ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2064/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată sub nr. 932/64 din 17 noiembrie 2006 la Curtea de Apel Brașov, reclamantul S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B.,

anularea Hotărârii nr. 4695 din 31 octombrie 2006 emisă de pârâtă și stabilirea

calității sale de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, arătând că, mama sa s-a refugiat împreună cu familia din comuna

Poiana Sărată, județul Trei Scaune în orașul Buhuși, județul Neamț din motive

etnice, reclamantul fiind născut în timpul refugiului.

Curtea de Apel Brașov,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 219/ F din 4

decembrie 2006 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamantul S.A. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B. A dispus anularea

Hotărârii nr. 4695 din 31 octombrie 2006 emisă de pârâtă și a obligat pârâta

să-i emită reclamantului o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea

de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 modificată

și republicată, pentru perioada 5 iulie 1942 – 6 martie 1945, cu acordarea

drepturilor bănești cuvenite, începând cu data de 1 octombrie 2006.

În motivarea soluției, s-a

reținut că reclamantul are calitatea de refugiat, fiind născut în perioada

refugiului mamei sale.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen pârâta C.J.P.B., criticând-o pentru nelegalitate,

susținând în esență că, întrucât reclamantul s-a născut în timp ce părinții său

se aflau în refugiu, acesta nu a fost supus persecuțiilor din motive etnice,

precizând și că, reclamantul s-a născut la un interval mai mare de 300 de zile

față de data de 15 septembrie 1940 când a început refugiul mamei sale, S.D.

Examinând sentința atacată

în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, dispozițiile

legale incidente pricinii și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că

reclamantul S.A. s-a născut la data de 5 iulie 1942 în orașul Buhuși, raionul

Buhuși din părinții C. și D., care se aflau în refugiu, fiind nevoiți să-și

părăsească domiciliul din cauza persecuțiilor etnice.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestei ordonanțe, persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

s-au refugiat din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

refugiului.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/ sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o îndemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind

născut în perioada refugiului/ strămutării a suferit în mod direct, toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

Prevederile legale

referitoare la stabilirea filiației, la care recurenta se referă în motivarea

recursului nu au nici o legătură cu dispozițiile legale incidente cauzei. În

speță se pun în discuție drepturile personale ale copilului născut în timp ce

părinții săi se aflau în refugiu, iar nu calitatea nou născutului de succesor

legal al părinților săi, reglementată de art. 650 și următoarele C. civ.

În consecință, soluția

Instanței de Fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat urmează să

fie respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.B. împotriva sentinței nr. 219/ F din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 aprilie 2007.