ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2345/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 12 ianuarie 2006 reclamanta T.C. a solicitat, în

contradictoriu cu C.J.P.T., anularea Hotărârii nr. 5281 din 30 noiembrie 2005

și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că în mod greșit i s-a respins cererea de

recunoaștere a calității de beneficiar al legii menționate sub motivația că nu

se încadrează în dispozițiile art. 1 litera c), deoarece s-a născut la data de 1

martie 1944, în localitatea Ceamurlia de Sus județul Tulcea, după schimbul de

populație ce a avut loc ca urmare a Tratatului încheiat la Craiova în septembrie 1940, între Bulgaria și România.

Reclamanta a susținut că,

prin materialul probator administrat a făcut dovada că părinții săi au fost

strămutați din Bulgaria, astfel că se înscriu în categoria persoanelor

persecutate din motive etnice.

Prin sentința civilă nr. 105/

CA din 6 februarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

reclamantei T.C., a anulat Hotărârea nr. 5281 din 30 noiembrie 2005 emisă de C.J.P.T.

și a stabilit reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, urmând

ca drepturile cuvenite să-i fie acordate începând cu data de 1 decembrie 2005.

Prin Decizia nr. 3002 din 20

septembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat

de pârâta C.J.P.T., a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași Instanțe pentru a se suplimenta probatoriul în privința dovedirii

strămutării.

Rejudecând cauza în fond

după casare, Curtea de Apel Constanța a suplimentat materialul probator

administrând proba cu înscrisuri și procedând la audierea martorilor D.A. și V.V.

Prin sentința civilă nr. 45/ CA din 22 ianuarie 2007, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

reclamantei, a anulat Hotărârea nr. 5281 din 30 noiembrie 2006 emisă de pârâtă

și a constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, în

calitate de persoană strămutată în altă localitate din motive etnice pentru

perioada 1 martie 1944 – 6 martie 1945, urmând ca indemnizația să fie stabilită

începând cu 1 decembrie 2005.

Pentru a se pronunța în

acest sens Instanța de Fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că s-a

născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din

localitatea de domiciliu și a suferit aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii pe care le-a îndurat familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P.T.

În esență, se susține că,

născându-se după data strămutării părinților săi, reclamanta nu a fost strămutată

din Bulgaria, iar schimbul de populație care a făcut obiectul Tratatului Româno

- Bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940 a avut loc înaintea datei nașterii reclamantei, astfel că aceasta nu poate beneficia de

drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.

Totodată, se susține că

tratatul susmenționat a avut o perioadă de punere în aplicare de 3 luni în care

trebuia realizat schimbul de populație stabilit, neputându-se accepta că, la

data nașterii reclamantei putea fi vorba de o strămutare care să-i confere

acesteia drepturile prevăzute de lege.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin Normele pentru

aplicarea ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în

altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate,

precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui

tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la

dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamanta s-a născut pe teritoriul

României, în localitatea Ceamurlia de Sus, județul Tulcea, la data de 1 martie

1944 după ce părinții acesteia au fost obligați să se refugieze de pe

teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană

persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile

respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod

indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este de

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia

sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Dacă legiuitorul a înțeles

să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate,

așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, a fortiori trebuie să

beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de

strămutare a părinților.

Nu poate fi primită critica

din recurs, potrivit căreia Tratatul Româno - Bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare și astfel persoanele născute după scurgerea

celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie

rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturile

compensatorii nu cuprinde vreo limitare în această privință.

Rezultă că Instanța de Fond

a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul declarat urmează a fi

respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.T. împotriva sentinței

civile nr. 45/ CA din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2007.