ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1665/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1665/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 152 din 10 iulie 2013 a Tribunalului Vrancea
a fost condamnat inculpatul G.V.,
pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1)
lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.
În
baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa
accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.
În
baza art. 81 și 82 C. pen., s-a dispus suspendarea
condiționată a executării pedepsei principale, pe durata termenului de
încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra
disp. art. 83 C. pen.
În
baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus și suspendarea
executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de
încercare stabilit.
A fost obligat inculpatul în solidar
cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Pufești, județul Vrancea, la
plata sumei de 20.281 RON, plus accesoriile aferente acestei sume calculate
până la data achitării întregului prejudiciu, cu titlul de despăgubiri civile
către partea civilă A.N.A.F. - București.
S-a menținut măsura asiguratorie dispusă
de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea prin ordonanța nr. 1261/P/2012
din 5 august 2012.
În
baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la data
rămânerii definitive a prezentei hotărâri, să fie comunicată Oficiului Național
al Registrului Comerțului, o copie de pe dispozitivul hotărârii.
A fost obligat inculpatul la 700 RON, cheltuieli
judiciare către stat.
S-a dispus ca onorariul pentru apărător
din oficiu, în sumă de 200 RON (pentru avocat I.S.), să fie avansat din fondurile
Ministerului Justiției.
În
motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul Parchetului
de pe lângă Tribunalul Vrancea cu nr. 1261/P/2012 din 08 februarie 2013, s-a dispus
punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G.V.
pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1)
lit. b) din Legea nr. 241/2005, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., constând în aceea că nu a evidențiat în actele contabile operațiunile comerciale
și veniturile realizate în urma efectuării unei lucrări de prestări servicii în
construcții pentru persoana fizică C.V., din municipiul Adjud, sustrăgându-se de
la plata obligațiilor fiscale către bugetul statului.
Prin același act de sesizare, s-a dispus
neînceperea urmăririi penale față de C.V. pentru infracțiunea de înșelăciune, prev.
de art. 215 alin. (1) și (3) C.pen. cu motivarea că fapta acestuia, în lipsa dovedirii
folosirii unor mijloace frauduloase de inducere ori menținere în eroare, nu este
prevăzută de legea penală.
Prin cerere, A.N.A.F. București - prin
Garda Financiară - Secția Vrancea s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma
de 20.281 RON, reprezentând TVA în sumă de 10.080 RON, cu majorări de întârziere
în sumă de 673 RON și penalități de întârziere în sumă de 1.512 RON, cât și impozit
pe profit în sumă de 6.720 RON, cu majorări de întârziere în sumă de 288 RON și
penalități de întârziere în sumă de 1.008 RON, accesoriile fiind calculate până
la data sesizării instanței. A solicitat obligarea inculpatului, în solidar cu partea
responsabilă civilmente, SC G.C. SRL Pufești, județul Vrancea, la plata sumei respective
plus accesoriile aferente, calculate până la achitarea integrală a obligațiilor
fiscale, cu titlul de despăgubiri civile, și menținerea măsurilor asigurătorii în
vederea recuperării prejudiciului.
Inculpatul fiind audiat, nu a recunoscut
comiterea faptelor de evaziune fiscală, susținând că în realitate a fost păcălit
de către numitul C.V., împrejurare în care a emis factura fiscală la cererea acestuia,
însă nu a primit nici o sumă de bani, motiv pentru care nu i-a înmânat originalul
facturii fiscale și nici nu a făcut înregistrările corespunzătoare în evidența contabilă
a societății pe care o administra.
Inculpatul a mai arătat că din valoarea
chitanței pe care a emis-o, 40.000 RON reprezenta un avans pentru un tractor ce
urma să fie procurat pentru el de către C.V.
Inculpatul a recunoscut însă că nu a executat
„în mod legal” lucrarea pentru C.V. deoarece acesta din urmă, neavând banii necesari
pentru lucrare, nu a fost de acord, că nu a ținut evidența contabilă, deși cunoștea
că are obligația să facă înregistrările facturilor în evidența contabilă a societății
și că persoanele care au lucrat împreună cu el la executarea lucrării, au fost plătiți
cu ziua de către beneficiarul lucrării, C.V.
La cererea inculpatului, instanța a admis
în apărare proba cu înscrisuri și martori, urmând ca după audierea martorilor să
se analizeze și utilitatea unei expertize fiscale.
La termenul din 08 iulie 2013, inculpatul
prin apărător a declarat că nu mai solicită administrarea altor probe.
Analizând probele administrate în cauză,
instanța a reținut următoarele:
La data de 05 aprilie 2012, inculpatul
G.V. a formulat o plângere penală împotriva numitului C.V., din municipiul Adjud,
județul Vrancea pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, prev.
de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., constând în aceea că în perioada martie -
decembrie 2011 a efectuat o reparație capitală la casa de locuit a lui C.V., că
o parte din materialele necesare executării lucrării au fost cumpărate cu banii
societății pe care o administra, respectiv SC G.C. SRL Pufești, județul Vrancea,
și că deși a executat lucrarea, C.V. nu i-a achitatcostul materialelor și al manoperei,
prejudiciind în acest mod societatea, care a intrat în insolvență. Cauza a fost
înregistrată sub nr. 299/P/2012 la Parchetul de pe Judecătoria Adjud.
Pentru a stabili valoarea prejudiciului
cauzat societății administrate de inculpat, organele de cercetare au solicitat Gărzii
Financiare - Secția Vrancea să efectueze un control tematic, control ce s-a efectuat
la data de 29 mai 2012.
Prin procesul verbal de control Garda Financiară
- Secția Vrancea a constatat că în perioada martie - decembrie 2011, societatea
administrată de inculpat, SC G.C. SRL Pufești a desfășurat activitate economică
de prestări servicii în construcții pentru persoana fizică C.V., că deși a achiziționat
și a folosit materiale de construcții în valoare totală de 9.360,50 RON, din care
1.811,50 reprezintă TVA și că s-a emis factura fiscală seria în valoare totală de
61.440 RON, din care TVA aferent este de 11.891,60 RON, toate aceste operațiuni
economice nu au fost înregistrate în evidența contabilă a SC G.C. SRL Pufești, iar
veniturile obținute nu au fost declarate organelor fiscale, fiind prejudiciat în
acest mod bugetul de stat, cu 10.080 RON, reprezintă TVA și cu 6.720 RON, reprezintă
impozit pe profit.
În
aceste condiții, Garda Financiară - Secția Vrancea a sesizat
Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea, în vederea efectuării unei inspecții
financiare la SC G.C. SRL Pufești, dar și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea,
sub aspectul săvârșirii de către inculpatul G.V., administratorul societății, a
infracțiunii de evaziune fiscală, cauză ce a fost înregistrată sub nr. 976/P/2012.
În
același timp, Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud și-a
declinat competența în Dosarul nr. 299/P/2012, în favoarea Parchetului de pe lângă
Tribunalul Vrancea, care a reînregistrat cauza sub nr. 1261/P/2012, la 03
august 2012.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă
Tribunalul Vrancea din 28 august 2012, s-a dispus conexarea dosarului penal nr.
976/P/2012, la dosarul penal nr. 1261/P/2012.
Direcția Generală a Finanțelor Publice
Vrancea a efectuat inspecția fiscală la societatea administrată de inculpat în perioada
05-09 iulie 2012. Perioada supusă verificării fiscale a fost de la 01 ianuarie 2009
până la 31 martie 2012.
Activitatea de inspecție fiscală din cadrul
D.G.F.P. Vrancea prin raportul de inspecție fiscală din 10 iulie 2012, confirmă
constatările Gărzii Financiare - Secția Vrancea și reține următoarele:
În
perioada martie-decembrie 2011, SC G.C. SRL Pufești, administrată
de către inculpat, s-a aprovizionat cu materiale de construcții pe bază de facturi
fiscale în vederea efectuării unor lucrări de reparații la locuința numitului C.V.
din Adjud, județul Vrancea și a unor lucrări de construcție (foișor și gard) la
același imobil. Atât facturile de aprovizionare cu materiale de construcții, cât
și factura privind contravaloarea serviciilor de reparații în construcții menționate
în actul de control al Gărzii Financiare - Secția Vrancea, nu au fost evidențiate
în contabilitatea societății administrate de inculpat. Astfel, nu au fost înregistrate
în evidența contabilă a societății, venituri în sumă totală de 49.548,40 RON și
cheltuielile aferente în sumă de 7.549 RON, precum și TVA deductibil în sumă de
766,29 RON și TVA colectată în sumă de 14.891,62 RON.
În
acest mod, inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor
fiscale către bugetul de stat constând în impozit pe venit în sumă de 6.720 RON
și TVA în sumă de 10.080 RON, la aceste sume adăugându-se accesoriile aferente acestor
sume, respectiv majorări de întârziere și penalități de întârziere, calculate, potrivit
C. proc. fisc., până la data sesizării instanței, în total 20.281 RON.
Întrucât
inculpatul a contestat valoarea prejudiciului
stabilit de către organele de control fiscal, în cauză s-a efectuat în timpul urmăririi
penale și o expertiză contabilă judiciară.
Din raportul de expertiză întocmit de către
expert N.M. a rezultat că în timpul efectuării expertizei contabile, inculpatul
nu a prezentat nici un registru contabil sau balanță contabilă din care să reiasă
operațiunile economice desfășurate de SC G.C. SRL Pufești, în anul 2011, situație
ce a condus la concluzia că aceste documente nu au existat. Prin același raport
s-au confirmat concluziile prezentate de către organele de control fiscal, și s-a
menționat în mod clar că inculpatul și-a încălcat atribuțiunile ce-i reveneau în
calitate de administrator în ceea ce privește înregistrarea operațiunile comerciale
în evidenta contabilă a societății.
Atât în timpul urmăririi penale, cât și
în timpul cercetării judecătorești, inculpatul G.V. a susținut că nu s-a făcut vinovat
de săvârșirea faptelor ce i-au fost puse în sarcină întrucât:
- intenționa să înregistreze operațiunile
comerciale în momentul în care numitul C.V. îi achita contravaloarea serviciilor
prestate;
- numitul C.V. a încercat să-l păcălească
cerându-i să emită factură fiscală, cu toate că nu primise banii de la acesta;
- din suma totală de 61.440 RON înscrisă
în factura din 24 noiembrie 2011, suma de 40.000 RON reprezentau banii pe care i-ar
fi dat numitului C.V. pentru a-i achiziționa un tractor, 10.000 RON reprezentau
valoarea materialelor de construcție achiziționate, 6.000 RON reprezenta manopera,
iar diferența reprezenta în parte, contravaloarea porumbului pe care i l-a dat numitului
C.V. în perioada 2010-2011;
- atât factura fiscală menționată mai sus,
cât și chitanța fiscală din 24 decembrie 2011, le-a anulat în data de 25
decembrie 2011, însă nu a înregistrat această operațiune în evidența contabilă;
- nu avea o persoană care să-i țină evidența
contabilă.
S-a arătat că apărările inculpatului nu
pot fi reținute întrucât acestea sunt infirmate de probatoriul cauzei, respectiv:
actele de control fiscal întocmite de către Garda Financiară - Secția Vrancea și
Activitatea de inspecție fiscală din cadrul D.G.F.P. Vrancea din care rezultă că
inculpatul în calitate de administrator al SC G.C. SRL Pufești și a încălcat atribuțiunile
ce-i reveneau cu privire la organizarea și conducerea contabilității, prev. de
Legea nr. 82/1991, republicată, cât și obligațiile ce-i reveneau cu privire la evidențierea
tuturor operațiunilor comerciale ori cele privind calcularea evidențierea și plata
obligațiunilor fiscale (impozit pe profit și TVA), prevăzute de art. 13, 19, 34
din Legea nr. 541/2003, în ce privește impozitul pe profit ori cele prevăzute de
art. 156, 157 și 158 din aceeași lege, în ce privește TVA.
S-a menționat că susținerile inculpatului
au fost infirmate și de către numitul C.V., care arată că în baza unui acord verbal,
inculpatul a executat diferite lucrări de reparații și construcții la locuința sa,
că acesta nu l-a informat că are vreo societate comercială, ori că ar fi emis facturi
fiscale și chitanțe, că inculpatul a cumpărat o parte din materiale, dar cu banii
săi și că inculpatul a lucrat împreună cu alte persoane, toți fiind plătiți pentru
fiecare zi de muncă.
S-a precizat că declarația martorului C.V.
se coroborează cu declarațiile martorilor O.C.S., O.I., T.D. și C.I.
Concluziile raportului de expertiză au
infirmat în totalitate susținerile inculpatului, întrucât se reține cu claritate
că, inculpatul nu a organizat și nu a condus evidența contabilă a societății în
condițiile prevăzute de lege, nu a prezentat nici un document de evidență contabilă
și nu a constatat nici o înregistrare pentru operațiunile comerciale efectuate în
perioada precizată, încălcându-și obligațiile fiscale.
Chiar inculpatul în declarațiile date în
fața instanței a recunoscut că prin executarea lucrării a încălcat legea; că știa
că trebuie să facă înregistrările în contabilitate și că persoanele care au lucrat
împreună cu el la numitul C. au fost plătiți „cu ziua” de către acesta din urmă.
Susținerile inculpatului în sensul că în
factura fiscală în valoare totală de 61.440 RON ar fi fost incluse și sume care
reprezentau datorii personale ale numitului C.V. către inculpat, nu au fost reținute,
întrucât nu s-a dovedit cu certitudine nici în acest sens, iar sumele menționate
de către inculpat ca datorii ale numitului C.V., nu puteau fi incluse în documentele
fiscale ale societății pe care o administra.
Având în vedere cele reținute mai sus cât
și faptul că inculpatul nu a achitat vreo sumă, cu titlu de obligații fiscale pentru
perioada menționată, instanța a reținut că inculpatul a acționat în modul arătat
mai sus, cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
S-a arătat că atât situația de fapt, cât
și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite prin următoarele mijloace de probă:
- plângerea formulată de inculpatul G.V.
la Judecătoria Adjud împotriva numitului C.V., pentru infracțiunea prev. de
art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.;
- sesizarea Gărzii Financiare - Secția
Vrancea și procesul-verbal de control al acestuia din 29 mai 2012;
- copii de pe facturile fiscale în baza
cărora s-au cumpărat materialele de construcție, copie de pe factura fiscală
din 24 decembrie 2011 și de pe chitanța din 24 decembrie 2011;
- deconturi de TVA, depuse de inculpat
la organele fiscale, declarații privind impozitul pe profit și declarațiile privind
obligațiile de plată la bugetul de stat.
- raportul de inspecție fiscală din 10
iulie 2012;
- proces-verbal de confruntare între inculpat
și martorul C.V.;
- declarațiile martorilor audiați în cauză
și declarațiile inculpatului.
S-a menționat că cererea inculpatului de
a fi achita, întrucât nu ar fi existat faptă ori nu ar fi acționat cu vinovăție,
nu poate fi reținută.
S-a reținut că, în drept, faptele inculpatului
G.V. care în calitate de administrator al SC G.C. SRL Pufești, în mod repetat dar
în cadrul aceleiași rezoluțiuni infracționale, nu a evidențiat în actele contabile
ale societății operațiunile comerciale și veniturile societății pentru perioada
martie - decembrie 2011, cu scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale
cauzând în acest mod un prejudiciu în sumă de 20.281 RON, întrunesc elementele constitutive
ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea
nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a precizat că la individualizarea pedepsei,
instanța a avut în vedere dispozițiile legale în vigoare, gravitatea faptelor săvârșite
de inculpat, împrejurările în care acesta a săvârșit faptele, urmările produse,
cât și persoana inculpatului, care deși are antecedente penale, acestea nu sunt
de același fel și a fost reabilitat. S-a avut în vedere și faptul că inculpatul
este o persoană în vârstă de 56 ani, cu o slabă pregătire în administrarea unei
societăți comerciale, și că acesta a avut o atitudine în general cooperantă în fața
organelor judiciare, recunoscând în parte faptele săvârșite.
În
raport de aceste elemente de individualizare, instanța a apreciat
că scopul și funcțiile pedepsei pot fi realizate pe deplin în cauză aplicând inculpatului
pedeapsa închisorii într-un cuantum orientat spre limita minimă prevăzută de textul
incriminator.
Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii,
împrejurările în care inculpatul a săvârșit faptele, cât și persoana acestuia, instanța
a apreciat că este necesar a se aplica inculpatului o pedeapsă complementară constând
în interzicerea exercitării de către inculpat a drepturilor prev. de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C.pen., pe o durată de 2 ani.
În
baza art. 71 C. pen., instanța a aplicat inculpatului, ca
pedeapsă accesorie, interzicerea acelorași drepturi.
S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi
atins în această cauză, chiar și fără executarea pedepsei în condițiile privative
de libertate, urmând a dispune, în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiționată
a executării pedepselor.
În
ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că
sunt întrunite și condițiile răspunderii civile delictuale și că acțiunea civilă
a părții civile A.N.A.F. - București este întemeiată, urmând a fi admisă, așa cum
a fost formulată.
În
conformitate cu dispozițiile art. 14 C. proc. pen., art. 1354,
1381, 1382 C. civ., instanța a dispus obligarea inculpatului G.V., în solidar cu
partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Pufești, la plata sumei de 20.281 RON,
despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. București, din care suma de 10.080
RON reprezentând TVA neachitat, suma de 6.720 RON, reprezintă impozit pe profit
neachitat, iar diferența reprezintă accesorii (majorări și penalități de întârziere
aferente acestei sume, calculate potrivit dispozițiilor C. proc. fisc. până la data
sesizării instanței).
Pentru recuperarea acestui prejudiciu cauzat
părții civile, instanța a dispus menținerea măsurii asigurătorii dispusă de către
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea prin ordonanța nr. 1261/P din 05
august 2012, asupra bunurilor imobile ale inculpatului G.V.
În
conformitate cu dispozițiile art. 13 din Legea nr. 241/2005-
republicată, instanța a dispus ca la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri
să fie comunicată o copie Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Potrivit dispozițiilor art. 191 alin.
(1) și (3) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă
civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel
inculpatul G.V. arătând că nu a avut parte de un proces echitabil, nefiind apărat
corespunzător, că nu este vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis
în judecată, că nu a prejudiciat bugetul de stat întrucât nu a primit sumele datorate
de la numitul C.V., fiind înșelat de acesta, solicitând achitarea în baza art. 10
lit. d) C. proc. pen. și înlăturarea obligației de plată a despăgubirilor către
partea civilă.
Apelul declarat de inculpatul G.V. a fost
nefondat.
Prin decizia penală nr. 304/A din 28 noiembrie
2013 Curtea de Apel Galați
a
respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.V. împotriva sentinței penale
nr. 152 din 10 iulie 2013 a Tribunalului Vrancea.
Onorariul apărătorului din oficiu (av.
P.A.) în sumă de 200 RON a fost virat către Baroul Galați din fondurile Ministerului
Justiției.
A fost obligat inculpatul la plata sumei
de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de
apel, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371
alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că hotărârea primei instanțe este legală
și temeinică, în mod corect fiind stabilită vinovăția inculpatului pentru săvârșirea
infracțiunii deduse judecății prin probele administrate în cauză, dându-se încadrarea
juridică corespunzătoare faptei comise de acesta.
Susținerea inculpatului cum că la prima
instanță nu a avut parte de un proces echitabil, întrucât la termenul la care au
avut loc dezbaterile a fost asistat de un avocat din oficiu care nu cunoștea cauza
și care nu a putut să-i facă apărarea în mod corespunzător nu poate fi primită pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, la primul termen de judecată inculpatul
a fost asistat de apărătorul desemnat din oficiu - av. I.S. din cadrul Baroului
Vrancea, care i-a asigurat asistența juridică și pentru termenele ulterioare, inclusiv
la termenul când au avut loc dezbaterile, cu excepția termenelor din 18 martie 2013
și 17 iunie 2013, când a fost substituită de un alt avocat, termene la care cauza
s-a amânat. De asemenea, se constată că toate probele în cauză au fost administrate
în prezența apărătorului I.S., aceasta susținând apărarea inculpatului, la momentul
dezbaterilor, arătând instanței de fond că nu sunt întrunite elementele constitutive
ale infracțiunii deduse judecății.
Pe fondul cauzei, din coroborarea probelor
administrate în cauză, respectiv: raportul de inspecție fiscală din 10 iulie
2012, procesul-verbal de control din 29 mai 2012 al Gărzii Financiare - Secția Vrancea,
raportul de expertiză contabilă, declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul
de stat, copii de pe facturile fiscale, declarațiile martorilor O.C.S., O.I., T.D.,
C.I. și C.V., proces-verbal de confruntare între inculpat și martorul C.V., plângerea
formulată de inculpatul G.V. la Judecătoria Adjud împotriva numitului C.V., pentru
infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., parțial declarațiile inculpatului,
rezultă că în perioada martie - decembrie 2011, inculpatul G.V., în calitate de
administrator al SC G.C. SRL Pufești, nu a înregistrat în evidența contabilă a acestei
societăți cheltuieli de 9.360,50 RON și nici venituri de 61.440 RON, fiind prejudiciat
bugetul de stat cu 10.080 RON, reprezentând TVA, și cu 6.720 RON, reprezentând impozit
pe profit.
Faptele comise de inculpatul G.V. au constituit
elementele constitutive ale infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9
alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C.pen.
Inculpatul a acționat cu intenție directă,
acesta cunoscând că trebuie să înregistreze în contabilitate toate operațiile comerciale
pe care la desfășura, așa cum a rezultat și din declarațiile sale, însă a omis a
face înregistrările respective pentru a se sustrage de la plata impozitelor și taxelor
datorate bugetului de stat.
Susținerile inculpatului cum că nu a primit
sumele datorate de la numitul C.V., fiind înșelat de acesta, motiv pentru care nu
a putut achita taxele către stat, nu au fost relevante în cauză, întrucât prin rechizitoriu
s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.V. pentru infracțiunea de înșelăciune,
prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu motivarea că fapta acestuia, în lipsa
dovedirii folosirii unor mijloace frauduloase de inducere ori menținere în eroare,
nu este prevăzută de legea penală, fiind de natură civilă, iar plata obligațiilor
către stat nu este condiționată de încasarea sumelor rezultate din operațiile comerciale
efectuate de inculpat.
În
consecință, cererea inculpatului de achitare a fost nefondată.
Pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea
infracțiunii deduse judecății, egală cu minimul special, precum și modalitatea de
executare, cu suspendare condiționată, au fost just individualizate față de față
de împrejurările comiterii faptei, urmările produse și persoana acestuia, care are
antecedente penale, dar a fost reabilitat.
În
mod corect prima instanță nu a reținut circumstanțe atenuante
în privința inculpatului, având în vedere importanța relațiilor sociale lezate prin
fapta comisă și consecințele acesteia, respectiv crearea unei pagube importante
bugetului de stat, circumstanțele personale ale acestuia fiind avute în vedere la
stabilirea cuantumului pedepselor și a modalității de executare.
În
consecință, pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată
a executării, a fost aptă să asigure atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei.
Față de natura și gravitatea infracțiunii
comise, inculpatul a fost nedemn de a fi ales în autoritățile publice și de a ocupa
funcții ce implica exercițiul autorității de stat, precum și de a ocupa o funcție
sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de
care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (aceea de administrator), astfel
că, în mod corect prima instanță a interzis inculpatului drepturile prev. de
art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară
și accesorie.
A mai reținut Curtea de Apel Galați că
latura civilă a fost corect soluționată prin obligarea inculpatului, în solidar
cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 20.281 RON, reprezentând TVA
în sumă de 10.080 RON, cu majorări de întârziere în sumă de 673 RON și penalități
de întârziere în sumă de 1.512 RON, cât și impozit pe profit în sumă de 6.720 RON,
cu majorări de întârziere în sumă de 288 RON și penalități de întârziere în sumă
de 1.008 RON, având în vedere actele de control fiscal și raportul de expertiză
întocmite în cauză, la care s-au adăugat accesoriile aferente acestei sume calculate
până la data achitării întregului prejudiciu, conform art. 120 și urm. C. proc.
fisc., cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. București.
Împotriva deciziei penale atacate a declarat
recurs inculpatul G.V., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație
și Justiție sub nr. 1124/91/2013.
Recurentul inculpat la data de 06 decembrie
2013 a depus la dosar un memoriu prin care a criticat hotărârea dată de instanța
de apel, întrucât nu a beneficiat de un proces echitabil în sensul că nu a beneficiat
de un apărător ales. A mai arătat că s-au eludat probele propuse în apărare, iar
fapta pentru care a fost condamnat în apel nu există. A mai solicitat judecarea
cauzei conform noului C. pen. În cadrul dezbaterilor, recurentul inculpat, prin
apărătorul desemnat din oficiu a invocat cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 12 C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., solicitând achitarea,
întrucât a lipsit intenția.
Înalta Curte constată incidența art. 12
alin. (1) din Legea nr. 285/2013, prezenta cauză judecându-se conform dispozițiilor
legii vechi privitoare la recurs.
Înalta Curte constată că analiza recursului
se va face prin raportare la modificările aduse cazurilor de casare prin Legea
nr. 2/2013.
Înalta Curte constată că deși în recursul
formulat de recurentul inculpat la data de 06 decembrie 2013 acesta nu a invocat
nici un caz de casare, una din criticile invocate, respectiv că fapta nu există
se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 18 C. proc.
pen. anterior rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. În cadrul dezbaterilor apărătorul
inculpatului a invocat cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 12 C.
proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Celelalte critici invocate de recurentul
inculpat în memoriul depus la data de 06 decembrie 2013 nu au fost susținute de
apărătorul său în cadrul dezbaterilor pe recurs la data de 15 mai 2014.
Prin criticile aduse de apărătorul inculpatului
în cadrul dezbaterilor acesta a criticat hotărârea atacată din perspectiva probatoriului
administrat, pe de o parte, iar pe de altă parte acest cazul de casare prev. de
art. 385
9
pct. 12 C. proc. pen., chiar dacă este în vigoare din perspectiva
Legii nr. 2/2013 nu a fost invocat în termenul prev. de art. 385
10
al
respectivei legi.
Revenind la critica recurentului inculpat
din memoriul depus la 16 decembrie 2013, din perspectiva Legii nr. 2/2013 se constată
că nu mai este permisă reanalizarea probatoriului în calea de atac a recursului
după o prealabilă analizare în fond și în apel. Prin disp. Legii nr. 2/2013 s-a
realizat o nouă etapă devolutivă a recursului, în sensul că unele cazuri de casare
au fost abrogate, cum este cazul disp. art. 385
9
pct. 18 C. proc.
pen., altele au fost modificate restrângându-se controlul judiciar realizat prin
intermediul recursului, reglementat ca o a doua cale ordinară de atac, referitoare
doar la chestiuni de drept sau de nelegalitate a hotărârii atacate.
Referitor la legea penală mai favorabilă,
se constată că disp. art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2005, nu au suferit
modificări referitoare la regimul sancționator, după modificările aduse după data
de 1 februarie 2014, respectiv limitele de pedeapsă fiind cuprinse de la 2 la 8
ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Prin analizarea celorlalte instituții se
constată că legea penală mai favorabilă este legea veche.
Referitor la sancționarea infracțiunii
continuate,se constată că ambele legi penale succesive reglementează stabilirea
pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, precum și
posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei
este neîndestulător. Vechiul C. pen. prevedea un spor de 5 ani comparativ cu cel
de 3 ani (art. 36 din noul C. pen.), însă se constată că nu s-a dat eficiență acestei
cauze de agravare a pedepsei în hotărârea de condamnare din apel.
Prin urmare, chiar dacă s-a modificat,
la infracțiunea continuată, regula aplicării pedepsei în ceea ce privește sporul
(de la 5 ani vechiul C. pen. la 3 ani din noul C. pen.) și chiar dacă există unitate
de subiect pasiv așa cum prevede noul C. pen. la art. 35 alin. (1) (fiind vorba
de activitatea infracțională desfășurată de inculpat constând în aceea că nu a evidențiat
în actele contabile operațiunile comerciale și veniturile realizate în urma efectuării
unei lucrări de prestări servicii în construcții pentru persoana fizică C.V., sustrăgându-se
de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat), raportându-ne la împrejurarea
că limitele pedepsei principale nu sunt modificate, nefiind afectat regimul sancționator
aplicat inculpatului nici din perspectiva reținerii infracțiunii continuate, se
constată că nu se impune o reconsiderare a aplicării pedepsei din perspectiva
art. 5 noul C. pen.
Referitor la suspendarea condiționată a
executării pedepsei, se constată că în baza art. 81 și 82 C. pen., s-a dispus în
sarcina inculpatului suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe
durata termenului de încercare de 4 ani.
Noul C. pen., pe de o parte, la art. 91
prevede condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere și prevede că
pedeapsa aplicată (pentru a beneficia de aceste dispoziții) este închisoare de cel
mult 3 ani. Pe de altă parte, noul C. pen. renunță la suspendarea condiționată a
executării pedepsei, unica formă de suspendare a executării pedepsei prevăzută de
vechiul C. pen. și păstrează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, astfel
încât vechiul C. pen. este favorabil inculpatului și din această perspectivă.
Referitor la pedepsele complementare și
accesorii, se constată că s-a reținut interzicerea drepturilor prev. de art. 64
lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, dispoziții ce au corespondent
în art. 66 lit. a), b) din noul C. pen. chiar dacă regimul sancționator în noul
C. pen. a fost redus între limitele de 1-5 ani față de 1-10 vechiul C. pen., se
reține că sancțiunea de aplicare a acestor pedepse pe o perioadă de 2 ani se încadrează
în regimul sancționator stabilit de noul C. pen.
Pentru aceste considerente, în baza
art. 385
15
pct. 2 lit. b) din vechiul C. proc. pen., Înalta Curte va
respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V.
Împotriva deciziei penale nr. 304/A din
data de 28 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și
pentru cauze cu minori.
Văzând și disp. art. 192 alin. (2) din
vechiul C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 304/A din data de 28 noiembrie
2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei
de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 15
mai 2014.