ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1884/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B., anularea Hotărârii nr. 4648 din 24 august 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la recunoașterea calității de beneficiar al Legii 189/2000 a reclamantului. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în perioada 1940 - 1945 familia sa s-a refugiat din localitatea Brețcu, jud. Covasna, în localitatea Brașov, datorită persecuțiilor la care au fost supuși de către autoritățile maghiare. A mai arătat că s-a născut în perioada refugiului părinților săi, la data de 14 iunie 1943, în Brașov, părinții și frații săi beneficiind de drepturile prevăzute de legea 189/2000.

Prin sentința nr. 215/ F/ CA din 20 noiembrie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.V., a dispus anularea Hotărârii nr. 4648 din 24. 08.2006 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii 189/2000 pentru perioada 14 iunie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de această lege începând cu data de 1 septembrie 2006. Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că din probele administrate în cauză reclamantul a dovedit calitatea de refugiat de la data nașterii sale, având în vedere că familia acestuia a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor exercitate de autoritățile maghiare.

A mai reținut prima Instanță că de la data nașterii copilul a avut același domiciliu cu acela al părinților și a trăit în condiții materiale și morale identice cu ale părinților, suportând aceleași consecințe vătămătoare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P.B. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în temeiul dispozițiilor art. 304 punctul 9 și ale art. 304 ind. 1 C. proc. civ. Recurenta - pârâtă susține în esență că reclamantul fiind născut după refugiul părinților săi nu a fost supus nici unui act de persecuție pe motive etnice în sensul prevăzut de art. 2 din H.G. nr. 127/2002. În acest sens arată că de situația de refugiat se pot bucura cel mult persoanele care s-au născut la un interval de maxim 300 de zile de la data la care începe perioada refugiului în acord cu dispozițiile art. 654 C. civ.

Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 14 iunie 1943, în localitatea Brașov județul Brașov, după ce, în anul 1940 - în urma Dictatului de la Viena - părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în jud. Covasna, aflat sub regimul hortist. Fiind născut în perioada refugiului părinților săi, intimatul - reclamant a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat Instanța de Fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.

Este de reținut și aspectul că pârâta a recunoscut, prin hotărâri anterioare calitatea de beneficiari ai Legii 189/2000 părinților și fraților reclamantului. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. B., împotriva sentinței civile nr. 215/ F/ CA din 20 noiembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2007.