc judecata
pricinii, să nu fi fost legal îndeplinită față de partea
care ulterior uzează de această cale extraordinară de atac
(respectiv, contestatoarea), iar nu față de o altă parte din
proces și cu atât mai puțin, față de o persoană care
nu a avut calitatea de parte în proces.
Nerespectarea dispozițiilor
referitoare la procedura de citare este sancționată, potrivit art. 108
C. proc. civ., cu nulitatea relativă (având în vedere interesul particular
protejat prin norma legală) care poate fi invocată, inclusiv în
cadrul contestației în anulare, numai de partea vătămată
prin îndeplinirea nelegală a actului procedural, aceasta fiind singura
interesată a o invoca.
În consecință, pentru
considerentele expuse, contestația în anulare va fi respinsă ca
inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă
contestația în anulare formulată de contestatoarea P.L., împotriva
deciziei civile nr. 622 din 4 februarie 2008 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2010.