ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 828/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta D.C. a chemat în judecată C.J.P. Ilfov,

solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea

Hotărârii nr. 3024 din 7 februarie 2007 și să fie obligată pârâta să-i

recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în calitate de urmașă a antecesorilor săi părinți P.V. și

P.M., strămutați forțat pe criterii etnice din comuna Frăsari județul Durostor în

comuna Ruseti, județul Călărași, are calitatea de strămutată și că urmează să

beneficieze de drepturile prevăzute de lege pentru această categorie de

persoane.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1416 din 28 mai

2007 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă,

dispunând anularea Hotărârii nr. 3024 din 7 februarie 2007 emisă de pârâtă și

obligarea acesteia din urmă să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască

reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost

modificată și completată, pentru perioada 12 noiembrie 1942 – 6 martie 1945,

începând cu data de 1 martie 2007.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că reclamanta s-a născut după strămutarea

părinților săi, la data de 12 noiembrie 1942, în comuna Ilisesti județul

Suceava, tatăl acesteia P.V. fiind strămutat din satul Frăsari județul Durostor

așa cum rezultă din înscrisul „Declarațiune și situația imobilă rurală”, depus

la dosarul cauzei.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta C.J.P. Ilfov, care

a susținut că, din actele depuse la dosar, nu rezultă că reclamanta a fost

strămutată în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 pe criterii etnice,

aceasta nefiind născută la acea dată.

S-a mai susținut și că, deși

reclamanta nu beneficia de statutul de refugiat, instanța de fond i-a acordat

drepturile corespunzătoare acestei categorii de persoane, cu începere de la 1

noiembrie 2005, pe baza copiei extras eliberată de A.N., în data de 26 mai

2005.

Examinând cauza în raport cu

actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce

urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român care, în perioada 6

septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, fiind refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu (lit. c)).

Prin H.G. nr. 127/2002 dată

în aplicarea O.G. nr. 105/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât

cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate precum și

cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat

bilateral.

În cauză, familia

reclamantei, urmare a încheierii Tratatului de la Craiova din 1940, a făcut

obiectul schimbului de populație, fiind strămutată, pe criterii etnice din

localitatea Frăsari județul Durostor (Bulgaria) în comuna Rușeti județul

Călărași.

Este adevărat că în extrasul

privind averea imobiliară rurală (fila 26 dosar fond) la capitolul referitor la

membrii familiei ce urmează a fi strămutați, nu figurează reclamanta, ci tatăl

acesteia, numitul P.V., care așa cum rezultă din Hotărârea nr. 1047 din 15

ianuarie 2004 (fila 31 dosar fond) beneficiază de drepturile conferite de Legea

nr. 189/2000.

Fiind însă născută la scurt

timp după strămutarea părinților săi, în intervalul prevăzut de lege (6

septembrie 1940 - 6 martie 1945), suportând alături de aceștia, în mod

indirect, firește, consecințele nefavorabile ale strămutării, nu se poate

considera că reclamanta ar fi privată de prerogativele prevăzute de Legea nr. 189/2000,

lege cu un profund caracter reparator.

Față de cele ce preced, se

constată că instanța de fond în mod corect a admis acțiunea reclamantei,

dispunând anularea Hotărârii nr. 3024 din 7 februarie 2007 emisă de pârâtă,

obligând-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască

reclamantei drepturile prevăzute  de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 12

noiembrie 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Ilfov împotriva sentinței civile nr. 1416 din 28 mai 2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 februarie 2008.