ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3313/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Brașov, anularea Hotărârii nr. 5013 din 30 noiembrie 2007 emisă de pârâtă, și obligarea acesteia sa-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată de Legea nr. 189/2000, având calitatea de persoană refugiată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că părinții săi au fost obligați să părăsească localitatea de domiciliu Bontida, jud. Cluj și să se refugieze la București, după septembrie 1940, reclamanta născându-se în timpul refugiului, la data de 17 noiembrie 1942. A mai arătat că părinții săi, împreună cu ea, s-au întors din refugiu la data de 31 octombrie 1944.' Prin sentința nr. 46/F din 17 martie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.M., a anulat Hotărârea nr. 5013 din 30 noiembrie 2007 emisă de pârâta C.J.P.

Brașov și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 17 noiembrie 1942 - 30 octombrie 1944 și să-i acorde drepturile prevăzute de această lege, începând cu data de 01 noiembrie 2007. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta a dovedit faptul refugierii părinților săi Ș.V. și S.M., care au părăsit localitatea de domiciliu în martie 194, aspect recunoscut și de pârâta C.J.P. Brașov.

A mai reținut instanța de fond că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi, în București, la data de 17 noiembrie 1942 și a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților. împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Brașov, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.

1. Se susține, în primul rând, că reclamanta nu a fost refugiată din moment ce nu a fost născută sau măcar concepută la data refugierii familiei sale, dispozițiile art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000, trebuind interpretate în sensul că în prevederile ei se încadrează doar persoanele care s-au refugiat efectiv nu și cele născute ulterior. 2. Se mai arată că instanța de fond în mod greșit a stabilit ca moment de început al acordării drepturilor, data de 01 noiembrie 2007, în condițiile în care reclamanta a depus cererea la Comisie în luna noiembrie 2007, iar potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 189/2000, drepturile se acordă cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.

Recursul este întemeiat în parte. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este întemeiat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 189/2000,, persoanele prevăzute la art. 1 și 3 vor beneficia de prevederile prezentei ordonanțe, cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea". Cum din actele dosarului rezultă că reclamanta S.M. a înregistrat cererea la Comisia pentru aplicarea Legii 189/2000 la data de 07 noiembrie 2007 (fila 16 dosar fond), instanța de fond, în mod greșit, a stabilit data de 1 noiembrie 2007 ca început al acordării drepturilor prevăzute de lege, excedând astfel perioadei legale. Prin urmare, data de la care trebuie calculate și acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 este de 01 decembrie 2007 (luna imediat următoare depunerii cererii) și nu 01 noiembrie 2007, sub acest aspect recursul fiind întemeiat.

În ceea ce privește celelalte critici aduse sentinței atacate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate. Din conținutul textului art. 1 lit. c) din lege, menționat mai sus, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 17 noiembrie 1942, în localitatea București, după ce, în anul 1940 - în urma Dictatului de la Viena - părinții săi fuseseră nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu - Bontida, jud. Cluj, (fișa refugiaților nr. 13025 din 24 martie 1941- filele 4- 5 și 17 dosar fond). Fiind născută în perioada refugiului părinților săi, intimata - reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi admis, modificându-se în parte sentința atacată în sensul stabilirii datei de la care se acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, ca fiind 1 decembrie 2007, în loc de 1 noiembrie 2007, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.J.P. Brașov, împotriva sentinței nr. 46/F din 17 martie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată numai sub aspectul datei de la care se acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, ca fiind 1 decembrie 2007, în loc de 1 noiembrie 2007. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2008.