ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1808/2007

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrata la data de 22 septembrie 2006, reclamanta

C.L.M. a chemat în

judecata pe pârâta C.

P.M.B., comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând ca prin

sentința care se va pronunța să se

dispună anularea hotărârii nr. 16135/372 din 1 august 2006, emisa

de pârâtă și recunoașterea drepturilor prevăzute

de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că hotărârea emisă

de pârâtă este nelegala,

deoarece a făcut dovada că s-a născut în

timpul cât timp părinții săi au fost strămutați

într-o altă localitate decât cea de domiciliu, din motive de persecuție etnică.

Prin

sentința civilă nr. 2816 din 8 noiembrie 2006, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta

C.L.M.,

în contradictoriu cu

pârâta C.P.M.B., comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000. A

anulat hotărârea nr. 16135/372 din 1 august 2006,

emisă de pârâtă, a

obligat pârâta să

emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască

reclamantei drepturile

prevăzute de art. l lit. c) din Legea nr.

189/2000

pentru perioada 10 ianuarie 1944 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel a reținut

că reclamanta s-a născut la

data de 10

ianuarie 1944 in localitatea Turda, Raionul Turda, in timpul

refugiului părinților săi, având în vedere că s-a

dovedit perioada

de refugiu a

părinților reclamantei si faptul că fratele acesteia a

dobândit calitatea de beneficiar al Legii nr.

189/2000.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs C.P.

M.B., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304

1

și art. 304 alin. (8) și

(9) C.

proc. civ.

În motivare

recurenta a arătat că reclamanta s-a născut în Municipiul Turda, Județul Cluj,

pe raza unui teritoriu aflat sub

administrație

românească și, ca urmare a acestui fapt, nu poate

face dovada unei persecuții etnice suferite în mod direct, astfel

cum este stipulat în prevederile legii. Legea nr.

189/2000 nu îi prevede ca beneficiari si pe moștenitorii celor care de drept ar

fi

putut beneficia de prevederile

acestei legi, pe considerentul că au

suportat aceleași privațiuni

materiale si morale ca si aceștia.

Singurii

moștenitori care pot beneficia de pe urma titularilor de drept sunt soții

supraviețuitori, (a căror situație este prevăzuta in articolul 3). A mai

precizat că nu se menționează în prevederile legii că ar putea beneficia și cei

născuți ulterior datei strămutării părinților, pe considerentul că au suferit

privațiuni ca urmare a

statutului de strămutat pe care l-au avut

părinții.

Examinând

sentința atacată în raport cu criticile formulate,

probele administrate în cauză,

dispozițiile legale incidente pricinii și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor

fi arătate în

continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1) lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și

completările ulterioare, beneficiază de prevederile

acestui act normativ persoana, cetățean român,

care în perioada

regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la

6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a

fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din

Normele de aplicare ale prevederilor

O.G.

nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană

refugiată se înțelege persoana care a fost

obligată să-și schimbe

domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Din interpretarea prevederilor

ordonanței, rezultă că

obiectul cât și

scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele

persecutate de regimurile respective

în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste

drepturi compensatorii

să se bucure toate persoanele, cetățeni

români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană

persecutată trebuie

înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod

nemijlocit,

cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în

mod indirect,

prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul

copiilor care s-au născut în perioada în

care

părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a

unor

persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Este

de notorietate împrejurarea că prin Dictatul de la Viena

încheiat la 30

august 1940, o parte din teritoriul românesc al

Transilvaniei a fost cedat

către Ungaria conducând la o tensionare

a relațiilor dintre România și Ungaria.

Dictatul

de la Viena nu numai că nu a clarificat situația

existentă deja între cele două

țări, totodată, nereușind să rezolve

nici problema naționalităților, separând toți etnicii maghiari de

cei români astfel că o parte din populația de

etnie română din teritoriul Transilvaniei de Nord a rămas în porțiunea primită

de

Ungaria, iar o parte din

populația de etnie maghiară a rămas în

Transilvania Sudică.

Din legitimația din 29 noiembrie

1940, emisa de

Comisariatul General al

Refugiaților din nordul Transilvaniei, pe numele C.I., rezulta că acesta din

urma, tatăl reclamantei, a

fost refugiat în 1940 în nordul

Transilvaniei, în Turda - Alba Iulia.

Or, în

cauză este necontestat că reclamanta, născută la data

de 10 ianuarie 1944 în

localitatea Turda, raionul Turda, ulterior datei la

care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de

domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile, prejudicii pe

care le-a suferit familia sa, ca urmare a

refugiului din motive de

persecuție

etnică.

Pe cale de consecință Curtea

constată că recursul este

nefondat și

conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

,

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.P.M.B. împotriva

sentinței nr. 2816 din 8 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2007.