ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2568/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2568/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin

Sentința penală nr. 22 din 31 ianuarie 2013 a Tribunalului Vaslui s-a dispus

condamnarea inculpatului F.C.I., cetățean român, absolvent a 4 clase, fără loc

de muncă, fără ocupație, recidivist, la următoarele pedepse:

•

7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.

197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În

baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) și (3) C.

pen., a aplicat inculpatului F.C.I. pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi

ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul

de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă

de 5 (cinci) ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., după executarea

pedepsei principale.

•

5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate

prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

•

3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu

prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C.

pen., a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză, dispunând ca inculpatul

F.C.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare și 5

(cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a) și b) C. pen.

A

interzis inculpatului F.C.I. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a) și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, potrivit

dispozițiilor art. 71 C. pen.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului F.C.I.

În

baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului

durata reținerii și arestării preventive de la 12 noiembrie 2012, orele 22.50

la zi.

În

baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, 5 și 9 din

Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul

F.C.I. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de

Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr.

76/2008, inculpații să fie informați că probele biologice recoltate vor fi

utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare a profilului genetic.

În

temeiul prevederilor art. 357 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art.

118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul F.C.I. a unui cuțit

de bucătărie în lungime de 18 cm, cu o lamă de 5 cm.

În

temeiul dispozițiilor art. 357 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. a dispus

restituirea către inculpatul F.C.I. a unei perechi de adidași de culoare

neagră, a unei bluze de trening de culoare roșu cu negru și a unui telefon

marca L., culoare roz, cu cartelă SIM C..

În

baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen.,

coroborat cu art. 1357 și următoarele din Legea nr. 287/2009 (Codul Civil), a

luat act că părțile vătămate O.G. și O.E.G., prin reprezentanții legali O.G. și

O.L. nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal.

În

baza art. 189 C. proc. pen. și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe

inculpatul F.C.I. la plata către stat a sumei de 2.150 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care sumele de 400 RON,

respectiv 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în

faza de urmărire penală, respectiv în faza de judecată pentru inculpat, precum

și suma de 150 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru partea vătămată O.E.G., se avansează din fondurile speciale ale

Ministerului Justiției.

Pentru

a pronunța sentința penală instanța de fond a reținut următoarele;

Pe

rolul Tribunalului Vaslui la data de 4 decembrie 2012, sub nr. 4702/89/2012, a

fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui nr.

837/P/2012 din 4 decembrie 2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată,

în stare de arest preventiv, a inculpatului F.C.I. pentru săvârșirea

infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2)

C. pen., lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și

viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C.

pen.

În

fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut în sarcina inculpatului

F.C.I. faptul că, în seara zilei de 11 noiembrie 2012, în jurul orelor 17,30,

cunoscând că partea vătămată O.E.G., minoră în vârstă de 14 ani, ce se afla singură

acasă (mama sa fiind plecată la muncă în străinătate, iar tatăl său fiind de

serviciu), a luat hotărârea de a întreține cu aceasta raporturi sexuale, sens

în care s-a deplasat la locuința părții vătămate, aflată în apropierea

locuinței sale, în satul C.S., comuna C., județul Vaslui, unde a pătruns, fără

drept, și, apoi, în intervalul orar 17,30 - 22,30, a lipsit-o, fără drept, de

libertate pe partea vătămată O.E.G., atât în locuința familiei acesteia, cât și

în cimitirul sătesc, precum și în pădurea din apropierea localității, unde a

întreținut cu aceasta mai multe raporturi sexuale normale și anale.

Nici

în cursul urmăririi penale, nici în cursul cercetării judecătorești, partea

vătămată minoră O.E.G., prin reprezentantul legal O.G., nu s-a constituit parte

civilă în cadrul procesului penal.

La

termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2013 a fost audiat inculpatul

F.C.I., care a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa,

solicitând să fie judecat potrivit procedurii simplificate reglementate de

prevederile art. 320

1

C. proc. pen., cerere care a fost încuviințată

de către instanță la același termen de judecată.

Urmărirea

penală s-a început față de inculpatul F.C.I. conform art. 228 alin. (1

1

)

C. proc. pen., prin rezoluția organului de cercetare penală din data de 12

noiembrie 2012, ora 4.00, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de

domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., lipsire de libertate

prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și viol prevăzută de art. 197

alin. (1) și (3) C. pen.

Rezoluția

de începere a urmăririi penale a fost confirmată de către procuror, potrivit

prevederilor art. 228 alin. (3

1

) C. proc. pen., la data de 12

noiembrie 2012 (dosar de urmărire penală).

La

data de 12 noiembrie 2012, împotriva inculpatului F.C.I. a fost pusă în mișcare

acțiunea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu

prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., lipsire de libertate prevăzută

de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și

(3) Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen.

Inculpatul

F.C.I. a fost reținut pentru o perioadă de 24 ore la data de 12 noiembrie 2012,

orele 08.00 prin ordonanța nr. 837/P/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul

Vaslui, iar prin încheierea nr. 42 din data de 12 noiembrie 2012 s-a dispus

arestarea sa preventivă pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 12

noiembrie 2012 și până la data de 10 decembrie 2012 inclusiv.

Analizând

probele administrate, precum și actele și lucrările dosarului, instanța de fond

a reținut următoarea situație de fapt:

În

seara zilei de 11 noiembrie 2012, în jurul orelor 17,30, inculpatul F.C.I.,

cunoscând că partea vătămată O.E.G., minoră în vârstă de 14 ani, a cărui vârstă

o cunoștea în condițiile în care era prieten cu tatăl pății vătămate, O.G., și

îl vizita pe acesta la domiciliu în ultima perioadă, era singură la domiciliu

(mama sa locuind efectiv în Italia, iar tatăl său fiind la serviciu), a luat hotărârea

de a întreține cu aceasta raporturi sexuale, sens în care s-a deplasat la

locuința părții vătămate, aflată în apropierea locuinței sale, în satul C.S.,

com. C., jud. Vaslui.

Inculpatul

a pătruns pe poartă în curtea imobilului locuit de familia O.G., iar apoi în

locuința acesteia, partea vătămată O.E.G. tocmai se pregătea să iasă în sat.

Inculpatul i-a spus că nu pleacă nicăieri, a stins becul din cameră, rămânând

lumină doar de la televizorul aflat în funcțiune, apoi a luat telefonul părții

vătămate, care încerca să sune la poliție, punându-l în buzunarul pantalonilor

săi, pentru a o împiedica pe aceasta să-l folosească. Inculpatul a împins-o pe

pat, însă, partea vătămată începând să țipe, a început să o lovească cu pumnii

peste față și să o tragă de păr.

Inculpatul

a dezbrăcat-o de pantalonii scurți și de chiloți, partea vătămată O.E.G.

rămânând îmbrăcată doar într-o bluză, apoi și-a dat pantalonii jos până la

nivelul genunchilor, s-a urcat peste aceasta și a încercat să întrețină un

raport sexual, relevante în acest sens fiind și urmele de sânge identificate cu

prilejul efectuării cercetării la fața locului. În acest timp, în cameră a

intrat fratele părții vătămate, O.D., minor în vârstă de 12 ani, motiv pentru

care inculpatul și-a tras repede pantalonii, iar partea vătămată s-a acoperit

cu plapuma. Minorul i-a întrebat ce făceau, iar inculpatul i-a spus că îi dă

zece RON dacă pleacă de acasă, minorul refuzând.

Apoi,

inculpatul F.C.I. i-a cerut părții vătămate să meargă cu el în încăperea în

care se afla baia, aceasta refuzând la început, dar apoi supunându-se fiind

amenințată cu moartea. În baie, a dezbrăcat-o din nou de pantalonii scurți, a

culcat-o la podea și a încercat să întrețină un raport sexual. Auzindu-se

strigătele fratelui său O.D. de afară, partea vătămată a reușit să se elibereze

și să iasă din baie, purtând pe ea doar o bluză. Inculpatul a ieșit după ea, a

prins-o de mână și i-a spus să meargă cu el în cimitirul sătesc, situat în

apropiere.

Partea

vătămată și-a luat pe ea o pereche de pantaloni scurți și s-a încălțat, apoi

inculpatul, luând-o de mână, contrar voinței părții vătămate minore, a scos-o

afară din curte prin spatele casei și a dus-o în cimitir, unde a intrat pe

poartă.

Pătrunzând

în interiorul cimitirului cu aproximativ 20 metri, inculpatul a așezat-o pe

iarbă, a dezbrăcat-o de pantaloni și a încercat să întrețină un raport sexual,

însă nu a reușit. După aceasta, a dus-o undeva mai în interiorul cimitirului,

unde a așezat-o pe un mormânt, a scos din buzunar un cuțit și a amenințat-o să

se supună unui raport sexual. A dezbrăcat-o, și-a scos bluza de trening pe care

a pus-o pe mormânt, și-a lăsat pantalonii până la genunchi și a întreținut cu

partea vătămată un raport sexual normal.

La

un moment dat s-a auzit din depărtare vocea mamei inculpatului, care îl striga.

Inculpatul i-a spus părții vătămate O.E.G. să tacă din gură, s-au îmbrăcat, au

traversat cimitirul și a dus-o într-o pădure situată lângă sat. Acolo au stat

mai mult timp și a întreținut cu aceasta două raporturi sexuale normale și două

anale. În cele din urmă, în jurul orelor 22,30, au plecat către sat, unde

inculpatul, ajungând în dreptul porții locuinței sale, i-a dat părții vătămate

voie să plece, aceasta ajungând la domiciliu la orele 22,50, așa cum rezultă

din procesul-verbal de la dosarul de urmărire penală.

Cu

ocazia cercetării la fața locului, efectuată în cursul aceleiași seri (dosar de

urmărire penală), la domiciliul părții vătămate, în camera acesteia, au fost

identificate urme de sânge pe fețele de pernă, pe fața de plapumă și pe

cuverturile de pat. Au mai fost identificați o pereche de pantaloni de blugi

întorși pe dos, precum și o pereche de chiloți de culoare neagră. În interiorul

cimitirului, pe mormântul defunctului R.F. a fost identificată o bluză de trening

de culoare negru cu roșu. Hainele cu care era îmbrăcată partea vătămată când a

ajuns la domiciliu (o pereche de pantaloni scurți de blugi și un tricou cu

mânecă lungă) au fost ridicate în vederea examinării.

Hainele

cu care a fost îmbrăcat inculpatul în seara respectivă au fost ridicate în

vederea examinării (dosar de urmărire penală). Pe cămașa acestuia au fost

identificate urme de sânge în zona gulerului pe partea stângă, pe mâneca

dreapta în partea din spate, precum și urme de sol și pete de culoare verde pe

mâneci.

Din

concluziile raportului de expertiză medico-legală (dosar de urmărire penală),

rezultă că partea vătămată O.E.G. a prezentat o deflorare recentă care s-a

produs ca urmare a unui raport sexual cu intromisiune și poate data din 11

noiembrie 2012, a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii contuze,

tumefacției, excoriației, eritemului și echimozei, în zona feței și pe corp,

care s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente, cu și de obiecte

dure în contextul unei infracțiuni de viol și pot data din 11 noiembrie 2012.

Inculpatul

a fost supus unei examinări medico-legale (dosar de urmărire penală),

constatându-se că a prezentat leziuni traumatice de tipul excoriațiilor (în

zona abdominală inferioară, paramedian stânga și la nivelul fosei iliace

stângi), care s-au putut produce prin zgâriere cu unghiile, cel mai probabil de

către victima infracțiunii de viol ca urmare a autoapărării și pot data din 11

noiembrie 2012.

Minorul

O.D., fratele părții vătămate, fiind audiat în prezența tatălui său, a declarat

că, în seara respectivă, când a vrut să intre în cameră, deschizând ușa, a fost

întâmpinat de către inculpat, care l-a oprit să intre și l-a împins afară,

spunându-i că are ceva de vorbit cu sora sa; la scurt timp a încercat din nou să

intre în cameră, sora sa aprinsese becul și a văzut-o că era îmbrăcată doar în

chiloți și cu o bluză, iar inculpatul se ridicase de pe pat și se încheia la

pantaloni, apoi l-a întrebat cât să-i dea să-l lase în pace o jumătate de oră

sau o oră; inculpatul a scos-o apoi pe sora sa din cameră și a dus-o în baie,

încuind ușa pe interior, a auzit cum sora sa îi spunea inculpatului să o lase

în pace și să-i dea drumul; a rămas prin curte, la scurt timp venind numiții

T.A.I. și V.D., au mers la ușa băii, dar inculpatul a strigat la ei că nu au

treabă; a cerut telefonul mobil de la V.D., l-a sunat pe tatăl său, apoi a

auzit din baie sunând telefonul mobil al surorii sale; au plecat pe drum să

caute ajutor, iar când s-au întors nu mai era nimeni în baie; a văzut apoi că

inculpatul și sora sa erau în spatele casei vecine, fiind întinși pe iarbă,

însă când inculpatul l-a văzut și s-a ridicat spre el, s-a speriat și a fugit.

Martorul

T.A.I. a declarat faptul că, în seara respectivă, mergând la locuința lui O.D.,

a văzut că acesta era speriat, spunându-i că inculpatul era în casă la el și că

l-a văzut încheindu-se la pantaloni și că sora sa era în chiloți, a mers

împreună cu acesta și cu V.D. la ușa unei camere, strigând la inculpat să iasă

afară și să o lase în pace pe partea vătămată, însă acesta a refuzat; au ieșit

în drum și după ce s-au întors au văzut în spatele casei pe inculpat, care o

trăgea de mână pe partea vătămată.

Inculpatul

F.C.I., în fața instanței de judecată, a recunoscut în integralitate faptele

reținute în sarcina sa, prin actul de sesizare al instanței, solicitând să fie

judecat potrivit procedurii simplificate reglementate de prevederile art. 320

1

C. proc. pen.

Pentru

a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art.

63 C. proc. pen. care stipulează că "probele nu au valoare

prestabilită". Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire

penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor

administrate în scopul aflării adevărului", precum și dispozițiile art. 75

C. proc. pen. conform cărora "declarațiile părții vătămate (...) făcute în

cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în

care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor

existente în cauză".

Instanța

de judecată a coroborat declarația inculpatului F.C.I. din cursul judecății,

care a recunoscut în integralitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de

sesizare al instanței cu declarațiile părții vătămate O.E.G. (dosar de urmărire

penală) și ale părți vătămate O.G. (dosar de urmărire penală), cu declarațiile

martorilor O.D. (dosar de urmărire penală), G.L. (dosar de urmărire penală),

G.M. (dosar de urmărire penală), T.A.I. (dosar de urmărire penală), având în

vedere și mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului cu

fotografiile anexate acestuia (dosar de urmărire penală), precum și luând în

considerare concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 284/E din

data de 12 noiembrie 2012 autopsie nr. 183/N/2012 a SML Vaslui, ale

procesului-verbal de examinare criminalistică din data de 12 noiembrie 2012,

ale proceselor-verbale de conducere în teren (dosar de urmărire penală) precum

și aspectele reliefate de celelalte înscrisuri depuse în cauză.

În

drept, faptele inculpatului F.C.I. care, la data de 11 noiembrie 2012, în mod

repetat și în temeiul aceleiași rezoluții infracționale, prin constrângerea

părții vătămate minore O.E.G., în vârstă de 14 ani, pe care a lovit-o și a

amenințat-o cu un cuțit, a întreținut cu aceasta raporturi sexuale normale și

anale, atât în locuința părții vătămate O.G., unde a pătruns, fără drept, în

seara zilei de 11 noiembrie 2012, în jurul orelor 17,30, dar și în cimitirul

sătesc, precum și în pădurea din apropierea satului, lipsind-o pe partea

vătămată minoră de libertatea de mișcare în intervalul orar 17,30 - 22,50, când

aceasta a revenit la domiciliu, pentru un interval de timp mai îndelungat decât

cel necesar pentru a întreține cu aceasta raporturi sexuale, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de viol prevăzute de art. 197 alin.

(1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., lipsire de

libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și violare de

domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen.

Sub

aspectul laturii subiective, se reține că atitudinea subiectivă a inculpatului

F.C.I. față de faptele reținute în sarcina sa a fost aceea a intenție directă,

inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestuia.

Săvârșirea

faptei și vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită, instanța a aplicat

acestuia o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare infracțiune comisă, în

limitele prevăzute de textul incriminator.

La

individualizarea pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume dispozițiile părții generale a

C. pen., limitele pedepselor prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., de

art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și violare de domiciliu prevăzută de art. 192

alin. (1) și (2) C. pen., reduse conform art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., respectiv închisoarea de la 6 ani și 8 luni la 16 ani și 8 luni, de

la 4 ani și 8 luni la 10 ani, de la 2 ani și 8 luni la 6 ani și 8 luni,

împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, gradul concret de

pericol social al acestora, persoana inculpatului, care este recidivist

postcondamnatoriu și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

II.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe

lângă Tribunalul Vaslui și inculpatul F.C.I., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Ministerul

Public a apreciat că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală,

întrucât nu a fost rezolvată situația infracțională a inculpatului, respectiv

starea de recidivă postcondamnatorie reținută și nu a aplicat dispozițiile art.

61 teza a II-a C. pen. referitoare la revocarea liberării condiționate a

restului de pedeapsă de 482 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 2

luni închisoare la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 299 din 11

septembrie 2009 a Judecătoriei Huși, iar pedeapsa de 7 ani închisoare nu poate

satisface scopul pedepsei, respectiv prevenția generală și cea specială.

Apelul

inculpatului a vizat redozarea pedepsei rezultante apreciind că în raport cu

atitudinea procesuală a inculpatului și dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen., instanța de fond nu a coborât suficient de mult pedepsele aplicate.

Prin

Decizia penală nr. 55 din 17 aprilie 2013, Curtea de Apel Iași, secția penală

și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vaslui împotriva Sentinței penale nr. 22 din 31 ianuarie 2013 a

Tribunalului Vaslui pe care a desființat-o, în parte, în latura penală și

rejudecând:

A

descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în

pedepsele componente.

Pentru

infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. și art. 37 lit. a) C. pen. a majorat pedeapsa principală de la 7 ani

închisoare la 10 ani închisoare.

Pentru

infracțiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C.

pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 37 lit.

a) C. pen. a majorat pedeapsa principală de la 5 ani închisoare la 7 ani

închisoare.

Pentru

infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C.

pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 37 lit.

a) C. pen. a majorat pedeapsa de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele

aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen.

În

baza art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționată pentru restul

de pedeapsă de 482 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 2

luni închisoare ia care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 299 din 11

septembrie 2009 a Judecătoriei Huși rămasă definitivă prin neapelare și a

contopit restul de pedeapsă cu pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen. în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A

menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale, precum și starea de arest

preventiv a inculpatului și a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de

la 31 ianuarie 2013 la zi.

A

respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul F.C.I. împotriva aceleiași

sentințe penale și obligat inculpatul să achite statului suma de 400 RON

cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu pentru

apărător din oficiu va fi avansată din fonduri Ministerului Justiției.

Pentru

a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

Instanța

de fond, în procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., a avut

în vedere toate probele administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu

declarația de recunoaștere a vinovăției dată de inculpat în fața instanței și a

stabilit o situație de fapt corespunzătoare probelor care au fost complet și

just apreciate.

Faptele

și vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost

condamnat, sunt dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă. Încadrarea

juridică dată faptelor este legală și temeinică.

Faptele

inculpatului F.C.I. care, la data de 11 noiembrie 2012, în mod repetat și în

baza aceleiași rezoluții infracționale, prin constrângerea părții vătămate

minore O.E.G., în vârstă de 14 ani, pe care a lovit-o și a amenințat-o cu un

cuțit, a întreținut cu aceasta raporturi sexuale normale și anale, atât în

locuința părții vătămate, unde a pătruns, fără drept, în seara zilei de 11

noiembrie 2012, în jurul orelor 17,30, dar și în cimitirul sătesc, precum și în

pădurea din apropierea satului, lipsind-o pe partea vătămată minoră de

libertate de mișcare, pentru un interval de timp mai îndelungat decât cel

necesar întreținerii cu aceasta de raporturi sexuale, în intervalul orar 17,30

- 22,50, când aceasta a revenit la domiciliu, întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor de viol calificat prevăzut de art. 197 alin. (1) și (3) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., lipsire de libertate prevăzută de

art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și violare de domiciliu prevăzută de art. 192

alin. (1) și (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33

lit. a) C. pen.

Curtea

de apel a apreciat că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât s-a

omis aplicarea tratamentului sancționator al recidivei postcondamnatorii,

prevăzut de art. 37 lit. a) C. pen.

Inculpatul

a săvârșit cele trei infracțiuni pentru care este judecat în prezenta cauză în

termenul de liberare condiționată din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare la

care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 299 din 11 septembrie 2009 a

Judecătoriei Huși, rămasă definitivă prin neapelare, din care a fost eliberat

condiționat la data de 16 septembrie 2011, cu un rest de pedeapsă rămas

neexecutat de 482 de zile închisoare (fișă cazier dosar urmărire penală).

Condamnarea

prin Sentința penală nr. 299 din 11 septembrie 2009 a Judecătoriei Huși fiind

prim termen al recidivei, inculpatul fiind liberat condiționat, sunt aplicabile

dispozițiile art. 61 C. pen. care nu au fost aplicate în cauză nici în sensul

menținerii liberării condiționate, nici în sensul revocării liberării

condiționate pentru restul de pedeapsă.

De

asemenea, curtea de apel a considerat că hotărârea penală atacată este

netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor aplicate pentru

infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, apreciind că la

individualizarea pedepselor, instanța de fond nu a avut în vedere împrejurările

concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, modalitățile de săvârșire,

actele materiale multiple de viol fiind săvârșite împotriva unei minore pe care

a constrâns-o lovind-o și amenințând-o cu un cuțit, și profitând totodată de

neputința acesteia de a se apăra. A întreținut raporturi sexuale cu victima

minoră în locuința acesteia, în care a pătruns fără drept, în timpul nopții,

când părinții ei nu erau acasă, în interiorul cimitirului unde a dus-o cu forța

și apoi într-o pădure situată lângă sat.

Partea

vătămată minoră a prezentat o deflorare recentă produsă ca urmare a

raporturilor sexuale cu intromisiune ce pot data din 11 noiembrie 2012, și a

prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii confuze, tumefacției, excoriației,

eritemului și echimozei, în zona feței și pe corp, care s-au putut produce prin

lovire cu mijloace contondente, cu și de obiecte dure, în contextul unei

infracțiuni de viol și pot data din 11 noiembrie 2012, fiind urmarea directă a

multiplelor acte de violență exercitate asupra minorei în imposibilitate de a

se apăra și a actelor sexuale repetate.

Inculpatul

a săvârșit infracțiunile în circumstanțe reale ce califică conținutul de bază

al infracțiunilor de violare de domiciliu, în timpul nopții, de viol asupra

părții vătămate minore care nu a împlinit vârsta de 14 ani, prin acte sexuale

repetate, în baza aceleiași rezoluții infracționale și asupra victimei minore

pe care a supus-o unor suferințe fizice și psihice prin acțiunile sale,

circumstanță ce califică infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

Curtea

de apel a apreciat că trebuia reținut totodată că inculpatul a săvârșit

infracțiunile în stare de recidivă postcondamnatorie, recidiva fiind o cauză de

agravare a pedepselor, aspect ce dovedește persistența infracțională a

inculpatului și profilul său infracțional pronunțat, având condamnări multiple

în antecedența penală. Totodată, prin modalitățile de săvârșire a faptelor

inculpatul a demonstrat o lipsă totală de empatie față de partea vătămată

minoră. Actele sexuale întreținute cu partea vătămată în locuința părții

vătămate au fost surprinse secvențial și de fratele minor (12 ani) al părții

vătămate care se afla în locuință, căruia i-a oferit 10 RON să plece de acasă.

Referitor

la datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist, faptul

recunoașterii vinovăției conform art. 320

1

C. proc. pen., raportat

la faptele comise, gravitatea lor ridicată prin modalitățile de săvârșire,

consecințele produse și implicarea în acțiunile infracționale a unor minori

(partea vătămată și martorul minor - fratele acesteia), nu este rezultatul în

mod necesar al asumării răspunderii penale cât, mai curând, expresia

reprezentării inculpatului asupra beneficiilor privind reducerea limitelor

minime și maxime ale pedepselor prevăzute de lege ca efect al dispozițiilor

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În

ceea ce privește apelul formulat de inculpat, curtea de apel a apreciat că este

nefondat, pentru aceleași considerente expuse mai sus și care au determinat

instanța de apel să majoreze pedepsele aplicate acestuia.

III.

Împotriva acestei decizii, în termenul legal, a formulat recurs inculpatul

F.C.I., fără a preciza motivele de recurs și cazurile de casare pe care se

întemeiază recursul.

La

termenul din data de 4 septembrie 2013, recurentul inculpat F.C.I. a precizat

personal că înțelege să-și retragă recursul formulat împotriva Deciziei penale

nr. 55 din 04 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Având

în vedere această manifestare de voință a recurentului inculpat F.C.I., Înalta

Curte în baza art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369

C. proc. pen., va lua act de declarația de retragere a recursului formulat de

inculpatul F.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 55 din 04 aprilie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând

și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea

recurentului inculpat F.C.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia

act de declarația de retragere a recursului formulată de inculpatul F.C.I.

împotriva Deciziei penale nr. 55 din 04 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de

Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce

din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și arestării

preventive de la 12 noiembrie 2012 la 04 septembrie 2013.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 550 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de 150 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată, respectiv, de 200 RON

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru

inculpat, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 04 septembrie 2013.

Procesat de GGC - GV