ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 731/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 731/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând

asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 72 din 14 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza

art. 334 C. pen., printre altele, a fost respinsă cererea de schimbare a

încadrării juridice a faptei din rechizitoriu din infracțiunea de trafic de

minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și din infracțiunea de trafic de minori

prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., în infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13

alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., ambele săvârșite de toți inculpații.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. și art. 10 lit d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata S.E., pentru

săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prevăzuta de art. 23 lit c) din

Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen.

În baza art. 329

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată

la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la

art. 64 lit. a) teza a

II -a,

b), d) și e) C. pen. pe o

perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13

alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 C. pen., a fost condamnată

aceeași inculpată la 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de minori.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la

art. 64 lit. a) teza a

II -a,

b), d) și e) C. pen. pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7

din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 2 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnată

aceeași inculpată la 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la

art. 64 lit. a) teza a

II -a,

b), d) și e) C. pen. pe o

perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 279

alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 2 (doi) ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor.

În baza art. 33

lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite, în

pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare, care a fost sporită cu

6 (șase) luni închisoare, urmând ca inculpata S.E. să execute pedeapsa rezultantă

de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executare în regim de detenție,

prevăzut de art. 57 C. pen.

În baza art. 71

C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II

-a, b), d) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35

alin. (3) C. pen., rap. la art. 65 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea

drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II -a

,

b),

d) și e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. În

baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusa

de instanță în cursul judecății până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din

17 decembrie 2009 până la 09 august 2010.

În baza art. 118

lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata S.E. a unui pistol marca

R. german, model RG 3S, calibru 6 mm, fără serie, deținut ilegal.

În baza art. 19

din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. e) C. pen.., s-a dispus confiscarea

de la inculpată a sumei de 1282 euro și 4.516 RON (din care suma de 110 euro și

4.516 RON au fost indisponibilizați prin ordonanța din data de 22 decembrie 2009).

În baza art. 169

C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea

sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din data de 22 decembrie 2009 și

restituirea către inculpată a următoarelor bunuri: 1 buc. HDD W.D.; 1 buc. agenda

coperți negre; 2 buc. Caiete dictando A3; 1 buc. Bloc notes, coperți roz, spirala,

inscripționat "G. si V."; 4 buc. coli hârtie având înscrise numere și

nume; 1 buc. HDD E., 1 buc. Biblioraft cu sigla Banca I., 122 file; 1 buc. Caiet

coperți culoare galbena; 1 buc. Carnet, coperți culoare aurie și verde, cu sigla

"RE."; 1 buc. Coala A4 având inscripționate mai multe IP-uri; 1 buc. Caseta

mini DV marca "S."; 1 buc. Caseta mini DV marca "J." ,1 buc.

Card bancar emis de Banca C.; 1 buc. biblioraft având coperți de culoare roz cu

sigla "B." ce conține 9 mape, 178 file; 1 buc. Mini-laptop marca "A.A.O.";

1 buc. HDD extern, marca W.D.; 1 buc. HDD SE.,; 1 buc HDD E.,; 1 buc. HDD SE.,;

1 buc. borseta conținând un număr de 21 CD-uri și DVD-uri; 1 buc. Caiet având coperți

de culoare galbena; 7 buc. File cu evidente diferite și contract incheiat cu Banca

I.; 1 buc. Laptop A.; 1 buc. Telefon N.; 1 buc. Cartela V.; 1 buc. Laptop L.; 1

buc. Memorie card tip SD; înscrisuri (Formulare W.U., Copie Certificate naștere,

Analize medicale, file numerotate); 1 buc. Contract de asociere (S.E. și M.L.);

5 buc. Pașapoarte romanești S.E., B.A., B.A.E., L.V., C.E.M.; 1 buc. carte identitate

- L.V.; 4 buc. cărți alegator - S.E.; C.Z.M.; L.V., C.E.M.; 1 buc. carnet mic cu

coperti de culoare verde și spirala; 1 buc. Dispozitiv USB, albastru; 1 buc. Telefon

S.; 1 buc. Cartela V.; 1 buc. Cartela Conex; 1 buc. Telefon S.P.; 1 buc. Cartela

SIM V.; 1 buc. card de memorie SD; 1 buc. minipistol, marca "R."; 130

Fotografii; 1 buc. album foto conținând 30 fotografii; 1 buc. Laptop I.; 1 buc.

Telefon N.; 1 buc. Cartela SIM V.; 1 buc. telefon H.; 1 buc. Cartela SIM D.; 1 buc.

Laptor A.; 1 buc. Telefon N.; 1 buc. Cartela SIM S.; 1 buc. Card de memorie micro

SD; 1 buc. album foto, conținând 38 de poze; 55 buc. DVD+CD numerotate; 1 buc. Telefon

N.; 1 buc. Cartela SIM C.; 1 buc. microcard SD; 1 buc. foto de dimensiune mare,

înfățișând o tânăra; 4 buc. hârtie conținând diferite înscrisuri; 3 buc. caiete

cu diferite inscripționări (C.L.M. xxx, "IM LIVE"); 1 buc. carnet cu spirala;

1 buc. agenda cu coperți de culoare neagra; 1 buc. carnet cu sigla A1., 1 buc, autoturism

P4., culoare gri, certificat înmatriculare; 1 buc, precum și orice alte bunuri aparținând

inculpatei, ridicate de la aceasta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

Prin aceeași hotărâre

au fost condamnați inculpații B.F.C. și S.D. pentru infracțiunile de proxenetism

și constituire a unui grup infracțional organizat, primul dintre aceștia și pentru

prostituție.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că începând cu anul 2007 până în anul 2009, inculpata

S.E. împreună cu inculpații S.D. și B.F.C., au înființat și organizat în imobilul

situat în mun. Timișoara, jud. Timiș, un local unde mai multe tinere au practicat

prostituția, trăgând foloase de pe urma practicării prostituției de către martorele

B.A.E., B.B., P.A. (audiată cu date protejate), A.M. (audiată cu date protejate),

C.E.M., S.C.L., N.V.A., A.A. Recrutarea tinerelor s-a efectuat de către inculpata

S.E., iar după ce acestea au fost convinse de către inculpată să practice prostituția

au fost cazate în localul menționat, trebuind să plătească chirie inculpatei și

să suporte cheltuielile legate de întreținere și utilități.

În acest sens,

inculpata S.E. a recunoscut că a înlesnit practicarea prostituției, fetele apelând

la ea pentru a fi ajutate, întrucât practicau anterior prostituția singure, erau

bătute și aveau datorii. Pe inculpatul S.D. l-a cunoscut în perioada când lucra

ca și taximetrist la firma „P.T.", când, fiind mulțumită de serviciile acestuia,

i-a solicitat să lucreze pentru dânsa, în sensul de a o transporta pe ea și pe fete

la întâlnirile cu clienții, urmând a fi plătit în funcție de numărul curselor făcute.

Pe inculpatul B.F.C. l-a cunoscut printr-o prietenă la o discotecă din loc. S.R.

și l-a convins să facă împreună un videochat.

Inculpatul S.D.

a recunoscut că transporta fetele de la locuința inculpatei S.E. la diverse hoteluri,

pensiuni, dar și la alte destinații, iar inculpatul B.F.C. a recunoscut activitatea

sa cu videchat-ul.

Pentru atragerea

de clienți în vederea întreținerii de relații sexuale, inculpații au postat anunțuri

pe internet și în diferite ziare locale la mica publicitate, numerele de telefon

ale inculpatei S.E. fiind indicate pentru stabilirea de contacte. În urma interceptării

și înregistrărilor convorbirilor telefonice efectuate de la posturile telefonice

ale inculpatei în perioada 28 martie 2009 - 01 decembrie 2009, s-a stabilit că aceasta

a avut mai multe discuții cu diferite persoane care erau interesate de serviciile

sexuale oferite de tinere, de tarifele practicate și de locațiile în care puteau

avea loc întâlnirile.

În cazul în care

inculpata S.E. și persoana care era interesată de serviciile menționate se puneau

de acord, inculpata o invita la sediul localului sau apela la inculpatul S.D., care

le transporta pe tinere la adresa indicată de client, de regulă un hotel sau o pensiune.

Uneori, pentru transportul prostituatelor s-a apelat la diferite firme de taxi,

contravaloarea transportului fiind suportată de către client.

Activitatea de

transport a tinerelor în vederea practicării prostituției, săvârșită de către inculpatul

S.D. a rezultat din depozițiile inculpatei S.E., precum și ale părților vătămate

A.P. și R.P., dar și ale martorilor B.A.E., B.B., S.C.L., A.M., N.V.A., A.A., C.O.,

D.S.F., aceștia percepându-l ca fiind „șoferul S.E. și omul de încredere al acesteia".

Activitatea infracțională menționată rezultă și din unele convorbiri telefonice:

La data de 13

noiembrie 2009, ora 19

:

11, S.E. l-a contactat telefonic

pe S.D., spunându-i că „trebuie s-o ducem pe C.L.M. După câteva minute, la ora 19:22,

inculpata i-a cerut lui S.D. să se întâlnească pentru că încă nu știe numărul camerei

unde urma să aibă loc întâlnirea. În aceeași zi, la ora 21:39, S.E. îl contactează

pe S.D. și i-a solicitat să o transporte pe C.L.M.

În data de 19

noiembrie 2009, la ora 19:13, S.E. a fost contactată de o recepționeră de la Hotel

A., care pentru ora 21:00, îi cere să îi aducă o fată, iar inculpata a fost de acord.

În aceeași seară, la ora 20:36, inculpatul B.F.C. l-a contactat pe inculpatul S.D.,

care i-a spus că merge la „A.", răspunzând afirmativ la întrebarea „ești la

lucru deja?.

La data de 26

noiembrie 2009, ora 01:32, inculpata S.E. a contactat-o telefonic pe martora S.C.L.,

căreia i-a cerut să meargă la întâlnire cu un client, apoi, la ora 01:53, i-a spus

că „D." (inculpatul S.D.) a plecat să o recupereze.

În noaptea de

30.11 din 01 decembrie 2009, ora 00.36, inculpata S.E. a contactat-o pe T. (martora

A.A.), căreia i-a cerut să meargă la o „combinație", apoi, la ora 00:50, tânăra

o sună pe inculpată și întreabă de „D.", ca să vină să o transporte.

În data de 04

decembrie 2009, ora 16:19, S.E. a contactat-o pe numita „A.N.", care i-a spus

că urmează să plece din Timișoara. La scurt timp după acesta, la ora 16:21, inculpata

S.E. l-a contactat pe inculpatul S.D., spunând-i că „avem o urgență" la Arad.

Din discuțiile purtate în aceeași zi de către inculpata S.E. cu S.C.L., a rezultat

că întâlnirea care urma să aibă loc în Arad, nu a mai avut loc, inculpata precizând

că B.A.E., „și-a luat o țeapă frumoasă", fiind nemulțumită de faptul că nu

s-au putut recupera banii pentru transport.

Instanța de fond

a reținut că, deși în convorbirile menționate nu se vorbește explicit despre activitatea

de prostituție și proxenetism, unele formulări conținute în discuțiile menționate,

cum sunt numărul camerei, referiri la hoteluri, la întâlniri sau combinații, etc,

coroborate cu depozițiile martorilor audiați în cauză, pot conduce la concluzia

că activitatea de transport s-a efectuat în vederea practicării prostituției.

De serviciile

sexuale oferite de martori și părțile vătămate au fost interesați mai mulți recepționeri

de la diferite hoteluri sau pensiuni din mun. Timișoara. în schimbul unui comision,

aceștia o contactau pe inculpata S.E. și îi cereau să le trimită tinere pentru întreținerea

de relații sexuale cu diferiți clienți. Prin interceptarea convorbirilor telefonice,

s-a stabilit că S.E. a fost contactată de recepționeri de la Hotel A., Hotel E.

și Pensiunea P.

Inculpații S.E.

și B.F.C. au facilitat practicarea prostituției de către tinerele menționate și

prin întreținerea de relații sexuale care erau transmise pe videochat. Pentru acesta,

în imobilul situat în mun. Timișoara, jud. Timiș, au fost înființate două studiouri,

care erau dotate cu aparatură electronică de înregistrare audio-video și transmitere

pe internet. Rolul principal în această activitate infracțională i-a revenit inculpatul

B.F.C., care s-a ocupat de procurarea și întreținerea aparaturii necesare efectuării

transmisiilor pe internet, ajutat fiind de către prietenul său, inculpatul S.D.

atunci când apăreau probleme. Inculpatul B.F.C. a declarat s-a ocupat de întocmirea

documentației pentru fiecare persoană care urma să întrețină relații sexuale pe

videochat și Ie-a înaintat mai multor firme care administrau site-uri pentru adulți.

Dintre firme, a fost identificate societățile A.W.B., din Olanda, care administra

site-ul

X.V.,

și firma C.B.V., din SUA, administrator al

site-ului L.J. După trimiterea documentației, B.F.C. a creat pe ultimul site, conturile

„S21., F21., A21., L2., S.G21.", unde puteau fi vizionate relațiile sexuale

întreținute de către martorii B.A.E., B.B., S.C.L., A.M., N.V.A., A.A., C.O. și

A.B. Clienții care intrau pe site-ul L.J.

,

puteau accesa

conturile create de către inculpatul B.F.C. numai prin plata unei sume de bani.

Din sumele încasate de la clienți, administratorul site-ului reținea un procent

de 65-70%, iar restul era virat într-un cont la Banca I., deschis pe numele inculpatul

B.F.C., sumele putând fi retrase cu un card bancar.

Din sumele de

bani astfel obținute, inculpatul B.F.C. a arătat că reținea 50%, însă doar atunci

când participa efectiv, iar restul îl preda inculpatei S.E., aspect recunoscut de

către aceasta. Aceasta din urmă preda o parte din bani martorelor care au întreținut

relații sexuale pe videochat, după ce în prealabil reținea partea sa, plus banii

pentru chirie, utilități, alimente. La percheziția efectuată în mun. Timișoara,

au fost găsite un număr de 6 fișe, în care inculpatul B.F.C. menționase sumele de

bani câștigate pe conturi și modul de împărțire a câștigurilor. Prostituatele care

întrețineau relații sexuale pe videochat, unele dintre martorele audiate în cauză,

au arătat că lucrau în ture, în general de câte 8 ore, iar la final, trebuiau să

obțină de la clienții de pe internet care au vizionat conturile, suma de cel puțin

100 de euro.

Astfel cum rezultă

din declarațiile inculpatului B.F.C., coroborate cu ale martorilor P.A., B.A.E.,

ale părții vătămate A.P., inculpata S.E. coordona activitatea de pe videochat. Aceasta

stabilea programările pe ore în cele două studiouri, pentru a evita suprapunerile,

urmărea ca persoanele desemnate să respecte programul, verifica sumele de bani încasate

pe fiecare cont și îi admonesta pe cei care nu respectau orarul sau întârziau la

program, cât și pe cei care nu obțineau pe o tură suma de cel puțin 100 de euro.

Din convorbirile telefonice din data de 27 martie 2009, 24 noiembrie 2009, 25

noiembrie 2009, 26 noiembrie 2009, 29 noiembrie 2009, 01 decembrie 2009, 06

decembrie 2009, 11 decembrie 2009, rezultă că inculpatul B.F.C. și tinerele care

se prostituau, părțile vătămate și martorele audiate în cauză, o contactau pe inculpată

pentru a o anunța că vin să lucreze la studio. Într-o convorbire telefonică din

data de 11 decembrie 2009, ora 17:53, martorul C.O. (care întreținea relații sexuale

pe videochat cu B.A.E.), îi spune inculpatului B. că regimul instituit de inculpată

este sever, precizând că este „ca la pușcărie", nemulțumit fiind de faptul

că trebuie să lucreze câte 30 de ore. Într-o altă convorbire telefonică din data

de 15 noiembrie 2009, inculpata discută cu martora B.A.E. și îl dă exemplu pe inculpatul

B., despre care spune că nu pleacă din studio până nu obține 150 (150 de euro).

În unele convorbiri,

inculpata amenință că va aplica „amenzi", adică penalizări, persoanelor care

obțin câștiguri mici. Astfel de discuții au avut loc la data de 18 noiembrie 2009,

10 decembrie 2009.

Din interceptarea

și înregistrarea transmisiilor și comunicațiilor efectuate pe site-ului L.J.

,

conturile „S21." și „F21. s-a constatat că la data de 09

decembrie 2009 și 10 decembrie 2009, pe aceste conturi au fost înregistrate acte

sexuale în care au fost implicați inculpații B.F.C. cu martora B.B. și martorul

C.O. cu martora B.A.E.

În ceea ce privește activitatea de

proxenetism desfășurată de inculpata S.E. în Olanda și reținută în rechizitoriu,

martorele S.C.L. și C.E.M. au arătat că s-au hotărât să plece în Olanda pentru a

practica prostituția, înțelegerea cu inculpata S.E. fiind de a da jumătate din sumele

de bani obținute fiicei inculpatei, numita C.Z.M., înțelegere cu care cele două

au fost de acord. Cu privire la acest aspect, inculpata S.E. a arătat în faza de

urmărire penală că, într-adevăr, cele două fete au locuit la ea și au fost plecate

în Olanda în anul 2007 sau 2008, dar nu știe ce au făcut acolo, neprimind niciun

ban de la acestea, dezmințind orice implicare a fiicei sale în această poveste;

ulterior, în fața instanței, această inculpată a arătat că a primit bani din Olanda

de la fiica sa, bani cu privire la care martora C.L.M. ar fi rugat-o să cumpere

bunicii sale cele necesare, iar martora C.E.M. ar fi rugat-o să cumpere fratelui

cele necesare. Faptul că cele două martore practicau prostituția în Olanda este

confirmat și de martorele A.A., P.A., G.I., aceasta din urmă refuzând oferta inculpatei

de a practica prostituția în acea țară.

Din această stare

de fapt, instanța a reținut că inculpata S.E. a îndemnat și înlesnit practicarea

prostituției prin oferirea de cazare, găsirea de clienți și crearea de studiouri

cu videochat, precum și că a încasat sume de bani din prostituție, fapta sa întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin.

(1) C. pen.

Având în vedere

că inculpatul S.D. a înlesnit în mod direct practicarea prostituției de către mai

multe tinere, prin transportul acestora la întâlnirile cu clienții, fapta sa întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329

alin. (1) C. pen. Drept urmare, în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanța a respins

cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din rechizitoriu din infracțiunea

de proxenetism în cea de complicitate la proxenetism, deoarece activitatea desfășurată

de acest inculpat s-a considerat ca fiind specifică autorului, și nu a complicelui,

astfel cum este definit în art. 26 C. pen.

Inculpatul B.F.C.

a înlesnit, de asemenea, practicarea prostituției de către mai multe tinere, prin

crearea de conturi pe videochat, prin aceasta făcându-se vinovat de infracțiunii

de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

Ținând seama de

condițiile de existență ale infracțiunii continuate, respectiv unitatea de subiect

activ, unitatea de rezoluție infracțională și pluralitatea de acte de executare,

instanța a reținut în sarcina inculpaților și dispozițiile art. 41 alin. (2) C.

pen., constatând că în baza acelorași rezoluții infracționale, care a fost suficient

de determinată, în sensul că inculpații au avut imaginea de ansamblu a activității

lor viitoare pe care au realizat-o prin acte de executare separate și care s-a menținut

în linii generale pe parcursul desfășurării întregii activități infracționale, inculpații

au înlesnit în mod repetat practicarea prostituției, fiecare dintre aceste acțiuni

realizând conținutul legal al infracțiunii de proxenetism.

S-a arătat că

prin actul de inculpare inculpații au fost acuzați că ar fi recrutat, transportat

și găzduit minorele A.P. și R.P., (ambele audiate cu date protejate), în scopul

exploatării, prin determinarea la practicarea prostituției. Verificând, instanța

aconstatat că s-a confirmat veridicitatea stării de minoritate a acestor părți vătămate

pentru care s-a reținut în sarcina inculpaților în rechizitoriu art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. in ce privește

traficul de minori, fapta constituie infracțiune, chiar dacă recrutarea, transportarea,

transferarea, găzduirea sauprimirea unui minor în scopul exploatării acestuia, nu

se realizează prin constrângere, prezumându-se în mod absolut, de legiuitor, că

victima traficului, o persoană cu vârsta de până la 18 ani, nu are capacitatea de

a exprima un consimțământ valabil.

În cazul infracțiunii

de trafic de minori, s-a arătat că exprimarea unui consimțământ, chiar considerat

nevalabil de legiuitor, prezintă importanță în ce privește încadrarea juridică a

faptei, pentru că în lipsa lui făptuitorul va răspunde pentru forma agravantă a

infracțiunii, prev. de art. 13 alin. (2) din lege.

Pe considerentele

de mai sus, s-a concluzionat că art. 16 din Legea nr. 678/2001, devine aplicabil,

în sensul că nu înlătură caracterul penal al faptei, doar în cazul infracțiunii

de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din aceeași lege, deoarece în

cazul infracțiunii de trafic de persoane majoră, prev. de art. 12 alin. (1) și trafic

de minori în varianta agravantă prev. de art. 13 alin. (2), consimțământul victimei

și implicit disp. art. 16 sunt excluse prin însăși modalitatea de săvârșire a lor,

respectiv prin mijloace care viciază consimțământul, violență, doi sau eroare esențială.

Întrucât în speță,

s-a reținut că este vorba de două persoane vătămate minore și nu una, care ar fi

fost recrutate, transportate sau găzduite, în scopul exploatării de către cei trei

inculpați, în baza acelorași rezoluții infracționale, instanța a respins cererea

de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic de minori prevăzută

de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., în infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001 și din infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea

de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele săvârșite de toți inculpații, în

cel din urmă caz nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii în formă

agravată, privind săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună, cum

de altfel, s-a și reținut în rechizitoriu.

Potrivit declarațiilor

date, în cursul anului 2007, minora A.P. de 17 ani s-a cazat în locuința inculpatei

S.E. Minora a acceptat propunerea inculpatei S.E. de a practica prostituția și în

perioada care a urmat, până în luna martie a anului 2009, a întreținut relații sexuale

cu diferiți clienți atât în imobilul din Timișoara, cât și în mai multe hoteluri

din mun. Timișoara, unde a fost transportată de către inculpatul S.D. Banii câștigați

din activitățile menționate au fost reținuți de către inculpata S.E. Partea vătămată

minora de 16 ani, R.P. a relatat că, în luna ianuarie 2008 a cunoscut-o pe inculpată

care i-a propus să lucreze într-un studio pentru a filma pe videochat. Tânăra a

fost de acord cu propunerea și s-a cazat în locuința inculpatei situată la adresa

de mai sus. În perioada care a urmat, partea vătămată a întreținut relații sexuale

cu diferiți clienți aduși de inculpată, atât în imobilul în care era cazată, cât

și în diferite hoteluri sau pensiuni din mun. Timișoara. Transportul victimei la

hoteluri și pensiuni, s-a efectuat de către inc. S.D., care a efectuat deplasarea

cu mașina personală sau cu autoturismul inculpatei. Sumele de bani câștigate de

către victimă din relațiile sexuale, au fost confiscate de către inculpata S.E.

Inculpata S.E.

a arătat că fetele care se prostituau în beneficiul ei nu erau minore și nici nu

păreau după înfățișarea fizică, însă aceste susțineri ale inculpatei au fost înlăturate,

necoroborându-se cu alte probe din dosar; pe de o parte, inculpata a afirmat că

a primit în casă minore, cum ar fi cazul numitei „D.", solicita tuturor fetelor

actele de identitate pentru a vedea dacă sunt majore, astfel că inculpata putea

constata în mod direct vârsta fetelor care urmau să practice prostituția. În plus,

susținerile părților vătămate minore sunt confirmate de martorele P.A., B.B. și

A.M., care, deși au învederat inculpatei că sunt minore în momentul în care au fost

aduse în casă, inculpata Ie-a găsit clienți pentru a întreține relații sexuale normale

și anale la locuință, hoteluri sau pensiuni.

Față de cele reținute,

instanța a apreciat că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de

trafic de minori în formă continuată și pentru care a fost condamnată.

Referitor la infracțiunea

de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, constând în aceea că inculpata

S.E. a deținut la domiciliul un pistol, aceasta este dovedită cu certitudine prin

înscrisurile aflate la dosar, procesul - verbal de percheziție domiciliară, raportul

de constatare tehnico – științifică din 18 februarie 2010 referitor la acesta, atestând

că pistolul face parte din categoria armelor neletale, marca R., de fabricație germană,

fără serie, dar și adresa emisă de I.P.J. Timiș din care rezultă că aceasta nu poseda

permis pentru arma în discuție.

S-a reținut că

această infracțiune nu a fost contestată de inculpată pe parcursul cercetării judecătorești,

inculpata recunoscând că a deținut pistolul, arătând că a fost abandonat în urma

unei altercații stradale de către o persoană necunoscută.

Referitor la infracțiunea

de spălare de bani, prevăzută și pedepsită de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002,

s-a arătat că: „Constituie infracțiunea de spălare a banilor (...) c) dobândirea,

deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de

infracțiuni".

În ceea ce privește

această modalitate, tribunalul a reținut, în acord cu practica judiciară și literatura

de specialitate, că subiect activ al acestei infracțiuni poate fi doar o altă persoană

decât autorul infracțiunii din care provin banii sau bunurile respective, în caz

contrar, de exemplu, orice persoană care comite un furt și valorifică bunul sustras,

urmează a fi tras la răspundere și pentru comiterea infracțiunii de spălare de bani.

Deoarece inculpații S.E., S.D. și B.F.C. au fost reținuți ca autori ai infracțiunii

de trafic de minori, respectiv proxenetism, nu pot fi subiecți activi ai infracțiunii

de spălare de bani în această variantă. Urmare a săvârșirii celor dintâi infracțiuni,

inculpații au realizat un folos material, respectiv sume de bani. Deținerea sau

folosirea acestora sau a unei părți din acestea în sensul plății unor rate bancare

sau a achiziționării unui autoturism, nu poate fi incriminată in mod distinct, pentru

că în atare situație s-ar încălca principiul de drept „non bis in idem", potrivit

căruia o persoană poate fi trasă la răspundere penală pentru aceeași fapta doar

o singură dată.

Pe de altă parte,

deținerea sau folosirea acestor sume de bani în modalitatea achiziționării unui

autoturism nu poate fi considerată o activitate distinctă care are drept scop disimularea,

ascunderea veniturilor rezultate din săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane

sau proxenetism, ci pur și simplu utilizarea acestor venituri, reprezintă o modalitate

de a valorifica folosul obținut urmare a săvârșirii infracțiunii.

În aceste condiții,

instanța a stabilit că cei trei inculpați nu pot fi trași la răspundere penală

și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002,

în condițiile in care activitatea lor ilicită este înglobată in conținutul infracțiunii

prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 328 C. pen. și art.

329 C. pen.

Instanța a mai

reținut că inculpații S.E., S.D. și B.F.C. au mai fost trimiși în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută

de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Această dispoziție

legală prevede că, constituie infracțiune inițierea sau constituirea unui grup infracțional

organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup și

se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art.

2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 prin grup infracțional organizat se înțelege „grupul

structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă

și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni

grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu

material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul

comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate

sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul

grupului".

Instanța a apreciat

că, în prezenta cauză sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni,

pentru următoarele considerente:

au săvârșit mai multe infracțiuni grave, menționate în art. 2 lit. b) din Legea

nr. 39/2003, cum sunt: trafic de minori și proxenetism.

infracționale, inculpații au avut roluri prestabilite, astfel:

Inculpata S.E.

a organizat și coordonat activitatea celorlalți inculpați, prin care s-a urmărit

determinarea mai multor tinere la practicarea prostituției, în vederea obținerii

de beneficii financiare.

În ceea ce privește

organizarea activității infracționale, inculpata s-a ocupat de îndemnarea tinerelor

la practicarea prostituției și la facilitarea acestei activități infracționale,

prin oferirea de cazare, contactarea de clienți, crearea studiourilor pentru videochat.

De asemenea, S.E. a încasat sumele de bani obținute din prostituția practicată de

tinere în hoteluri și pensiuni, precum și din prostituția de pe videochat.

Toate tinerele

audiate în cauză au confirmat că au ajuns să practice în continuare prostituția,

după ce în prealabil, au avut discuții cu inculpata S.E.

La percheziția

domiciliară efectuată la locuința inculpatei S.E., s-a găsit o agendă în holul de

acces spre studiourile de filmare. În documentul menționat, denumit „NOU REGULAMENT

LUCRU", inculpata arată că pentru absențele de la "lucru", se percep

sancțiuni pecuniare (50 euro taxa), în același document se arată că pentru fiecare

zi de muncă trebuie să se obțină minim 100 de euro, precizându-se că cine nu se

conformează „e bun de plată!". Din cele arătate mai sus rezultă că, inculpata

era cea care coordona activitatea și aplica sancțiuni celor care nu se conformau.

Inculpatul S.D.

a avut rolul de transportator. Acesta primea comenzile de la inculpata S.E. și le

transporta pe fete la diferite hoteluri din oraș, unde acestea aveau contacte sexule

cu clienții. La solicitarea inculpatei, S.D. le recupera pe tinere după întâlnirile

cu clienții și le transporta în imobilul din Timișoara. Din declarațiile persoanelor

audiate, reiese că inculpatul S.D. stătea la dispoziția inculpatei S., în general

după masa sau seara, până la ore târzii din noapte. Inculpatul s-a mai ocupat și

de repararea calculatoarelor, atunci când apăreau diferite probleme tehnice.

Inculpatul B.F.C.,

având cunoștințe informatice, s-a ocupat de crearea conturilor pe site-urile pentru

adulți și de întreținerea acestora. Inculpatul mai avea deschise conturi bancare,

unde primea sume de bani provenite din prostituția tinerelor pe site-urile pornografice.

De asemenea, inculpatul întreținea relații sexuale cu tinerele pe conturile create

pe site-urile pentru adulți.

Deși inculpatul

B.F.C. a susținut că nu a fost membru al grupului infracțional, arătând că poziția

sa era identică cu celelalte persoane care se prostituau pe conturi, susținerea

inculpatului a fost înlăturată întrucât a fost unul din membrii fondatori ai grupului,

fiind cel care a creat conturile. Importanța inculpatului în cadrul grupului rezultă

și dintr-o discuție telefonică din data de 10 noiembrie 2009, ora 15:20, pe care

S.E. o poartă cu fiica sa. În timpul convorbirii, inculpata S.E. susține „dacă-l

pierd pe B., n-am șanse decât ori mă întorc la L., ori să-mi pun capăt zilelor!.

Eu am bancă de plătit, de unde d(...) plătesc?!; jumătate din sumele de bani câștigate

pe conturi îi reveneau inculpatului. Celelalte persoane care se prostituau pe videochat,

primeau ce rămânea, după ce inculpata reținea jumătate din sumă, la care se adăugau

reținerea unor presupuse cheltuieli cu cazarea, întreținerea, utilitățile, etc;

din a doua parte a anului 2009, inculpatul a locuit cu martora B.B., care i-a devenit

ulterior prietenă, într-o altă locație și avea prioritate în stabilirea programului

de lucru pe videochat.

infracțională a celor trei inculpați a durat în timp, începând în anul 2007 și s-a

desfășurat neîntrerupt până în luna decembrie a anului 2009. Astfel, în cursul anului

2007, inculpata S.E. a închiriat imobilul de la martora G.E. și după ce a amenajat

camerele și a creat studiourile, a demarat activitatea infracțională. Inculpata

S.E. intenționa să extindă activitatea infracțională prin închirierea unui alt imobil,

în care puteau fi montate mai multe studiouri pentru videochat. Astfel, într-o convorbire

telefonică din data de 11 decembrie 2009, ora 19:42, pe care o poartă cu B.F.C.,

inculpata îi spune că a găsit un alt imobil în care să se mute, precizând că l-a

vizitat împreună cu inculpatul S.D. În aceeași zi, la ora 19:44, într-o convorbire

pe care o poartă cu o persoană neidentificată, S.E. spune că se va muta într-o altă

casă, unde sunt șapte camere.

au urmărit ca prin exploatarea sexuală a tinerelor să obțină beneficii financiare.

Acesta fapt rezultă din declarațiile tinerelor, care au arătat că sumele de bani

obținute erau reținute de inculpați, din documentele bancare, chitanțe, notări din

agende.

Activitatea infracțională

a celor trei inculpați nu a avut caracter ocazional. S-a constatat că activitatea

infracțională a inculpatei S.E. a fost preponderentă în comparație cu prestațiile

celorlalți doi inculpați, care îndeplineau activități cu implicare mai redusă. Însă,

acest fapt nu afectează încadrarea dată activității inculpaților în sensul art.

7 din Legea nr. 39/2003, deoarece art. 2 din același act normativ nu condiționează

existența infracțiunii de constatarea unor „prestații egale sau echivalente"

ale infractorilor. Importantă este existența unor roluri sau prestații prestabilite

iar acestea, așa cum rezultă din cele menționate, se pot determina în cadrul activității

infracționale săvârșite de către inculpați.

La individualizarea

judiciară a pedepselor ce s-au aplicat pentru infracțiunile reținute în sarcina

fiecărui inculpat, instanța a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C.

pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea săvârșită

de inculpați, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpaților

- starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportarea lor, condițiile

în care au crescut și trăit, precum și împrejurările care agravează sau atenuează

răspunderea penală.

Inculpata S.E.

nu este cunoscută cu antecedente penale, iar pe parcursul procesului a avut o atitudine

parțial sinceră, atât în ceea ce o privește, astfel cum s-a reținut mai sus, cât

și în privința celorlalți inculpați, pe care a încercat să-i dezvinovățească.

Față de solicitarea

inculpatei S.E. prin apărător ales de a se reține cu privire la aceasta dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen. la individualizarea pedepsei, instanța a constatat

că acestea nu îi sunt aplicabile, câtă vreme inculpata nu a dat nicio declarație

personală în fața instanței în sensul că solicită ca judecata să se facă în baza

probelor de urmărire penală și că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul

de sesizare al instanței; inculpata a recunoscut doar săvârșirea infracțiunii de

proxenetism, iar instanța a stabilit că inculpata se face vinovată și de alte infracțiuni

reținute în sarcina sa prin rechizitoriu.

Împotriva acestei

hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații S.E., S.D. și B.F.C.

Prin decizia

nr. 153 din 3 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, instanța de

apel, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelurile declarate

de inculpații apelanți S.E. și S.D. împotriva sentinței penale nr. 72/PI din 14

februarie 2011 a Tribunalului Timiș pronunțată în Dosarul nr. 1703/30/2010.

În baza art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul teritorial Timișoara

și inculpatul apelant B.F.C. împotriva aceleiași sentințe și a desființat sentința

apelată, în latura penală, numai în ceea ce îl privea pe inculpatul B.F.C.

A menținut celelalte

prevederi ale sentinței apelate.

În baza art. 350

C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă

față de inculpații apelanți de către instanță până la rămânerea definitivă a prezentei

hotărâri.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de control judiciar și-a însușit starea de fapt reținută

de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat

folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată,

constatând că a rezultat vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

pentru care s-a dispus condamnarea cu excepția infracțiunii de prostituție în formă

continuată, prev. de art. 328 C. pen. cu aplic. art. 42 alin. (2) C. pen. reținută

în sarcina inculpatului B.

Printre altele,

s-a arătat că, critica procurorului privind greșita achitare a inculpaților S.E.,

S.D., B.F.C., pentru infracțiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 lit. c) din

Legea nr. 656/2002, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost apreciată ca

fiind nefondată.

Potrivit Legii

nr. 656/2002, spălarea de bani este de regulă o acțiune complexă care presupune

trei faze: plasarea banilor, albirea banilor și crearea unei aparențe de proveniență

ilicită. Subiectul activ al acestei infracțiuni speciale, este evident orice persoană

fizică sau juridică, alta decât cea care a comis infracțiunea din care au rezultat

„banii negri", nefiind acceptată considerarea ca fiind infracțiune de spălare

a banilor, deținerea de către cel care a comis o infracțiune a bunului provenit

din aceasta, fiind aplicabil principiul non bis in idem, potrivit căruia o persoană

poate fi trasă la răspundere penală pentru aceeași faptă numai o singură dată.

Deoarece inculpații

S.E., S.D. și B.F.C. au fost reținuți ca autori ai infracțiunii de trafic de minori,

respectiv proxenetism, nu pot fi subiecți activi ai infracțiunii de spălare de bani

în această variantă. De asemenea deținerea sau folosirea acestor sume de bani în

modalitatea achiziționării unui autoturism nu poate fi considerată o activitate

distinctă care are drept scop disimularea, ascunderea veniturilor rezultate din

săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane sau proxenetism, ci pur și simplu

utilizarea acestor venituri, reprezintă o modalitate de a valorifica folosul obținut

urmare a săvârșirii infracțiunii.

Referitor la cererea

inculpatei S.E., de achitare pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea

nr. 39/2003 potrivit art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există, instanța

de apel a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii,

deoarece inculpații au comis infracțiuni grave prevăzute în art. 2 lit. b) din

Legea nr. 39/2003, activitatea acestora nu a avut caracter ocazional, ci s-a desfășurat

în perioada 2007 până în decembrie 2009, au urmărit ca prin exploatarea sexuală

a tinerelor să obțină beneficii financiare așa cum rezultă din declarațiile tinerelor,

din documentele bancare, chitanțe, notări din agende. De asemenea inculpații au

avut roluri prestabilite.

Astfel inculpata

S.E. a organizat și coordonat activitatea celorlalți inculpați, prin care s-a urmărit

determinarea mai multor tinere la practicarea prostituției, în vederea obținerii

de beneficii financiare.

De asemenea, S.E.

a încasat sumele de bani obținute din prostituția practicată de tinere în hoteluri

și pensiuni, precum și din prostituția de pe videochat.

Inculpatul S.D.

a avut rolul de transportator. Acesta primea comenzile de la inculpata S.E. și le

transporta pe fete la diferite hoteluri din oraș, unde acestea aveau contacte sexule

cu clienții. La solicitarea inculpatei, S.D. le recupera pe tinere după întâlnirile

cu clienții și le transporta în imobilul din Timișoara. Inculpatul s-a mai ocupat

și de repararea calculatoarelor, atunci când apăreau diferite probleme tehnice.

Inculpatul B.F.C.,

având cunoștințe informatice, s-a ocupat de crearea conturilor pe site-urile pentru

adulți și de întreținerea acestora. Inculpatul mai avea deschise conturi bancare,

unde primea sume de bani provenite din prostituția tinerelor pe site-urile pornografice.

De asemenea, inculpatul întreținea relații sexuale cu tinerele pe conturile create

pe site-urile pentru adulți.

De asemenea, solicitarea

inculpatei S.E. privind achitarea acesteia pentru infracțiunea de trafic de minori

a fost apreciată ca fiind nefondată.

În ceea ce privește

incidența art. 16 din Legea nr. 678/2001, s-a arătat că acesta devine aplicabil,

în sensul că nu înlătură caracterul penal al faptei, doar în cazul infracțiunii

de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) din aceeași lege, deoarece în

cazul infracțiunii de trafic de persoane majoră, prev. de art. 12 alin. (1) și trafic

de minori în varianta agravantă prev. de art. 13 alin. (2), consimțământul victimei

și implicit disp. art. 16 sunt excluse prin însăși modalitatea de săvârșire a lor,

respectiv prin mijloace care viciază consimțământul, violență, dol sau eroare esențială.

Vinovăția inculpatei

a fost dovedită prin declarațiile părților vătămate minore A.P. de 17 ani și R.P.

de 16 ani care au arătat că s-au cazat în locuința inculpatei S.E. au acceptat propunerea

inculpatei S.E. de a practica prostituția și în perioada care a urmat au întreținut

relații sexuale cu diferiți clienți atât în imobilul din Timișoara, cât și în mai

multe hoteluri din mun. Timișoara, unde au fost transportate de către inculpatul

S.D. Banii câștigați din activitățile menționate au fost reținuți de către inculpata

S.E.

Apărările inculpatei

S.E. în sensul că nu cunoștea vârsta părților vătămate sunt contrazise și de depozițiile

martorelor P.A., B.B. și A.M., care, deși au învederat inculpatei că sunt minore

în momentul în care au fost aduse în casă, inculpata Ie-a găsit clienți pentru a

întreține relații sexuale normale și anale la locuința din Timișoara, hoteluri sau

pensiuni.

Criticile procurorului

și ale inculpaților apelanți cu privire la individualizarea pedepselor în sensul

majorării acestora solicitată de către procuror și respectiv micșorării cuantumului

acestora și aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen. În cazul inculpatei

S.E. au fost apreciate ca fiind nefondate.

La individualizarea

judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.

pen.: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă,

gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările

care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv

și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de

asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială

a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Ca măsură de constrângere,

s-a menționat că pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate,

ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta

penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa

și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii

altor fapte penale.

În cauză, la individualizarea

pedepsei s-a avut în vedere caracterul deosebit de grav al faptelor săvârșite, având

în vedere relațiile sociale privind ocrotirea minorilor, modalitatea de comitere

a acestora, numărul mare de victime, dar și aspectele favorabile inculpaților precum

lipsa antecedentelor penale.

Referitor la aplicarea

prevederilor art. 86

1

C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei în cazul inculpatei S.E. instanța de apel a constatat că raportat

la cuantumul pedepsei aplicate de 5 ani și 6 luni închisoare în cauză nu sunt îndeplinite

prevederile art. 86

1

C. pen.

S-a conchis că,

raportat la gradul de pericol social al faptei, rezultat din modalitatea și împrejurările

concrete de comitere a acesteia, menținerea pedepselor și a modalității de executare

este justificată, raportat la dispozițiile art. 72 și 52 C. pen.

În ceea ce privește

latura civilă a procesului penal, aceasta a fost corect soluționată, în cauză fiind

îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale.

Împotriva deciziei

au declarat recurs inculpații S.E. și S.D.

Recurenta inculpată

S.E. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

2

și pct. 14 C. proc. pen. solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța

de fond pentru administararea probelor care să stabilească dacă inculpata cunoștea

că victimele erau minore și data la care au început practicarea prostituției, iar

în subsidiar achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea

prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (lipsind latura subiectivă și obiectivă) și

în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. sau art. 10 lit. e) din C. proc. pen. pentru

infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, întrucât nu a constrâns

părțile vătămate în vederea practicării prostituției, ci victimele erau cele care

i-au solicitau ajutorul și nu există date certe că cele două părți vătămate au practicat

prostituția cât timp erau minore, respectiv nu a știut că părțile vătămate cu identitate

protejată A.P. și R.P. erau minore.

Totodată a solicitat

înlăturarea sporului de 6 luni închisoare și suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei.

Inculpatul S.D.

a declarat recurs, în termen legal, la data de 12 octombrie 2011, iar la termenul

din 14 martie 2012, a arătat că își retrage recursul.

Potrivit art.

385

4

coroborat cu art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor

la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat.

Prin urmare, se va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul S.D.

împotriva deciziei penale nr. 153/A din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală.

Examinând hotărârile

criticate din prisma motivelor invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul

promovat de inculpata S.E. nu este fondat.

Se impune mai

întâi precizarea că motivele pentru care recurenta inculpată S.E. a solicitat trimiterea

cauzei spre rejudecare nu se circumscriu nici unuia dintra cazurile de casare ce

impun o astfel de soluție, după cum prevăd dispozițiile art. 385

15

alin. (2) lit. c) C. proc. pen.

Susținerea faptului

că recurenta inculpată nu ar fi cunoscut vârsta reală a victimelor infracțiunii

de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și că nu este

dovedit că acestea erau încă minore când au întreținut relațiile sexuale, argumentează

cererea de achitare, dar nu în temeiul cazului de casare prev. de pct. 17

2

- indicat în apărare, ci în baza celui prev. de pct. 18 al art. 385

9

C. proc. pen., urmând a se verifica dacă s-a comis o eroare gravă de fapt având

drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a recurentei inculpate

pentru această infracțiune.

Totodată, se constată

că invocarea lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii de grup infracțional

organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 reprezintă cazul de casare prev.

de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Referitor la infracțiunea

de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cererea inculpatei

de a fi achitată în temeiul art. 10 lit. d) sau art. 10 lit. e) C. proc. pen., este

neîntemeiată.

Probele administrate

dovedesc fără putință de tăgadă că în luna ianuarie 2008, inculpata S.E. a cunoscut-o

pe partea vătămată cu identitate protejată R.P. (născută în anul 1990), a cazat-o

în locuința sa, iar în perioada care a urmat, partea vătămată a întreținut relații

sexuale cu diferiți clienți aduși de inculpată atât în imobilul în care era cazată,

cât și în diferite hoteluri sau pensiuni din Timișoara, transportul fiind asigurat

de inculpatul S.D., partea vătămată întreținând relații sexuale și pe videochat

cu inculpatul B.F.C.

În perioada 2007

- 2009, recurenta inculpată a cazat-o la locuința sa pe partea vătămată cu identitate

protejată A.P. (născută în anul 1992) aceasta întreținând relații sexuale cu diferiți

clienți aduși de inculpată la locuința acesteia sau în hoteluri din Timișoara, precum

și cu inculpatul B.F.C., pe videochat. Ca și în cazul părții vătămate R.P., de transportul

acesteia în diferite locații, s-a ocupat inculpatul S.D.

Banii obținuți

de părțile vătămate erau un beneficiu material pentru recurenta inculpată.

Înlata Curte constată

că instanțele de fond nu au comis o eroare gravă de fapt în interpretarea materialului

probator, dispunând în mod legal și temeinic, condamnarea inculpatei pentru infracțiunea

de