ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3313/2008

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal,

reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Brașov,

anularea Hotărârii nr. 5013 din 30 noiembrie 2007 emisă de pârâtă, și obligarea

acesteia sa-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată de

Legea nr. 189/2000, având calitatea de persoană refugiată.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că părinții săi au fost obligați să părăsească localitatea

de domiciliu Bontida, jud. Cluj și să se refugieze la București, după

septembrie 1940, reclamanta născându-se în timpul refugiului, la data de 17

noiembrie 1942. A mai arătat că părinții săi, împreună cu ea, s-au întors din

refugiu la data de 31 octombrie 1944.'

Prin sentința

nr. 46/F din 17 martie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.M., a

anulat Hotărârea nr. 5013 din 30 noiembrie 2007 emisă de pârâta C.J.P. Brașov

și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască

reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 17

noiembrie 1942 - 30 octombrie 1944 și să-i acorde drepturile prevăzute de

această lege, începând cu data de 01 noiembrie 2007.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în

cauză, că reclamanta a dovedit faptul refugierii părinților săi Ș.V. și S.M.,

care au părăsit localitatea de domiciliu în martie 194, aspect recunoscut și de

pârâta C.J.P. Brașov. A mai reținut instanța de fond că reclamanta s-a născut

în timpul refugiului părinților săi, în București, la data de 17 noiembrie 1942

și a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai

sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au

avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive

etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat

condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Brașov, criticând-o pentru

nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit

dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.

susține, în primul rând, că reclamanta nu a fost refugiată din moment ce nu a

fost născută sau măcar concepută la data refugierii familiei sale, dispozițiile

art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000, trebuind interpretate în sensul că în

prevederile ei se încadrează doar persoanele care s-au refugiat efectiv nu și

cele născute ulterior.

arată că instanța de fond în mod greșit a stabilit ca moment de început al

acordării drepturilor, data de 01 noiembrie 2007, în condițiile în care

reclamanta a depus cererea la Comisie în luna noiembrie 2007, iar potrivit

dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 189/2000, drepturile se acordă cu începere

de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.

Recursul este

întemeiat în parte.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

întemeiat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate. Conform dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 189/2000,,

persoanele prevăzute la art. 1 și 3 vor beneficia de prevederile prezentei

ordonanțe, cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost

depusă cererea".

Cum din

actele dosarului rezultă că reclamanta S.M. a înregistrat cererea la Comisia

pentru aplicarea Legii 189/2000 la data de 07 noiembrie 2007 (fila 16 dosar

fond), instanța de fond, în mod greșit, a stabilit data de 1 noiembrie 2007 ca

început al acordării drepturilor prevăzute de lege, excedând astfel perioadei

legale. Prin urmare, data de la care trebuie calculate și acordate drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000 este de 01 decembrie 2007 (luna imediat

următoare depunerii cererii) și nu 01 noiembrie 2007, sub acest aspect recursul

fiind întemeiat.

În ceea ce privește

celelalte critici aduse sentinței atacate, Înalta Curte constată că acestea

sunt nefondate.

Din conținutul

textului art. 1 lit. c) din lege, menționat mai sus, rezultă că drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele

care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care

au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror

statut l-au dobândit.

În cauză,

este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut

la data de 17 noiembrie 1942, în localitatea București, după ce, în anul 1940 -

în urma Dictatului de la Viena - părinții săi fuseseră nevoiți să se refugieze

din localitatea de domiciliu - Bontida, jud. Cluj, (fișa refugiaților nr. 13025

din 24 martie 1941- filele 4- 5 și 17 dosar fond).

Fiind născută

în perioada refugiului părinților săi, intimata - reclamantă a împărtășit

situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale

refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa,

situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe

pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor

Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se

cuvin.

Pentru

considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc.

civ., recursul va fi admis, modificându-se în parte sentința atacată în sensul

stabilirii datei de la care se acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

ca fiind 1 decembrie 2007, în loc de 1 noiembrie 2007, menținându-se celelalte

dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de C.J.P. Brașov, împotriva sentinței nr. 46/F din 17 martie

2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în

parte sentința atacată numai sub aspectul datei de la care se acordă drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, ca fiind 1 decembrie 2007, în loc de 1 noiembrie

2007.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2008.