ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2490/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 492 din 04 noiembrie 2011, Tribunalul Dolj, în baza art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.M.C., deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară. În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen.

și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 500 RON amendă penală (parte vătămată D.I.). În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 500 RON amendă penală (parte vătămată R.M.). În baza art. 321 alin (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 500 RON amendă penală.

În baza art. 136 2 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 închisoare. În baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. d) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore, începând cu data de 17 aprilie 2011 până la 18 aprilie 2011 și arestării preventive începând cu data de 22 aprilie 2011 la zi și menține starea de arest a inculpatului. S-a constatat ca părțile vătămate D.F., D.I. R.M. nu se constituie părți civile în cauză. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.484,38 RON cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, sumă care va fi reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui pistol cu bile de cauciuc calibru 10x22 T și încărcător cu 3 cartușe, o sabie tip Ninja cu lama de 42 cm lungime, 2,5 cm lățime, lungimea mânerului de 19 cm și lățimea de 4,5 cm înfășurat cu o sfoară de culoare albă; un cuțit cu lama de 6 cm și plăsele din lemn; o bâtă din lemn cu lungimea de 0,70 m ridicate de la inculpat conform proceselor-verbale încheiate la data de 18 aprilie 2011. A fost obligat inculpatul la 900 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: La data de 16 iunie 2011 s-a înregistrat pe rolul instanței rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, sub nr. 567/P/2011, din data de 16 iunie 2011, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului N.M.C.

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 207, 174, 175 lit. i) C. pen., două infracțiuni prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen., art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, art. 136 2 din Legea nr. 295/2004 și art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. La începutul lunii aprilie 2011, inculpatul N.M.C., locuia în mun. Băilești, lucra ca agent de poliție locală. În ziua de 17 aprilie 2011, în jurul orelor 15.30, fiind ziua de Florii, inculpatul a plecat din Băilești cu autoturismul personal, în care se mai aflau învinuitul M.C. și soții F.C. și F.I., în localitatea Cioroiași, la barul aparținând SC D.P. SRL. Inculpatul avea asupra sa un cuțit, o sabie și un pistol, pe care îl deținea în mod legal.

Împreună cu cei care îl însoțeau, s-au așezat la o masă din incinta barului, unde se aflau numiții B.P.I. și G.V. și au consumat fiecare mai multe sticle de bere. Pe terasa barului se aflau componenții echipei de fotbal din localitate, care serbau victoria obținută într-un meci de fotbal și ziua celor cu numele de Florin, consumând bere și mici pregătiți la grătar de partea vătămată R.M. De asemenea, erau prezente și alte persoane, între care părțile vătămate D.F. și D.I. În jurul orelor 18.00, învinuitul M.C. a avut în incinta barului un conflict verbal cu numiții B.F. și R.M., ce a degenerat în acte de violență. Incidentul a fost aplanat prin intervenția mai multor persoane, între acestea fiind și partea vătămată D.I.

În acest context, inculpatul N.M.C. a tras un foc de armă în plan vertical cu pistolul, proiectilul din cauciuc lovind plafonul. La scurt timp, inculpatul N.M.C., împreună cu învinuitul M.C. și soții F., au plecat în direcția mun. Băilești, cu autoturismul condus de inculpat, ce se afla sub influența băuturilor alcoolice. Partea vătămată R.M. a mers la locuința sa, situată în apropierea barului, luându-i cu el și pe frații D.F. și D.I. Inculpatul N.M.C. a condus autoturismul până în mun. Băilești, unde i-a lăsat pe soții F., iar apoi s-a întors în com. Cioroiași împreună cu învinuitul M.C. Pe traseu, inculpatul a oprit la un bar din satul Cioroiu Nou, unde învinuitul M.C. l-a agresat fizic pe martorul B.F.

Acest incident a fost aplanat de agentul șef S.M. din cadrul postului de poliție Cioroiași. Inculpatul N.M.C. și învinuitul M.C. nu au luat în considerare recomandarea lucrătorului de poliție de a merge acasă și au continuat deplasarea cu autoturismul până la barul unde avusese loc conflictul inițial. Pe terasa barului reveniseră părțile vătămate D.F., D.I. și R.M., însoțite de martorul P.B.D., care cumpăraseră câte o bere pentru fiecare de la magazinul alimentar situat în același corp de clădire cu barul. În fața magazinului se mai aflau câteva persoane, între acestea fiind și martorii G.D., C.I. și N.C.C. Inculpatul a oprit autoturismul în fața barului, din care a coborât mai întâi învinuitul M.C., având asupra sa un ciomag, care s-a îndreptat către grupul format din cele trei părți vătămate și martorul P.B.D.

Martorul a fugit prin spatele corpului de clădire în care funcționa magazinul, întrucât aflase despre conflictul inițial și a realizat că cei doi veniseră cu intenții agresive. Învinuitul M.C. a fost urmat de inculpat care avea în mână sabia și, fără să poarte vreo discuție, i-a lovit cu partea netăietoare în zona capului pe R.M., D.I. și D.F., iar apoi l-a înjunghiat de două ori cu același obiect în zona abdominală pe ultimul dintre ei, una dintre plăgi fiind penetrantă. În aceleași împrejurări, inculpatul N.M.C. a tras mai multe focuri de armă cu pistolul ce-l avea asupra sa în direcția celor trei părți vătămate, iar proiectilele de cauciuc i-au lovit pe D.I. și D.F. în zona feței, iar pe R.M.

în zona abdominală. După agresiune, N.M.C. și M.C. au plecat cu autoturismul condus de primul dintre ei în direcția satului Cioroiu Nou, iar cele trei părți vătămate au fost transportate la Spitalul Băilești de agentul șef S.M. Starea gravă în care se afla D.F. a impus transportarea sa la Spitalul Craiova, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale. Actele de agresiune săvârșite asupra celor trei părți vătămate au fost percepute în mod direct de martorii G.D., C.I. și N.C.C. De asemenea, incidentul a fost văzut parțial de martorii C.M., B.S. și G.E. Din raportul de constatare medico-legală și certificatul medico-legal emise de Institutul de Medicină Legală Craiova rezultă că partea vătămată D.F.

a fost internată în Spitalul Județean Craiova în perioada 17 aprilie 2011-26 aprilie 2011 cu diagnosticul: „Plagă înjunghiată penetrantă în fosa iliacă stângă. Plagă tăiată colon sigmoid față mezostenică. Hemoperitoneu, plagă tăiată superficială flancul stâng. TCC minor. Plagă tăiată regiunea parietală stânga. Plagă regiunea geniană stânga. Agresiune”. În concluziile celor două acte medico-legale s-a menționat că leziunile traumatice suferite de D.F. s-au putut produce prin lovire cu corp dur și un corp tăietor-înțepător și au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieții sus-numitului. Prin raportul de constatare medico-legală, Institutul de Medicină Legală Craiova a concluzionat cu privire la partea vătămată D.I.

că a suferit leziuni de violență ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și tăietoare și au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale. Din raportul de constatare medico-legală emis de Institutul de Medicină Legală Craiova a rezultat că partea vătămată R.M. a prezentat la examinare leziuni de violență ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și tăietoare și au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale. În timpul conflictului, au suferit vătămări corporale și inculpatul N.M.C. și M.C. Așa după cum rezultă din certificatul medico-legal emis de Institutul de Medicină Legală Craiova, N.M.C. a suferit mai multe escoriații și echimoze în zona capului, ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și au necesitat 14-16 zile îngrijiri medicale.

Cu privire la învinuitul M.C., Institutul de Medicină Legală Craiova, prin certificatul medico-legal, a concluzionat că a prezentat la examinare leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur și au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale. Prin raportul de constatare tehnico-științifică, Inspectoratul de Poliție al Județului Dolj - Serviciul Criminalistic a concluzionat, în esență, că pistolul era în stare de funcționare, tuburile de cartuș puse la dispoziție au fost trase cu acesta, iar arma în litigiu poate folosi muniție din proiectil cu cauciuc de calibru de 10x22 T sau muniție fără proiectil cu calibru de 9 mm. Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că inculpatul consumase băuturi alcoolice, iar după comiterea faptei, la orele 22.17, la solicitarea organelor de anchetă, a refuzat să i se recolteze probe de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, fiind întocmit în acest sens proces-verbal.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul N.M.C. a avut o atitudine nesinceră și a susținut că a lovit cu sabia și a tras cu pistolul în cele trei părți vătămate, după ce a fost atacat și lovit cu ciomage de către acestea. În situația în care inculpatul ar fi fost lovit cu ciomagele de către cele trei părți vătămate, cu siguranță ar fi suferit leziuni mult mai grave și nu excoriații și echimoze, așa cum este menționat în certificatul medico-legal. Fapta inculpatului N.M.C., constând în aceea că în ziua de 17 aprilie 2011, în loc public, l-a înjunghiat cu o sabie pe D.F., provocându-i leziuni traumatice, ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieții, realizează sub aspect constitutiv elementele infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap.

la art. 174, 175 lit. i) C. pen. Fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că în aceleași împrejurări, a provocat scandal, tulburând ordinea și liniștea publică constituie infracțiunea de ultraj bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. Faptele inculpatului N.M.C., constând în aceea că a lovit cu partea netăietoare a săbiei în zona capului și a tras focuri de armă asupra părților vătămate D.I. și R.M., provocându-le leziuni traumatice, ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale și respectiv 5-6 zile îngrijiri medicale, realizează sub aspect constitutiv elementele a două infracțiuni de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că a făcut uz de armă (pistol) din categoria celor supuse autorizării, fără drept, constituie infracțiunea prev. de art. 136 2 din Legea nr. 295/2004. Fapta inculpatului N.M.C., constând în aceea că a refuzat recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, realizează sub aspect constitutiv elementele infracțiunii prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002. Fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că a purtat fără drept un cuțit și o sabie în locuri și împrejurări în care s-ar primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, constituie infracțiunea prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată. Din materialul de urmărire penală administrat în cauză a rezultat că în timpul conflictului inculpatul N.M.C.

a suferit vătămări corporale, ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale. În raport de starea de fapt reținută din care rezultă că inculpatul N.M.C., având în mâini sabie și pistol a atacat cele trei părți vătămate, provocându-le leziuni traumatice, se impune concluzia că acestea au acționat în condițiile legitimei apărări, atacul declanșat de inculpat fiind direct, material, imediat și injust și de natură să le pună în primejdie viața. La termenul de judecată din 02 noiembrie 2011, inculpatul a solicitat instanței să facă aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen., declarând că recunoaște starea de fapt expusă în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Analizând probele aflate la dosarul de urmărire penală, precum și înscrisurile depuse de către inculpat după întocmirea rechizitoriului, instanța a constatat că starea de fapt expusă în actul de sesizare a instanței, cât și încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina acestuia este corectă și dovedită cu probele administrate în cauză. Instanța a reținut, totodată, că declarația inculpatului de recunoaștere a faptelor se coroborează cu procesele-verbale aflate la dosar întocmite de organele de cercetare penală și de procuror, și declarațiile martorilor, acestea constituind conform art. 89 și urm. C. proc. pen., mijloace de probă suficient de pertinente, în măsură să contribuie la stabilirea vinovăției inculpatului.

La stabilirea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptelor comise, modalitatea și împrejurările în care au fost săvârșite faptele (sub influența băuturilor alcoolice), limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul sancționator, reducerea legală a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., faptul că părțile vătămate s-au împăcat cu inculpatul neavând pretenții materiale de la acesta, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a recunoscut și regretat faptele comise, deținea o funcție publică înainte de săvârșirea faptei, fiind angajat la Poliția Locală din mun.

Băilești, unde s-a remarcat ca fiind o persoană sociabilă și conștiincioasă, care nu a avut abateri disciplinare, nu este cunoscut cu antecedente penale. În raport de aceste împrejurări, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. și a aplicat pedepse orientate sub limita minimă prevăzută de textul sancționator pentru fiecare faptă în parte conform art. 76 C. pen. Faptele săvârșite de inculpat generează o nedemnitate cu privire la exercițiul drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, și ca urmare instanța a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani. Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. Art. 64 lit. a) C. pen. se referă la dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice. În ceea ce privește stabilirea și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 C. pen.

pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., instanța având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și principiul proporționalității, în raport de natura infracțiunilor, modul și împrejurările de comitere, dar și persoana inculpatului, apreciază că este proporțională și justificată numai interdicția drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv interdicția dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și interdicția dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. De asemenea, atâta timp cât săvârșirea infracțiunilor nu au nicio legătură cu vreo profesie sau activitate desfășurată de către inculpat, interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., nu este cu nimic justificată.

Pentru motivele ce preced, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 ore începând cu data de 17 aprilie 2011 până la 18 aprilie 2011 și arestării preventive începând cu data de 22 aprilie 2011 la zi și, constatând că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin, în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a luat act că părțile vătămate D.F., D.I. și R.M. nu se constituie părți civile în cauză. Prin adresa din 13 octombrie 2011, Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova s-a constituit parte civilă cu suma de 2.484,38 RON cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părții vătămate D.F., reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective, sumă la plata căreia instanța a dispus obligarea inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui pistol cu bile de cauciuc calibru 10x22 T și încărcător cu 3 cartușe, o sabie tip Ninja cu lama de 42 cm lungime, 2,5 cm lățime, lungimea mânerului de 19 cm și lățimea de 4,5 cm înfășurat cu o sfoară de culoare albă; un cuțit cu lama de 6 cm și plăsele din lemn; o bâtă din lemn cu lungimea de 0,70 m, ridicate de la inculpat conform proceselor-verbale încheiate la data de 18 aprilie 2011. Împotriva sentinței primei instanțe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul N.M.C. Reprezentantul parchetului a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Primul motiv a vizat nelegalitatea sentinței, constând în aceea că instanța de fond a omis să aplice dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008, în sensul că nu a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii. S-a invocat, de asemenea, suplimentar un motiv de nelegalitate cu privire la temeiul legal reținut de instanța de fond privind consecința aplicării dispozițiilor art. 74 C. pen., vizând circumstanțele legale atenuante, susținându-se că temeiul legal este incomplet (art. 76 C. pen.) și nu art. 76 alin. (2) C. pen.

Ultimul motiv de apel a privit netemeinicia sentinței, susținându-se că nu au fost respectate criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen., raportat la gradul de pericol social al faptelor comise și îndreptate împotriva relațiilor sociale privind dreptul la viață în condițiile în care inculpatul îndeplinea funcția de agent de poliție la data comiterii infracțiunilor. În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 și aplicarea unei pedepse temeinice pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului. În situația în care instanța de control judiciar va reține totuși incidența dispozițiilor art. 74 C. pen., s-a solicitat aplicarea prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen., privind coborârea pedepselor sub minimul special pentru infracțiunile deduse judecății.

Inculpatul a criticat sentința pronunțată de instanța de fond pentru netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și reindividualizarea judiciară a pedepselor, în sensul condamnării la pedepse în cuantum mai mic decât cel stabilit de instanța de fond, cu acordarea unei eficiente sporite a dispozițiilor art. 74 C. pen. Prin decizia penală nr. 161 din 10 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței penale nr. 492 din 04 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 15334/63/2011. A desființat, în parte, sentința sub aspectul laturii penale și rejudecând, a condamnat pe inculpatul N.M.C.

la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare (parte vătămată D.I.). În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., condamnă același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare (parte vătămată R.M.). În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpat la 6 luni închisoare. În baza art. 136 2 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpat la 1 an și 2 luni închisoare. În baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore începând cu data de 17 aprilie 2011 până la 18 aprilie 2011 și arestării preventive începând cu data de 22 aprilie 2011, la zi. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a deciziei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Prin aceeași decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.C. împotriva sentinței instanței de fond. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: Apelul declarat de Parchet este întemeiat cu privire la critica formulată vizând netemeinicia sentinței pronunțată de instanța de fond, în condițiile în care, prin natura funcției pe care o îndeplinea inculpatul la data respectivă, avea ca principală obligațiune de serviciu menținerea ordinii și liniștii publice. Cu toate acestea, prima instanță, invocând poziția procesuală sinceră a inculpatului și chiar statutul său de polițist, unde s-ar fi remarcat că o persoană sociabilă și conștiincioasă, care nu a avut abateri disciplinare și nu este cunoscut cu antecedente penale, a reținut în beneficiul inculpatului circumstanțe judiciare atenuante, coborând pedepsele sub minimul special.

Faptul că acesta era cunoscut ca o persoană socială și conștiincioasă constituie o atitudine civică normală, cu atât mai mult cu cât îndeplinea funcția de polițist, iar lipsa antecedentelor penale este imperios necesară pentru un lucrător din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, Curtea de apel, apreciind că nu se impunea reținerea de circumstanțe judiciare atenuante în beneficiul inculpatului. S-a apreciat că motivul de nelegalitate privind omisiunea instanței de fond de a aplica dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008, este întemeiat.

În anexa privind infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare sunt nominalizate aceste fapte, iar cele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul și condamnat de instanța de fond, la pct. 1 se regăsesc cele vizând infracțiunea de omor prev. de art. 174 C. pen., una din infracțiuni fiind cea prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. Referitor la apelul declarat de inculpat prin care s-a criticat sentința pentru netemeinicie, soilicitându-se acordarea unei eficiente sporite dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen., instanța de apel a apreciat că acesta este nefondat pentru considerentele expuse anterior.

Atitudinea absolut incompatibilă a infracțiunilor comise de inculpat cu calitatea de agent de poliție la Poliția Locală Băilești, folosirea unor obiecte tăietoare-înțepătoare, dar și a unor arme neletale în mod nelegal, agresarea părților vătămate cu consecința producerii unor leziuni grave privind îndeosebi pe D.F., nu justifică în niciun mod reținerea de circumstanțe legale atenuante și cu atât mai mult reducerea pedepselor stabilite de prima instanță. Împotriva deciziei sus-menționate, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și intimatul-inculpat N.M.C. Prin recursul declarat de Parchet au fost susținute parțial motivele scrise de recurs, criticile subsumându-se doar cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. În susținerea acestui motiv, s-a solicitat casarea deciziei atacate, înlăturarea circumstanțelor atenuante menținute în mod greșit de instanța de apel pentru o infracțiune, deși a fost admis apelul Parchetului. În ce privește pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor inculpatului, a susținut că nu se justifică interzicerea dreptului de a fi tutore, dat fiind că acesta nu are un copil în întreținere. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat casarea deciziei atacate și menținerea sentinței penale sub aspectul cuantumului pedepsei, prin acordarea unei maxime eficiente circumstanțelor personale.

Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate de Parchet și de inculpat, Înalta Curte constată că recursul Parchetului este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente: Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, urmare admiterii apelului declarat de Parchet și respingerii apelului declarat de inculpat, instanța de apel, deși a desființat hotărârea primei instanțe în limitele exercitării căii de atac de către Parchet, a omis înlăturarea circumstanțelor atenuante pentru una dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, respectiv cea prevăzută de art. 136 2 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen.

Or, raportat la considerentele reținute de instanța de apel, care în mod corect a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, dată fiind gravitatea faptelor săvârșite, acestea trebuie înlăturate și pentru infracțiunea prevăzută de art. 136 2 din Legea nr. 295/2004. În ce privește al doilea motiv de recurs, invocat în scris și susținut oral de Parchet, care se referă la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului inculpatului de a fi tutore, Înalta Curte constată că exercitarea acestui drept nu a fost interzisă inculpatului, prin cele două hotărâri ale instanțelor inferioare. Examinând cauza în raport cu motivele de recurs ale inculpatului, Înalta Curte constată că instanțele au reținut corect faptele și vinovăția inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedepsele aplicate, făcând în mod corect aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc.

pen. În ce privește cuantumul pedepsei aplicate, se constată că a fost just individualizat, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., instanțele având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat infracțiunile și de consecințele faptelor, precum și datele ce caracterizează persoana acestuia, care, în calitate de lucrător de poliție, avea îndatorirea de respectare a legii și a valorilor sociale protejate de lege. Astfel, în sarcina inculpatului s-a reținut că, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a provocat și întreținut un incident în care au fost implicate mai multe persoane, context în care a lovit în zona capului părțile vătămate R.M., D.I.

și D.F. cu o sabie, după care l-a înjunghiat de două ori cu același obiect pe D.F., provocându-i leziuni care au pus în primejdie viața victimei. În aceleași împrejurări, inculpatul a tras mai multe focuri de armă cu pistolul cu bile de cauciuc pe care-l avea asupra sa, proiectilele lovind părțile vătămate D.I. și D.F. în zona feței, iar pe R.M. în zona abdominală. Raportat la gravitatea deosebită a faptelor, dată de natura și modalitatea de comitere a acestora, dar și la elementele care caracterizează persoana inculpatului, Înalta Curte reține că nu se impune reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează să fie admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 161 din 10 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie casată, în parte, decizia atacată, referitor la aplicarea circumstanțelor atenuante pentru infracțiunea prevăzută de art. 136 2 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. și, rejudecând, să fie înlăturate circumstanțele atenuante reținute pentru infracțiunea prevăzută de art. 136 2 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de intimatul-inculpat N.M.C. împotriva aceleiași decizii penale, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii de 24 ore începând cu data de 17 aprilie 2011 până la 18 aprilie 2011 și a arestării preventive începând cu data de 22 aprilie 2011, până la data 01 august 2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 161 din 10 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează, în parte, decizia atacată, referitor la aplicarea circumstanțelor atenuante pentru infracțiunea prevăzută de art. 136 2 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. și, rejudecând, înlătură circumstanțele atenuante reținute pentru infracțiunea prevăzută de art. 136 2 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimatul-inculpat N.M.C.

împotriva aceleiași decizii penale. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii de 24 ore începând cu data de 17 aprilie 2011 până la 18 aprilie 2011 și a arestării preventive începând cu data de 22 aprilie 2011, până la data 01 august 2012. Obligă recurentul-intimat-inculpat N.M.C. la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 august 2012.