ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1812/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1812/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra recursului de față,

constată că prin sentința penală nr. 456 din 13 octombrie 2011, Tribunalul

Dolj, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a

faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 27 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 în

tentativă la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art.

27 pct. 2 din Legea nr. 365/2002.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus

condamnarea inculpatul B.M. (fost T.), deținut în Penitenciarul de Maximă

Siguranță Craiova) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 42 pct. 1

și 3 din Legea nr. 161/2003 Titlul III, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a

fost condamnat, la 4 ani închisoare.

În baza art. 24 pct. 2 din Legea

365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a teza a II a, lit. b) C. pen.

În baza

art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea-art. 37 lit. b) C. pen., a fost

condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza

art. 20 C. pen. raportat la art. 27 pct. 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea aceea de 4 (patru) ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen.

În baza

art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza

art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza

art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada detenției

preventive de la 17 februarie 2011, la zi și s-a menținut starea de arest a

inculpatului.

În baza

art. 118 pct. 1 lit. a), b), c) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat

a: unui cârd de memorie marca Panasonic capacitate 8Mb; un cârd de memorie

marca K. capacitate 1Gb; 8 plasticuri tip cărți de credit prevăzute cu bandă

magnetică; două profile din plastic și doi acumulatori confecționați artizanal,

un înscris olograf.

A fost

obligat inculpatul al 1.700 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul nr. 204D/P/2009 din data de 13 aprilie 2011 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

Craiova, înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 13046/63/2011, a fost

trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul B. (fost T.) M.,

cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de: acces fără drept la un sistem

informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate, faptă prevăzută. și

pedepsită de art. 42 pct. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003, Titlul III, cu

aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen., falsificarea instrumentelor de plată

electronică, în modalitatea punerii în circulație, în orice mod, a

instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea

punerii în circulație, faptă prevăzută și pedepsită de art. 24 pct. 2 din Legea

nr. 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C.

pen., deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată

electronică, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002

privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen. și

efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prevăzută și

pedepsită de art. 27 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic,

cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen., toate, în final, cu aplicarea art. 33

lit. a) și b) C. pen.

În cuprinsul

rechizitoriului s-a reținut următoare situație de fapt:

La data de 25 septembrie 2009, prin

adresa cu nr. 452 din 25 septembrie 2009, B.C. a sesizat Biroul de Combatere a

Crimei Organizate Craiova cu privire la faptul că în ziua de 24 septembrie 2009,

efectuându-se procedura de realimentare și reconciliere a bancomatului nr. x al

B.C. - Sucursala Craiova, ofițerii desemnați ai băncii, au găsit în caseta de

carduri rejectate o cartelă din plastic, asemănătoare unui cârd bancar.

Conform

procesului-verbal din data de 04 noiembrie 2009 în urma citirii cardului

rejectat cu ajutorul dispozitivului MSR 120 serie A006222, din dotarea Biroului

de Combatere a Crimei Organizate Craiova, s-a stabilit că banda magnetică

fusese înscrisă artizanal cu ajutorul unui dispozitiv comercial dedicat acestui

scop.

Din

adresa B.C. a rezultat că reprezentanții instituției bancare au atașat la

adresă și înregistrările video din intervalul orar în care s-au încercat

tranzacții cu această cartelă în data de 22 septembrie 2009 în intervalul orar

02:15 - 02:30 (camerele de supraveghere nr. 8 și 9).

Activitățile

specifice desfășurate ulterior de ofițerii desemnați în cauză au stabilit

faptul că persoana care a efectuat operațiunile în intervalul de timp menționat

anterior, cu cârdul recuperat în împrejurarea prezentată, se numește B.M. (fost

T.), persoană cunoscută cu antecedente penale în acest gen de infracțiuni.

Au fost solicitate

și altor instituții bancare să comunice dacă respectivul cârd utilizat de B.M.

în ziua de 22 septembrie 2009, mai fusese folosit și la alte bancomate,

aparținând altor bănci, rezultând că acel cârd mai fusese utilizat și la

bancomatul aparținând R.B. - Sucursala Craiova, dar și la R.B. Craiova, B. Craiova,

B.C.R., unități bancare care nu au mai putut pune la dispoziție imaginile

surprinse de camerele de supraveghere deoarece se depășise perioada de 30 de

zile în care erau obligate să stocheze informațiile.

La data de 28 octombrie 2010, Ambasada

Regală Olandeză la București a comunicat autorităților române că în ziua de 09

mai 2010 poliția din Kerinernerland l-a surprins pe inculpatul B.M. și numitul

R.T. care se aflau cu un autoturism marca P.V. cu nr. de înmatriculare x,

asigurând supravegherea unei benzinării la care erau instalate dispozitive de

pătrundere la un bancomat.

La data

de 17 februarie 2011, s-a efectuat o percheziție domiciliară la adresa de

domiciliu a inculpatului B.M., în baza autorizației din 16 februarie 2011 emisă

de Tribunalului Dolj, ocazie cu care au fost descoperite și ridicate mai multe

dispozitive confecționate artizanal, utilizate în activitatea infracțională

”

de contrafacere a cârdurilor bancare,

precum și obiectele de îmbrăcăminte, inclusiv șapca cu care inculpatul era

îmbrăcat la data operațiunilor financiare frauduloase, sesizate de B.C.,

Sucursala Craiova.

De

asemenea, cu ocazia percheziției asupra autoturismului marca P.V. cu nr. de

înmatriculare x utilizat de inculpatul B.M. fost T., au fost descoperite

ascunse într-un pachet de țigări marca „P.” (același tip de țigări fumate de

inculpat), un număr de 7 cârduri blank prevăzute cu banda magnetică.

Conform

procesului-verbal de citire a cârdurilor bancare cu ajutorul dispozitivului MSR

120 serie A006222, din dotarea Biroului de Combatere a Crimei Organizate

Craiova, s-a stabilit că banda magnetică a celor 7 carduri blank fusese

înscrisă artizanal cu ajutorul unui dispozitiv comercial dedicat acestui scop.

După

efectuarea percheziției domiciliare și a autoturismului marca P.V. cu nr. de

înmatriculare x utilizat, de către inculpatul B.M. (fost T.), în baza

autorizației de percheziție cu din 04 martie 2011 a Tribunalului Dolj, s-a

efectuat o percheziție informatică a sistemelor informatice și mijloacelor de

stocare a datelor ridicate de la inculpat.

Cu

această ocazie din procesul - verbal de percheziție a sistemelor informatice,

rezultă că pe cârdul de memorie marca Panasonic, capacitate 8Mb au fost

identificate două fragmente de fișiere, documente conținând serii de cifre

grupate în număr de câte 16, 20, 8 și 7 având asociate serii de cifre ce par a

fi repere orare, toate create la data de 26 iunie 2009 care figurează în

sistemul informatic ca șterse, precum și 3 fișiere imagine.

De

asemenea, pe cârdul de memorie marca K. capacitate 1Gb au fost identificate 4

urme ale aplicației CDM - 2 februarie 04.exe care figurează, de asemenea, ca

șterse.

Pe

parcursul cercetărilor efectuate în cauză, s-a dispus efectuarea unei

constatări tehnico - științifice atât cu privire la cârdul capturat de

bancomatul de la B.C., cât și cu privire la cele 7 cârduri descoperite în

autoturismul inculpatului, ascunse într-un pachet de țigări marca P.

Conform

raportului de constatare tehnico-științifică din 07 martie 2011 al Institutului

pentru Tehnologii Avansate:

„Toate

cârdurile au înscrise date pe pista a doua, date numerice cu structură coerentă

similară celei utilizate în sistemele bancare..conținând numărul contului, data

de expirare și alte informații bancare. De asemenea, toate cârdurile au

înscrise date pe pista unu, dar acestea nu corespund ..cârdurilor destinate

tranzacțiilor bancare în sensul că nu conțin numele titularului, iar în poziția

corespunzătoare numărului de cont al cârdului apare un număr diferit de cel

înscris pe pista a doua a benzii magnetice.

Din

punct de vedere constructiv toate cârdurile sunt originale, fabricate

industrial din material plastic de culoare albă, la dimensiunile specifice

cârdurilor bancare și prezintă bandă magnetică. Nici unul din cârduri nu are

inscripționările grafice specifice cârdurilor bancare: sigla băncii, numele

titularului, numărul contului și data de valabilitate, înscrise pe aversul

cârdurilor. Toate cârdurile au fost citite cu ajutorul dispozitivului ..S-a

constatat că datele înscrise pe pista a doua au structură coerentă, similară

celei utilizată în sistemele bancare conținând numărul contului, data de expirare

și alte informații bancare toate cârdurile au înscrise date și pe pista unu,

dar acestea nu corespund cu datele înscrise uzual pe cârdurile destinate

tranzacțiilor bancare.

Lipsa de

corespondență între datele înscrise pe pistele unu și doi ale cârdurilor,

precum și absența inscripționării grafice specifice cârdurilor bancare conduc

la concluzia certă că toate cârdurile analizate sunt contrafăcute din punct de

vedere informațional, datele numerice fiind înscrise artizanal cu ajutorul unui

dispozitiv dedicat inscripționării benzii magnetice a cârdurilor”.

Pe parcursul

cercetărilor efectuate în cauză, structurile specializate au comunicat diverse

date cu privire la B.M., însă datele furnizate nu s-au coroborat cu alte probe

din punctul de vedere al prejudiciilor cauzate.

Prima instanță a apreciat că, din

materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale a rezultat că,

deși inculpatul a accesat mai multe bancomate, operațiunile financiare

frauduloase nu au produs prejudicii, deoarece nu s-a reușit retragerea de

numerar, context în care, datele comunicate de structurile operative nu se

coroborează cu nicio altă probă, astfel că, în-lipsa comunicărilor de la bănci,

nu se poate considera că în cauză există vreun prejudiciu rezultat din

activitatea infracțională a inculpatului B.M.

Pentru a

reține această situație de fapt, prima instanță a avut în vedere următoarele

mijloace de probă: un cârd de memorie marca Panasonic, capacitate 8Mb; un cârd

de memorie marca K., capacitate 1 Gb; un număr de 7 cârduri contrafăcute

descoperite cu ocazia percheziției autoturismului, un cârd capturat de ATM - ui

B.C., profile din plastic tip PVC, două seturi de acumulatori, un înscris

olograf.

De asemenea,

pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul B. (fost T.) M.

care a recunoscut că a deținut o cartelă tip cârd bancar cu care a încercat să

retragă bani, dar și faptul că operațiunea de retragere nu a fost finalizată

datorită vechimii cârdului. A negat că ar fi deținut echipamente ce puteau fi

folosite în vederea falsificării de cârduri și a avut în vedere că bunurile

ridicate la percheziția domiciliară efectuată i-au fost restituite și a

menționat că cele trei baterii unite cu bandă adezivă era un acumulator pe care

îl folosea în alt scop și nu pentru a falsifica cârduri. Referitor la cele 7

cârduri descoperite în autoturismul personal a arătat că i-au fost date pentru

a fi aruncate de un băiat pe nume M. cu care a fost în urmă cu un an în Olanda

și de care a uitat. A mai precizat că în Olanda a fost reținut pe o durată de 5

luni de zile, iar ulterior a fost pus în libertate, fără să fie luată împotriva

sa nicio măsură. Cârdul pe care l-a folosit face parte din seria de cârduri

clonate descoperite la percheziția domiciliară efectuată în anul 2006.

A fost

audiat în circumstanțierea inculpatului, martorul S.T. (fila 50 dosar

instanță).

Prin încheierea

din data de 09 mai 2011, instanța a încuviințat cererea de probatorii în

apărare formulată de inculpat și a dispus efectuarea unei expertize tehnico -

științifice, care să stabilească dacă profilele PVC ridicate de la locuința

inculpatului pot fi parte componentă a unui dispozitiv de skimming, precum și,

dacă cele două seturi de acumulatori lipite artizanal ridicate de la locuința

inculpatului pot fi parte componentă a unui dispozitiv de skimming.

La data

de 10 octombrie 2011 raportul de expertiză tehnică a fost întocmit și depus la

dosarul cauzei. (filele 140 -148).

Analizând întreg materialul probator

administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și în faza de judecată prima

instanță a constatat că starea de fapt a fost corect expusă în actul de sesizare,

reținând-o ca atare.

În drept,

prima instanță a apreciat că fapta săvârșită de inculpat la data de 22

septembrie 2009, constând în accesarea, fără drept, a bancomatului nr. 711

aparținând B.C. - Sucursala Craiova, prin încălcarea măsurilor de securitate

realizează elementele constitutive infracțiunii de acces, fără drept, la un

sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate prevăzută de

dispozițiile art. 42 pct. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003 Titlul III.

Având în

vedere concluziile raportului de constatare tehnico - științifică întocmit în

cauză de Institutul pentru Tehnologii Avansate cu privire la cârdul utilizat de

inculpat în data de 22 septembrie 2009 și cu privire la cele 7 cârduri blank

prevăzute cu. bandă magnetică descoperite ascunse într-un pachet de țigări în

mașina inculpatului, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului

întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de falsificare a

instrumentelor de plată electronice în modalitatea punerii în circulație, în

orice mod a instrumentelor de plată falsificate sau deținerea lor în vederea

punerii în circulație prevăzută de art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002.

Urmare a

descoperirii programului informatic CDM 2 februarie 04.exe, precum și a

seriilor de cifre cu repere orare pe cârdurile de memorie ridicate de la

locuința inculpatului, instanța a reținut că fapta inculpatului întrunește și

elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de echipamente în vederea

falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de dispozițiile

art. 25 din Legea nr. 365/2002.

De

asemenea, prima instanță a mai apreciat că, fapta inculpatului de a încerca să

obțină numerar, în data de 22 septembrie 2009, de la un bancomat aparținând B.C.,

prin utilizarea unui cârd contrafăcut, realizează sub aspectul conținutului,

elementele unei tentative la infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare

în mod fraudulos prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 27 pct. 2 din

Legea nr. 365/2002 și nu elementele constitutive ale infracțiunii consumate așa

după cum în mod greșit s-a reținut în actul de sesizare, având în vedere că nu

a fost eliberat numerar, aspect care rezultă din probele administrate în cauză

și care, de altfel este reținut și în actul de inculpare.

În sensul

celor arătate, instanța în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus

schimbarea încadrării juridice.

Inculpatul,

în cuprinsul declarațiilor date în cauză, a recunoscut că a încercat cu un cârd

contrafăcut să retragă numerar, însă nu a recunoscut fapta constând în

deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată

electronică.

Probatoriul

administrat în cauză demonstrează însă, așa după cum s-a arătat mai sus, că pe

cârdul de memorie K. - 1 GB și pe cârdul de memorie Panasonic 8 MG, ambele ridicate

de la locuința inculpatului au fost identificate patru urme ale aplicației

intitulată CDM 2 februarie 04.exe și două fragmente de fișiere document

conținând serii de cifre grupate ce pot constitui repere ale unor cârduri

bancare, dar și serii de cifre ce par a fi repere orare. Aceste împrejurări

privite în contextul ce rezultă din situația de fapt reținută de instanță și

descrisă în actul de inculpare demonstrează vinovăția inculpatului.

Din fișa

de cazier judiciar aflată la fila 93 din dosarul de urmărire penală a rezultat

că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002

prin sentința penală nr. 288/2006 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin decizia

penală nr. 314 din 25 octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești. A fost arestat

în executarea acestei pedepse la data de 06 iunie 2006 și liberat condiționat

la data de 03 august 2007 cu un rest de pedeapsă de 306 zile rămas neexecutat.

Același

inculpat a fost condamnat la 1 an închisoare pentru art. 27 alin. (2) din Legea

nr. 365/2002 prin sentința penală nr. 125/2009 a Judecătoriei Târgoviște,

definitivă prin decizia penală 84 din 13 aprilie 2010 a Tribunalului Dâmbovița,

iar prin aceiași sentință a fost contopită și pedeapsa aplicată prin sentința

penală nr. 288/2006, dispunându-se ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa

de 2 ani închisoare, pedeapsă cu privire la care s-a constatat că a fost

executată.

Având în vedere cele ce preced

instanța a reținut în ceea ce îl privește pe inculpat și dispozițiile art. 37 lit.

b) C. pen. referitoare la starea de recidivă p o st executorie.

La

individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere dispozițiile, art. 72 C.

pen., respectiv, gradul de pericol social al infracțiunilor comise, modul și împrejurările

de săvârșire, dar și circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului -

cunoscut cu condamnări anterioare pentru același gen de infracțiuni, în vârstă

de 41 ani, fără ocupație, necăsătorit.

În baza

dispozițiilor art. 118 pct. 1 lit. a), b), c) C. pen., instanța a confiscat de

la inculpat următoarele: un cârd de memorie marca K. capacitate 1GB; 8

plasticuri tip cărți de credit prevăzute cu bandă magnetică; două profile din

plastic și doi acumulatori confecționați artizanal, un înscris olograf.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpatul B. (fost T.) M.

În

apelul său a solicitat achitarea lui pentru infracțiunile prevăzute de art. 42

din Legea nr. 161/2003 și art. 25 din Legea nr. 365/2002, deoarece încercarea

de a introduce un cârd într-un bancomat nu reprezintă acces la un sistem

informatic, prin încălcarea măsurilor de siguranță, practica fiind în acest

sens.

Totodată,

a mai învederat că, ce s-a găsit la domiciliul său nu poate face parte dintr-un

dispozitiv de tip skimming, în condițiile în care nu s-a găsit dispozitivul de

copiere a datelor de pe cârd, programul soft de prelucrare a acestora și nici

dispozitivul de inscripționare a cârdului. Cârdurile nu pot fi inscripționate

fără un program sau alte dispozitive, iar din procesul-verb al de percheziție

rezultă că nu s-a găsit un astfel de program. De la data când a introdus cârdul

în bancomat a fost urmărit, i-au fost ascultate telefoanele, dar nu s-au

descoperit alte fapte.

A mai

susținut că recunoaște săvârșirea celorlalte infracțiuni, dar consideră că

pedepsele aplicate sunt foarte mari, instanța de fond nu a avut în vedere

atitudinea lui sinceră și faptul că nu face parte dintr-un grup. Prin urmare, a

solicitat reducerea pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni pe care

le-a recunoscut.

Prin

decizia penală nr. 72 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefundat, apelul declarat

de inculpatul B. (fost T.) M.

A fost

dedusă detenția preventivă a inculpatului de la 13 octombrie 2011, lăzi.

A fost

menținută starea de arest a inculpatului.

A fost

obligat apelantul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Analizând

și verificând probele existente la dosarul cauzei, precum și motivele de apel

formulate de inculpat, precum și cauza,

sub

toate aspectele de fapt și de drept, instanța de apel a constat că apelul

inculpatului este nefondat.

Din

întreg materialul probator administrat în cauză, instanța de prim control judiciar

a constatat că instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu

realitatea, în sensul că la data de 22 septembrie 2009, inculpatul B.M. a

introdus în bancomatele aparținând R.B. - Sucursala Craiova, R.B. Craiova, B.P.

Craiova, B.C.R. Craiova, B.C. Craiova, un cârd falsificat așa cum rezultă din

înregistrările video ale camerelor de supraveghere aparținând B.C., dar și din

informațiile obținute de la celelalte bănci arătate mai sus.

De asemenea, s-a mai reținut că, în

urma percheziției efectuată la domiciliul inculpatului au fost descoperite și

ridicate mai multe dispozitive .confecționate. artizanal,.obiectele de

îmbrăcăminte cu care inculpatul fusese.

Îmbrăcat la data efectuării

operațiunilor frauduloase, așa cum au fost descrise în procesul-verbal de

percheziție domiciliară, planșele fotografice (filele 49-60 din dosarul de

urmărire penală).

Totodată,

cu ocazia efectuării percheziției asupra autoturismului utilizat de inculpat au

fost descoperite într-un pachet de țigări un număr de 7 cârduri blank,

prevăzute cu bandă magnetică, iar în urma citirii acestora, s-a stabilit că

banda magnetică a celor 7 cârduri blank fusese înscrisă artizanal cu ajutorul

unui dispozitiv comercial dedicat acestui scop (filele 61-69 din dosarul de

urmărire penală).

În cauză

s-a efectuat și o percheziție informatică a sistemelor informatice și

mijloacelor de stocare a datelor ridicate de la inculpat, raportul de

constatare tehnico-științifică din 7 martie 2011 al Institutului pentru

Tehnologii Avansate, iar în faza cercetării judecătorești un raport de

expertiză tehnică privind profilele PVC și cele două seturi de acumulatori

lipite artizanal ridicate de la locuința inculpatului.

Privitor

la criticile inculpatului, referitoare la lipsa elementelor constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 42 pct. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003,

respectiv art. 25 din Legea nr. 365/2002, instanța de prim control judiciar

le-a apreciat ca fiind neîntemeiate.

în acest

sens, au fost avute în vedere dispozițiile art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 161/2003, conform cărora, „prin sistem informatic se înțelege orice

dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relație

funcțională dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a

datelor cu ajutorul unui program informatic

”

,

precum și alin. (1) lit. b) al aceluiași articol, care prevede că, „prin

prelucrarea automată a datelor se înțelege procesul prin care datele dintr-un

sistem informatic sunt prelucrate prin intermediul unui program informatic”.

De asemenea,

instanța de apel a invocat în considerentele hotărârii și practica judiciară a

instanțelor judecătorești, care a stabilit că bancomatul este un mijloc de

colectare, prelucrare și transmitere a unor date informatice reprezentate de

numărul de cont al titularului, care este stocat pe nivelul II al benzii

magnetice de culoare neagră, iar simpla introducere a unui cârd falsificat

într-un bancomat realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003. în acest sens au fost

evocate: sentința penală nr. 21/2006 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin

decizia penală nr. 5288 din 15 septembrie 2006, a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, sentința penală nr. 86 din 8 aprilie 2010 a Tribunalului Mehedinți,

definitivă prin decizia penală nr. 1989 din 13 mai 2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, sentința penală nr. 301 din 25 noiembrie 2009 a

Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 2094 din 27 mai 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

De

asemenea, s-a mai reținut că, odată introdus cârdul falsificat într-un

bancomat, bancomatul prelucrează datele stocate pe nivelul II al benzii

magnetice, transmite datele informatice către banca unde adevăratul titular al

cârdului are contul, unde aceste informații sunt verificate, în vederea

efectuării operațiunii financiare solicitate, respectiv retragere de numerar

sau efectuare de plăți, această relație fiind realizată cu ajutorul unor

programe informatice.

Pe de altă parte, instanța de apel a

mai avut în vedere dispozițiile art. 35 alin. (1) lit. h) din Legea nr.

161/2003, potrivit cărora, „prin măsuri de securitate se înțelege  folosirea -

unor proceduri, dispozitive sau programe informatice specializate cu ajutorul

cărora accesul la un sistem informatic este restricționat sau interzis pentru

anumite categorii de utilizatori”, precum și alin. (2) lit. a al aceluiași

articol, conform căruia, acționează fără drept persoana care „nu este

autorizată în temeiul legii sau al unui contract”.

S-a mai

reținut că, prin introducerea cârdului falsificat și tastarea codului PIN,

obținut în mod nelegal, se încalcă măsurile de securitate instituite de orice

bancă pentru a proteja conturile clienților săi. Accesul la un cont bancar îl

au numai titularii contului care cunosc în mod legal codul PIN sau persoanele

care sunt autorizate în temeiul legii sau al unui contract.

Instanța

de apel a apreciat că este lipsit de relevanță cu privire la consumarea

infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003,

faptul-că inculpatul nu a reușit să efectueze în mod fraudulos vreo operațiune

financiară, în condițiile în care în momentul în care s-a introdus cârdul în

bancomat, s-a declanșat procesul de citire a datelor informatice stocate pe

nivelul II al benzii magnetice și transmiterea acestor date către banca unde

adevăratul titular al cârdului își are contul.

Referitor la

încadrarea juridică a faptei, instanța de apel a apreciat că se impunea

aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiunea fiind în formă

continuată, în condițiile în care inculpatul într-o perioadă scurtă de timp a

introdus cârdul falsificate în bancomatele aparținând mai multor bănci. însă,

având în vedere faptul că numai inculpatul a declarat apel, cum și dispozițiile

art. 372 alin. (1) C. proc. pen.,instanța de apel nu poate schimba încadrarea

juridică a faptei, în acest sens, întrucât s-ar agrava situația inculpatului în

propria cale de atac.

De asemenea,

s-a mai reținut că, privitor la infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr.

365/2002, semnificative sunt concluziile raportului de expertiză tehnică,

întocmit în faza cercetării judecătorești, cum și procesele-verbale de

percheziție informatică, raportul de constatare tehnico-științifică din 1

martie 2011 întocmit la 28 februarie 2011, de Institutul pentru Tehnologii

Avansate.

Potrivit

acestora, profilele de PVC găsite la domiciliul inculpatului sunt prelucrate

manual, cu decupări în așa fel încât pot masca un dispozitiv skirnming cu

acumulatori de alimentare, iar cele două seturi de acumulatori sunt construite

artizanal, iar cu ajutorul lor pot fi puse în funcțiune diferite aparate

electronice de puteri mici și chiar a unor skimming-uri.

Totodată,

cu ocazia percheziționării cârdului de memorie marca Panasonic cu capacitate 8

MB, au fost identificate două fragmente de fișiere document, conținând serii de

cifre grupate în număr de câte 16, 20, 8 și 7 - posibil repere ale unor cârduri

bancare - având asociate alte serii de cifre ce par a fi repere orare.

Cu

ocazia percheziționării cârdului de memorie marca K., capacitate 1 GB, au fost

identificate 4 urme ale aplicației intitulate CDM 2 februarie 04.exe.

Aceste aspecte coroborate cu faptul că

în autoturismul folosit de inculpat s-au mai găsit încă 7 cârduri blank falsificate,

datele numerice fiind înscrise artizanal cu ajutorul unui dispozitiv dedicat

inscripționării benzii magnetice a cârdurilor, dar și trecutul infracțional al

inculpatului, care a fost condamnat în trecut de mai multe ori, inclusiv în

străinătate pentru infracțiuni de același gen, duc la concluzia că inculpatul a

deținut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de

plată electronică, fiind realizate elementele constitutive ale infracțiunii prev.

de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în acest sens fiind și practica

judiciară - decizia penală nr. 928 din 9 martie 2011 și decizia nr. 258 din 26

ianuarie 2011, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța

de apel a apreciat că, susținerea inculpatului, în sensul că, acel cârd

introdus în bancomate îl are de foarte mult timp, iar cârdurile găsite în

autoturismul pe care-l folosea le are încă de când era în Amsterdam, de la o

persoană care se numește M., care i le-a dat pentru a le arunca, este neverosimilă,

neexistând nicio probă care să determine instanța să considere această

susținere ca fiind reală.

Referitor

la celelalte infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat, prevăzute de

art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002, respectiv art. 20 C. pen. raportat la

art. 27 pct. 2 din Legea nr. 365/2002, s-a reținut că inculpatul nu le-a

contestat, criticând doar pedepsele aplicate.

Instanța

de prim control judiciar a apreciat că sunt neîntemeiate criticile inculpatului

cu privire la în individualizarea pedepselor aplicate, ținând cont de

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al

infracțiunilor, împrejurările săvârșirii acestora - într-un timp foarte scurt

inculpatul a introdus cârdul falsificat în bancomatele aparținând mai multor

bănci, iar în autoturismul folosit de el s-au găsit alte 7 cârduri falsificate,

criterii ce țin de persoana inculpatului, care nu este la primul conflict cu

legea penală, fiind condamnat în trecut de mai multe ori, inclusiv în

străinătate, pentru infracțiuni de același gen, aflându-se în stare de recidivă

postexecutorie, ceea ce demonstrează că pedepsele aplicate anterior nu și-au

atins scopul, inculpatul continuând să aibă o atitudine de dispreț față de

valorile ocrotite de lege, fiind predispus la săvârșirea infracțiunilor de

genul faptelor pentru care este cercetat în prezenta cauză, astfel încât scopul

prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins prin cuantumul stabilit de instanța

de fond.

În consecință,

ținând cont de dispozițiile art. 379 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen.,

apelul a fost respins ca nefondat.

În baza

art. 88 alin. (1) C. pen. fost dedusă detenția preventivă a inculpatului de la

13 octombrie 2011 la zi.

În baza art.

350 alin. (1) C. proc. pen., a fost a menținută starea de arest a inculpatului,

instanța de apel apreciind că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive, existând în continuare probe că inculpatul

a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, pericolul concret pentru ordinea

publică rezultând atât din natura și gravitatea faptelor, împrejurările

săvârșirii acestora, dar și din criterii ce țin de persoana inculpatului, care

nu este la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat în trecut pentru

același gen de infracțiuni, fiind justificată ideea că dacă s-ar afla în

libertate s-ar crea un sentiment de nesiguranță în rândul celorlalți membri ai

comunității, cunoscut fiind că mijloacele de plată electronică sunt foarte des

întâlnite în prezent în efectuarea operațiunilor financiare.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. (fost T.) M., solicitând

admiterea lui, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și reducerea pedepselor

aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002,

art. 20 C. pen. raportat la art. 27 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 și art. 42

alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003.

A mai precizat că în mod greșit

instanțele au reținut în sarcina. sa și infracțiunea de deținere de echipamente

în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art.

25 din Legea nr. 365/2002, întrucât nu s-a dovedit că a deținut astfel de

instrumente și consideră că fapta nu există.

Examinând

recursul în raport de motivele invocate, care se încadrează în cazurile de

casare prevăzut de ort. 385

9

punctele 18 și 14 C. proc. pen., dar și

din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt

supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință

pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

Recurentul

inculpat a invocat grava eroare de fapt în legătură cu infracțiunea consumată

de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată

electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, considerând că

materialul probator administrat în cauză nu a fost în măsură să dovedească

existența acestei fapte.

Din examinarea

actelor dosarului se apreciază că atât instanța de fond, cât și instanța de

apel au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor săvârșite de inculpat, conform unui amplu și judicios material

probator administrat în cauză.

Critica

recurentului în sensul că infracțiunea de art. 25 din Legea nr. 365/2002 nu

există în materialitatea sa, întrucât nu a deținut echipamente în vederea

falsificării instrumentelor de plată electronică, este nefondată.

Infracțiunea

prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 are ca obiect material

instrumentele, dispozitivele electronice sau electromecanice, ori aplicațiile

informatice care sunt fabricate sau deținute în vederea falsificării

instrumentelor de plată electronică.

Din

analiza tehnică a acestor dispozitive sau instrumente, trebuie să rezulte

capacitatea acestora de a fi folosite nemijlocit și exclusiv în activitatea de

falsificare de instrumente de plată electronică, cu alte cuvinte, să fie apte

să „scrie" (să înregistreze) de exemplu, date informatice pe banda

magnetică a blanchetelor de plastic ( în cazul cârdurilor cu bandă magnetică).

Totodată, elementul material al

infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 constă într-o acțiune

de fabricare, fie într-o acțiune de deținere a unor echipamente în scopul

arătat de lege.

Avem de-a face

în acest sens cu activități de pregătire ale infracțiunilor prevăzute de art.

24 din Legea nr. 365/200, incriminată însă ca infracțiuni autonome, având în vedere

pericolul social ridicat pe care îl creează.

Activitatea de

deținere, în sensul art. 25 din Legea nr. 365/2002, presupune păstrarea, luarea

în primire, ascunderea ori transportul de echipamente hardware sau software

necesare în cadrul activității de falsificare.

Totodată,

o cerință esențială pentru existența infracțiunii este aceea ca echipamentele

sau aplicațiile informatice create, fabricate sau deținute în vederea

falsificării instrumentelor de plată electronică să fie din punct de vedere

tehnic apte de a fi utilizate nemijlocit în activitatea concretă și efectivă de

realizare a falsurilor.

Din procesul

verbal întocmit de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Craiova -

Serviciul de Combatere a Criminalității Informatice, cu ocazia percheziției

informatice a calculatorul ridicat din domiciliul inculpatului (filele 78, 79

din dosarul de urmărire penală) s-a constat că pe cârdul de memorie marca K.,

capacitate 1 GB, au fost identificate 4 urme ale aplicației intitulate CDM 2

februarie 04.exe. ce figurează ca „șterse”, pe cârdul de memorie marca

Panasonic cu capacitate 8 MB, au fost identificate două fragmente de fișiere

document, conținând serii de cifre grupate în număr de câte 16, 20, 8 și 7 - posibil

repere ale unor cârduri bancare - având asociate alte serii de cifre ce par a

fi repere orare.

Conform

procesului-verbal de citire a cârdurilor bancare cu ajutorul dispozitivului MSR

seria A006222 din dotarea Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate și

Terorism Craiova, s-a stabilit că banda magnetică a celor 7 cârduri blank

găsite cu ocazia percheziției asupra autoturismului marca P.V. cu nr.

înmatriculare x, utilizat de inculpat, fusese înscrisă artizanal cu ajutorul

unui dispozitiv comercial dedicat acestui scop (filele 66-69 din dosarul de

urmărire penală).

Așadar,

fapta inculpatului care a deținut la domiciliul său echipamente de

inscripționare a cârdurilor și anume, a programului informatic „CDM 2.0.2. .exe”

care a fost identificat în calculatorul său, cu ocazia percheziției informatice,

cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică,

utilizând efectiv această aparatură, reprezintă dovada faptului că acesta

deținea și programe dedicate contrafacerii cârdurilor bancare, astfel că în

cauză existența infracțiunii prevăzută de art. 25 din 25 din Legea nr.

365/2002, în materialitatea ei, este pe deplin dovedită.

În ceea

ce privește critica inculpatului referitoare la greșita individualizare

judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată, se constată că nici aceasta nu este

fondată.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt

supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu

prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit

art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Conform

art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Ca

măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară,

atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește

comportamentul făptuitorului.

Ca

atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate

în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

Raportând cauzei aceste considerații

teoretice se constată că pedepsele aplicate inculpatului de instanța de fond și

menținute de instanța de apel au fost just individualizate, în raport de

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., fiind avute în vedere

limitele de pedepse prevăzute de textele incriminatoare, gradul ridicat pe

pericol social al faptelor săvârșite, rezultat din mijloacele și metodele

utilizate, împrejurările săvârșirii acestora - Într-un timp foarte scurt

inculpatul a introdus cârdul falsificat în bancomatele aparținând mai multor

bănci, iar în autoturismul folosit de el s-au găsit alte 7 cârduri falsificate

și a deținut echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată

electronică -, valorile sociale lezate prin activitatea sa, respectiv acele

relații sociale care ocrotesc încrederea publică în siguranța și fiabilitatea

instrumentelor de plată electronică, urmarea produsă și anume, starea de

pericol pentru încrederea publică ce derivă din în falsificarea ori deținerea

echipamentelor sau aplicațiilor în vederea falsificării instrumentelor de plată

electronică, care utilizate, pot cauza importante prejudicii materiale în

patrimoniul victimelor fraudelor, băncile, în contextul recrudescenței din

ultimul timp a faptelor ce aduc atingere liberei circulații și nevoii de

dezvoltare în condiții de securitate și siguranță a serviciilor societății

legate de emiterea si utilizarea instrumentelor de plată electronică, precum și

a operațiunilor financiare efectuate cu astfel de instrumente

În procesul

de individualizare a pedepsei, instanța de fond și instanța de apel, în mod

corect au ținut seama și de criteriile ce țin de persoana inculpatului.

Astfel,

din fișa de cazier judiciar (aflată la fila 93 din dosarul de urmărire penală)

rezultă că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind

condamnat anterior de mai multe ori, inclusiv în străinătate, pentru

infracțiuni de același gen, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie,

conform dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. că din fișa de cazier judiciar

rezultă

În acest

sens este de reținut că, inculpatul B. (fost T.) M. a mai fost condamnat la o

pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 24

alin. (1) din Legea nr. 365/2002 prin sentința penală nr. 288/2006 a

Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin decizia penală 314 din 25 octombrie 2006

a Curții de Apel Ploiești. A fost arestat în executarea acestei pedepse la data

de 06 iunie 2006 și liberat condiționat la data de 03 august 2007 cu un rest de

pedeapsă de 306 zile rămas neexecutat.

Același inculpat a fost condamnat la 1

an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 27 alin. (2) din

Legea nr. 365/2002 prin sentința penală nr. 125/2009 a Judecătoriei Târgoviște,

definitivă prin decizia penală nr. 84 din 13 aprilie 2010 a Tribunalului

Dâmbovița, iar prin aceeași sentință a fost contopită și pedeapsa aplicată prin

sentința penală nr. 288/2006, dispunându-se ca, în final, inculpatul să execute

pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsă cu privire la care s-a constatat că a

fost executată.

Perseverența

infracțională manifestată de inculpat evidențiază astfel un grad de pericol

social care a fost corect evaluat de instanța de fond în procesul complex al

individualizării pedepsei.

Așadar,

se constată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, care a conceput

un adevărat sistem de procurare pe căi ilicite a unor venituri injuste,

scopului preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.

neexistând temeiuri pentru reducerea ei, având în vedere că după ce a mai fost

condamnat pentru fapte de același gen ca în prezenta cauză, acesta a continuat

să aibă o atitudine de dispreț față de valorile ocrotite de lege, ceea ce

demonstrează că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul.

Constatând că în cauză nu sunt

incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C.

proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. să poată fi luat în considerare din oficiu, înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.M., apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel

ca fiind legală și temeinică.

În

temeiul art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc.

pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și

arestării preventive de la de la 17 februarie 2011 la 29 mai 2012.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata

sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C IDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr.

72 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 17 februarie 2011

la 29 mai 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 29 mai 2012.