ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2937/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ la data de 06 martie 2007, reclamanta P.E. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., să se dispună anularea Hotărârii

nr. 5824 din 31 august 2006, prin care i s-a respins cererea privind

recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea

acțiunii, reclamanta P.E. a arătat, în esență, că pârâta refuză să-i acorde drepturile

prevăzute de legea menționată, pe considerentul că s-a născut la 15 februarie

1942 în localitatea Ciucurova, județul Tulcea, după ce părinții săi au fost

strămutați din Bulgaria, în anul 1940.

Prin sentința civilă

nr. 216/ CA din 2 aprilie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

reclamantei P.E., a anulat Hotărârea nr. 5824 din 31 august 2006 emisă de

pârâta C.J.P.T., stabilind reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr.

189/2000.

Pentru a se pronunța

în acest sens Instanța de Fond a reținut că, din probele administrate în cauză,

rezultă că reclamanta a făcut dovada că părinții săi au fost strămutați din

Bulgaria în septembrie 1940, reclamanta născându-se în perioada de refugiu.

Instanța de Fond a

mai reținut că textul legal aplicabil O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu exclude în mod

expres copiii născuți în timpul strămutării de la beneficiul drepturilor

compensatorii acordate,îngrădirea libertăților părinților răsfrângându-se

implicit și asupra copiilor.

Totodată, s-a

apreciat că adresele M.J. și C.N.P.A.D.A.S., invocate de pârâtă, reprezintă o

corespondență administrativă în legătură cu interpretarea dispozițiilor legii.

Instanța de Fond

a concluzionat că beneficiază de drepturile compensatorii acordate potrivit

legii și copii născuți în timpul refugiului părinților.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P.T., criticând-o pentru

nelegalitate și ne temeinicie.

Recurenta consideră

că reclamanta nu este îndreptățită să beneficieze de drepturile acordate prin

Legea nr. 189/2000 deoarece, fiind născută în anul 1942, nu poate fi

considerată că a fost strămutată. La data când a avut loc schimbul de populații

între Bulgaria și România reclamanta nu era născută pentru a se putea susține

că a avut alt domiciliu pe care a fost obligată să-l schimbe.

Totodată, recurenta

mai susține că Tratatul româno - bulgar încheiat la Craiova în 1940 a avut o perioadă de punere în aplicare de 3 luni de la schimbul

instrumentelor de ratificare, astfel că nu se poate susține că la data nașterii

reclamantei acest tratat mai producea efecte, pentru a acorda reclamantei

statutul de persoană strămutată.

Analizând

actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente, în

raport cu susținerile recurentei, se constată că recursul este nefondat pentru

următoarele considerentele:

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).

Prin Normele pentru

aplicarea ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse

la dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamanta s-a născut pe

teritoriul României, în localitatea Ciucurova, județul Tulcea, la data de 15

februarie 1942, după ce părinții acesteia au fost obligați să se refugieze de

pe teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr.

189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană

persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective

în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect,

prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul

copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au

fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit

astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză

este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care

părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a

suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut

familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei

strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, a

fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul

născut în perioada de strămutare a părinților.

Nu poate fi

primită critica din recurs, potrivit căreia Tratatul româno - bulgar din

septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare și astfel

persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate

strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul normativ prin

care s-au acordat drepturile compensatorii nu cuprinde vreo limitare în această

privință.

În cauză, se observă

că reclamanta P.E. a făcut dovada că părinții săi au fost strămutați din

Bulgaria în România, ca urmare a schimbului de populații reglementat prin

Tratatul încheiat la Craiova, în septembrie 1940.

Astfel, din

extrasul de pe tabelul cu evacuații din Cadrilater aflat la dosarul de fond,

coroborat cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, rezultă că tatăl

reclamantei, M.Ș. a fost evacuat din localitatea R.C., în anul 1940.

Ca urmare, nu

se poate refuza reclamantei beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000, sub motivația că s-a născut la 15 februarie 1942, după strămutarea

părinților săi.

Rezultă că

soluția pronunțată de Instanța de Fond este legală și temeinică, urmând a se

respinge recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 216/ CA din 2

aprilie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 iunie 2007.