ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 102/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 102/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza actelor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. l 1 din 16

ianuarie 2012, Tribunalul Vrancea a dispus condamnarea inculpatului G.M.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr.

241/2005, republicată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C.

pen. și art. 76 lit. d) C. pen., la 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 81 și 82 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de

încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a

dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe

durata termenului de încercare stabilit.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art.

10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului G.M., pentru

infracțiunile prevăzute de art. 4 și art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005,

republicată.

A obligat inculpatul la plata sumei de

248.519 lei, despăgubiri civile, către partea civilă A.N.A.F. - București.

A obligat inculpatul la 450 lei,

cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 13 din Legea nr. 141/2005,

a dispus comunicarea prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă, către O.N.R.C.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1790/P/2010 din

27 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea s-a dispus punerea

în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G.M.,

pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 4, art. 9,

alin. (1), lit. a) și art. 9, alin. (1), lit. f) din Legea nr. 241/2005,

republicată, constând în aceea că în calitate de administrator al SC L.C. SRL

Focșani, inculpatul a refuzat nejustificat să prezinte organelor competente

documentele societății, în scopul împiedicării verificărilor financiar-contabile,

deși i-au fost transmise invitații prin poștă și prin presă; a ascuns bunul,

sursa impozabilă sau taxabilă în scopul sustragerii de la îndeplinirea

obligațiilor fiscale, producând un prejudiciu bugetului general consolidat de

248,519 lei și s-a sustras de la efectuarea unor verificări financiare prin

declararea inexactă a sediului principal al societății.

Cauza a fost înregistrată la

Tribunalul Vrancea sub nr. 3333/91/2011.

Fiind audiat, inculpatul a declarat

că, a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, susținând că nu

și-a schimbat sediul societății, însă și-a schimbat domiciliul în municipiul

Brăila și apoi în orașul Bacău, că ar fi luat cunoștință de invitațiile

organului fiscal, însă cu multă întârziere, că nu s-a putut prezenta în fața

organului de cercetare deoarece avea de rezolvat probleme familiale foarte

grave, că toată activitatea societății desfășurată în perioada aprilie 2008 -

iunie 2009 a fost reflectată în evidența contabilă, întocmind rapoartele

necesare pentru organul fiscal, că este adevărat că în perioada menționată a

avut relații comerciale cu diferite societăți comerciale, obținând un venit de

aproximativ 310.000 lei, că a plătit doar parțial obligațiile fiscale și că

apreciază prejudiciul cauzat bugetului de stat la aproximativ 20.000 lei.

Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație

de fapt:

SC L.C. SRL Focșani a fost înființată

la data de 14 februarie 2007, fiind înregistrată la O.R.C. Vrancea sub nr. J.39/149/2007

iar din punct de vedere fiscal a fost înregistrată la data de 20 februarie 2007.

În actele constitutive ale societății,

inculpatul G.M. a fost înscris ca asociat unic și administrator.

Inculpatul a declarat sediul social al

SC L.C. SRL în municipiul Focșani, str. Mr. Gheorghe Pastia, jud. Vrancea la un

cabinet de avocatură.

Martorul M.L., fiind audiat, arată că

la adresa din Focșani, jud. Vrancea, funcționează un cabinet de avocatură, că

la aceeași adresă s-a declarat doar formal sediul SC L.C. SRL Focșani,

administrată de inculpat, în realitate societatea nu a funcționat la această adresă

și nu și-a păstrat documentele societății, că de la înființarea societății

inculpatul nu a mai venit la acea adresă și nu a putut fi contactat pe nici o

cale. Martorul mai precizează că toată corespondența sosită pentru SC L.C. SRL

Focșani a fost ridicată de către organul de urmărire penală.

Chiar inculpatul declară, că după

înființarea societății a locuit în Brăila și apoi la Macin și că documentele

societății comerciale au fost păstrate la domiciliul său din Macin, județul

Tulcea.

Din probele administrate în cauză nu

reiese că inculpatul a declarat, în condițiile prevăzute de lege, un alt sediu

pentru SC L.C. SRL Focșani.

Ca urmare a nedepunerii situațiilor

financiare anuale aferente anului 2007, în termenul prevăzut de lege, O.N.R.C.

a solicitat în baza art. 237, alin. *4( din Legea nr. 31/1990, dizolvarea SC

L.C. SRL Focșani.

Prin sentința civilă nr. 476 din 15

decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, se constată că SC L.C. SRL nu a depus

situațiile financiare în cel mult 6 luni de la expirarea termenului legal,

dispunând în consecință dizolvarea societății comerciale. Această hotărâre

devine irevocabilă la data de 12 martie 2010.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 1353

din 07 decembrie 2010, Tribunalul Vrancea dispune începerea procedurii

simplificate a insolvenței debitoarei SC L.C. SRL Focșani, desemnează

lichidator și dispune ridicarea dreptului de administrare al debitorului, iar

prin sentința comercială nr. 437 din 29 martie 2011, aceeași instanță, a dispus

închiderea procedurii insolvenței și radierea SC L.C. SRL Focșani din Registrul

Comerțului.

La data de 14 iulie 2010 D.G.P.F.

Vrancea prin S.I.F. a verificat din punct de vedere fiscal SC L.C. SRL Focșani,

pentru perioada 20 februarie 2007 - 30 iunie 2009 și constatând că societatea

nu funcționează la sediul social declarat, că identificarea și contactarea

administratorului acestei societăți nu este posibilă și că documentele

societății și de evidență contabilă lipsesc de la sediu, a procedat la

stabilirea bazei de răspundere și a obligațiilor fiscale, prin estimare,

potrivit dispozițiilor art. 67, alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, republicată.

Pentru a se stabili baza de impunere

pentru perioada 20 februarie 2007 - 30 iunie 2009, organul de inspecție fiscală

a folosit datele furnizate de fișa cont 401 - „Furnizori”, transmisă de D.G.F.P.

Constanța, Activitatea de Inspecție Fiscală, cât și datele declarate de către

partenerii de afaceri ai SC L.C. SRL Focșani prin declarația informativă „394”.

În baza acestor date, se constată că

societatea administrată de inculpat a emis facturi fiscale către SC H. SRL

Constanța, încasând prin cont bancar și prin casierie, sume în valoare totală

de 368.490 lei, în perioada 03 iunie 2009 - 30 iunie 2009.

Din datele declarate de către

partenerii de afaceri ai inculpatului, prin declarația informativă „349”, s-a

reținut că societatea administrată de către inculpat a colectat pentru

veniturile totale facturate de 710.056 lei, TVA în sumă de 134.910 lei, iar

pentru achizițiile în sumă de 4.190 lei a colectat TVA deductibil de 796 lei.

În final s-a constatat că inculpatul

s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către bugetul statului, în sumă de

248.519 lei, din care 113.609 lei reprezintă impozit pe profit iar 134.910 lei

reprezintă TVA.

Inculpatul a recunoscut că a cauzat

bugetului de stat un prejudiciu, însă îl apreciază la numai 20.000 lei, iar

explicațiile oferite instanței, situația familială deosebită, sunt irelevante

cu privire la fapta de evaziune fiscală, însă vor fi reținute ca și

circumstanțe atenuante, în condițiile art. 74, alin. (2) C. pen.

Având în vedere că inculpatul, încă de

la înființarea SC L.C. SRL Focșani nu a folosit sediul declarat în Focșani,

str. Mr. Gh. Pastia, județul Vrancea, că nu și-a declarat în condițiile legii

un alt sediu pentru societatea comercială administrată, că nu a făcut

raportările prevăzute de lege cu privire la obligațiile fiscale și la

activitatea comercială desfășurată, deși a obținut venituri semnificative,

instanța a reținut că inculpatul G.M. a acționat cu intenția de a se sustrage

de la plata obligațiilor fiscale.

Atât situația de fapt reținută mai sus

reținută, cât și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite prin

următoarele mijloace de probă:

- procesul-verbal nr. 3634/ S2 din 15

iulie 2010 întocmit de A.N.A.F. Vrancea, din care rezultă veniturile obținute

de SC L.C. SRL Focșani în perioada 20 februarie 2007 - 30 iunie 2009,

obligațiile fiscale neachitate, cât și prejudiciul cauzat bugetului de stat

(filele

7-16

dosar urmărire penală);

- înscrisurile depuse la dosarul

cauzei din care rezultă că societatea comercială administrată de inculpat, în

perioada precizată, a avut relații comerciale cu alte societăți comerciale, cum

ar fi: SC V.D.T.C.I. SRL Constanța, SC G.C. SRL Brăila, SC V.R. SA București, SC

M.P. SRL București și SC H. SRL Constanța, neidentificată la sediul declarat;

Înscrisurile care privesc înființarea

societății comerciale, declararea sediului societății și alte înregistrări

efectuate, din oficiu, la O.R.C. Vrancea;

- sentința civilă nr. 476 din 15 decembrie

2009, prin care s-a dispus dizolvarea societății comerciale administrate de

către inculpat, pentru nedepunerea situațiilor financiare în termen;

- sentința comercială nr. 1353 din 07

decembrie 2010 prin care s-a dispus intrarea SC L.C. SRL Focșani în procedură

simplificată a falimentului, desemnarea unui lichidator și ridicarea dreptului

de administrare pentru inculpat;

- declarația martorului M.L. din care

rezultă că inculpatul nu a folosit sediul societății și nici nu și-a ridicat

corespondența venită la acea adresă;

- declarația inculpatului care

recunoaște că nu s-a folosit de sediul declarat, că a ținut actele și

evidențele societății la o altă adresă, deși nu și-a declarat un alt sediu și

că nu a plătit în termen obligațiile fiscale pentru societatea administrată.

Prima instanță a apreciat că în drept,

fapta inculpatului care, în calitate de administrator al SC L.C. SRL Focșani,

urmărind să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale, nu a declarat, în

condițiile prevăzute de lege sediile reale ale societății administrate,

sustrăgându-se în acest mod de la efectuarea verificărilor fiscale, sau

financiare, în perioada februarie 2007 - decembrie 2010, producând un

prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă de 248.519 lei, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.

9, alin. (1), lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Având în vedere că inculpatul nu are

antecedente penale, că are serioase probleme familiale (un copil cu grave

probleme de sănătate) și că în parte a recunoscut faptele săvârșite, instanța

de fond a reținut aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante, prevăzute de art.

74, alin. (1), lit. a) și alin. (2) C. pen.

În raport de gravitatea faptei

săvârșite, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmările produse și

de persoana inculpatului, instanța a apreciat că scopul și funcțiile pedepsei

pot fi realizate în cauză, aplicând inculpatului pedeapsa închisorii, sub

limita minimă, dar în limitele prevăzute de art. 76, lit. d) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., instanța a

aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, constând în interzicerea exercitării

dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice,

dreptului de a ocupa o funcție implicând autoritatea de stat și dreptului de a

exercita o funcție de conducere la o societate comercială, prevăzută de art. 64,

alin. (1), lit. a), teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen.

Totodată, având în vedere persoana

inculpatului și gravitatea faptelor, instanța de fond a apreciat că scopul

pedepsei poate fi atins și fără executarea sa.

În consecință, s-a dispus în baza art.

81 C. pen. suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui

termen de încercare ce va fi stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

Potrivit art. 71, alin. (5) C. pen.,

instanța a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata

termenului de încercare.

Totodată, instanța a atras atenția

inculpatului, asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Analizând probatoriul cauzei, instanța

de fond a constatat că la dosarul cauzei nu există nici o dovadă în sensul că

inculpatul ar fi fost somat, în mai multe rânduri, în condițiile prevăzute de

lege, să prezinte organelor fiscale documentele legale ale societății pe care o

administra și că inculpatul ar fi refuzat, așa cum cer dispozițiile art. 4 din

Legea nr. 241/2025, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010.

De asemenea, s-a mai reținut că, nu

s-a dovedit în cauză că inculpatul ar fi luat cunoștință de acele somații și că

ar fi refuzat în mod clar și fără echivoc, să se prezinte în fața organului de

control fiscal cu documentele societății.

Chiar organul de control fiscal

menționează în procesul-verbal nr. 3634/ S2 din 15 iulie 2010 că toate

invitațiile trimise inculpatului au fost returnate cu mențiunea „destinatarul

este mutat de la adresă”.

Prin urmare, pe lângă faptul că la

dosar nu există dovada somațiilor trimise de către organul fiscal,

inculpatului, dar nu există nici vreo dovadă clară, în sensul că acesta, luând

la cunoștință de somațiile organului fiscal, ar fi avut vreo atitudine clară de

refuz.

În aceste condiții, instanța de fond a

apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpatului și săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, așa cum s-a solicitat

prin rechizitoriu, astfel că în baza art. 11, pct. 2, lit. a) și art. 10, lit. a)

C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului.

Totodată, prima instanță a mai reținut

că, prin actul de sesizare inculpatul a fost trimis în judecată și pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 241/2005,

constând în aceea că a ascuns bunul sau sursa impozabilă sau taxabilă, în

scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, producând un

prejudiciu bugetului de stat.

S-a constatat că în actul de sesizare

nu se precizează în concret care sunt faptele de ascundere a bunului sau sursei

impozabile sau taxabile și dacă acțiunile de ascundere sau disimulare se referă

la proveniența bunului, la situația ori dispoziția bunului, la circulația

bunului sau proprietarul bunului, etc. Totodată, s-a constatat că nu există la

dosarul cauzei probe care să dovedească în mod imbatabil fapta de ascundere a

bunurilor ori a surselor impozabile.

Instanța de fond a mai apreciat că, în

cauză s-a dovedit că inculpatul s-a sustras de la efectuarea verificărilor

financiar-fiscale de către organele competente, prin neutilizarea sediului

declarat și prin folosirea unor sedii nedeclarate în condițiile legii, toate

acestea, cu scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale. Toate

aceste fapte dovedite, nu acoperă însă și latura obiectivă a infracțiunii, prevăzută

de art. 9, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Pentru aceste motive, instanța a

dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 11, pct. 2, lit. a) și art. 10, lit.

a) C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 9,

alin. (1), lit. a) din Legea nr. 241/2005.

De asemenea, instanța de fond a

apreciat că, susținerile inculpatului, în sensul că nu mai putea fi trimis în

judecată pentru infracțiunile reținute în rechizitoriu, deoarece la data

sesizării instanței, SC L.C. SRL Focșani administrată de către acesta, nu mai

exista, nu pot fi reținute, întrucât inculpatul a fost trimis în judecată

pentru fapte săvârșite până la data de 07 decembrie 2010, când prin hotărâre

judecătorească i s-a ridicat dreptul de administrare al societății comerciale.

Apărările inculpatului, în sensul că

societatea administrată nu ar fi desfășurat activități comerciale în perioada

februarie 2007, ianuarie 2009, s-a apreciat că sunt infirmate prin probele

administrate în cauză și precizate mai sus.

În ce privește latura civilă a cauzei,

s-a constatat că partea civilă A.N.A.F. București s-a constituit parte civilă

în cauză cu suma de 248.519 lei, din care TVA în sumă de 134.910 lei și impozit

pe profit în sumă de 113.609 lei și că acest prejudiciu este dovedit prin actul

de control fiscal și prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Prima instanță a mai apreciat că, deși

inculpatul a susținut că a cauzat doar un prejudiciu de aproximativ 20.000 lei,

nu a probat această susținere prin nici un mijloc de probă.

De asemenea, s-a mai constatat că în

cauză sunt îndeplinite și condițiile răspunderii delictuale, așa încât se va

admite acțiunea civilă, iar în baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și art. 999

C. civ., a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 248.519 lei cu titlu

de despăgubiri către partea civilă A.N.A.F. București,.

Potrivit dispozițiilor art. 13 din

Legea nr. 241/2005 instanța de fond a dispus ca la rămânerea definitivă a

prezentei hotărâri, aceasta să fie comunicată la O.N.R.C.

În baza art. 191, alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

măsura în care le-a provocat.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea susținând că hotărârea este

nelegală întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 câtă vreme în cauză

existau probe din care rezulta că în mod voit inculpatul a refuzat să se

prezinte în fața organelor financiare competente deși luase la cunoștință

despre chemările repetate ce îi fuseseră adresate.

Totodată, procurorul a criticat

dispoziția de achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 lit.

a) din Legea nr. 241/2005, susținând că fapta acestuia de a nu înregistra în

evidențele contabile veniturile realizate în perioada 20 februarie 2007 - 30

iunie 2009 constituie de fapt infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b din Legea

nr. 241/2005, sens în care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei

deduse judecății.

De asemenea, în cauză a declarat apel

inculpatul G.M., fără însă a indica în scris criticile pe care înțelege să le

formuleze sau să se prezinte în fața instanței de apel. Apărătorul desemnat din

oficiu a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

și respingerea pretențiilor părții civile întrucât societatea inculpatului nu

mai există astfel că nu mai trebuia să depună vreun act la registrul

comerțului.

În subsidiar, pentru inculpat s-a

solicitat achitarea în baza prevederilor art. 10 lit. b

1

) C. proc.

pen., susținându-se că faptele deduse judecății nu ar prezenta gradul de

pericol social specific unei infracțiuni.

Prin decizia penală nr. 130/ A din 31

mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a

fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea

împotriva sentinței penale nr. 11 din 16 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalului

Vrancea și în consecință:

A fost desființată în parte, respectiv

numai în ceea ce privește dispozițiile privind condamnarea și achitarea

inculpatului pe care le înlătură, sentința penală nr. 11 din 16 ianuarie 2012 a

Tribunalului Vrancea și în rejudecare.

A fost condamnat pe inculpatul G.M.

la:

- o pedeapsă de 4 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen.;

- prin schimbarea încadrării juridice,

conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art.

76 alin. (1) lit. d) C. pen., la o pedeapsă de 7 luni închisoare;

- o pedeapsă de 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr.

241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 alin. (1)

lit. d) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., contopește pedeapsa de 4 luni închisoare, pedeapsa de 7 luni

închisoare și pedeapsa de 6 luni închisoare și dispune ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 7 luni închisoare, sporită la 8 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 81 și art. 71 alin. (5)

C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei principale și a

pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare prevăzută de art. 82 C.

pen., respectiv pe o durată de 2 ani și 8 luni.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Au fost menținute e celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

Prin aceeași hotărâre a fost respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.M. împotriva sentinței penale nr. 11

din 16 ianuarie 2012 a Tribunalului Vrancea.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., obligă pe inculpatul G.M. la plata sumei de 300 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat în apel.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariu

pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel, avocat B.A., va fi virată în

contul Baroului Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Analizând hotărârea atacată prin

prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de

fapt și de drept, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen.,

instanța de apel a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de

fapt, pe baza unei analize pertinente a probatoriului administrat în cauză în

faza de urmărire penală, dispunând în mod corect condamnarea inculpatului

pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Pe de altă parte, însă, Curtea

constată că motivele de recurs invocate de procuror, vizând achitarea pentru

infracțiunile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005 și art. 9 lit. a) din

Legea nr. 241/2005 sunt fondate.

Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 241/2005

(în forma în vigoare până la data de 23 iunie 2010), constituie infracțiune și

se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă refuzul

nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a

fost somată de 3 ori, documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul

împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.

Instanța de apel a mai reținut că,

organele financiar-fiscale au trimis la domiciliul inculpatului prin mandat

poștal cu confirmare de primire invitațiile nr. 1289 din 15 februarie 2010 și nr.

2156 din 16 martie 2010, însă acestea s-au întors cu mențiunea „destinatar

mutat de la adresă” astfel încât, pentru a fi înștiințat inculpatul s-a

procedat la citarea acestuia într-unui dintre ziarele locale din mun. Focșani,

localitatea unde este înregistrată și funcționează SC L.C. SRL administrată de

inculpat.

Cu privire la aceste invitații, în

declarația dată de inculpat în fața instanței de fond, acesta a arătat că a

luat cunoștință despre chemările făcute de organele financiar-fiscale, chiar

dacă cu o anumită întârziere, însă din motive personale nu s-a prezentat.

Așa fiind, constatând că la dosarul

cauzei există probe din care rezultă că, deși a fost somat în mai multe rânduri

să se prezinte în fața organelor financiar-fiscale, inculpatul G.M. a refuzat

în mod nejustificat să dea curs acestor invitații, instanța de apel a constatat

că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 4

din Legea nr. 241/2005 și că se impune condamnarea inculpatului și pentru

această infracțiune.

Sub un alt aspect, instanța de prim

control judiciar a reținut că inculpatul G.M. a fost trimis în judecată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 constând în

aceea că ar fi ascuns bunul sau sursa impozabilă sau taxabilă în scopul

sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale producând un prejudiciu

bugetului general consolidat de 248.519 lei, prima instanță dispunând achitarea

apreciind că nu există probe care să dovedească în mod imbatabil fapta de

ascundere a bunurilor ori a surselor impozabile.

Totodată, s-a mai reținut că din actul

de sesizare al instanței, coroborat cu procesul-verbal de verificare întocmit

de A.N.A.F. – D.G.F.P. Vrancea, rezultă că inculpatul G.M. nu a evidențiat în

actele contabile veniturile realizate, organele financiar fiscale stabilind prin

estimare baza de impunere precum și impozitele și taxele datorate bugetului de

stat.

În acest sens s-a avut în vedere fișa

de cont „401” Furnizori transmisă de A.I.F. Constanța din care rezultă că SC

L.C. SRL Focșani, principal furnizor de forță de muncă pentru SC H. SRL

Constanța, a emis facturi fiscale și a încasat sume prin cont bancar și

casierie în valoare totală de 368.490 lei în perioada 03 iunie 2009 - 30 iunie 2009.

De asemenea, s-au avut în vedere datele declarate de partenerii SC L.C. SRL

Focșani prin declarația informativă 394 pentru perioada 20 februarie 2007 până

la 30 iunie 2009.

Instanța de apel a apreciat că în

speță nu poate fi vorba despre o ascundere a bunului sau sursei impozabile sau taxabilă

în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale ci de o omisiune

a evidențierii în actele contabile a veniturilor realizate, faptă ce întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr.

241/2005.

Referitor la apelul declarat de

inculpatul G.M., instanța de apel a apreciat că acesta este nefondat.

În acest sens s-a reținut că,

solicitarea de achitare a inculpatului în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. și

de respingere a pretențiilor părții civile întrucât SC L.C. SRL Focșani nu mai

există astfel că nu mai trebuia să depună vreun act la registrul comerțului

este nejustificată întrucât faptele reținute în sarcina sa au fost comise

anterior datei de 07 decembrie 2010, când prin hotărâre judecătorească

inculpatului i s-a ridicat dreptul de administrare a societății comerciale.

De asemenea, s-a mai apreciat că

susținerile inculpatului cum că în perioada februarie 2007 - ianuarie 2009 SC

L.C. SRL Focșani nu ar fi desfășurat activități comerciale sunt infirmate de

probele administrate în cauză, respectiv de fișa de cont „401” Furnizori a SC H.

SRL Constanța și de declarația informativă 394 pentru perioada 20 februarie 2007

până la 30 iunie 2009 a partenerilor SC L.C. SRL Focșani.

Instanța de apel a mai reținut că

solicitarea inculpatului de achitare în baza prevederilor art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen., pe motiv că faptele deduse judecății nu ar prezenta gradul de

pericol social specific unei infracțiuni, nu poate fi primită favorabil, având

în vedere gravitatea concretă a faptelor deduse judecății și valoarea însemnată

a prejudiciului care nu a fost acoperit nici măcar în parte.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs inculpatul G.M., în cauză, în motivele scrise de recurs atașate la

dosarul cauzei solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea deciziei

atacate și rejudecând pe fond, în principal, achitarea sa pentru infracțiunile

prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005,

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. (1) lit. f) din

Legea nr. 241/2005, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a)

C. proc. pen., întrucât faptele nu există în materialitatea lor.

În subsidiar, a solicitat achitarea sa

în temeiul art. 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

întrucât faptele nu prezintă pericolul social al unor infracțiuni.

La termenul de judecată din 15

ianuarie 2013, recurentul inculpat personal, prezent în instanță, în stare de

liberate și asistat de apărătorul său ales, avocat P.C., a arătat că înțelege

să își retragă recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 130/ A din 31

mai 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Declarația prin care recurentului

inculpat G.M. a arătat că își retrage recursul a fost consemnată în scris,

semnată și atașată la dosarul cauzei.

Asupra retragerii recursului de față;

Potrivit art. 385

4

alin. (2)

C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs, potrivit dispozițiilor art. 368

din același cod, acestea își pot retrage recursul în condițiile art. 369, care

se aplică în mod corespunzător .

În conformitate cu art. 369 alin. (1) C.

proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre

părți își poate retrage apelul declarat.

Retragerea trebuie făcută personal sau

prin mandatar special iar dacă partea se află în stare de deținere printr-o

declarație atașată sau consemnată într-un proces verbal de către conducerea

locului de deținere.

Înalta Curte, având în vedere că în

cauză, prevederile textului de lege citat care se aplică și în cazul

recursului, sunt îndeplinite, în sensul că recurentul inculpat G.M., prezent în

instanță, asistat de apărătorul său ales, și-a manifestat în mod expres și

personal voința de a-și retrage calea de atac ordinară exercitată, urmează a se

lua act și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 600 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului

declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 130/ A din 31 mai

2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

ianuarie 2013.