ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1812/2012

Deliberând asupra recursului de față, constată că prin sentința penală nr. 456 din 13 octombrie 2011, Tribunalul Dolj, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 27 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 în tentativă la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 27 pct. 2 din Legea nr. 365/2002. Prin aceeași hotărâre s-a dispus condamnarea inculpatul B.M. (fost T.), deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 42 pct. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003 Titlul III, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat, la 4 ani închisoare. În baza art. 24 pct. 2 din Legea 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, lit. b) C. pen.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea-art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 27 pct. 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 4 (patru) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc.

pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada detenției preventive de la 17 februarie 2011, la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 118 pct. 1 lit. a), b), c) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a: unui cârd de memorie marca Panasonic capacitate 8Mb; un cârd de memorie marca K. capacitate 1Gb; 8 plasticuri tip cărți de credit prevăzute cu bandă magnetică; două profile din plastic și doi acumulatori confecționați artizanal, un înscris olograf. A fost obligat inculpatul al 1.700 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 204D/P/2009 din data de 13 aprilie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 13046/63/2011, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul B. (fost T.) M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de: acces fără drept la un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate, faptă prevăzută.

și pedepsită de art. 42 pct. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003, Titlul III, cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen., falsificarea instrumentelor de plată electronică, în modalitatea punerii în circulație, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație, faptă prevăzută și pedepsită de art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen., deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prevăzută și pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen. și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, faptă prevăzută și pedepsită de art. 27 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, cu aplicarea art. 37 lit. a), b) C. pen., toate, în final, cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut următoare situație de fapt: La data de 25 septembrie 2009, prin adresa cu nr. 452 din 25 septembrie 2009, B.C. a sesizat Biroul de Combatere a Crimei Organizate Craiova cu privire la faptul că în ziua de 24 septembrie 2009, efectuându-se procedura de realimentare și reconciliere a bancomatului nr. x al B.C. - Sucursala Craiova, ofițerii desemnați ai băncii, au găsit în caseta de carduri rejectate o cartelă din plastic, asemănătoare unui cârd bancar. Conform procesului-verbal din data de 04 noiembrie 2009 în urma citirii cardului rejectat cu ajutorul dispozitivului MSR 120 serie A006222, din dotarea Biroului de Combatere a Crimei Organizate Craiova, s-a stabilit că banda magnetică fusese înscrisă artizanal cu ajutorul unui dispozitiv comercial dedicat acestui scop.

Din adresa B.C. a rezultat că reprezentanții instituției bancare au atașat la adresă și înregistrările video din intervalul orar în care s-au încercat tranzacții cu această cartelă în data de 22 septembrie 2009 în intervalul orar 02:15 - 02:30 (camerele de supraveghere nr. 8 și 9). Activitățile specifice desfășurate ulterior de ofițerii desemnați în cauză au stabilit faptul că persoana care a efectuat operațiunile în intervalul de timp menționat anterior, cu cârdul recuperat în împrejurarea prezentată, se numește B.M. (fost T.), persoană cunoscută cu antecedente penale în acest gen de infracțiuni. Au fost solicitate și altor instituții bancare să comunice dacă respectivul cârd utilizat de B.M.

în ziua de 22 septembrie 2009, mai fusese folosit și la alte bancomate, aparținând altor bănci, rezultând că acel cârd mai fusese utilizat și la bancomatul aparținând R.B. - Sucursala Craiova, dar și la R.B. Craiova, B. Craiova, B.C.R., unități bancare care nu au mai putut pune la dispoziție imaginile surprinse de camerele de supraveghere deoarece se depășise perioada de 30 de zile în care erau obligate să stocheze informațiile. La data de 28 octombrie 2010, Ambasada Regală Olandeză la București a comunicat autorităților române că în ziua de 09 mai 2010 poliția din Kerinernerland l-a surprins pe inculpatul B.M. și numitul R.T. care se aflau cu un autoturism marca P.V. cu nr. de înmatriculare x, asigurând supravegherea unei benzinării la care erau instalate dispozitive de pătrundere la un bancomat.

La data de 17 februarie 2011, s-a efectuat o percheziție domiciliară la adresa de domiciliu a inculpatului B.M., în baza autorizației din 16 februarie 2011 emisă de Tribunalului Dolj, ocazie cu care au fost descoperite și ridicate mai multe dispozitive confecționate artizanal, utilizate în activitatea infracțională ” de contrafacere a cârdurilor bancare, precum și obiectele de îmbrăcăminte, inclusiv șapca cu care inculpatul era îmbrăcat la data operațiunilor financiare frauduloase, sesizate de B.C., Sucursala Craiova. De asemenea, cu ocazia percheziției asupra autoturismului marca P.V. cu nr. de înmatriculare x utilizat de inculpatul B.M. fost T., au fost descoperite ascunse într-un pachet de țigări marca „P.” (același tip de țigări fumate de inculpat), un număr de 7 cârduri blank prevăzute cu banda magnetică.

Conform procesului-verbal de citire a cârdurilor bancare cu ajutorul dispozitivului MSR 120 serie A006222, din dotarea Biroului de Combatere a Crimei Organizate Craiova, s-a stabilit că banda magnetică a celor 7 carduri blank fusese înscrisă artizanal cu ajutorul unui dispozitiv comercial dedicat acestui scop. După efectuarea percheziției domiciliare și a autoturismului marca P.V. cu nr. de înmatriculare x utilizat, de către inculpatul B.M. (fost T.), în baza autorizației de percheziție cu din 04 martie 2011 a Tribunalului Dolj, s-a efectuat o percheziție informatică a sistemelor informatice și mijloacelor de stocare a datelor ridicate de la inculpat.

Cu această ocazie din procesul - verbal de percheziție a sistemelor informatice, rezultă că pe cârdul de memorie marca Panasonic, capacitate 8Mb au fost identificate două fragmente de fișiere, documente conținând serii de cifre grupate în număr de câte 16, 20, 8 și 7 având asociate serii de cifre ce par a fi repere orare, toate create la data de 26 iunie 2009 care figurează în sistemul informatic ca șterse, precum și 3 fișiere imagine. De asemenea, pe cârdul de memorie marca K. capacitate 1Gb au fost identificate 4 urme ale aplicației CDM - 2 februarie 04.exe care figurează, de asemenea, ca șterse.

Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico - științifice atât cu privire la cârdul capturat de bancomatul de la B.C., cât și cu privire la cele 7 cârduri descoperite în autoturismul inculpatului, ascunse într-un pachet de țigări marca P. Conform raportului de constatare tehnico-științifică din 07 martie 2011 al Institutului pentru Tehnologii Avansate: „Toate cârdurile au înscrise date pe pista a doua, date numerice cu structură coerentă similară celei utilizate în sistemele bancare..conținând numărul contului, data de expirare și alte informații bancare. De asemenea, toate cârdurile au înscrise date pe pista unu, dar acestea nu corespund ..cârdurilor destinate tranzacțiilor bancare în sensul că nu conțin numele titularului, iar în poziția corespunzătoare numărului de cont al cârdului apare un număr diferit de cel înscris pe pista a doua a benzii magnetice.

Din punct de vedere constructiv toate cârdurile sunt originale, fabricate industrial din material plastic de culoare albă, la dimensiunile specifice cârdurilor bancare și prezintă bandă magnetică. Nici unul din cârduri nu are inscripționările grafice specifice cârdurilor bancare: sigla băncii, numele titularului, numărul contului și data de valabilitate, înscrise pe aversul cârdurilor. Toate cârdurile au fost citite cu ajutorul dispozitivului ..S-a constatat că datele înscrise pe pista a doua au structură coerentă, similară celei utilizată în sistemele bancare conținând numărul contului, data de expirare și alte informații bancare toate cârdurile au înscrise date și pe pista unu, dar acestea nu corespund cu datele înscrise uzual pe cârdurile destinate tranzacțiilor bancare.

Lipsa de corespondență între datele înscrise pe pistele unu și doi ale cârdurilor, precum și absența inscripționării grafice specifice cârdurilor bancare conduc la concluzia certă că toate cârdurile analizate sunt contrafăcute din punct de vedere informațional, datele numerice fiind înscrise artizanal cu ajutorul unui dispozitiv dedicat inscripționării benzii magnetice a cârdurilor”. Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză, structurile specializate au comunicat diverse date cu privire la B.M., însă datele furnizate nu s-au coroborat cu alte probe din punctul de vedere al prejudiciilor cauzate.

Prima instanță a apreciat că, din materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale a rezultat că, deși inculpatul a accesat mai multe bancomate, operațiunile financiare frauduloase nu au produs prejudicii, deoarece nu s-a reușit retragerea de numerar, context în care, datele comunicate de structurile operative nu se coroborează cu nicio altă probă, astfel că, în-lipsa comunicărilor de la bănci, nu se poate considera că în cauză există vreun prejudiciu rezultat din activitatea infracțională a inculpatului B.M. Pentru a reține această situație de fapt, prima instanță a avut în vedere următoarele mijloace de probă: un cârd de memorie marca Panasonic, capacitate 8Mb; un cârd de memorie marca K., capacitate 1 Gb; un număr de 7 cârduri contrafăcute descoperite cu ocazia percheziției autoturismului, un cârd capturat de ATM - ui B.C., profile din plastic tip PVC, două seturi de acumulatori, un înscris olograf.

De asemenea, pe parcursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul B. (fost T.) M. care a recunoscut că a deținut o cartelă tip cârd bancar cu care a încercat să retragă bani, dar și faptul că operațiunea de retragere nu a fost finalizată datorită vechimii cârdului. A negat că ar fi deținut echipamente ce puteau fi folosite în vederea falsificării de cârduri și a avut în vedere că bunurile ridicate la percheziția domiciliară efectuată i-au fost restituite și a menționat că cele trei baterii unite cu bandă adezivă era un acumulator pe care îl folosea în alt scop și nu pentru a falsifica cârduri. Referitor la cele 7 cârduri descoperite în autoturismul personal a arătat că i-au fost date pentru a fi aruncate de un băiat pe nume M. cu care a fost în urmă cu un an în Olanda și de care a uitat.

A mai precizat că în Olanda a fost reținut pe o durată de 5 luni de zile, iar ulterior a fost pus în libertate, fără să fie luată împotriva sa nicio măsură. Cârdul pe care l-a folosit face parte din seria de cârduri clonate descoperite la percheziția domiciliară efectuată în anul 2006. A fost audiat în circumstanțierea inculpatului, martorul S.T. (fila 50 dosar instanță). Prin încheierea din data de 09 mai 2011, instanța a încuviințat cererea de probatorii în apărare formulată de inculpat și a dispus efectuarea unei expertize tehnico - științifice, care să stabilească dacă profilele PVC ridicate de la locuința inculpatului pot fi parte componentă a unui dispozitiv de skimming, precum și, dacă cele două seturi de acumulatori lipite artizanal ridicate de la locuința inculpatului pot fi parte componentă a unui dispozitiv de skimming.

La data de 10 octombrie 2011 raportul de expertiză tehnică a fost întocmit și depus la dosarul cauzei. (filele 140 -148). Analizând întreg materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și în faza de judecată prima instanță a constatat că starea de fapt a fost corect expusă în actul de sesizare, reținând-o ca atare. În drept, prima instanță a apreciat că fapta săvârșită de inculpat la data de 22 septembrie 2009, constând în accesarea, fără drept, a bancomatului nr. 711 aparținând B.C. - Sucursala Craiova, prin încălcarea măsurilor de securitate realizează elementele constitutive infracțiunii de acces, fără drept, la un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate prevăzută de dispozițiile art. 42 pct. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003 Titlul III.

Având în vedere concluziile raportului de constatare tehnico - științifică întocmit în cauză de Institutul pentru Tehnologii Avansate cu privire la cârdul utilizat de inculpat în data de 22 septembrie 2009 și cu privire la cele 7 cârduri blank prevăzute cu. bandă magnetică descoperite ascunse într-un pachet de țigări în mașina inculpatului, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice în modalitatea punerii în circulație, în orice mod a instrumentelor de plată falsificate sau deținerea lor în vederea punerii în circulație prevăzută de art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002.

Urmare a descoperirii programului informatic CDM 2 februarie 04.exe, precum și a seriilor de cifre cu repere orare pe cârdurile de memorie ridicate de la locuința inculpatului, instanța a reținut că fapta inculpatului întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 365/2002. De asemenea, prima instanță a mai apreciat că, fapta inculpatului de a încerca să obțină numerar, în data de 22 septembrie 2009, de la un bancomat aparținând B.C., prin utilizarea unui cârd contrafăcut, realizează sub aspectul conținutului, elementele unei tentative la infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 27 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 și nu elementele constitutive ale infracțiunii consumate așa după cum în mod greșit s-a reținut în actul de sesizare, având în vedere că nu a fost eliberat numerar, aspect care rezultă din probele administrate în cauză și care, de altfel este reținut și în actul de inculpare. În sensul celor arătate, instanța în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice. Inculpatul, în cuprinsul declarațiilor date în cauză, a recunoscut că a încercat cu un cârd contrafăcut să retragă numerar, însă nu a recunoscut fapta constând în deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

Probatoriul administrat în cauză demonstrează însă, așa după cum s-a arătat mai sus, că pe cârdul de memorie K. - 1 GB și pe cârdul de memorie Panasonic 8 MG, ambele ridicate de la locuința inculpatului au fost identificate patru urme ale aplicației intitulată CDM 2 februarie 04.exe și două fragmente de fișiere document conținând serii de cifre grupate ce pot constitui repere ale unor cârduri bancare, dar și serii de cifre ce par a fi repere orare. Aceste împrejurări privite în contextul ce rezultă din situația de fapt reținută de instanță și descrisă în actul de inculpare demonstrează vinovăția inculpatului.

Din fișa de cazier judiciar aflată la fila 93 din dosarul de urmărire penală a rezultat că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 prin sentința penală nr. 288/2006 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin decizia penală nr. 314 din 25 octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești. A fost arestat în executarea acestei pedepse la data de 06 iunie 2006 și liberat condiționat la data de 03 august 2007 cu un rest de pedeapsă de 306 zile rămas neexecutat.

Același inculpat a fost condamnat la 1 an închisoare pentru art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 prin sentința penală nr. 125/2009 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia penală 84 din 13 aprilie 2010 a Tribunalului Dâmbovița, iar prin aceiași sentință a fost contopită și pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 288/2006, dispunându-se ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsă cu privire la care s-a constatat că a fost executată. Având în vedere cele ce preced instanța a reținut în ceea ce îl privește pe inculpat și dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. referitoare la starea de recidivă p o st executorie.

La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere dispozițiile, art. 72 C. pen., respectiv, gradul de pericol social al infracțiunilor comise, modul și împrejurările de săvârșire, dar și circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului - cunoscut cu condamnări anterioare pentru același gen de infracțiuni, în vârstă de 41 ani, fără ocupație, necăsătorit. În baza dispozițiilor art. 118 pct. 1 lit. a), b), c) C. pen., instanța a confiscat de la inculpat următoarele: un cârd de memorie marca K. capacitate 1GB; 8 plasticuri tip cărți de credit prevăzute cu bandă magnetică; două profile din plastic și doi acumulatori confecționați artizanal, un înscris olograf.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B. (fost T.) M. În apelul său a solicitat achitarea lui pentru infracțiunile prevăzute de art. 42 din Legea nr. 161/2003 și art. 25 din Legea nr. 365/2002, deoarece încercarea de a introduce un cârd într-un bancomat nu reprezintă acces la un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de siguranță, practica fiind în acest sens. Totodată, a mai învederat că, ce s-a găsit la domiciliul său nu poate face parte dintr-un dispozitiv de tip skimming, în condițiile în care nu s-a găsit dispozitivul de copiere a datelor de pe cârd, programul soft de prelucrare a acestora și nici dispozitivul de inscripționare a cârdului. Cârdurile nu pot fi inscripționate fără un program sau alte dispozitive, iar din procesul-verb al de percheziție rezultă că nu s-a găsit un astfel de program.

De la data când a introdus cârdul în bancomat a fost urmărit, i-au fost ascultate telefoanele, dar nu s-au descoperit alte fapte. A mai susținut că recunoaște săvârșirea celorlalte infracțiuni, dar consideră că pedepsele aplicate sunt foarte mari, instanța de fond nu a avut în vedere atitudinea lui sinceră și faptul că nu face parte dintr-un grup. Prin urmare, a solicitat reducerea pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni pe care le-a recunoscut. Prin decizia penală nr. 72 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul B. (fost T.) M. A fost dedusă detenția preventivă a inculpatului de la 13 octombrie 2011, lăzi.

A fost menținută starea de arest a inculpatului. A fost obligat apelantul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Analizând și verificând probele existente la dosarul cauzei, precum și motivele de apel formulate de inculpat, precum și cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de apel a constat că apelul inculpatului este nefondat. Din întreg materialul probator administrat în cauză, instanța de prim control judiciar a constatat că instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că la data de 22 septembrie 2009, inculpatul B.M. a introdus în bancomatele aparținând R.B. - Sucursala Craiova, R.B. Craiova, B.P. Craiova, B.C.R. Craiova, B.C.

Craiova, un cârd falsificat așa cum rezultă din înregistrările video ale camerelor de supraveghere aparținând B.C., dar și din informațiile obținute de la celelalte bănci arătate mai sus. De asemenea, s-a mai reținut că, în urma percheziției efectuată la domiciliul inculpatului au fost descoperite și ridicate mai multe dispozitive .confecționate. artizanal,.obiectele de îmbrăcăminte cu care inculpatul fusese. Îmbrăcat la data efectuării operațiunilor frauduloase, așa cum au fost descrise în procesul-verbal de percheziție domiciliară, planșele fotografice (filele 49-60 din dosarul de urmărire penală).

Totodată, cu ocazia efectuării percheziției asupra autoturismului utilizat de inculpat au fost descoperite într-un pachet de țigări un număr de 7 cârduri blank, prevăzute cu bandă magnetică, iar în urma citirii acestora, s-a stabilit că banda magnetică a celor 7 cârduri blank fusese înscrisă artizanal cu ajutorul unui dispozitiv comercial dedicat acestui scop (filele 61-69 din dosarul de urmărire penală). În cauză s-a efectuat și o percheziție informatică a sistemelor informatice și mijloacelor de stocare a datelor ridicate de la inculpat, raportul de constatare tehnico-științifică din 7 martie 2011 al Institutului pentru Tehnologii Avansate, iar în faza cercetării judecătorești un raport de expertiză tehnică privind profilele PVC și cele două seturi de acumulatori lipite artizanal ridicate de la locuința inculpatului.

Privitor la criticile inculpatului, referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 42 pct. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003, respectiv art. 25 din Legea nr. 365/2002, instanța de prim control judiciar le-a apreciat ca fiind neîntemeiate. în acest sens, au fost avute în vedere dispozițiile art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, conform cărora, „prin sistem informatic se înțelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relație funcțională dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor cu ajutorul unui program informatic ” , precum și alin. (1) lit. b) al aceluiași articol, care prevede că, „prin prelucrarea automată a datelor se înțelege procesul prin care datele dintr-un sistem informatic sunt prelucrate prin intermediul unui program informatic”.

De asemenea, instanța de apel a invocat în considerentele hotărârii și practica judiciară a instanțelor judecătorești, care a stabilit că bancomatul este un mijloc de colectare, prelucrare și transmitere a unor date informatice reprezentate de numărul de cont al titularului, care este stocat pe nivelul II al benzii magnetice de culoare neagră, iar simpla introducere a unui cârd falsificat într-un bancomat realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003.

în acest sens au fost evocate: sentința penală nr. 21/2006 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin decizia penală nr. 5288 din 15 septembrie 2006, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentința penală nr. 86 din 8 aprilie 2010 a Tribunalului Mehedinți, definitivă prin decizia penală nr. 1989 din 13 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentința penală nr. 301 din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 2094 din 27 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, s-a mai reținut că, odată introdus cârdul falsificat într-un bancomat, bancomatul prelucrează datele stocate pe nivelul II al benzii magnetice, transmite datele informatice către banca unde adevăratul titular al cârdului are contul, unde aceste informații sunt verificate, în vederea efectuării operațiunii financiare solicitate, respectiv retragere de numerar sau efectuare de plăți, această relație fiind realizată cu ajutorul unor programe informatice.

Pe de altă parte, instanța de apel a mai avut în vedere dispozițiile art. 35 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora, „prin măsuri de securitate se înțelege folosirea - unor proceduri, dispozitive sau programe informatice specializate cu ajutorul cărora accesul la un sistem informatic este restricționat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori”, precum și alin. (2) lit. a al aceluiași articol, conform căruia, acționează fără drept persoana care „nu este autorizată în temeiul legii sau al unui contract”. S-a mai reținut că, prin introducerea cârdului falsificat și tastarea codului PIN, obținut în mod nelegal, se încalcă măsurile de securitate instituite de orice bancă pentru a proteja conturile clienților săi.

Accesul la un cont bancar îl au numai titularii contului care cunosc în mod legal codul PIN sau persoanele care sunt autorizate în temeiul legii sau al unui contract. Instanța de apel a apreciat că este lipsit de relevanță cu privire la consumarea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, faptul-că inculpatul nu a reușit să efectueze în mod fraudulos vreo operațiune financiară, în condițiile în care în momentul în care s-a introdus cârdul în bancomat, s-a declanșat procesul de citire a datelor informatice stocate pe nivelul II al benzii magnetice și transmiterea acestor date către banca unde adevăratul titular al cârdului își are contul.

Referitor la încadrarea juridică a faptei, instanța de apel a apreciat că se impunea aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiunea fiind în formă continuată, în condițiile în care inculpatul într-o perioadă scurtă de timp a introdus cârdul falsificate în bancomatele aparținând mai multor bănci. însă, având în vedere faptul că numai inculpatul a declarat apel, cum și dispozițiile art. 372 alin. (1) C. proc. pen.,instanța de apel nu poate schimba încadrarea juridică a faptei, în acest sens, întrucât s-ar agrava situația inculpatului în propria cale de atac. De asemenea, s-a mai reținut că, privitor la infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, semnificative sunt concluziile raportului de expertiză tehnică, întocmit în faza cercetării judecătorești, cum și procesele-verbale de percheziție informatică, raportul de constatare tehnico-științifică din 1 martie 2011 întocmit la 28 februarie 2011, de Institutul pentru Tehnologii Avansate.

Potrivit acestora, profilele de PVC găsite la domiciliul inculpatului sunt prelucrate manual, cu decupări în așa fel încât pot masca un dispozitiv skirnming cu acumulatori de alimentare, iar cele două seturi de acumulatori sunt construite artizanal, iar cu ajutorul lor pot fi puse în funcțiune diferite aparate electronice de puteri mici și chiar a unor skimming-uri. Totodată, cu ocazia percheziționării cârdului de memorie marca Panasonic cu capacitate 8 MB, au fost identificate două fragmente de fișiere document, conținând serii de cifre grupate în număr de câte 16, 20, 8 și 7 - posibil repere ale unor cârduri bancare - având asociate alte serii de cifre ce par a fi repere orare. Cu ocazia percheziționării cârdului de memorie marca K., capacitate 1 GB, au fost identificate 4 urme ale aplicației intitulate CDM 2 februarie 04.exe.

Aceste aspecte coroborate cu faptul că în autoturismul folosit de inculpat s-au mai găsit încă 7 cârduri blank falsificate, datele numerice fiind înscrise artizanal cu ajutorul unui dispozitiv dedicat inscripționării benzii magnetice a cârdurilor, dar și trecutul infracțional al inculpatului, care a fost condamnat în trecut de mai multe ori, inclusiv în străinătate pentru infracțiuni de același gen, duc la concluzia că inculpatul a deținut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, fiind realizate elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în acest sens fiind și practica judiciară - decizia penală nr. 928 din 9 martie 2011 și decizia nr. 258 din 26 ianuarie 2011, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța de apel a apreciat că, susținerea inculpatului, în sensul că, acel cârd introdus în bancomate îl are de foarte mult timp, iar cârdurile găsite în autoturismul pe care-l folosea le are încă de când era în Amsterdam, de la o persoană care se numește M., care i le-a dat pentru a le arunca, este neverosimilă, neexistând nicio probă care să determine instanța să considere această susținere ca fiind reală. Referitor la celelalte infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat, prevăzute de art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002, respectiv art. 20 C. pen. raportat la art. 27 pct. 2 din Legea nr. 365/2002, s-a reținut că inculpatul nu le-a contestat, criticând doar pedepsele aplicate.

Instanța de prim control judiciar a apreciat că sunt neîntemeiate criticile inculpatului cu privire la în individualizarea pedepselor aplicate, ținând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor, împrejurările săvârșirii acestora - într-un timp foarte scurt inculpatul a introdus cârdul falsificat în bancomatele aparținând mai multor bănci, iar în autoturismul folosit de el s-au găsit alte 7 cârduri falsificate, criterii ce țin de persoana inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat în trecut de mai multe ori, inclusiv în străinătate, pentru infracțiuni de același gen, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie, ceea ce demonstrează că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul, inculpatul continuând să aibă o atitudine de dispreț față de valorile ocrotite de lege, fiind predispus la săvârșirea infracțiunilor de genul faptelor pentru care este cercetat în prezenta cauză, astfel încât scopul prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins prin cuantumul stabilit de instanța de fond.

În consecință, ținând cont de dispozițiile art. 379 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., apelul a fost respins ca nefondat. În baza art. 88 alin. (1) C. pen. fost dedusă detenția preventivă a inculpatului de la 13 octombrie 2011 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost a menținută starea de arest a inculpatului, instanța de apel apreciind că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, existând în continuare probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând atât din natura și gravitatea faptelor, împrejurările săvârșirii acestora, dar și din criterii ce țin de persoana inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat în trecut pentru același gen de infracțiuni, fiind justificată ideea că dacă s-ar afla în libertate s-ar crea un sentiment de nesiguranță în rândul celorlalți membri ai comunității, cunoscut fiind că mijloacele de plată electronică sunt foarte des întâlnite în prezent în efectuarea operațiunilor financiare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. (fost T.) M., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și reducerea pedepselor aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 24 pct. 2 din Legea nr. 365/2002, art. 20 C. pen. raportat la art. 27 pct. 2 din Legea nr. 365/2002 și art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003. A mai precizat că în mod greșit instanțele au reținut în sarcina. sa și infracțiunea de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, întrucât nu s-a dovedit că a deținut astfel de instrumente și consideră că fapta nu există. Examinând recursul în raport de motivele invocate, care se încadrează în cazurile de casare prevăzut de ort.

385 9 punctele 18 și 14 C. proc. pen., dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare. Recurentul inculpat a invocat grava eroare de fapt în legătură cu infracțiunea consumată de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, considerând că materialul probator administrat în cauză nu a fost în măsură să dovedească existența acestei fapte.

Din examinarea actelor dosarului se apreciază că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor săvârșite de inculpat, conform unui amplu și judicios material probator administrat în cauză. Critica recurentului în sensul că infracțiunea de art. 25 din Legea nr. 365/2002 nu există în materialitatea sa, întrucât nu a deținut echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, este nefondată. Infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 are ca obiect material instrumentele, dispozitivele electronice sau electromecanice, ori aplicațiile informatice care sunt fabricate sau deținute în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

Din analiza tehnică a acestor dispozitive sau instrumente, trebuie să rezulte capacitatea acestora de a fi folosite nemijlocit și exclusiv în activitatea de falsificare de instrumente de plată electronică, cu alte cuvinte, să fie apte să „scrie" (să înregistreze) de exemplu, date informatice pe banda magnetică a blanchetelor de plastic ( în cazul cârdurilor cu bandă magnetică). Totodată, elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 constă într-o acțiune de fabricare, fie într-o acțiune de deținere a unor echipamente în scopul arătat de lege. Avem de-a face în acest sens cu activități de pregătire ale infracțiunilor prevăzute de art. 24 din Legea nr. 365/200, incriminată însă ca infracțiuni autonome, având în vedere pericolul social ridicat pe care îl creează.

Activitatea de deținere, în sensul art. 25 din Legea nr. 365/2002, presupune păstrarea, luarea în primire, ascunderea ori transportul de echipamente hardware sau software necesare în cadrul activității de falsificare. Totodată, o cerință esențială pentru existența infracțiunii este aceea ca echipamentele sau aplicațiile informatice create, fabricate sau deținute în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică să fie din punct de vedere tehnic apte de a fi utilizate nemijlocit în activitatea concretă și efectivă de realizare a falsurilor. Din procesul verbal întocmit de Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Craiova - Serviciul de Combatere a Criminalității Informatice, cu ocazia percheziției informatice a calculatorul ridicat din domiciliul inculpatului (filele 78, 79 din dosarul de urmărire penală) s-a constat că pe cârdul de memorie marca K., capacitate 1 GB, au fost identificate 4 urme ale aplicației intitulate CDM 2 februarie 04.exe.

ce figurează ca „șterse”, pe cârdul de memorie marca Panasonic cu capacitate 8 MB, au fost identificate două fragmente de fișiere document, conținând serii de cifre grupate în număr de câte 16, 20, 8 și 7 - posibil repere ale unor cârduri bancare - având asociate alte serii de cifre ce par a fi repere orare. Conform procesului-verbal de citire a cârdurilor bancare cu ajutorul dispozitivului MSR seria A006222 din dotarea Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate și Terorism Craiova, s-a stabilit că banda magnetică a celor 7 cârduri blank găsite cu ocazia percheziției asupra autoturismului marca P.V. cu nr. înmatriculare x, utilizat de inculpat, fusese înscrisă artizanal cu ajutorul unui dispozitiv comercial dedicat acestui scop (filele 66-69 din dosarul de urmărire penală).

Așadar, fapta inculpatului care a deținut la domiciliul său echipamente de inscripționare a cârdurilor și anume, a programului informatic „CDM 2.0.2. .exe” care a fost identificat în calculatorul său, cu ocazia percheziției informatice, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, utilizând efectiv această aparatură, reprezintă dovada faptului că acesta deținea și programe dedicate contrafacerii cârdurilor bancare, astfel că în cauză existența infracțiunii prevăzută de art. 25 din 25 din Legea nr. 365/2002, în materialitatea ei, este pe deplin dovedită. În ceea ce privește critica inculpatului referitoare la greșita individualizare judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată, se constată că nici aceasta nu este fondată.

Potrivit dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

Raportând cauzei aceste considerații teoretice se constată că pedepsele aplicate inculpatului de instanța de fond și menținute de instanța de apel au fost just individualizate, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., fiind avute în vedere limitele de pedepse prevăzute de textele incriminatoare, gradul ridicat pe pericol social al faptelor săvârșite, rezultat din mijloacele și metodele utilizate, împrejurările săvârșirii acestora - Într-un timp foarte scurt inculpatul a introdus cârdul falsificat în bancomatele aparținând mai multor bănci, iar în autoturismul folosit de el s-au găsit alte 7 cârduri falsificate și a deținut echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică -, valorile sociale lezate prin activitatea sa, respectiv acele relații sociale care ocrotesc încrederea publică în siguranța și fiabilitatea instrumentelor de plată electronică, urmarea produsă și anume, starea de pericol pentru încrederea publică ce derivă din în falsificarea ori deținerea echipamentelor sau aplicațiilor în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, care utilizate, pot cauza importante prejudicii materiale în patrimoniul victimelor fraudelor, băncile,

în contextul recrudescenței din ultimul timp a faptelor ce aduc atingere liberei circulații și nevoii de dezvoltare în condiții de securitate și siguranță a serviciilor societății legate de emiterea si utilizarea instrumentelor de plată electronică, precum și a operațiunilor financiare efectuate cu astfel de instrumente În procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond și instanța de apel, în mod corect au ținut seama și de criteriile ce țin de persoana inculpatului. Astfel, din fișa de cazier judiciar (aflată la fila 93 din dosarul de urmărire penală) rezultă că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat anterior de mai multe ori, inclusiv în străinătate, pentru infracțiuni de același gen, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie, conform dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.

că din fișa de cazier judiciar rezultă În acest sens este de reținut că, inculpatul B. (fost T.) M. a mai fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 prin sentința penală nr. 288/2006 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin decizia penală 314 din 25 octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești. A fost arestat în executarea acestei pedepse la data de 06 iunie 2006 și liberat condiționat la data de 03 august 2007 cu un rest de pedeapsă de 306 zile rămas neexecutat.

Același inculpat a fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 prin sentința penală nr. 125/2009 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 84 din 13 aprilie 2010 a Tribunalului Dâmbovița, iar prin aceeași sentință a fost contopită și pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 288/2006, dispunându-se ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsă cu privire la care s-a constatat că a fost executată. Perseverența infracțională manifestată de inculpat evidențiază astfel un grad de pericol social care a fost corect evaluat de instanța de fond în procesul complex al individualizării pedepsei.

Așadar, se constată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, care a conceput un adevărat sistem de procurare pe căi ilicite a unor venituri injuste, scopului preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen. neexistând temeiuri pentru reducerea ei, având în vedere că după ce a mai fost condamnat pentru fapte de același gen ca în prezenta cauză, acesta a continuat să aibă o atitudine de dispreț față de valorile ocrotite de lege, ceea ce demonstrează că pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul. Constatând că în cauză nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. să poată fi luat în considerare din oficiu, înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M., apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică. În temeiul art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la de la 17 februarie 2011 la 29 mai 2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C IDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 72 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 17 februarie 2011 la 29 mai 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 mai 2012.