ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2844/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 206 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul B.I. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-au interzis exercițiul drepturilor inculpatului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. S-a admis acțiunea civilă promovată de ANAF - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea prin constituirea ca parte civilă și a obligat inculpatul B.I.

la plata sumei de 1.374.591 lei către partea civilă reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale. S-a respins acțiunea civilă intentată împotriva părții responsabil civilmente SC B. SRL Homocea, ca inadmisibilă. S-a dispus ca, după rămânerea definitivă, prezenta să se comunice la Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare. A fost obligat inculpatul B.I. la plata sumei de 1000 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare. S-a dispus avansarea din fondul MJ. a sumei de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu. În motivarea hotărârii s-a arătat că prin Rechizitoriul nr. 1068/P/2011, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost trimis în judecată inculpatul B.I., în vederea tragerii la răspundere penală cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. și ped.

de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În actul de sesizare s-a reținut că în perioada 18 mai 2009 - 31 martie 2011, inculpatul B.I. în calitate de administrator la SC B. SRL Homocea, nu a evidențiat în actele contabile activitatea desfășurată, prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 1.374.591 lei. Agenția Națională Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea s-a constituit parte civilă solicitând plata de către inculpat a sumei de 1.374.591 lei despăgubiri civile pentru daune materiale. Inculpatul s-a prezentat la judecată la termenul din 20 iunie 2012, când a solicitat amânarea pentru a-și angaja avocat, fiind judecat în lipsă la termenul din 19 septembrie 2012, când nu s-a mai prezentat.

Analizând actele și lucrările cauzei, precum și susținerile orale și scrise ale părților, instanța a reținut următoarele: Inculpatul B.I. este administrator la SC B. SRL Homocea, al cărui obiect de activitate este comerț cu produse alimentare, băuturi și tutun. Inspectorii fiscali au efectuat un control încrucișat privind operațiunile comerciale efectuate de firma administrată de inculpat și mai multe societăți comerciale din țară, ocazie cu care au constatat că în evidențele contabile ale firmelor contabile există înregistrate facturi fiscale emise de firma administrată de inculpat, iar operațiunile atestate de respectivele documente justificative nu erau înregistrate în contabilitatea firmei administrată de inculpat.

În atare condiții s-a dedus că firma administrată de inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către stat cu suma de 1.209.921 lei (impozit pe profit și TVA) la care se adaugă accesorii de 47.745 lei. S-a arătat că inculpatul audiat în cursul urmăririi penale a declarat că activitățile comerciale le-a derulat L.L. și L.M., ulterior a revenit asupra acestei declarații. Cele două persoane L.M. și L.L. audiate fiind au declarat că îl cunosc pe inculpatul B.I. întrucât sunt consăteni, dar nu au lucrat cu acesta în efectuarea operațiunilor comerciale. S-a menționat că actele de control depuse la dosar necontestate de inculpat, copiile facturilor fiscale emise necontestate, coroborate cu ultima declarație a inculpatului justifică concluzia de temeinicie a acuzației aduse acestuia.

S-a reținut că, sub aspect obiectiv, inculpatul B.I. prin neînregistrarea în contabilitate în perioada 18 mai 2009 - 31 martie 2011 a operațiunile comerciale în valoare totală de 4.155.786 lei s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale în valoare totală de 1.374.591 lei (raport inspecție fiscală) întrunește sub aspect obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (republicată). Cu privire la latura subiectivă, instanța a reținut intenția directă a inculpatului B.I. care, prin neînregistrarea în evidențele contabile a operațiunilor comerciale menționate, a urmărit sustragerea de la plata obligațiilor fiscale ceea ce reclamă vinovăția acestuia în sensul art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

S-a arătat că individualizarea judiciară a pedepselor aplicate s-a făcut cu observarea criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen.; gradul ridicat de pericol social al faptei, urmare socialmente periculoasă și nu în ultimul rând atitudinea inculpatului, care a nu s-a mai prezentat în instanță, situație ce relevă un total dezinteres față de situația sa de acuzat penal. În latura civilă, instanța a constatat că partea civilă ANAF - a intentat acțiune civilă numai împotriva inculpatului B.I. după cum rezultă din cererea depusă la dosar. S-a precizat că, limitele sesizării instanței fiind astfel fixate, cererea procurorului privind exercițiul acțiunii civile și împotriva SC B. SRL Homocea, în calitate de parte responsabilă civilmente, nu poate fi primită favorabil câtă vreme nu intră sub incidența art. 17 C. proc.

pen. S-a precizat că inculpatul B.I. nu a contestat pretențiile civile ale părților civile, cuantumul prejudiciului rezultând din actele de control a organelor fiscale. S-a reținut ca fiind realizate condițiile răspunderii civile delictuale fapta reținută ca infracțiune în sarcina inculpatului constituie sub aspect civil un delict în sensul art. 998 C. civ. (vechi), relația cauzală dintre fapta ilicită și prejudiciu fiind relevată obiectiv din considerentul că neînregistrarea în contabilitate a avut ca efect sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, iar prejudiciul în acest sens constă în impozite pe profit și TVA neachitat, urmând a admite acțiunea. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul B.I..

Parchetul a criticat hotărârea în latură civilă,arătând că în mod greșit nu a fost obligată și partea responsabilă civilmente SC "B." SRL, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile, că trebuia să acorde părții civile și majorările de întârziere și să se dispună menținerea sechestrului asigurător. Inculpatul B.I. a criticat hotărârea în latură penală, solicitând reținerea circumstanțelor atenuante prev. art. 74 lit. a) C. pen., reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia. Prin Decizia penală nr. 41/A din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au dispus următoarele: Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de inculpatul B.I.

Desființează în parte Sentința penală nr. 206/2012 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea, numai cu privire la latura civilă ca cauzei și, în rejudecare: Modifică dispoziția privind obligarea la plata despăgubirilor civile, în sensul că obligă pe inculpatul B.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "B." SRL la plata sumei de 1.374.591 lei către partea civilă ANAF - prin D.G.F.P. Vrancea. Menține măsura sechestrului asigurător instituit asupra imobilelor deținute de inculpatul B.I. prin Ordonanța nr. 1068/P/2011 din 23 martie 2012 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea. Modifică dispozițiile din sentința apelată privitoare la plata cheltuielilor judiciare, în sensul că obligă pe inculpatul B.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "B." SRL, la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, la judecata în fond.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.I.,invocând motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., cu privire la greșita individualizare a modalității de executare de către instanțele de fond și de apel, solicitând suspendarea condiționată a executării pedepsei. Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, dar și a celor ce pot fi invocate din oficiu, în limita dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este fondat, urmând a fi admis, pentru cele ce succed.

Instanțele de fond și de apel, uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul administrat și cu o argumentare juridică pertinentă, au reținut o corectă situație de fapt, corespunzătoare unei încadrări juridice adecvată acesteia, astfel cum a fost prezentată în actul de inculpare, reținută și de către instanța de fond și de apel, precum și dispozițiilor legale aplicabile speței. Operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei s-a făcut în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., instanțele de fond și de apel realizând o justă apreciere a cuantumului pedepsei aplicate, potrivit dispozițiilor părții generale ale C. pen.

cu privire la pluralitatea de infracțiuni - infracțiunea continuată, limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, astfel că, față de gradul concret de pericol social al faptei, care poate fi apreciat ca unul relativ redus, prin raportare la contextul individual de săvârșire a acesteia, față de cuantumul redus al folosului material, având în vedere persoana recurentului inculpat sub aspectul favorabil al probatoriului, se poate aprecia că modalitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată în cauză, este într-o proporție mai mare aptă a asigura reeducarea și realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., decât prin privarea de libertate.

În consecință, pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 41/A din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, va casa în parte decizia și Sentința penală nr. 206 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea și, rejudecând, va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani, cu măsuri de supraveghere, potrivit art. 863 C. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 41/A din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte decizia penală recurată și Sentința penală nr. 206 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea, și rejudecând: În baza art. 86 1 alin. (1) și art. 86 2 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul B.I.

se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea la datele care se vor stabili de consilierul de probațiune din cadrul acestui serviciu; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale. În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., atrage atenția inculpatului B.I.

asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care pe durata termenului de încercare săvârșește o infracțiune sau nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere, precum și în situația neplății cu rea-credință a despăgubirilor civile. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina starului. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2013. Procesat de GGC - CL