ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2797/2013

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 105 din 09 aprilie 2012 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul B.G., fiul lui M. și T., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. la 1( un) an și 4 (patru) luni închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni. În baza art. 71 alin. (5) C. pen.

s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea măsurii suspendării în cazul comiterii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. A fost obligat inculpatul B.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Homocea la 213.353 RON despăgubiri civile către Agenția Națională de Administrare Fiscală și la majorări de întârziere aferente calculate conform C. proc. fisc. până la data efectuării plății. A fost condamnat inculpatul N.C., fiul lui A. și S., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen. la 2 ( doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud și dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință și de pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dispus ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A fost obligat inculpatul N.C. la 201.721 RON despăgubiri civile către Agenția Națională de Administrare Fiscală și la majorări de întârziere calculate conform C. proc. fisc. până la data plății. S-a menținut măsura sechestrului asigurător luată prin Ordonanța nr. 1.692/P din 24 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea asupra imobilului casă de locuit și curți construcții situat în localitatea Homocea, T.14, P.821-822 cu vecinii N - B.V., E - B.V., S - P.N., V - drum.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului sentinței după rămânerea definitivă Oficiului Național al Registrului Comerțului. În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus ca onorariul de avocat din oficiu de 300 RON (av. R.A.) să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției. A fost obligat inculpatul B.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente la 450 RON (inclusiv onorariul de avocat din oficiu) și pe inculpatul N.C. la 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 1.692/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, au fost trimiși în judecată inculpații: - B.G., fiul lui M. și T., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

constând în faptul că în calitate de administrator al S.C V. SRL Homocea, în perioada 12 februarie 2009 - 31 decembrie 2010, a efectuat operațiuni comerciale în valoare de 723.309 RON cu 9 agenți economici, operațiuni pe care nu le-a evidențiat în contabilitatea societății, sustrăgându-se astfel de la plata sumei de 213,353 RON către bugetul de stat (116.218 RON T.V.A. și 9713 RON impozit pe profit).

- N.C., fiul lui A. și S., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada martie 2009 - decembrie 2010, a efectuat operațiuni comerciale în valoare de 685.854 RON cu patru agenți economici cărora le-a vândut semințe de floarea-soarelui și dovleac, folosind facturi și chitanțe aparținând SC V. SRL Homocea, care nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății, sustrăgându-se de la plata sumei de 201.721 RON către bugetul de stat (109.506 RON T.V.A. și 92.215 RON impozit pe profit). Inculpații au recunoscut comiterea faptelor în cursul urmăririi penale, iar în instanță au solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate de procuror, întrucât au recunoscut în totalitate faptele și prejudiciile constatate.

Tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. de care inculpații au înțeles să uzeze și probele administrate în cursul urmăririi penale, a reținut că inculpații au acționat în împrejurările arătate în rechizitoriu. Astfel, inculpatul B.G., în calitate de administrator la SC V. SRL Homocea, în perioada 2009 a efectuat mai multe operațiuni comerciale, constând în vânzarea de carcasă și mânzat, vită și ovină către a SC H.E. SRL Constanța, SC S.C. SRL Slobozia, SC D.T.S. SRL Joița, jud. Giurciu, SC A. SRL Călărași, SC E.B. SRL Vădeni, județul Brăila, SC R.I. SRL Adjud și SC T.D.P. SRL Focșani operațiuni pe care nu le-a înregistrat în evidența contabilă a SC V. SRL. În aceeași perioadă, inculpatul B.G.

a vândut scaune și mese și a contractat lucrări de reparații zugrăveli cu SC P.I. SRL Eforie-Sud, a vândut nisip și criblură, SC R.T.I. SRL Eforie și o vidanjă uzată SC T.D.P. SRL Focșani, operațiuni care de asemenea nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății. Inculpatul B.G., în cursul lunii martie 2009, i-a dat inculpatului N.C. facturi și chitanțe aparținând SC V. SRL în schimbul unui comision pentru a vinde în interes personal semințe. Prin urmare, inculpatul N.C. a vândut către SC P. 2003 SRL București, alune crude în coajă, către SC O.P.C. SRL București, alune, fistic și semințe, către SC B.I. SRL Brăila, semințe de floarea soarelui și dovleac și către SC B.C. SRL Brăila, semințe de floarea soarelui și dovleac.

Veniturile realizate din vânzarea bunurilor au fost însușite de inculpatul N.C. și nu au fost evidențiate în contabilitatea SC V. SRL ale cărei facturi și chitanțe au fost folosite de inculpat pentru încheierea tranzacțiilor comerciale. Prin activitatea desfășurată, inculpatul B.G. a adus bugetului de stat un prejudiciu de 116.218 RON reprezentând T.V.A. și 9.713 RON impozit pe profit, aferente venitului de 723.309 RON pe care și l-a însușit. Inculpatul N.C. a prejudiciat bugetul de stat cu sumele de 109.506 RON TVA și 92.215 RON impozit pe profit, aferente venitului realizat și nedeclarat de 685.854 RON. Situația de fapt reținută a rezultat din raportul de inspecție fiscală și anexele acestuia, facturile, chitanțele și deconturile, Contractul de prestări servicii nr. 23 din 01 aprilie 2009, încheiat între SC V. SRL Homocea și SC P.I.

SRL Eforie Sud, declarațiile persoanelor cu care inculpații au tranzacționat, respectiv P.D., M.V., L.I., M.L., D.R., B.D., F.I.F., C.G., I.M., I.M., coroborate cu declarațiile inculpaților de recunoaștere totală a faptelor. În drept, fapta inculpatului B.G. de a se sustrage de la plata T.V.A.-ului și a impozitului pe profit prin neînregistrarea în evidența contabilă a SC V. SRL a operațiunilor comerciale și a veniturilor realizate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată. Actele materiale multiple, au fost comise de inculpat în baza aceleiași rezoluții infracționale fiind incident art. 41 alin. (2) C. pen.

privind infracțiunea continuată. Fapta inculpatului N.C. de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale prin neevidențierea veniturilor realizate din operațiuni comerciale pe documente legal constituie infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Actele materiale multiple au fost comise de inculpat în baza aceleiași rezoluții infracționale fiind aplicabile disp. art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracțiunea continuată. Inculpatul N.C. a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie anterior fiind condamnat prin Sentința penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud la 1 an și 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni.

Tribunalul, a pronunțat condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii, la individualizare având în vedere disp. art. 320 1 C. proc. pen., pericolul social concret al infracțiunii comise conturat de multitudinea actelor materiale comise, de prejudiciile considerabile cauzate dar și de recunoașterea totală a faptelor și a cuantumului prejudiciului, de lipsa antecedentelor penale în cazul inculpatului B.G. și de împrejurarea că inculpatul N.C. are în antecedente condamnări pentru infracțiuni similare. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpaților, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Față de inculpatul N.C., Tribunalul a interzis aceleași drepturi și ca pedeapsă complementară pe o durată ce se va stabili conform art. 65 C. pen. Având în vedere că inculpatul B.G. nu a mai fost condamnat anterior și a avut o poziție procesuală sinceră, Tribunalul a apreciat că pronunțarea condamnării este suficientă pentru prevenirea comiterii de noi fapte penale astfel că în temeiul art. 81 C. pen. va suspenda condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen. În consecință, Tribunalul a atras atenția inculpatului B.G. asupra revocării măsurii suspendării în cazul comiterii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În ce îl privește pe inculpatul N.C., dat fiind faptul că a comis infracțiunea în cursul termenului de încercare pentru pedeapsa de 1 an și 4 luni, prin Sentința penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud, Tribunalul, în baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării acestei pedepse. Prin urmare, singura modalitate de executare a pedepsei, este cea a privării de libertate care presupune o supraveghere strictă a comportamentului inculpatului în vederea realizării scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen. În baza art. 163 C. proc. pen. a menținut sechestrul asigurător aplicat prin Ordonanța din 24 noiembrie 2011, asupra bunurilor inculpatului B.G., dobândite conform Sentinței civile nr. 48 din 14 ianuarie 2009 a Judecătoriei Adjud.

Pentru asigurarea recuperării prejudiciului cauzat de inculpatul N.C. nu s-a putut lua o măsură asigurătorie întrucât inculpatul nu deține bunuri în proprietate (Adresa nr. 7.580 din 07 octombrie 2011 a Primăriei com. Homocea). Prejudiciile stabilite de organele locale au corespuns veniturilor realizate de inculpați și nedeclarate și au fost recunoscute de inculpați. În consecință, au fost obligați să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală TVA-ul și impozitul pe profit datorate, cu majorările aferente așa cum sunt prevăzute în C. proc. fisc. În solidar cu inculpatul B.G. s-a arătat că va răspunde și societatea al cărui administrator este, respectiv SC V. SRL H. Inculpatul N.C.

nu a avut nicio calitate în această societate, veniturile realizate din vânzarea produselor și le-a însușit, astfel că a răspuns personal pentru prejudiciul cauzat bugetului de stat. Faptul că din sumele încasate a dat un comision inculpatului B.G. pentru facturile și chitanțele puse la dispoziție, nu-l absolvă de plata integrală a T.V.A.-ului și impozitului pe profit corespondente veniturilor realizate. Tribunalul a făcut aplicarea art. 13 din Legea nr. 241/2005, a art. 189 C. proc. pen. privind avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului de avocat din oficiu și a altor cheltuieli necesare desfășurării urmăririi penale și a judecății precum și a dispozițiilor art. 191 C. proc.

pen. privind obligarea inculpaților și a părții responsabile civilmente la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul N.C. Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie. În susținerea apelului, parchetul a arătat că hotărârea primei instanțe a fost netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților B.G. și N.C. Astfel, față de modalitățile în care cei doi inculpați au comis faptele, față de valoarea prejudiciului cauzat și față de situația antecedentelor penale ale inculpatului N.C., s-a solicitat majorarea pedepselor aplicate acestora.

S-a mai susținut că hotărârea a fost nelegală sub aspectul modalității rezolvării antecedentelor penale ale inculpatului N.C. Sub aspectul laturii civile, parchetul a arătat că inculpatul B.G. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile, însă se impunea ca acesta să fie obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL prin lichidatorul desemnat, respectiv G.S.I. SPRL. Printr-un motiv suplimentar de apel, parchetul a arătat că se impunea ca în conformitate cu disp. art. 348 C. proc. pen. să se dispună înregistrarea în contabilitatea societății a operațiunilor comerciale efectuate de inculpați. Inculpatul N.C. a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate.

În principal, inculpatul a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Cu privire la declarația de recunoaștere a comiterii faptei, inculpatul N.C. a susținut că acea declarație a fost viciată, întrucât a fost insuficient sfătuit, el recunoscând că a efectuat unele operațiuni în numele inculpatului B.G., neștiind că este vorba despre infracțiunea de evaziune. A mai susținut inculpatul că nu a răspuns pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, întrucât nu are calitatea de comerciant. În subsidiar, inculpatul N.C. a solicitat efectuarea unei expertize pentru a se stabili valoarea reală a prejudiciului. Prin al treilea motiv de apel, inculpatul a susținut că s-ar putea reține în sarcina sa, cel mult o contravenție în temeiul Legii nr. 12/1991.

În această ultimă situație, inculpatul a arătat că organul constatator, dacă aprecia că sancțiunea amenzii este neîndestulătoare, putea trimite cauza instanței de judecată care urma să se pronunțe ori prin aplicarea sancțiunii, ori prin anularea procesului-verbal, ceea ce s-ar putea efectua în speță. Prin Decizia penală nr. 263/A din 22 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva Sentinței penale nr. 105 din 09 aprilie 2012 a Tribunalului Vrancea, privind pe inculpații B.G. și N.C. A desființat în parte Sentința penală nr. 105 din 09 aprilie 2012 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare: A majorat de la 1 an și 4 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului B.G.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. A aplicat inculpatului B.G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani. A majorat de la 3 ani și 4 luni la 4 ani și 6 luni termenul de încercare stabilit față de inculpatul B.G., urmare a suspendării condiționate a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii. A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile prin care: În baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud și s-a dispus ca inculpatul N.C.

să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin hotărârea apelată și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a dispus ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului N.C. prin Sentința penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud definitivă prin neapelare la data de 09 iulie 2007. A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului N.C.

prin Sentința penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud în pedepsele componente de 1 an închisoare și de 2 luni închisoare. În baza art. 83 C. pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului N.C. prin Sentința penală nr. 389 din 30 noiembrie 2007 a Judecătoriei Adjud definitivă la data de 28 octombrie 2008. A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului N.C. prin Sentința penală nr. 389 din 30 noiembrie 2007 a Judecătoriei Adjud în pedepsele componente de 1 an și 4 luni închisoare și de 3 luni închisoare. În baza art. 36 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

a contopit pedepsele de 1 an închisoare, 2 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud cu pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare, 3 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 389 din 30 noiembrie 2007 a Judecătoriei Adjud și dispune ca inculpatul N.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare sporită la 1 an și 6 luni închisoare. În baza disp. art. 83 C. pen. a dispus ca inculpatul N.C. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, de 2 ani și 6 luni închisoare, executând în total o pedeapsă principală de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani. A înlăturat din Sentința penală apelată dispoziția prin care "a fost obligat inculpatul B.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Homocea la 213.353 RON despăgubiri civile către Agenția Națională de Administrare Fiscală și la majorări de întârziere aferente calculate conform Codului de procedură fiscală până la data efectuării plății". A obligat pe inculpatul B.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Homocea prin lichidator judiciar Grup S.I. SPRL la plata sumei de 213.353 RON cu titlu de despăgubiri civile către Agenția Națională de Administrare Fiscală, precum și la majorări de întârziere aferente, calculate până la data efectuării plății.

În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus înregistrarea în contabilitatea SC V. SRL Homocea a operațiunilor comerciale efectuate cu următoarele societăți comerciale SC. H.E. SRL Constanța; SC S.C. SRL Slobozia; S.C D.T.S. SRL Joița, jud. Giurciu ; SC A. SRL Călărași; SC E.B. S.R.L. Vădeni, județul Brăila; SC P.I. SRL Eforie Sud; SC R.T.I. SRL Eforie; SC R.I. SRL Adjud; SC T.D.P. SRL Focșani; SC P. 2003 SRL București; SC O.P.C. SRL București; SC B.I. SRL Brăila și SC B.C. SRL Brăila. A înlăturat din sentința penală apelată dispoziția prin care "a fost obligat inculpatului B.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat". În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc.

pen. a obligat pe inculpatul B.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Homocea prin lichidator judiciar Grup S.I. SPRL la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei la fond. A menținut celelalte dispoziții sale sentinței penale apelate. A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul N.C. împotriva Sentinței penale nr. 105 din 09 aprilie 2012 a Tribunalului Vrancea. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul N.C. la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei în apel. Suma de 50 RON reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu (avocat S.A.) a fost avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a apreciat că în cauză a fost stabilită corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de acesta. De asemenea, a apreciat că se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului N.C., cât și soluționarea corectă a situației antecedentelor penale ale inculpatului. Împotriva acestei decizii, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 385 3 C. proc. pen., inculpatul N.C. a declarat recurs, criticile formulate de acesta vizând netemeinicia pedepsei aplicate, pe care o apreciază ca fiind prea aspră, în raport de atitudinea de recunoaștere a faptelor pe care a adoptat-o pe parcursul procesului penal.

În susținerea recursului, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., în baza cărora instanța de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen., cât și din perspectiva disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează: Reține Înalta Curte că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind instanța de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, actele fiind comise de inculpat în baza aceleiași rezoluții infracționale, iar fapta dedusă judecății a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie. Referitor la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptei, urmările acesteia, limitele de pedeapsă, inclusiv disp.

art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cât și circumstanțele personale (conduita procesuală de recunoaștere, faptul că săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care prin cuantum și modalitate de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen. Potrivit disp. art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea conținând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie reindividualizată în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitarea respectării legii penale și să evite pe viitor, săvârșirea de fapte penale. În speță, instanța de control judiciar a apreciat corect asupra gravității faptei, dar și a împrejurărilor în care a fost comisă, coroborate cu persoana inculpatului, condiții în care solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei este neîntemeiată. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva Deciziei penale nr. 263/A din 22 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 septembrie 2013. Procesat de GGC - AM