ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2345/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 12 ianuarie 2006 reclamanta T.C. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.T., anularea Hotărârii nr. 5281 din 30 noiembrie 2005 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că în mod greșit i s-a respins cererea de recunoaștere a calității de beneficiar al legii menționate sub motivația că nu se încadrează în dispozițiile art. 1 litera c), deoarece s-a născut la data de 1 martie 1944, în localitatea Ceamurlia de Sus județul Tulcea, după schimbul de populație ce a avut loc ca urmare a Tratatului încheiat la Craiova în septembrie 1940, între Bulgaria și România.

Reclamanta a susținut că, prin materialul probator administrat a făcut dovada că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria, astfel că se înscriu în categoria persoanelor persecutate din motive etnice. Prin sentința civilă nr. 105/ CA din 6 februarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei T.C., a anulat Hotărârea nr. 5281 din 30 noiembrie 2005 emisă de C.J.P.T. și a stabilit reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, urmând ca drepturile cuvenite să-i fie acordate începând cu data de 1 decembrie 2005. Prin Decizia nr. 3002 din 20 septembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâta C.J.P.T., a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe pentru a se suplimenta probatoriul în privința dovedirii strămutării.

Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Constanța a suplimentat materialul probator administrând proba cu înscrisuri și procedând la audierea martorilor D.A. și V.V. Prin sentința civilă nr. 45/ CA din 22 ianuarie 2007, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a anulat Hotărârea nr. 5281 din 30 noiembrie 2006 emisă de pârâtă și a constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană strămutată în altă localitate din motive etnice pentru perioada 1 martie 1944 – 6 martie 1945, urmând ca indemnizația să fie stabilită începând cu 1 decembrie 2005. Pentru a se pronunța în acest sens Instanța de Fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu și a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a îndurat familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P.T.

În esență, se susține că, născându-se după data strămutării părinților săi, reclamanta nu a fost strămutată din Bulgaria, iar schimbul de populație care a făcut obiectul Tratatului Româno - Bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940 a avut loc înaintea datei nașterii reclamantei, astfel că aceasta nu poate beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000. Totodată, se susține că tratatul susmenționat a avut o perioadă de punere în aplicare de 3 luni în care trebuia realizat schimbul de populație stabilit, neputându-se accepta că, la data nașterii reclamantei putea fi vorba de o strămutare care să-i confere acesteia drepturile prevăzute de lege. Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu. Prin Normele pentru aplicarea ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamanta s-a născut pe teritoriul României, în localitatea Ceamurlia de Sus, județul Tulcea, la data de 1 martie 1944 după ce părinții acesteia au fost obligați să se refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G.

nr. 105/1999, a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de strămutare a părinților. Nu poate fi primită critica din recurs, potrivit căreia Tratatul Româno - Bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare și astfel persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturile compensatorii nu cuprinde vreo limitare în această privință. Rezultă că Instanța de Fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 45/ CA din 22 ianuarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2007.