ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1571/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 126 din 02 mai 2012 a Tribunalului Vrancea s-a respins cererea procurorului privind schimbarea încadrării juridice, ca neîntemeiată. A fost condamnată inculpata T.F. după cum urmează: la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.; la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., combinat cu art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei în cea mai grea dintre ele de 2 ani închisoare. S-au interzis exercițiul drepturilor inculpatei prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. S-a admis acțiunea civilă intentată de S.R. prin A. N.A.F., în procesul penal de față și a fost obligată inculpata T.F. la plata către partea civilă S.R. prin A. N.A.F. a sumei de 111.765 lei plus dobânda legală până la executarea efectivă. S-a respins acțiunea civilă împotriva persoanei responsabilă civilmente SC S.A.S. SRL Odobești, ca inadmisibilă. S-a dispus ca, după rămânerea definitivă, prezenta să se comunice la O.R.C.

pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului. A fost obligată inculpata la plata sumei de 800 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare. În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul nr. 2825/P/2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, înregistrat sub nr. dosarul penal nr. 3334/91/2011, la această instanță, a fost trimisă în judecată inculpata T.F. în vederea tragerii la răspundere penală cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 8 alin. (1), respectiv art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, republicată, constând în aceea că inculpata T.F., în calitate de administrator la SC S.A.S. SRL Odobești, a înregistrat în contabilitate achiziționarea unor prestări de servicii de la o societate care nu confirmă prestarea lor, introducând în circuitul economic lucrări efectuate în sumă totală de 588.235 lei, fără documente legale de proveniență, având drept urmare deducerea TVA în sumă de 111.765 lei.

S-a precizat că în cursul cercetării judecătorești s-a efectuat, la cererea inculpatei T.F. o expertiză contabilă; raportul de expertiză întocmit în cauză a fost depus la dosar cu concluziile următoare: La obiectivul nr. 1- calculul TVA-ului pe lunile august - septembrie 2009, SC S.A.S. SRL înregistrează și declară: TVA deductibil în suma totală de 209.395,00 lei; TVA colectat în sumă totală de 107.502,00 lei. La sfârșitul perioadei fiscale trimestriale - iulie - septembrie 2009, societatea înregistrează TVA în suma negativă de plată de 101.893,00 lei.

La obiectivul nr. 2- TVA colectat și deductibil pentru lunile august - septembrie 2009: TVA colectat pentru lunile august și septembrie 2008: august-38.091,58 lei; septembrie - 28.906,37 lei TVA deductibil pentru lunile august și septembrie 2008: august-90.750,65 lei septembrie-82.128,15 lei; La obiectivul nr. 3 - Dacă sumele stabilite inițial sunt reale: Așa cum s-a arătat facturile seria GBF nr. 0046107/31 august 2009 în sumă totală de 350.000 lei și nr. 0046109 din 30 septembrie 2009 în sumă totală de 350.000 lei au calitatea de documente justificative întocmite conform dispozițiilor legale în vigoare, putând fi înregistrate în contabilitate și căpătând astfel calitatea de document care dă dreptul la deductibilitate în înțelesul prevederilor codului fiscal.

La obiectivul nr. 4 - Dacă firma datorează TVA la bugetul de stat aferent lunilor august - septembrie 2009, se vor calcula eventuale majorări de întârziere.

Pentru perioada august - septembrie 2009, situația TVA se prezintă astfel: TVA colectat pentru lunile august și septembrie 2008: august-38.091,58 lei; septembrie - 28.906,37 lei - total - 66.997,95 lei TVA deductibil pentru lunile august și septembrie 2008: august-90.750,65 lei; septembrie-82.128,15 iei-total 172.878,80 lei În concluzie, firma nu datorează TVA la bugetul de stat pentru perioada august - septembrie 2009. La obiectivul nr. 5 - Dacă documentele prezentate de către inculpată au calitate de acte justificative în sensul legii fiscale, avute în vedere la întocmirea procesului verbal de inspecție fiscală din 9 noiembrie 2010. Concluzia expertizei este aceea că documentele menționate au calitatea de documente justificative întocmite conform dispozițiilor legale în vigoare, putând fi înregistrate în contabilitate și căpătând astfel calitatea de document care dă dreptul la deductibilitate în înțelesul prevederilor codului fiscal.

S-au depus la dosar probe, înscrisuri emanând de la organele fiscale precum și alte înscrisuri sub semnătură privată privind raporturile comerciale ale societății comerciale administrate de inculpată și terți. În această etapă procesuală s-au administrat dovezi prin mijloace de probă materiale și anume înscrisurile din dosarul de urmărire penală. S-a precizat că instanța din oficiu a dispus verificarea stadiului procesual al dosarului nr. 5949/91/2010 al Tribunalului Vrancea, ocazie cu care a constatat existența în această cauză a unei hotărâri judecătorești definitive irevocabilă și anume sentința civilă nr. 2845/2011 a Tribunalului Vrancea, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestația SC S.A.C.

SRL, administrată de inculpata T.F. împotriva raportului de inspecție fiscală din 8 noiembrie 2010 și a deciziei de impunere nr. 2071/2010. S-a arătat că s-a reținut de instanța de contencios fiscal că înregistrarea contabilă a lucrărilor de la SC G. SRL București au avut ca scop introducerea în determinare a TVA de plată pe care societatea o datora, a unui TVA deductibil, ce nu are corespondență în TVA colectat, că aceste facturi s- au dovedit a fi fictive, scopul fiind acela de a beneficia de rambursare TVA, că societatea contestatoare nu a prezentat la inspecția fiscală documente legale pentru a putea fi admise la deductibilitate. S-a reținut că soluția instanței de contencios fiscal are relevanță în cauza de față, întrucât statuează asupra caracterului operațiunilor comerciale justificate de societatea comercială administrată de inculpata T.F.

prin facturile seria GBF nr. 0046107 din 31 august 2009 și GBF nr. 0046109 din 30 septembrie 2009, în sensul fictivității lor; aceste operațiuni comerciale fictive fiind înregistrate în evidențele contabile, scopul obțineri unei rambursări de TVA ca urmare a excedentului TVA deductibil. S-a arătat că incidența în cauză a soluției instanței de contencios fiscal se reține în temeiul art. 44 alin. (3) C. proc. pen., dat fiind faptul că stabilirea caracterului nereal sau fictiv a unei operațiuni comerciale în sensul art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, constituie o chestiune de drept nepenală mai precis de drept fiscal. S-a menționat că, concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză apare ca fiind lipsit de relevanță în economia dosarului penal de față câtă vreme expertul analizează din perspectiva formală dacă înscrisurile prezentate de societatea comercială administrată de inculpata T.F.

realizează cerințele legii fiscale pentru a fi calificate drept documente justificative. Reținerea favorabilă a expertului este justă din perspectiva analizei de conformitate pe care acesta o realizează, dar, „documentele justificative" în sensul legii fiscale fac dovada operațiunilor comerciale înregistrate în contabilitate până se probează contrariul; prin urmare nu au caracter probatoriu irefragabil. S-a precizat că autoritățile fiscale au făcut dovada contrară probând caracterul fictiv al operațiunilor comerciale „ justificate" prin facturile menționate aspect asupra căruia s-a pronunțat irevocabil instanța de contencios fiscal, iar concluziile expertului nu pot fi reținute în contextul probator al cauzei de către instanța penală dat fiind că tind să contrazică autoritate lucrului judecat al sentinței civile nr. 2845/2011 a Tribunalului Vrancea.

S-a reținut că, în trimestrul III al anului 2009

SC S.A.C. SRL

Odobești administrată de inculpata T.F. a înscris în evidențele contabile două facturi seriile GBF nr. 0046107 din 31 august 2009 cu suma de 350.000 lei, respectiv GBF nr. 0046109 din 30 septembrie 2009 cu suma de 350.000 lei. Astfel, agentul economic administrat de inculpata T.F. a înregistrat TVA deductibil, situație fiscală care îi acorda dreptul la rambursarea sumei de 111.765 lei. S-a precizat că prin înregistrarea în evidențele contabile ale societății comerciale administrată de inculpata T.F. a celor două facturi au fost sustrase de la plata către bugetul consolidat al statului suma de 2.160 lei, reprezentând impozit pe profit și suma totală de 1.714 lei, reprezentând alte impozite și contribuții (I.V.S., C.A.S., C.A.S.S., șomaj, fd.

risc, fd garantare, concedii și indemnizații)încălcându-se prevederile art. 82 alin. (3) din O.G. 92/2003- republicată. S-a arătat că cererea procurorului privind schimbarea încadrării juridice din două texte incriminatoare în cea prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, întrucât nu a fost dovedită „reaua credință” a inculpatei, nu poate fi primită favorabil deoarece înregistrarea în evidențele contabile ale societății comerciale administrate de inculpata T.F. a celor două facturi menționate la pct. 4 are un dublu impact și anume: a) în declarația fiscală de stabilire a TVA care se depune trimestrial determină calculul acestei taxe și în cazul de față de condus la abținerea, fără drept a rambursării TVA; b) în celelalte evidențe contabile determină înregistrarea de cheltuieli fără bază reală care conduc la diminuarea veniturilor și implicit are impact asupra stabilirii impozitului pe profit, precum și a altor obligații fiscale.

S-a precizat, cu privire la primul capăt de acuzare, constând în aceea că prin înregistrarea celor două facturi în jurnalele de vânzări și cumpărări și includerea în actul contabil de declarare trimestrială a TVA pentru trim. III a anului 2009 societatea comercială administrată de inculpata T.F. a obținut fără drept rambursarea de TVA în sumă de 111.765 lei, că realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 - republicată, potrivit căruia „constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea- credința de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat”.

S-a menționat că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) - (4) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective. Instanța a constatat că inculpata T.F. în calitate de administrator al

SC S.A.C. SRL

Odobești a înregistrat în evidențele contabile facturile menționate la pct. 4 care privesc operațiunile comerciale fictive, după cum rezultă din sentința civilă nr. 28452011 a Tribunalului Vrancea, cu scopul evident de a obține rambursarea TVA. Sub aspect obiectiv instanța a arătat că atitudinea inculpatei T.F. de a calcula TVA prin raportare la cele două facturi realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 - republicată. S-a reținut, sub aspectul subiectiv, că inculpata T.F. a acționat cu intenție directă, în sensul art. 19 alin. (1) C. pen., în sensul că a urmărit obținerea rambursării de TVA, după cum se reține în sentința civilă nr. 2845/2011 a Tribunalului Vrancea și a obținut rambursarea TVA după cum rezultă din depoziția acestuia.

S-a arătat că urmează a fi condamnată inculpata T.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 - republicată. Cu privire la capătul II de acuzare privind înregistrarea în evidențele contabile ale SC S.A.C. SRL a unor operațiuni fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, instanța a conchis că prin înregistrarea în evidențele contabile a celor două facturi menționate la pct. 4 și care s-a dovedit viza operațiunilor fictive contribuabilul (societatea comercială administrată de inculpata T.F.) a determinat și neîndeplinirea obligațiilor fiscale privind plata impozitului pe profit precum și a altor impozite și contribuții evidențiate în actul de control.

S-a arătat că, potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 - republicată „constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive” suntem în prezența unei infracțiuni de pericol. S-a precizat că prin evidențierea în actele contabile ale societății comerciale pe care o administra [(răspunderea care-i incumbă potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1992 republicată)] inculpata T.F., a celor două facturi a stabilit în pasivul acestuia cheltuielile care au la bază operațiunile fictive (declarate judecătorești ca atare) ceea ce a avut impact nemijlocit asupra determinării obligațiilor fiscale (în special impozitul pe profit).

S-a reținut că fapta inculpatei T.F. de a evidenția în contabilitatea societății comerciale pe care o administra a unor cheltuieli care au la bază operațiuni comerciale fictive realizează sub aspect obiectiv elementele constitutive ale infracțiuni prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 - republicată. S-a menționat că, sub aspect subiectiv inculpata T.F. a acționat cu intenție directă în sensul art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.; vinovăția acesteia fiind pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză. S-a reținut că inculpata T.F. este vinovată pentru ambele capete de acuzare context în care o va condamnă pentru fiecare dintre cele două infracțiuni. S-a precizat că, individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatei T.F.

s-a făcut cu observarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen..; gradul de pericol social concret a faptelor comise reținute ca infracțiuni rezultatul acestora, dar nu în ultimul rând persoana inculpatei, care a avut o conduită bună înainte de comiterea infracțiunilor ceea ce a determinat instanța să rețină în favoarea sa circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cărora Ie-a dat eficiență potrivit art. 76 lit. c) C. pen., respectiv lit. d) C. pen. S-a arătat că scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., pot fi atinse numai prin privarea de libertate a inculpatei T.F. dat fiind modalitatea de comitere a faptelor și afectarea bugetului de stat în sensul că nu doar nu și-a plătit obligațiile fiscale, dar a și obținut rambursări de TVA.

Prin urmare, a păgubit în mod activ statul obținând „venituri ilicite” sub forma rambursării TVA. Pe latura civilă, instanța a constatat că inculpata T.F. a realizat condițiile angajării răspunderii civile delictuale în sensul art. 998 C. civ. (vechi), incidente în cauză dat fiind faptul că data comiterii delictelor este anterioară intrării în vigoare a Noului C. civ. S-a reținut că fapta vizând obținerea fără drept a rambursării de TVA constituie delict în sensul legii civile (art. 998 C. civ.) generând un prejudiciu la nivelul sumei de 111.765 lei imputabil inculpatei T.F. în privința acțiunii civile promovate de procuror împotriva SC S.A.C. SRL Odobești în calitate de persoana responsabilă civilmente, instanța a constat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 17 C. proc.

pen., astfel că nu se poate promova din oficiu acțiunea civilă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpata T.F., iar prin decizia penală nr. 297/ A din 19 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de inculpata T.F. și, în consecință: A fost desființată sentința penală nr. 126 din 02 mai 2012 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare: În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei T.F. din infracțiunile prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

A fost condamnată inculpata T.F. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În baza art. 81, 82, 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii precum și a pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 ani. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. A fost obligată inculpata T.F.

în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.A.S. SRL Odobești, prin lichidator judiciar C.V.R., să plătească părții civile A.N. A.F., prin D.G.F.P. Vrancea, suma de 111.765 lei plus dobânda legală până la data achitării prejudiciului. Prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă, se va comunica la O. R.C. Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a arătat că hotărârea apelată este nelegală întrucât în cauză sunt întrunite elementele constitutive numai ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu și ale infracțiunii prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, situație în care se impunea schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatei pentru o singură infracțiune.

Pe latură civilă a arătat că inculpata a săvârșit infracțiunea în calitate de administrator al SC S.A.C. SRL Odobești, această societate fiind citată în calitate de parte responsabilă civilmente, astfel că trebuia obligată și aceasta, în solidar cu inculpata, la plata de despăgubiri civile și la plata cheltuielilor judiciare către stat. Inculpata T.F. a arătat că în mod greșit instanța de fond a constatat fictivitatea facturilor fiscale pe baza sentința instanței de contencios administrativ care are autoritate de lucru judecat in fata instanței penale, inversând efectul dispozițiilor art. 22 alin. (l) C. proc.

pen., că nu a ținut seama de concluziile expertizei contabile efectuate în cauza, ce stabilea că nu datorează TVA la bugetul de stat, că instanța de fond a reținut și alte fapte pentru care inculpata nu a fost cercetată și trimisă în judecata: sustragerea de la plata către bugetul de stat a plății impozitului pe profit in suma de 2.160 lei, precum si sustragerea de la plata altor impozite si contribuții in suma de 1.714 lei, că nu s-au administrat probe prin care sa se stabilească, daca facturile/chitanțele emise de o alta societate si înregistrate în contabilitatea societății administrate de inculpata sunt sau nu completate de aceasta, ori dacă operațiunile comerciale menționate în acestea au fost efectuate sau nu in realitate, că s-a respins în mod nelegal proba cu expertiza tehnică în construcții, că trebuia schimbată încadrarea juridică în sensul înlăturării infracțiunii prevăzută de art. 8 alin. (l) din Legea nr. 241/2005.

A solicitat schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea infracțiunii prevăzută de art. 8 alin. (l) din Legea nr. 241/2005, achitarea, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât operațiunile s-a dovedit că sunt reale și nu a existat nici o pretinsă înregistrare fictivă, iar în subsidiar achitarea conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., în sensul că nu a efectuat aceste înregistrări cu intenție directă, lucrările fiind reale, demonstrate și prețurile la care au fost evaluate aceste lucrări sunt cu mult superioare celor plătite prin acele documente justificative înregistrate în contabilitate. A mai solicitat, în subsidiar, diminuarea cuantumului pedepsei și schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate, prin suspendarea condiționată a acesteia.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică pentru motivele ce se vor arăta în cele ce urmează. Motivarea instanței de fond în sensul că soluția instanței de contencios fiscal (sentința civilă nr. 2845/2011 a Tribunalului Vrancea, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestația SC S.A.C. SRL, administrată de inculpata T.F., împotriva raportului de inspecție fiscală din 8 noiembrie 2010 și a deciziei de impunere nr. 2071/2010) statuează asupra caracterului operațiunilor comerciale justificate de societatea comercială administrată de inculpata T.F.

prin facturile seria GBF nr. 0046107 din 31 august 2009 și GBF nr. 0046109 din 30 septembrie 2009, în sensul Activității lor, în temeiul art. 44 alin. (3) C. proc. pen., nu poate fi primită de Curte întrucât aceasta nu constituie o chestiune prealabilă. Elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constă în evidențierea, în acte contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive. În consecință, stabilirea dacă o anumită operațiune comercială este sau nu reală ține de elementul material al infracțiunii, de existența faptei penale, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc.

pen. și nu art. 44 alin. (3) C. proc. pen. Întrucât apelul este o cale de atac devolutivă, instanța de apel a făcut o analiză proprie asupra probelor administrate în cauză, urmând să complinească motivarea instanței de fond. Cu privire la situația de fapt, instanța de apel a reținut că inculpata T.F. a înregistrat în contabilitatea SC S.A.S. SRL Odobești, al cărei administrator era, două facturi cu nr. 0046107 din 31 august 2009 și nr. 0046109 din 30 septembrie 2009, în valoare fiecare de 350.000 lei, reprezentând efectuarea de lucrări de construcții de către SC G. SRL București, care a avut ca efect deducerea TVA în sumă totală de 111.765 lei. Aceste facturi sunt pretipărite, în format A5, cu seria GBF, au prevăzut numărul J40/1711/2006 de înregistrare la O.R.C.

pentru SC G. SRL București . Din adresa nr. 705630 din 20 octombrie 2010 emisă de Garda Financiară Secția București și procesul verbal nr. 4117 din 18 martie 2010 întocmit de D.G.C.I.F. rezultă că în perioada respectivă SC G. SRL București nu a achiziționat facturi pretipărite de la C.N.I.N. sau de la dealeri autorizați de această instituție, facturile emise de aceasta fiind în format electronic, dimensiune A4, având seria GBFD, numărul J40/17113/2006 de înregistrare la O.R.C. , capitalul social de 200 lei, nu au prevăzută cota de TVA. Întrucât cele două facturi, menționate mai sus, nu conțin în mod valabil toate elementele de identificare prevăzute în legislația în vigoare la data efectuării operațiunii pe care o consemnează (art. 155 C. fisc.), acestea nu sunt documente justificative pentru a se putea deduce taxa pe valoarea adăugată.

Pentru a dovedi realitatea relației contractuale cu SC G. SRL inculpata a susținut că această societate a efectuat lucrări de construcții la magazinul din comuna Mera și restaurantul din orașul Odobești deținute de SC S.A.S. SRL și a depus la dosar copiile după contractul de execuție de lucrări de construcție , 4 devize estimative de lucrări , 2 chitanțe , 3 bilete la ordin, 2 certificate de urbanism și schițe din documentația de construcții , un dosar cu planșe foto privind clădirile la care s-au efectuat lucrări de construcții. Această apărare nu poate fi primită întrucât persoana care a semnat contactul din partea SC G. SRL și a întocmit devizele estimative, respectiv B.V., nu este administratorul acestei societăți, contractul nu are prevăzut prețul lucrărilor, chitanțele cuprind plăți în numerar de 180.000 lei și, respectiv, de 225.000 lei cu mult peste plafonul legal (de 5000 lei/zi - art. 5 alin. (2) lit. c) O.G.

nr. 15/1996), cele trei bilete la ordin, în valoare totală de 295.000 lei, nu apar în extrasele de cont bancare ale SC S.A.S. SRL, nu există procesele verbale privind situațiile de lucrări executate și de plată însușite de beneficiar și nici procesele verbale de recepție la terminarea lucrărilor. De asemenea, certificatele de urbanism, schițele din documentația de construcții, planșele foto privind clădirile la care s-au efectuat lucrări de construcții nu dovedesc că lucrările respective au fost efectuate în mod legal de SC G. SRL Din procesul verbal nr. 4117 din 18 martie 2010 întocmit de D.G. C.I.F. mai rezultă că administratorul SC G. SRL este numita B.G. iar obiectul principal de activitate al acestei societăți este „Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte (exclusiv lenjerie de corp)” cod CAEN 1822, situație în care SC G. SRL nu putea efectua lucrări de construcții pentru societatea administrată de inculpată.

Concluziile expertizei contabile, efectuate la fond, în sensul că SC S.A.S. SRL nu datorează TVA la bugetul de stat pentru perioada august - septembrie 2009, vor fi înlăturate întrucât expertul a plecat de la premisa că facturile nr. 0046107 din 31 august 2009 și nr. 0046109 din 30 septembrie 2009, emise de SC G. SRL, constituie documente justificative, ori, așa cum am arătat mai sus, cele două facturi nu conțin în mod valabil toate informațiile prevăzute în legislație, astfel acestea că nu pot fi considerate ca fiind documente justificative pentru a se putea deduce TVA-ul aferent. În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, în decizia nr. V/2007. Cu privire la expertiza tehnică în construcții, instanța de apel, ca de altfel și instanța de fond, a apreciat că aceasta nu este utilă și concludentă în cauză întrucât se tinde la dovedirea materială a anumitor lucrări de construcții de care ar fi beneficiat SC S.A.S.

SRL nu și cine anume Ie-a efectuat. în cauză nu s-a pus problema existenței sau neexistenței lucrărilor de construcții ci dacă au fost efectuate sau nu de SC G. SRL, aspect care nu poate fi stabilit printr-o expertiză tehnică în construcții. Față de cele arătate mai sus, instanța de apel a concluzionat că operațiunile economice reliefate prin facturile nr. 0046107 din 31 august 2009 și nr. 0046109 din 30 septembrie 2009, respectiv efectuarea de lucrări de construcții de către SC G. SRL în beneficiul SC S.A.S. SRL, nu sunt reale și, pe cale de consecință, nu sunt reale nici cheltuielile în valoare de 700.000 lei, aferente acestor facturi. Prin înregistrarea acestor cheltuieli nereale în evidența contabilă a SC

S.A.S. SRL

inculpata a dedus în mod nelegal TVA în sumă de 111.765 lei, sustrăgându-se astfel de la plata acestei obligații fiscale, faptă ce constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, aceasta există când se restituie sau se rambursează sume de bani bugetul de stat care, în fapt, au fost solicitate de către contribuabil fără ca acestea să fi fost plătite, invocându-se erori de calcul sau ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, iar cu privire la compensare se înțelege stingerea creanțelor către bugetul de stat pe baza unor cereri formulate cu rea-credință de contribuabil.

În cauză, inculpata, în calitate de administrator SC S.A.S. SRL, nu solicitat și obținut rambursarea de TVA mai mare decât cea efectiv achitată, fata de cea la care era îndreptățită, și nu s-a stabilit că aceasta ar fi acționat cu rea credință, astfel că nu poate fi reținută în sarcina sa și comiterea infracțiunii prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005. Motivarea instanței de fond, în susținerea încadrării faptei inculpatei în ambele texte de lege, în sensul că prin înregistrarea în evidențele contabile ale societății comerciale administrată de inculpata T.F. a celor două facturi au fost sustrase de la plata către bugetul consolidat al statului și sumele de 2.160 lei, reprezentând impozit pe profit, și de 1.714 lei, reprezentând alte impozite și contribuții (I.V.S., C.A.S., C.A.S.S., șomaj, fd.

risc, fd garantare, concedii și indemnizații), nu poate fi primită întrucât pentru aceste fapte nu s-a efectuat urmărirea penală și nu a fost trimisă în judecată inculpata, prin aceasta instanța de fond încălcând dispozițiile art. 317 C. proc. pen. În consecință se impunea schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni pentru care inculpata a fost trimisă în judecată într-o singură infracțiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. Susținerea inculpatei cum că procesul-verbal nr. 4117 din 18 martie 2010 întocmit de A.N.A.F. – D.G.C.I.F., care nu se referă la relația comerciala intre SC S. A.S. SRL și SC G. SRL, ci la un control încrucișat intre aceasta din urma societate și o alta, SC B.C.

SRL, se refera în realitate la alte relații comerciale, desfășurate între SC G. SRL și SC B.C. SRL, ce nu au nici o legătura cu prezenta cauza și nu dovedesc în niciun fel ca inculpata s-ar face vinovată de săvârșirea vreunei infracțiuni, nu pot fi primite pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Este adevărat că procesul-verbal nr. 4117 din 18 martie 2010 se referă la relațiile comerciale desfășurate între SC G. SRL și SC B. C. SRL, însă nu aceasta sa dovedit în cauză ci faptul că SC G. SRL folosește un cu totul alt tip de facturi fiscale decât cele în discuție, că această societate are un cu tot alt domeniu de activitate, decât cel pe care inculpata pretinde că a angajat-o, că are un alt număr de înregistrare la O.R.C., un alt capital social, un alt cont bancar, aspecte care coroborate cu celelalte probe administrate în cauză a condus la stabilirea caracterului nereal al operațiunilor comerciale relevate de facturile nr. 0046107 din 31 august 2009 și nr. 0046109 din 30 septembrie 2009. În consecință, s-a dovedit pe deplin vinovăția inculpatei T.F.

pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, iar cererile sale de achitare în baza art. 10 lit. a) sau lit. d) C. proc. pen., sunt nefondate. Hotărârea apelată este nelegală cu privire la neobligarea și a părții responsabile civilmente SC S.A.C. SRL Odobești, în solidar cu inculpata, la plata de despăgubiri civile, întrucât inculpata a săvârșit infracțiunea în calitate de administrator al acesteia, conform art. 35 alin. (3) și (4) din Decretul nr. 31/1954, privind persoanele fizice și juridice, art. 998 și 1003 C. civ. (vechi), în cauză nefiind vorba despre exercitarea din oficiu a acțiunii civile deoarece partea vătămată A.N.A.F., prin D.G.F.P.

Vrancea, s-a constituit parte civilă în cauză. Pe cale de consecință trebuia obligată și partea responsabilă, în solidar cu inculpata, la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Din fișa de cazier rezultă că inculpata nu are antecedente penale. În cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante întrucât lipsa antecedentelor penale, în lipsa altor probe, nu duce la concluzia că inculpata ar fi avut o conduită bună anterior faptei, nu a contribuit la acoperirea prejudiciului, nu a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal.

Având în vedere importanța relațiilor sociale lezate prin fapta comisă și consecințele acesteia, precum și persoana inculpatei, instanța de apel a apreciat că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare inculpatei, pentru comiterea infracțiunii comise, se va atinge scopul educativ - preventiv al pedepsei. Față de natura și gravitatea infracțiunii, inculpata este nedemnă de a fi aleasă în autoritățile publice și de a ocupa funcții ce implica exercițiul autorității de stat, precum și de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (aceea de administrator), astfel că, în baza art. 71 alin. (2) C. pen., se vor interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Având în vedere că inculpata este la primul impact cu legea penală, are o familie, instanța de apel a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei, astfel că, în baza art. 81, 82 și 71 alin. (5) C. pen., se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii precum și a pedepsei accesorii. Pe latură civilă, A.N.A.F., prin D. G.F.P. Vrancea, s-a constituit parte civilă cu suma de 111.765 lei, reprezentând TVA, plus dobânda legală până la data achitării prejudiciului). Întrucât inculpata a comis infracțiunea înainte de intrarea în vigoare a noului C. civ., se vor aplica dispozițiile legale în vigoare la data săvârșirii faptei. Din cele arătate cu privire la latura penală se constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 C. civ.

de la 1864, respectiv existența unui prejudiciu, a faptei ilicite comise de inculpată și a legături de cauzalitate. Astfel, prin fapta de a înregistra în contabilitatea SC S.A. S. SRL Odobești cheltuieli în valoare de 700.000 lei având la bază operațiuni nereale, inculpata a dedus nelegal TVA în sumă de 111.765 lei, prejudiciind bugetul de stat prin sustragerea de la plata acestei sume. Întrucât inculpata a săvârșit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii în calitate de administrator al SC S.A.S. SRL Odobești, conform art. 35 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954, privind persoanele fizice și juridice, aceasta (fapta ilicită) obligă persoana juridică la repararea prejudiciului. Practic SC S.A.S.

SRL Odobești răspunde pentru fapta ilicită comisă de inculpată în calitate de administrator al acesteia, fiind deci parte responsabilă civilmente conform art. 24 alin. (3) C. proc. pen. Potrivit art. 35 alin. (4) din Decretul nr. 31/1954, fapte ilicite atrag și răspunderea persoanei care Ie-a comis, deci și a inculpatei, iar conform art. 1003 C. civ. (vechi), când fapta ilicită este imputabilă mai multor persoane, acestea sunt ținute solidar pentru acoperirea prejudiciului. Împotriva acestei decizii, inculpata T.F. a declarat recurs, iar la termenul de astăzi, 9 mai 2013, a precizat, potrivit memoriului depus la dosar, că își retrage recursul formulat. Potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2), teza a ll-a C. proc.

pen. , părțile își pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător. Deoarece retragerea recursului s-a făcut personal de inculpată până la încheierea dezbaterilor, în cauză fiind respectate dispozițiile art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului declarat de inculpata T.F. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E la act de retragerea recursului declarat de inculpata T.F. împotriva deciziei penale nr. 297/ A din 19 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 mai 2013.