ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3521/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta Z.A. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Ilfov, anularea Hotărârii nr. 19377

din 15 august 2007 și recunoașterea calității de refugiat din motive etnice, cu

consecința acordării drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în opinia

sa, nu există motive pentru respingerea cererii sale formulate în temeiul Legii

nr. 189/2000, hotărârea atacată fiind netemeinică și nelegală.

Prin sentința civilă nr. 3195 din 5 decembrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal,

acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea hotărârii

atacate. Totodată, instanța a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care

să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 aprilie 1942 - 6 martie 1945,

începând cu data de 01 septembrie 2007.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în

esență, că potrivit probatoriului administrat reclamanta s-a născut la data de

8 aprilie 1942, în comuna Sarighiol - Dealu, Județul Tulcea, după strămutarea

părinților săi ca urmare a Tratatului de la Craiova din anul 1940, din Județul

Durostor, Bulgaria, în Județul Ialomița - România, iar, ulterior, în Județul

Tulcea.

În atare condiții, prima instanță a apreciat că reclamanta

se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de

măsurile reparatorii în speță.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C.J.P. Ilfov,

criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în

esență, că reclamanta nu face dovada faptului că a fost strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu în perioada 06 septembrie 1940 - 06 martie 1945.

Se mai arată că, potrivit actelor depuse la dosarul

cauzei, perioada de refugiu a părinților reclamantei este 15 septembrie 1940 - 01

octombrie 1940, astfel încât legea acordă măsurile reparatorii numai pentru

perioada în speță.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele

invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru

considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act

normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din

motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus

menționat.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste

drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana

persecutată se înțelege atât persoana care a suferit acele persecuții în mod

direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele persecuției.

Acesta este și cazul persoanelor care s-au născut în

perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a

unor persecuții din motive etnice și care au suferit astfel toate consecințele

nefavorabile care au decurs din aceasta situație. O atare concluzie se

desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă

acordarea drepturilor în speță.

Se constată că probatoriul administrat, în speță

înscrisurile aflate la filele 6 - 16 din dosarul de fond, atestă cu caracter

unitar împrejurarea că intimata - reclamantă se încadrează în situația

prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în

speță, situație dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează

a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Ilfov împotriva

sentinței civile nr. 3195 din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel București,

secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2008.