ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1884/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.V. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B., anularea Hotărârii nr. 4648

din 24 august 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la recunoașterea

calității de beneficiar al Legii 189/2000 a reclamantului.

În motivarea

acțiunii reclamantul a arătat că în perioada 1940 - 1945 familia sa s-a

refugiat din localitatea Brețcu, jud. Covasna, în localitatea Brașov, datorită

persecuțiilor la care au fost supuși de către autoritățile maghiare. A mai

arătat că s-a născut în perioada refugiului părinților săi, la data de 14 iunie

1943, în Brașov, părinții și frații săi beneficiind de drepturile prevăzute de

legea 189/2000.

Prin sentința

nr. 215/ F/ CA din 20 noiembrie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.V., a

dispus anularea Hotărârii nr. 4648 din 24. 08.2006 emisă de pârâtă și a obligat

pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea

de beneficiar al Legii 189/2000 pentru perioada 14 iunie 1943 - 6 martie 1945

și să-i acorde drepturile prevăzute de această lege începând cu data de 1

septembrie 2006.

Pentru a

pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că din probele

administrate în cauză reclamantul a dovedit calitatea de refugiat de la data

nașterii sale, având în vedere că familia acestuia a fost nevoită să părăsească

localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor exercitate de autoritățile

maghiare.

A mai reținut

prima Instanță că de la data nașterii copilul a avut același domiciliu cu acela

al părinților și a trăit în condiții materiale și morale identice cu ale

părinților, suportând aceleași consecințe vătămătoare.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P.B. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie în temeiul dispozițiilor art. 304 punctul 9 și ale

art. 304 ind. 1 C. proc. civ.

Recurenta -

pârâtă susține în esență că reclamantul fiind născut după refugiul părinților

săi nu a fost supus nici unui act de persecuție pe motive etnice în sensul

prevăzut de art. 2 din H.G. nr. 127/2002. În acest sens arată că de situația de

refugiat se pot bucura cel mult persoanele care s-au născut la un interval de maxim

300 de zile de la data la care începe perioada refugiului în acord cu

dispozițiile art. 654 C. civ.

Recursul este

nefondat.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din

conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se

acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză,

este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut

la data de 14 iunie 1943, în localitatea Brașov județul Brașov, după ce, în

anul 1940 - în urma Dictatului de la Viena - părinții săi se refugiaseră din

localitatea de domiciliu, aflată în jud. Covasna, aflat sub regimul hortist.

Fiind născut

în perioada refugiului părinților săi, intimatul - reclamant a împărtășit

situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale

refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa,

situație față de care, în mod corect a procedat Instanța de Fond obligând-o pe

pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor

Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se

cuvin.

Este de

reținut și aspectul că pârâta a recunoscut, prin hotărâri anterioare calitatea

de beneficiari ai Legii 189/2000 părinților și fraților reclamantului.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi

respins ca

nefondat, menținându-se sentința

criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.J.P.

B., împotriva

sentinței civile nr. 215/ F/ CA din 20 noiembrie

2006 a

Curții de Apel

Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2007.