ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4079/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 11 ianuarie 2007 reclamanta L.G. a solicitat, în

contradictoriu cu C.J.P. Tulcea, anularea hotărârii nr. 5797 din 29 decembrie 2006

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar

al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că în mod greșit i s-a respins cererea de

recunoaștere a calității de beneficiar al legii menționate sub motivația că nu

se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c), deoarece s-a născut la data de 10

noiembrie 1943, în localitatea Ostrov județul Tulcea, după schimbul de

populație ce a avut loc ca urmare a Tratatului încheiat la Craiova în

septembrie 1940, între Bulgaria și România.

Reclamanta a susținut că,

prin materialul probator administrat a făcut dovada că părinții săi au fost

strămutați din Bulgaria, astfel că se înscriu în categoria persoanelor

persecutate din motive etnice.

Prin sentința civilă nr. 410/

CA din 28 mai 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei L.G.

a anulat Hotărârea nr. 5747 din 29 decembrie 2006  emisă de C.J.P. Tulcea și a

constatat calitatea de beneficiar a Legii nr. 189/2000.

Pentru a se pronunța în

acest sens instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că s-a

născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din

localitatea de domiciliu și a suferit aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii pe care le-a îndurat familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea.

În esență, se susține că,

născându-se după data strămutării părinților săi, reclamanta nu a fost strămutată

din Bulgaria, iar schimbul de populație care a făcut obiectul Tratatului

româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940 a avut loc înaintea datei

nașterii reclamantei.

Totodată, se susține că

tratatul susmenționat a avut o perioadă de punere în aplicare de 3 luni de la

data schimbului insrumentelor de ratificare, în care trebuia realizat schimbul

de populație stabilit, neputându-se accepta că, la data nașterii reclamantei putea

fi vorba de o strămutare care să-i confere acesteia drepturile prevăzute de

lege.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 a avut

de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege

fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit.

c)).

Prin Normele pentru

aplicarea a ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la

dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamanta s-a născut pe teritoriul

României, în localitatea Ostrov, județul Tulcea, la data de 11 noiembrie 1943,

după ce părinții acesteia au fost obligați să se refugieze de pe teritoriul

cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană

persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile

respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod

indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este de

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia

sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Dacă legiuitorul a înțeles

să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate

–așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999 – a fortiori trebuie

să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în

perioada de strămutare a părinților.

Nu poate fi primită critica

din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar din septembrie 1940 a avut o

perioadă limitată de punere în aplicare și astfel persoanele născute după scurgerea

celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie

rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturile

compensatorii nu cuprinde vreo limitare în această privință.

Rezultă că soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge

recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Tulcea împotriva sentinței civile nr. 410/ CA din 28 mai 2007 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2007.