ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 838/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta M.Ș. a chemat în judecată C.J.P. Mureș, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea hotărârii nr. 4816 din 2 iulie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 astfel cum a fost modificată și completată. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că părinții săi au fost strămutați în cursul anului 1940 din orașul Turtucaia județul Durostor (Bulgaria de astăzi) în județul Călărași, România și că ea s-a născut la data de 8 februarie 1942, ulterior anului în care părinții săi au fost strămutați.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 75 din 18 septembrie 2007, a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că aceasta nu intră în sfera limitativă de persoane prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000 întrucât s-a născut ulterior perioadei în care părinții săi s-au refugiat din Bulgaria în România, neputându-se susține că a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că faptul de a se fi născut ulterior anului 1940 când s-au strămutat părinții săi, nu ar excede de la aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât a suferit alături de autorii săi consecințele strămutării, respectiv privațiuni de ordin material.

A mai susținut și faptul că, fratelui său născut la data de 8 octombrie 1943, Curtea de Apel București i-a admis acțiunea și i-a acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Recursul este fondat și urmează să fie admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)). Prin Normele de aplicare a Ordonanței aprobată prin H.G.

nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În cauză, părinții petentei au fost strămutați în cursul anului 1940 din orașul Turtucaia județul Durostov (Bulgaria de astăzi) în județul Călărași (România), petenta născându-se la data de 8 februarie 1942, deci după strămutarea părinților de pe teritoriul cedat Bulgariei, dar în intervalul prevăzut de lege (6 septembrie 1940 – 6 martie 1945) pentru această categorie de persoane.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiile exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiilor în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați din motive etnice și au suportat astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Pe de altă parte, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate – așa cum prevăd dispozițiilor art. 3 din O.G.

nr. 105/1999 – a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de strămutare a părinților care a suportat alături de aceștia consecințele nefavorabile ale strămutării. Față de cele expuse mai sus, se constată că recursul este fondat urmând să fie admis, să se modifice, în tot, hotărârea atacată, în sensul anulării Hotărârii nr. 4816 din 2 iulie 2007 emisă de intimata – pârâtă și obligării acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 8 februarie 1942 – 6 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.Ș. împotriva sentinței civile nr. 75 din 18 septembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și în fond anulează Hotărârea nr. 4816 din 2 iulie 2007 emisă de C.J.P. Mureș pe care o obligă să emită o nouă hotărâre cu stabilirea calității de beneficiar a Legii nr. 189/2000 a reclamantei, pentru perioada 8 februarie 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2007. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 februarie 2008.