ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2550/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 16 noiembrie

2006, reclamantul N.I. a solicitat anularea Hotărârii nr. 16191/462 din 15

septembrie 2006 emisă de C.P.M.B. și recunoașterea calității de beneficiar al

Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din

motive etnice, fiind născut în timpul strămutării familiei sale din comuna

Aidemir, județul Durostor în comuna Roseti, județul Ialomița, ca urmare a

aplicării Tratatului Româno - Bulgar din septembrie 1940.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr.

364 din 5 februarie 2007, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 16191/462

din 15 septembrie 2006 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită o nouă

hotărâre, prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000 pentru perioada 27 aprilie 1943 – 6 martie 1945.

Hotărând astfel, Instanța de

Fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 27 aprilie 1943, dată la

care părinții săi erau strămutați din motive etnice din localitatea de

domiciliu și a dobândit prin naștere statutul de strămutat, îndeplinind

condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea

drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.P.M.B., solicitând casarea hotărârii și respingerea

acțiunii formulate de N.I.

Recurenta a susținut că,

hotărârea Instanței de Fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care

Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la

persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar

intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și

limitativ prin dispozițiile legale susmenționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din

localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal Instanța

a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost

strămutați are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii

lui și până la data retrocedării pământului românesc.

Situația de refugiat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv copiile declarațiunii și

a situației de avere imobiliară rurală din 13 septembrie 1940, înregistrate la

autoritățile comunei Aidemir, județul Durostor și copiile actelor de stare

civilă ale reclamantului și ale autorilor săi.

Interpretarea dată de Instanță

este legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția Instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.P.M.B. împotriva sentinței civile nr. 364 din 5 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2007.