ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2844/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2844/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 206 din 26

septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul B.I. la

pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev.

și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

S-au interzis

exercițiul drepturilor inculpatului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b),

c) C. pen. în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

S-a admis acțiunea

civilă promovată de ANAF - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea

prin constituirea ca parte civilă și a obligat inculpatul B.I. la plata sumei

de 1.374.591 lei către partea civilă reprezentând despăgubiri civile pentru

daune materiale.

S-a respins acțiunea

civilă intentată împotriva părții responsabil civilmente SC B. SRL Homocea, ca

inadmisibilă.

S-a dispus ca, după

rămânerea definitivă, prezenta să se comunice la Oficiul Național al

Registrului Comerțului pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare.

A fost obligat

inculpatul B.I. la plata sumei de 1000 lei către stat cu titlu de cheltuieli

judiciare. S-a dispus avansarea din fondul MJ. a sumei de 200 lei onorariu

pentru apărător din oficiu.

În motivarea

hotărârii s-a arătat că prin Rechizitoriul nr. 1068/P/2011, a Parchetului de pe

lângă Tribunalul Vrancea a fost trimis în judecată inculpatul B.I., în vederea

tragerii la răspundere penală cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. și

ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În actul de sesizare

s-a reținut că în perioada 18 mai 2009 -  31 martie 2011, inculpatul B.I. în

calitate de administrator la SC B. SRL Homocea, nu a evidențiat în actele

contabile activitatea desfășurată, prejudiciind bugetul de stat cu suma totală

de 1.374.591 lei.

Agenția Națională

Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea s-a

constituit parte civilă solicitând plata de către inculpat a sumei de 1.374.591

lei despăgubiri civile pentru daune materiale.

Inculpatul s-a

prezentat la judecată la termenul din 20 iunie 2012, când a solicitat amânarea

pentru a-și angaja avocat, fiind judecat în lipsă la termenul din 19 septembrie

2012, când nu s-a mai prezentat.

Analizând actele și

lucrările cauzei, precum și susținerile orale și scrise ale părților, instanța

a reținut următoarele:

Inculpatul B.I. este

administrator la SC B. SRL Homocea, al cărui obiect de activitate este comerț

cu produse alimentare, băuturi și tutun.

Inspectorii fiscali

au efectuat un control încrucișat privind operațiunile comerciale efectuate de

firma administrată de inculpat și mai multe societăți comerciale din țară,

ocazie cu care au constatat că în evidențele contabile ale firmelor contabile

există înregistrate facturi fiscale emise de firma administrată de inculpat,

iar operațiunile atestate de respectivele documente justificative nu erau

înregistrate în contabilitatea firmei administrată de inculpat.

În atare condiții s-a

dedus că firma administrată de inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor

fiscale către stat cu suma de 1.209.921 lei (impozit pe profit și TVA) la care

se adaugă accesorii de 47.745 lei.

S-a arătat că

inculpatul audiat în cursul urmăririi penale a declarat că activitățile

comerciale le-a derulat L.L. și L.M., ulterior a revenit asupra acestei

declarații. Cele două persoane L.M. și L.L. audiate fiind au declarat că îl

cunosc pe inculpatul B.I. întrucât sunt consăteni, dar nu au lucrat cu acesta

în efectuarea operațiunilor comerciale.

S-a menționat că

actele de control depuse la dosar necontestate de inculpat, copiile facturilor

fiscale emise necontestate, coroborate cu ultima declarație a inculpatului

justifică concluzia de temeinicie a acuzației aduse acestuia.

S-a reținut că, sub

aspect obiectiv, inculpatul B.I. prin neînregistrarea în contabilitate în

perioada 18 mai 2009 - 31 martie 2011 a operațiunile comerciale în valoare

totală de 4.155.786 lei s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale în valoare

totală de 1.374.591 lei (raport inspecție fiscală) întrunește sub aspect

obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (republicată).

Cu privire la latura

subiectivă, instanța a reținut intenția directă a inculpatului B.I. care, prin

neînregistrarea în evidențele contabile a operațiunilor comerciale menționate,

a urmărit sustragerea de la plata obligațiilor fiscale ceea ce reclamă

vinovăția acestuia în sensul art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

S-a arătat că

individualizarea judiciară a pedepselor aplicate s-a făcut cu observarea

criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen.; gradul ridicat de pericol social

al faptei, urmare socialmente periculoasă și nu în ultimul rând atitudinea

inculpatului, care a nu s-a mai prezentat în instanță, situație ce relevă un

total dezinteres față de situația sa de acuzat penal.

În latura civilă,

instanța a constatat că partea civilă ANAF - a intentat acțiune civilă numai

împotriva inculpatului B.I. după cum rezultă din cererea depusă la dosar.

S-a precizat că,

limitele sesizării instanței fiind astfel fixate, cererea procurorului privind

exercițiul acțiunii civile și împotriva SC B. SRL Homocea, în calitate de parte

responsabilă civilmente, nu poate fi primită favorabil câtă vreme nu intră sub incidența

art. 17 C. proc. pen.

S-a precizat că

inculpatul B.I. nu a contestat pretențiile civile ale părților civile,

cuantumul prejudiciului rezultând din actele de control a organelor fiscale.

S-a reținut ca fiind

realizate condițiile răspunderii civile delictuale fapta reținută ca

infracțiune în sarcina inculpatului constituie sub aspect civil un delict în

sensul art. 998 C. civ. (vechi), relația cauzală dintre fapta ilicită și

prejudiciu fiind relevată obiectiv din considerentul că neînregistrarea în contabilitate

a avut ca efect sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, iar prejudiciul

în acest sens constă în impozite pe profit și TVA neachitat, urmând a admite

acțiunea.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul

B.I..

Parchetul a criticat

hotărârea în latură civilă,arătând că în mod greșit nu a fost obligată și

partea responsabilă civilmente SC "B." SRL, în solidar cu inculpatul,

la plata despăgubirilor civile, că trebuia să acorde părții civile și

majorările de întârziere și să se dispună menținerea sechestrului asigurător.

Inculpatul B.I. a

criticat hotărârea în latură penală, solicitând reținerea circumstanțelor

atenuante prev. art. 74 lit. a) C. pen., reducerea pedepsei și suspendarea

condiționată a executării acesteia.

Prin Decizia penală

nr. 41/A din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori, s-au dispus următoarele:

Admite apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de inculpatul B.I.

Desființează în parte

Sentința penală nr. 206/2012 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea,

numai cu privire la latura civilă ca cauzei și, în rejudecare:

Modifică dispoziția

privind obligarea la plata despăgubirilor civile, în sensul că obligă pe

inculpatul B.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "B."

SRL la plata sumei de 1.374.591 lei către partea civilă ANAF - prin D.G.F.P.

Vrancea.

Menține măsura

sechestrului asigurător instituit asupra imobilelor deținute de inculpatul B.I.

prin Ordonanța nr. 1068/P/2011 din 23 martie 2012 emisă de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Vrancea.

Modifică dispozițiile

din sentința apelată privitoare la plata cheltuielilor judiciare, în sensul că

obligă pe inculpatul B.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC

"B." SRL, la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, la judecata în fond.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul B.I.,invocând motivul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., cu privire la greșita

individualizare a modalității de executare de către instanțele de fond și de

apel, solicitând suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Analizând recursul

declarat prin prisma motivelor invocate, dar și a celor ce pot fi invocate din

oficiu, în limita dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este fondat, urmând a

fi admis, pentru cele ce succed.

Instanțele de fond și

de apel, uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul administrat și

cu o argumentare juridică pertinentă, au reținut o corectă situație de fapt,

corespunzătoare unei încadrări juridice adecvată acesteia, astfel cum a fost

prezentată în actul de inculpare, reținută și de către instanța de fond și de

apel, precum și dispozițiilor legale aplicabile speței.

Operațiunea de

individualizare judiciară a pedepsei s-a făcut în considerarea dispozițiilor

art. 72 C. pen., instanțele de fond și de apel realizând o justă apreciere a

cuantumului pedepsei aplicate, potrivit dispozițiilor părții generale ale C.

pen. cu privire la pluralitatea de infracțiuni - infracțiunea continuată,

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, astfel că, față de gradul concret de

pericol social al faptei, care poate fi apreciat ca unul relativ redus, prin

raportare la contextul individual de săvârșire a acesteia, față de cuantumul

redus al folosului material, având în vedere persoana recurentului inculpat sub

aspectul favorabil al probatoriului, se poate aprecia că modalitatea

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată

în cauză, este într-o proporție mai mare aptă a asigura reeducarea și

realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C.

pen., decât prin privarea de libertate.

În consecință, pentru

aceste considerente, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d)

C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul B.I.

împotriva Deciziei penale nr. 41/A din 31 ianuarie 2013 a Curții de Apel

Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, va casa în parte decizia și

Sentința penală nr. 206 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea și,

rejudecând, va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani

închisoare pe un termen de încercare de 5 ani, cu măsuri de supraveghere,

potrivit art. 863 C. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 41/A din 31

ianuarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte

decizia penală recurată și Sentința penală nr. 206 din 26 septembrie 2012 a

Tribunalului Vrancea, și rejudecând:

În baza art. 86

1

alin. (1) și art. 86

2

C. pen., dispune suspendarea executării

pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de

încercare de 5 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul B.I. se va

supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea la datele care se vor

stabili de consilierul de probațiune din cadrul acestui serviciu;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359

alin. (1) C. proc. pen., atrage atenția inculpatului B.I. asupra dispozițiilor

art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei în cazul în care pe durata termenului de încercare

săvârșește o infracțiune sau nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de

supraveghere, precum și în situația neplății cu rea-credință a despăgubirilor

civile.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor recurate.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina starului.

Onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 septembrie 2013.

Procesat de GGC - CL