ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 828/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta D.C. a chemat în judecată C.J.P. Ilfov, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr. 3024 din 7 februarie 2007 și să fie obligată pârâta să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în calitate de urmașă a antecesorilor săi părinți P.V. și P.M., strămutați forțat pe criterii etnice din comuna Frăsari județul Durostor în comuna Ruseti, județul Călărași, are calitatea de strămutată și că urmează să beneficieze de drepturile prevăzute de lege pentru această categorie de persoane.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1416 din 28 mai 2007 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă, dispunând anularea Hotărârii nr. 3024 din 7 februarie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia din urmă să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată și completată, pentru perioada 12 noiembrie 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2007. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta s-a născut după strămutarea părinților săi, la data de 12 noiembrie 1942, în comuna Ilisesti județul Suceava, tatăl acesteia P.V.

fiind strămutat din satul Frăsari județul Durostor așa cum rezultă din înscrisul „Declarațiune și situația imobilă rurală”, depus la dosarul cauzei. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta C.J.P. Ilfov, care a susținut că, din actele depuse la dosar, nu rezultă că reclamanta a fost strămutată în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 pe criterii etnice, aceasta nefiind născută la acea dată. S-a mai susținut și că, deși reclamanta nu beneficia de statutul de refugiat, instanța de fond i-a acordat drepturile corespunzătoare acestei categorii de persoane, cu începere de la 1 noiembrie 2005, pe baza copiei extras eliberată de A.N., în data de 26 mai 2005. Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu (lit. c)). Prin H.G. nr. 127/2002 dată în aplicarea O.G. nr. 105/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În cauză, familia reclamantei, urmare a încheierii Tratatului de la Craiova din 1940, a făcut obiectul schimbului de populație, fiind strămutată, pe criterii etnice din localitatea Frăsari județul Durostor (Bulgaria) în comuna Rușeti județul Călărași. Este adevărat că în extrasul privind averea imobiliară rurală (fila 26 dosar fond) la capitolul referitor la membrii familiei ce urmează a fi strămutați, nu figurează reclamanta, ci tatăl acesteia, numitul P.V., care așa cum rezultă din Hotărârea nr. 1047 din 15 ianuarie 2004 (fila 31 dosar fond) beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000. Fiind însă născută la scurt timp după strămutarea părinților săi, în intervalul prevăzut de lege (6 septembrie 1940 - 6 martie 1945), suportând alături de aceștia, în mod indirect, firește, consecințele nefavorabile ale strămutării, nu se poate considera că reclamanta ar fi privată de prerogativele prevăzute de Legea nr. 189/2000, lege cu un profund caracter reparator.

Față de cele ce preced, se constată că instanța de fond în mod corect a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea Hotărârii nr. 3024 din 7 februarie 2007 emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 12 noiembrie 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Ilfov împotriva sentinței civile nr. 1416 din 28 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 februarie 2008.