ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1806/2007

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 4 iulie 2006, reclamantul

B.D. a chemat în judecata pe pârâta C.P.

M.B., comisia pentru aplicarea Legii nr.

189/2000, solicitând ca prin sentința care se va

pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 16028/310 din 16 iunie 2006,

emisa

de pârâtă și recunoașterea

drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că hotărârea emisă

de pârâtă este

nelegala, deoarece a făcut dovada că s-a născut în timpul cât timp părinții săi

au fost strămutați într-o altă localitate

decât cea de domiciliu, din

motive de persecuție etnică.

Prin

sentința civilă nr. 2065 din 2 octombrie 2006, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamantul B.D., în

contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., c

omisia pentru aplicarea Legii nr.

189/2000. A anulat hotărârea

nr. 16028/310 din 16 iunie 2006, emisă de pârâtă, a

obligat pârâta

să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului

drepturile prevăzute de art.

l lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 22 mai 1943 - 06 martie 1945.

Pentru a

hotărî astfel a reținut că reclamantul s-a născut la

data de 22 mai 1943 în județul Prahova, în timpul

refugiului

părinților săi, având în vedere

că s-a dovedit perioada de refugiu a

mamei reclamantei și că aceasta a

dobândit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs C.P.

M.B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând dispozițiile art. 304

1

și art. 304 alin. (8) și

(9) C. proc. civ.

În motivare

recurenta a arătat că reclamantul s-a născut la

data de 22 mai 1943, în

Municipiul Sinaia, Județul Prahova, pe raza unui teritoriu aflat sub

administrație românească și, la mai

mult de un an și cinci luni de la refugiul

părinților din Ardealul de

Nord,

urmare a tratatului de la Viena din data 30 august 1940, ca

urmare a acestui fapt, nu poate face dovada unei

persecuții etnice suferite în mod direct, astfel cum este stipulat în

prevederile legii.

Legea nr. 189/2000

nu îi prevede ca beneficiari si pe moștenitorii

celor care de drept ar fi putut beneficia de prevederile acestei legi,

pe considerentul că au suportat aceleași

privațiuni materiale si

morale ca si

aceștia. Singurii moștenitori care pot beneficia de pe urma titularilor de

drept sunt soții supraviețuitori, (a căror situație

este prevăzuta in

articolul 3). A mai precizat că nu se menționează în prevederile legii că ar

putea beneficia și cei

născuți ulterior

datei strămutării părinților, pe considerentul că au

suferit privațiuni ca urmare a statutului de

strămutat pe care l-au

avut părinții.

Examinând

sentința atacată în raport cu criticile formulate,

probele administrate în cauză,

dispozițiile legale incidente pricinii

și potrivit art. 304 C. proc. civ., Curtea constată

că

recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1) lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și

completările ulterioare, beneficiază de prevederile

acestui act normativ persoana, cetățean român,

care în perioada

regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la

6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a

fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele de

aplicare ale prevederilor

O.G. nr. 105/1999,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană

refugiată se înțelege persoana care a fost obligată să-și schimbe

domiciliul

în altă localitate din motive etnice.

Din interpretarea prevederilor

ordonanței, rezultă că

obiectul cât și

scopul reglementării îl constituie acordarea unor

drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele

persecutate de regimurile respective în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste

drepturi compensatorii

să se bucure toate persoanele, cetățeni

români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor

exercitate din

motive etnice, prin persoană persecutată trebuie

înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod

nemijlocit,

cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin

consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care

s-au născut în perioada în

care părinții

lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a

unor persecuții

din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele

nefavorabile ce au decurs din această situație.

Este de

notorietate împrejurarea că prin Dictatul de la Viena

încheiat la 30 august 1940, o

parte din teritoriul românesc al

Transilvaniei a fost cedat către Ungaria conducând la o

tensionare

a relațiilor dintre

România și Ungaria.

Dictatul

de la Viena nu numai că nu a clarificat situația

existentă deja între cele două

țări, totodată, nereușind să rezolve

nici problema naționalităților, separând toți etnicii maghiari de

cei români astfel că o parte din populația de

etnie română din

teritoriul

Transilvaniei de Nord a rămas în porțiunea primită de

Ungaria, iar o parte din populația de etnie

maghiară a rămas în

Transilvania Sudică.

Or, în

cauză este necontestat că reclamantul, născut la data

de 22 mai 1943 în localitatea

Sinaia, județul Prahova, ulterior datei

la care părinții săi au fost nevoiți să se

refugieze din localitatea de

domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii

pe

care le-a suferit familia sa, ca urmare a refugiului din motive

de persecuție etnică.

Pe cale de consecință Curtea

constată că recursul este

nefondat și

conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

,

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.P.M.B., împotriva

sentinței nr. 2065 din 2 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2007.