ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2797/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2797/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 105 din 09 aprilie

2012 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul B.G., fiul lui M. și

T., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320

1

C. proc. pen. la 1( un) an și 4 (patru) luni

închisoare.

S-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

termenului de încercare de 3 ani și 4 luni.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării

executării pedepsei principale.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea măsurii

suspendării în cazul comiterii de noi infracțiuni în cursul termenului de

încercare.

A fost obligat

inculpatul B.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Homocea

la 213.353 RON despăgubiri civile către Agenția Națională de Administrare

Fiscală și la majorări de întârziere aferente calculate conform C. proc. fisc.

până la data efectuării plății.

A fost condamnat

inculpatul N.C., fiul lui A. și S., pentru comiterea infracțiunii de evaziune

fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. la 2 ( doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

S-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 83 C.

pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 4

luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a

Judecătoriei Adjud și dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de

2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință și de pedeapsa complementară

a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dispus ca

inculpatul să execute în total pedeapsa de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni

închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost obligat

inculpatul N.C. la 201.721 RON despăgubiri civile către Agenția Națională de

Administrare Fiscală și la majorări de întârziere calculate conform C. proc.

fisc. până la data plății.

S-a menținut măsura

sechestrului asigurător luată prin Ordonanța nr. 1.692/P din 24 noiembrie 2011

a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea asupra imobilului casă de locuit

și curți construcții situat în localitatea Homocea, T.14, P.821-822 cu vecinii

N - B.V., E - B.V., S - P.N., V - drum.

În baza art. 13 din

Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului sentinței

după rămânerea definitivă Oficiului Național al Registrului Comerțului.

În baza art. 189 C.

proc. pen. s-a dispus ca onorariul de avocat din oficiu de 300 RON (av. R.A.)

să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.

A fost obligat

inculpatul B.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente la 450 RON

(inclusiv onorariul de avocat din oficiu) și pe inculpatul N.C. la 150 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

nr. 1.692/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, au fost trimiși

în judecată inculpații:

- B.G., fiul lui M.

și T., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. constând în faptul că în calitate de administrator al S.C V. SRL

Homocea, în perioada 12 februarie 2009 - 31 decembrie 2010, a efectuat

operațiuni comerciale în valoare de 723.309 RON cu 9 agenți economici,

operațiuni pe care nu le-a evidențiat în contabilitatea societății,

sustrăgându-se astfel de la plata sumei de 213,353 RON către bugetul de stat

(116.218 RON T.V.A. și 9713 RON impozit pe profit).

- N.C., fiul lui A.

și S., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada martie 2009

- decembrie 2010, a efectuat operațiuni comerciale în valoare de 685.854 RON cu

patru agenți economici cărora le-a vândut semințe de floarea-soarelui și

dovleac, folosind facturi și chitanțe aparținând SC V. SRL Homocea, care nu au

fost înregistrate în evidența contabilă a societății, sustrăgându-se de la

plata sumei de 201.721 RON către bugetul de stat (109.506 RON T.V.A. și 92.215

RON impozit pe profit).

Inculpații au recunoscut

comiterea faptelor în cursul urmăririi penale, iar în instanță au solicitat ca

judecata să aibă loc pe baza probelor administrate de procuror, întrucât au

recunoscut în totalitate faptele și prejudiciile constatate.

Tribunalul, având în

vedere dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. de care inculpații au

înțeles să uzeze și probele administrate în cursul urmăririi penale, a reținut

că inculpații au acționat în împrejurările arătate în rechizitoriu.

Astfel, inculpatul

B.G., în calitate de administrator la SC V. SRL Homocea, în perioada 2009 a

efectuat mai multe operațiuni comerciale, constând în vânzarea de carcasă și

mânzat, vită și ovină către a SC H.E. SRL Constanța, SC S.C. SRL Slobozia, SC

D.T.S. SRL Joița, jud. Giurciu, SC A. SRL Călărași, SC E.B. SRL Vădeni, județul

Brăila, SC R.I. SRL Adjud și SC T.D.P. SRL Focșani operațiuni pe care nu le-a

înregistrat în evidența contabilă a SC V. SRL.

În aceeași perioadă,

inculpatul B.G. a vândut scaune și mese și a contractat lucrări de reparații

zugrăveli cu SC P.I. SRL Eforie-Sud, a vândut nisip și criblură, SC R.T.I. SRL

Eforie și o vidanjă uzată SC T.D.P. SRL Focșani, operațiuni care de asemenea nu

au fost înregistrate în evidența contabilă a societății.

Inculpatul B.G., în

cursul lunii martie 2009, i-a dat inculpatului N.C. facturi și chitanțe

aparținând SC V. SRL în schimbul unui comision pentru a vinde în interes

personal semințe.

Prin urmare,

inculpatul N.C. a vândut către SC P. 2003 SRL București, alune crude în coajă,

către SC O.P.C. SRL București, alune, fistic și semințe, către SC B.I. SRL

Brăila, semințe de floarea soarelui și dovleac și către SC B.C. SRL Brăila,

semințe de floarea soarelui și dovleac.

Veniturile realizate

din vânzarea bunurilor au fost însușite de inculpatul N.C. și nu au fost evidențiate

în contabilitatea SC V. SRL ale cărei facturi și chitanțe au fost folosite de

inculpat pentru încheierea tranzacțiilor comerciale.

Prin activitatea

desfășurată, inculpatul B.G. a adus bugetului de stat un prejudiciu de 116.218

RON reprezentând T.V.A. și 9.713 RON impozit pe profit, aferente venitului de

723.309 RON pe care și l-a însușit.

Inculpatul N.C. a

prejudiciat bugetul de stat cu sumele de 109.506 RON TVA și 92.215 RON impozit

pe profit, aferente venitului realizat și nedeclarat de 685.854 RON.

Situația de fapt

reținută a rezultat din raportul de inspecție fiscală și anexele acestuia,

facturile, chitanțele și deconturile, Contractul de prestări servicii nr. 23

din 01 aprilie 2009, încheiat între SC V. SRL Homocea și SC P.I. SRL Eforie

Sud, declarațiile persoanelor cu care inculpații au tranzacționat, respectiv

P.D., M.V., L.I., M.L., D.R., B.D., F.I.F., C.G., I.M., I.M., coroborate cu

declarațiile inculpaților de recunoaștere totală a faptelor.

În drept, fapta

inculpatului B.G. de a se sustrage de la plata T.V.A.-ului și a impozitului pe

profit prin neînregistrarea în evidența contabilă a SC V. SRL a operațiunilor

comerciale și a veniturilor realizate întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005 republicată.

Actele materiale

multiple, au fost comise de inculpat în baza aceleiași rezoluții infracționale

fiind incident art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracțiunea continuată.

Fapta inculpatului

N.C. de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale prin neevidențierea

veniturilor realizate din operațiuni comerciale pe documente legal constituie

infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005.

Actele materiale

multiple au fost comise de inculpat în baza aceleiași rezoluții infracționale

fiind aplicabile disp. art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracțiunea

continuată.

Inculpatul N.C. a

comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie anterior fiind condamnat

prin Sentința penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud la 1 an și

4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni.

Tribunalul, a

pronunțat condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii, la individualizare

având în vedere disp. art. 320

1

C. proc. pen., pericolul social

concret al infracțiunii comise conturat de multitudinea actelor materiale

comise, de prejudiciile considerabile cauzate dar și de recunoașterea totală a

faptelor și a cuantumului prejudiciului, de lipsa antecedentelor penale în

cazul inculpatului B.G. și de împrejurarea că inculpatul N.C. are în

antecedente condamnări pentru infracțiuni similare.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpaților, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi aleși în

autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a

ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Față de inculpatul

N.C., Tribunalul a interzis aceleași drepturi și ca pedeapsă complementară pe o

durată ce se va stabili conform art. 65 C. pen.

Având în vedere că

inculpatul B.G. nu a mai fost condamnat anterior și a avut o poziție procesuală

sinceră, Tribunalul a apreciat că pronunțarea condamnării este suficientă

pentru prevenirea comiterii de noi fapte penale astfel că în temeiul art. 81 C.

pen. va suspenda condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei

accesorii pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen.

În consecință,

Tribunalul a atras atenția inculpatului B.G. asupra revocării măsurii

suspendării în cazul comiterii de noi infracțiuni în cursul termenului de

încercare.

În ce îl privește pe

inculpatul N.C., dat fiind faptul că a comis infracțiunea în cursul termenului

de încercare pentru pedeapsa de 1 an și 4 luni, prin Sentința penală nr. 235

din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud, Tribunalul, în baza art. 83 C. pen. a

revocat suspendarea condiționată a executării acestei pedepse. Prin urmare,

singura modalitate de executare a pedepsei, este cea a privării de libertate

care presupune o supraveghere strictă a comportamentului inculpatului în

vederea realizării scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

În baza art. 163 C.

proc. pen. a menținut sechestrul asigurător aplicat prin Ordonanța din 24

noiembrie 2011, asupra bunurilor inculpatului B.G., dobândite conform Sentinței

civile nr. 48 din 14 ianuarie 2009 a Judecătoriei Adjud.

Pentru asigurarea

recuperării prejudiciului cauzat de inculpatul N.C. nu s-a putut lua o măsură

asigurătorie întrucât inculpatul nu deține bunuri în proprietate (Adresa nr.

7.580 din 07 octombrie 2011 a Primăriei com. Homocea).

Prejudiciile

stabilite de organele locale au corespuns veniturilor realizate de inculpați și

nedeclarate și au fost recunoscute de inculpați. În consecință, au fost obligați

să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală TVA-ul și

impozitul pe profit datorate, cu majorările aferente așa cum sunt prevăzute în

C. proc. fisc.

În solidar cu

inculpatul B.G. s-a arătat că va răspunde și societatea al cărui administrator

este, respectiv SC V. SRL H.

Inculpatul N.C. nu a

avut nicio calitate în această societate, veniturile realizate din vânzarea

produselor și le-a însușit, astfel că a răspuns personal pentru prejudiciul

cauzat bugetului de stat.

Faptul că din sumele

încasate a dat un comision inculpatului B.G. pentru facturile și chitanțele

puse la dispoziție, nu-l absolvă de plata integrală a T.V.A.-ului și

impozitului pe profit corespondente veniturilor realizate.

Tribunalul a făcut

aplicarea art. 13 din Legea nr. 241/2005, a art. 189 C. proc. pen. privind

avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului de avocat din

oficiu și a altor cheltuieli necesare desfășurării urmăririi penale și a

judecății precum și a dispozițiilor art. 191 C. proc. pen. privind obligarea

inculpaților și a părții responsabile civilmente la cheltuieli judiciare către

stat.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și

inculpatul N.C.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vrancea a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și

netemeinicie.

În susținerea

apelului, parchetul a arătat că hotărârea primei instanțe a fost netemeinică

sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților B.G. și N.C.

Astfel, față de

modalitățile în care cei doi inculpați au comis faptele, față de valoarea

prejudiciului cauzat și față de situația antecedentelor penale ale inculpatului

N.C., s-a solicitat majorarea pedepselor aplicate acestora.

S-a mai susținut că

hotărârea a fost nelegală sub aspectul modalității rezolvării antecedentelor

penale ale inculpatului N.C.

Sub aspectul laturii

civile, parchetul a arătat că inculpatul B.G. a fost obligat în solidar cu

partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile, însă se impunea

ca acesta să fie obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL

prin lichidatorul desemnat, respectiv G.S.I. SPRL.

Printr-un motiv

suplimentar de apel, parchetul a arătat că se impunea ca în conformitate cu

disp. art. 348 C. proc. pen. să se dispună înregistrarea în contabilitatea

societății a operațiunilor comerciale efectuate de inculpați.

Inculpatul N.C. a

criticat hotărârea pe motive de nelegalitate.

În principal,

inculpatul a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art.

10 lit. d) C. proc. pen.

Cu privire la

declarația de recunoaștere a comiterii faptei, inculpatul N.C. a susținut că

acea declarație a fost viciată, întrucât a fost insuficient sfătuit, el

recunoscând că a efectuat unele operațiuni în numele inculpatului B.G.,

neștiind că este vorba despre infracțiunea de evaziune.

A mai susținut

inculpatul că nu a răspuns pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală,

întrucât nu are calitatea de comerciant.

În subsidiar,

inculpatul N.C. a solicitat efectuarea unei expertize pentru a se stabili

valoarea reală a prejudiciului.

Prin al treilea motiv

de apel, inculpatul a susținut că s-ar putea reține în sarcina sa, cel mult o

contravenție în temeiul Legii nr. 12/1991.

În această ultimă

situație, inculpatul a arătat că organul constatator, dacă aprecia că

sancțiunea amenzii este neîndestulătoare, putea trimite cauza instanței de

judecată care urma să se pronunțe ori prin aplicarea sancțiunii, ori prin

anularea procesului-verbal, ceea ce s-ar putea efectua în speță.

Prin Decizia penală

nr. 263/A din 22 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vrancea împotriva Sentinței penale nr. 105 din 09 aprilie 2012 a Tribunalului

Vrancea, privind pe inculpații B.G. și N.C.

A desființat în parte

Sentința penală nr. 105 din 09 aprilie 2012 a Tribunalului Vrancea și în

rejudecare:

A majorat de la 1 an

și 4 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată

inculpatului B.G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 320

1

C. proc. pen.

A aplicat

inculpatului B.G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

A majorat de la 3 ani

și 4 luni la 4 ani și 6 luni termenul de încercare stabilit față de inculpatul

B.G., urmare a suspendării condiționate a executării pedepsei principale și a

pedepsei accesorii.

A înlăturat din

sentința penală apelată dispozițiile prin care:

În baza art. 83 C.

pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și

4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a

Judecătoriei Adjud și s-a dispus ca inculpatul N.C. să execute această pedeapsă

alături de pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin hotărârea

apelată și pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 2 ani a drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dispus ca

inculpatul să execute în total pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C.

pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an

închisoare aplicată inculpatului N.C. prin Sentința penală nr. 235 din 18 iunie

2007 a Judecătoriei Adjud definitivă prin neapelare la data de 09 iulie 2007.

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului N.C. prin Sentința

penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud în pedepsele componente

de 1 an închisoare și de 2 luni închisoare.

În baza art. 83 C.

pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei

de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului N.C. prin Sentința penală

nr. 389 din 30 noiembrie 2007 a Judecătoriei Adjud definitivă la data de 28

octombrie 2008.

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului N.C.

prin Sentința penală nr. 389 din 30 noiembrie 2007 a Judecătoriei Adjud în

pedepsele componente de 1 an și 4 luni închisoare și de 3 luni închisoare.

În baza art. 36 alin.

(2) C. pen., art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de

1 an închisoare, 2 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 235 din 18

iunie 2007 a Judecătoriei Adjud cu pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare, 3

luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 389 din 30 noiembrie 2007 a

Judecătoriei Adjud și dispune ca inculpatul N.C. să execute pedeapsa cea mai

grea de 1 an și 4 luni închisoare sporită la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza disp. art. 83

C. pen. a dispus ca inculpatul N.C. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 6

luni închisoare alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă

judecății, de 2 ani și 6 luni închisoare, executând în total o pedeapsă

principală de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 2 ani.

A înlăturat din

Sentința penală apelată dispoziția prin care "a fost obligat inculpatul

B.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Homocea la 213.353

RON despăgubiri civile către Agenția Națională de Administrare Fiscală și la

majorări de întârziere aferente calculate conform Codului de procedură fiscală

până la data efectuării plății".

A obligat pe

inculpatul B.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Homocea

prin lichidator judiciar Grup S.I. SPRL la plata sumei de 213.353 RON cu titlu

de despăgubiri civile către Agenția Națională de Administrare Fiscală, precum

și la majorări de întârziere aferente, calculate până la data efectuării

plății.

În baza art. 348 C.

proc. pen. a dispus înregistrarea în contabilitatea SC V. SRL Homocea a

operațiunilor comerciale efectuate cu următoarele societăți comerciale SC. H.E.

SRL Constanța; SC S.C. SRL Slobozia; S.C D.T.S. SRL Joița, jud. Giurciu ; SC A.

SRL Călărași; SC E.B. S.R.L. Vădeni, județul Brăila; SC P.I. SRL Eforie Sud; SC

R.T.I. SRL Eforie; SC R.I. SRL Adjud; SC T.D.P. SRL Focșani; SC P. 2003 SRL

București; SC O.P.C. SRL București; SC B.I. SRL Brăila și SC B.C. SRL Brăila.

A înlăturat din

sentința penală apelată dispoziția prin care "a fost obligat inculpatului

B.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 450 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat".

În baza art. 191

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul B.G. în solidar cu

partea responsabilă civilmente SC V. SRL Homocea prin lichidator judiciar Grup

S.I. SPRL la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

ocazionate de soluționarea cauzei la fond.

A menținut celelalte

dispoziții sale sentinței penale apelate.

A respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul N.C. împotriva Sentinței penale nr. 105 din 09

aprilie 2012 a Tribunalului Vrancea.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul N.C. la plata sumei de 150 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei

în apel.

Suma de 50 RON

reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu (avocat S.A.) a fost

avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a apreciat că în cauză a fost stabilită corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea

juridică corespunzătoare a faptelor comise de acesta.

De asemenea, a

apreciat că se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului N.C., cât și

soluționarea corectă a situației antecedentelor penale ale inculpatului.

Împotriva acestei

decizii, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 385

3

C. proc.

pen., inculpatul N.C. a declarat recurs, criticile formulate de acesta vizând

netemeinicia pedepsei aplicate, pe care o apreciază ca fiind prea aspră, în

raport de atitudinea de recunoaștere a faptelor pe care a adoptat-o pe

parcursul procesului penal.

În susținerea

recursului, inculpatul invocă cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate,

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., în baza cărora instanța

de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art.

385

9

C. proc. pen., cât și din perspectiva disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul

declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru

considerentele ce urmează:

Reține Înalta Curte

că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a

realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator

administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptelor

este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind instanța de

fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Astfel, rezultă din

probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și

nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că, în cauză, sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005, actele fiind comise de inculpat în baza aceleiași rezoluții

infracționale, iar fapta dedusă judecății a fost săvârșită în stare de recidivă

postcondamnatorie.

Referitor la pedeapsa

rezultantă aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a

procedat la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale

de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social

al infracțiunii săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptei, urmările

acesteia, limitele de pedeapsă, inclusiv disp. art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., cât și circumstanțele personale (conduita procesuală de

recunoaștere, faptul că săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie),

aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care prin cuantum și modalitate

de executare este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel

cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen.

Potrivit disp. art.

52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de

constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, ea conținând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce

privește fapta penală săvârșită cât și în ceea ce privește comportamentul

făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia trebuie reindividualizată în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitarea respectării legii penale și să evite

pe viitor, săvârșirea de fapte penale.

În speță, instanța de

control judiciar a apreciat corect asupra gravității faptei, dar și a

împrejurărilor în care a fost comisă, coroborate cu persoana inculpatului,

condiții în care solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei este

neîntemeiată.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul

declarat de inculpat.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva Deciziei penale nr. 263/A din 22

noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 septembrie 2013.

Procesat de GGC - AM