ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1665/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 152 din 10 iulie 2013 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul G.V., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În baza art. 81 și 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, pe durata termenului de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare stabilit. A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Pufești, județul Vrancea, la plata sumei de 20.281 RON, plus accesoriile aferente acestei sume calculate până la data achitării întregului prejudiciu, cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. - București. S-a menținut măsura asiguratorie dispusă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea prin ordonanța nr. 1261/P/2012 din 5 august 2012. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, să fie comunicată Oficiului Național al Registrului Comerțului, o copie de pe dispozitivul hotărârii.

A fost obligat inculpatul la 700 RON, cheltuieli judiciare către stat. S-a dispus ca onorariul pentru apărător din oficiu, în sumă de 200 RON (pentru avocat I.S.), să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției. În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea cu nr. 1261/P/2012 din 08 februarie 2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G.V. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că nu a evidențiat în actele contabile operațiunile comerciale și veniturile realizate în urma efectuării unei lucrări de prestări servicii în construcții pentru persoana fizică C.V., din municipiul Adjud, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale către bugetul statului.

Prin același act de sesizare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.V. pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C.pen. cu motivarea că fapta acestuia, în lipsa dovedirii folosirii unor mijloace frauduloase de inducere ori menținere în eroare, nu este prevăzută de legea penală. Prin cerere, A.N.A.F. București - prin Garda Financiară - Secția Vrancea s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 20.281 RON, reprezentând TVA în sumă de 10.080 RON, cu majorări de întârziere în sumă de 673 RON și penalități de întârziere în sumă de 1.512 RON, cât și impozit pe profit în sumă de 6.720 RON, cu majorări de întârziere în sumă de 288 RON și penalități de întârziere în sumă de 1.008 RON, accesoriile fiind calculate până la data sesizării instanței.

A solicitat obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC G.C. SRL Pufești, județul Vrancea, la plata sumei respective plus accesoriile aferente, calculate până la achitarea integrală a obligațiilor fiscale, cu titlul de despăgubiri civile, și menținerea măsurilor asigurătorii în vederea recuperării prejudiciului. Inculpatul fiind audiat, nu a recunoscut comiterea faptelor de evaziune fiscală, susținând că în realitate a fost păcălit de către numitul C.V., împrejurare în care a emis factura fiscală la cererea acestuia, însă nu a primit nici o sumă de bani, motiv pentru care nu i-a înmânat originalul facturii fiscale și nici nu a făcut înregistrările corespunzătoare în evidența contabilă a societății pe care o administra.

Inculpatul a mai arătat că din valoarea chitanței pe care a emis-o, 40.000 RON reprezenta un avans pentru un tractor ce urma să fie procurat pentru el de către C.V. Inculpatul a recunoscut însă că nu a executat „în mod legal” lucrarea pentru C.V. deoarece acesta din urmă, neavând banii necesari pentru lucrare, nu a fost de acord, că nu a ținut evidența contabilă, deși cunoștea că are obligația să facă înregistrările facturilor în evidența contabilă a societății și că persoanele care au lucrat împreună cu el la executarea lucrării, au fost plătiți cu ziua de către beneficiarul lucrării, C.V. La cererea inculpatului, instanța a admis în apărare proba cu înscrisuri și martori, urmând ca după audierea martorilor să se analizeze și utilitatea unei expertize fiscale.

La termenul din 08 iulie 2013, inculpatul prin apărător a declarat că nu mai solicită administrarea altor probe. Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele: La data de 05 aprilie 2012, inculpatul G.V. a formulat o plângere penală împotriva numitului C.V., din municipiul Adjud, județul Vrancea pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., constând în aceea că în perioada martie - decembrie 2011 a efectuat o reparație capitală la casa de locuit a lui C.V., că o parte din materialele necesare executării lucrării au fost cumpărate cu banii societății pe care o administra, respectiv SC G.C. SRL Pufești, județul Vrancea, și că deși a executat lucrarea, C.V.

nu i-a achitatcostul materialelor și al manoperei, prejudiciind în acest mod societatea, care a intrat în insolvență. Cauza a fost înregistrată sub nr. 299/P/2012 la Parchetul de pe Judecătoria Adjud. Pentru a stabili valoarea prejudiciului cauzat societății administrate de inculpat, organele de cercetare au solicitat Gărzii Financiare - Secția Vrancea să efectueze un control tematic, control ce s-a efectuat la data de 29 mai 2012. Prin procesul verbal de control Garda Financiară - Secția Vrancea a constatat că în perioada martie - decembrie 2011, societatea administrată de inculpat, SC G.C.

SRL Pufești a desfășurat activitate economică de prestări servicii în construcții pentru persoana fizică C.V., că deși a achiziționat și a folosit materiale de construcții în valoare totală de 9.360,50 RON, din care 1.811,50 reprezintă TVA și că s-a emis factura fiscală seria în valoare totală de 61.440 RON, din care TVA aferent este de 11.891,60 RON, toate aceste operațiuni economice nu au fost înregistrate în evidența contabilă a SC G.C. SRL Pufești, iar veniturile obținute nu au fost declarate organelor fiscale, fiind prejudiciat în acest mod bugetul de stat, cu 10.080 RON, reprezintă TVA și cu 6.720 RON, reprezintă impozit pe profit. În aceste condiții, Garda Financiară - Secția Vrancea a sesizat Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea, în vederea efectuării unei inspecții financiare la SC G.C.

SRL Pufești, dar și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, sub aspectul săvârșirii de către inculpatul G.V., administratorul societății, a infracțiunii de evaziune fiscală, cauză ce a fost înregistrată sub nr. 976/P/2012. În același timp, Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud și-a declinat competența în Dosarul nr. 299/P/2012, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, care a reînregistrat cauza sub nr. 1261/P/2012, la 03 august 2012. Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea din 28 august 2012, s-a dispus conexarea dosarului penal nr. 976/P/2012, la dosarul penal nr. 1261/P/2012. Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea a efectuat inspecția fiscală la societatea administrată de inculpat în perioada 05-09 iulie 2012. Perioada supusă verificării fiscale a fost de la 01 ianuarie 2009 până la 31 martie 2012. Activitatea de inspecție fiscală din cadrul D.G.F.P.

Vrancea prin raportul de inspecție fiscală din 10 iulie 2012, confirmă constatările Gărzii Financiare - Secția Vrancea și reține următoarele: În perioada martie-decembrie 2011, SC G.C. SRL Pufești, administrată de către inculpat, s-a aprovizionat cu materiale de construcții pe bază de facturi fiscale în vederea efectuării unor lucrări de reparații la locuința numitului C.V. din Adjud, județul Vrancea și a unor lucrări de construcție (foișor și gard) la același imobil. Atât facturile de aprovizionare cu materiale de construcții, cât și factura privind contravaloarea serviciilor de reparații în construcții menționate în actul de control al Gărzii Financiare - Secția Vrancea, nu au fost evidențiate în contabilitatea societății administrate de inculpat.

Astfel, nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății, venituri în sumă totală de 49.548,40 RON și cheltuielile aferente în sumă de 7.549 RON, precum și TVA deductibil în sumă de 766,29 RON și TVA colectată în sumă de 14.891,62 RON. În acest mod, inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat constând în impozit pe venit în sumă de 6.720 RON și TVA în sumă de 10.080 RON, la aceste sume adăugându-se accesoriile aferente acestor sume, respectiv majorări de întârziere și penalități de întârziere, calculate, potrivit C. proc. fisc., până la data sesizării instanței, în total 20.281 RON. Întrucât inculpatul a contestat valoarea prejudiciului stabilit de către organele de control fiscal, în cauză s-a efectuat în timpul urmăririi penale și o expertiză contabilă judiciară.

Din raportul de expertiză întocmit de către expert N.M. a rezultat că în timpul efectuării expertizei contabile, inculpatul nu a prezentat nici un registru contabil sau balanță contabilă din care să reiasă operațiunile economice desfășurate de SC G.C. SRL Pufești, în anul 2011, situație ce a condus la concluzia că aceste documente nu au existat. Prin același raport s-au confirmat concluziile prezentate de către organele de control fiscal, și s-a menționat în mod clar că inculpatul și-a încălcat atribuțiunile ce-i reveneau în calitate de administrator în ceea ce privește înregistrarea operațiunile comerciale în evidenta contabilă a societății. Atât în timpul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești, inculpatul G.V.

a susținut că nu s-a făcut vinovat de săvârșirea faptelor ce i-au fost puse în sarcină întrucât: - intenționa să înregistreze operațiunile comerciale în momentul în care numitul C.V. îi achita contravaloarea serviciilor prestate; - numitul C.V. a încercat să-l păcălească cerându-i să emită factură fiscală, cu toate că nu primise banii de la acesta; - din suma totală de 61.440 RON înscrisă în factura din 24 noiembrie 2011, suma de 40.000 RON reprezentau banii pe care i-ar fi dat numitului C.V. pentru a-i achiziționa un tractor, 10.000 RON reprezentau valoarea materialelor de construcție achiziționate, 6.000 RON reprezenta manopera, iar diferența reprezenta în parte, contravaloarea porumbului pe care i l-a dat numitului C.V.

în perioada 2010-2011; - atât factura fiscală menționată mai sus, cât și chitanța fiscală din 24 decembrie 2011, le-a anulat în data de 25 decembrie 2011, însă nu a înregistrat această operațiune în evidența contabilă; - nu avea o persoană care să-i țină evidența contabilă. S-a arătat că apărările inculpatului nu pot fi reținute întrucât acestea sunt infirmate de probatoriul cauzei, respectiv: actele de control fiscal întocmite de către Garda Financiară - Secția Vrancea și Activitatea de inspecție fiscală din cadrul D.G.F.P. Vrancea din care rezultă că inculpatul în calitate de administrator al SC G.C.

SRL Pufești și a încălcat atribuțiunile ce-i reveneau cu privire la organizarea și conducerea contabilității, prev. de Legea nr. 82/1991, republicată, cât și obligațiile ce-i reveneau cu privire la evidențierea tuturor operațiunilor comerciale ori cele privind calcularea evidențierea și plata obligațiunilor fiscale (impozit pe profit și TVA), prevăzute de art. 13, 19, 34 din Legea nr. 541/2003, în ce privește impozitul pe profit ori cele prevăzute de art. 156, 157 și 158 din aceeași lege, în ce privește TVA.

S-a menționat că susținerile inculpatului au fost infirmate și de către numitul C.V., care arată că în baza unui acord verbal, inculpatul a executat diferite lucrări de reparații și construcții la locuința sa, că acesta nu l-a informat că are vreo societate comercială, ori că ar fi emis facturi fiscale și chitanțe, că inculpatul a cumpărat o parte din materiale, dar cu banii săi și că inculpatul a lucrat împreună cu alte persoane, toți fiind plătiți pentru fiecare zi de muncă. S-a precizat că declarația martorului C.V. se coroborează cu declarațiile martorilor O.C.S., O.I., T.D. și C.I.

Concluziile raportului de expertiză au infirmat în totalitate susținerile inculpatului, întrucât se reține cu claritate că, inculpatul nu a organizat și nu a condus evidența contabilă a societății în condițiile prevăzute de lege, nu a prezentat nici un document de evidență contabilă și nu a constatat nici o înregistrare pentru operațiunile comerciale efectuate în perioada precizată, încălcându-și obligațiile fiscale. Chiar inculpatul în declarațiile date în fața instanței a recunoscut că prin executarea lucrării a încălcat legea; că știa că trebuie să facă înregistrările în contabilitate și că persoanele care au lucrat împreună cu el la numitul C. au fost plătiți „cu ziua” de către acesta din urmă.

Susținerile inculpatului în sensul că în factura fiscală în valoare totală de 61.440 RON ar fi fost incluse și sume care reprezentau datorii personale ale numitului C.V. către inculpat, nu au fost reținute, întrucât nu s-a dovedit cu certitudine nici în acest sens, iar sumele menționate de către inculpat ca datorii ale numitului C.V., nu puteau fi incluse în documentele fiscale ale societății pe care o administra. Având în vedere cele reținute mai sus cât și faptul că inculpatul nu a achitat vreo sumă, cu titlu de obligații fiscale pentru perioada menționată, instanța a reținut că inculpatul a acționat în modul arătat mai sus, cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

S-a arătat că atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite prin următoarele mijloace de probă: - plângerea formulată de inculpatul G.V. la Judecătoria Adjud împotriva numitului C.V., pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.; - sesizarea Gărzii Financiare - Secția Vrancea și procesul-verbal de control al acestuia din 29 mai 2012; - copii de pe facturile fiscale în baza cărora s-au cumpărat materialele de construcție, copie de pe factura fiscală din 24 decembrie 2011 și de pe chitanța din 24 decembrie 2011; - deconturi de TVA, depuse de inculpat la organele fiscale, declarații privind impozitul pe profit și declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat.

- raportul de inspecție fiscală din 10 iulie 2012; - proces-verbal de confruntare între inculpat și martorul C.V.; - declarațiile martorilor audiați în cauză și declarațiile inculpatului. S-a menționat că cererea inculpatului de a fi achita, întrucât nu ar fi existat faptă ori nu ar fi acționat cu vinovăție, nu poate fi reținută. S-a reținut că, în drept, faptele inculpatului G.V. care în calitate de administrator al SC G.C. SRL Pufești, în mod repetat dar în cadrul aceleiași rezoluțiuni infracționale, nu a evidențiat în actele contabile ale societății operațiunile comerciale și veniturile societății pentru perioada martie - decembrie 2011, cu scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale cauzând în acest mod un prejudiciu în sumă de 20.281 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a precizat că la individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile legale în vigoare, gravitatea faptelor săvârșite de inculpat, împrejurările în care acesta a săvârșit faptele, urmările produse, cât și persoana inculpatului, care deși are antecedente penale, acestea nu sunt de același fel și a fost reabilitat. S-a avut în vedere și faptul că inculpatul este o persoană în vârstă de 56 ani, cu o slabă pregătire în administrarea unei societăți comerciale, și că acesta a avut o atitudine în general cooperantă în fața organelor judiciare, recunoscând în parte faptele săvârșite. În raport de aceste elemente de individualizare, instanța a apreciat că scopul și funcțiile pedepsei pot fi realizate pe deplin în cauză aplicând inculpatului pedeapsa închisorii într-un cuantum orientat spre limita minimă prevăzută de textul incriminator.

Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările în care inculpatul a săvârșit faptele, cât și persoana acestuia, instanța a apreciat că este necesar a se aplica inculpatului o pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării de către inculpat a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C.pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 71 C. pen., instanța a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea acelorași drepturi. S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins în această cauză, chiar și fără executarea pedepsei în condițiile privative de libertate, urmând a dispune, în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepselor.

În ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că sunt întrunite și condițiile răspunderii civile delictuale și că acțiunea civilă a părții civile A.N.A.F. - București este întemeiată, urmând a fi admisă, așa cum a fost formulată. În conformitate cu dispozițiile art. 14 C. proc. pen., art. 1354, 1381, 1382 C. civ., instanța a dispus obligarea inculpatului G.V., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Pufești, la plata sumei de 20.281 RON, despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F. București, din care suma de 10.080 RON reprezentând TVA neachitat, suma de 6.720 RON, reprezintă impozit pe profit neachitat, iar diferența reprezintă accesorii (majorări și penalități de întârziere aferente acestei sume, calculate potrivit dispozițiilor C. proc.

fisc. până la data sesizării instanței). Pentru recuperarea acestui prejudiciu cauzat părții civile, instanța a dispus menținerea măsurii asigurătorii dispusă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea prin ordonanța nr. 1261/P din 05 august 2012, asupra bunurilor imobile ale inculpatului G.V. În conformitate cu dispozițiile art. 13 din Legea nr. 241/2005- republicată, instanța a dispus ca la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri să fie comunicată o copie Oficiului Național al Registrului Comerțului. Potrivit dispozițiilor art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G.V. arătând că nu a avut parte de un proces echitabil, nefiind apărat corespunzător, că nu este vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, că nu a prejudiciat bugetul de stat întrucât nu a primit sumele datorate de la numitul C.V., fiind înșelat de acesta, solicitând achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. și înlăturarea obligației de plată a despăgubirilor către partea civilă. Apelul declarat de inculpatul G.V. a fost nefondat. Prin decizia penală nr. 304/A din 28 noiembrie 2013 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.V. împotriva sentinței penale nr. 152 din 10 iulie 2013 a Tribunalului Vrancea.

Onorariul apărătorului din oficiu (av. P.A.) în sumă de 200 RON a fost virat către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Examinând cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în mod corect fiind stabilită vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății prin probele administrate în cauză, dându-se încadrarea juridică corespunzătoare faptei comise de acesta.

Susținerea inculpatului cum că la prima instanță nu a avut parte de un proces echitabil, întrucât la termenul la care au avut loc dezbaterile a fost asistat de un avocat din oficiu care nu cunoștea cauza și care nu a putut să-i facă apărarea în mod corespunzător nu poate fi primită pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel, la primul termen de judecată inculpatul a fost asistat de apărătorul desemnat din oficiu - av. I.S. din cadrul Baroului Vrancea, care i-a asigurat asistența juridică și pentru termenele ulterioare, inclusiv la termenul când au avut loc dezbaterile, cu excepția termenelor din 18 martie 2013 și 17 iunie 2013, când a fost substituită de un alt avocat, termene la care cauza s-a amânat.

De asemenea, se constată că toate probele în cauză au fost administrate în prezența apărătorului I.S., aceasta susținând apărarea inculpatului, la momentul dezbaterilor, arătând instanței de fond că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății. Pe fondul cauzei, din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv: raportul de inspecție fiscală din 10 iulie 2012, procesul-verbal de control din 29 mai 2012 al Gărzii Financiare - Secția Vrancea, raportul de expertiză contabilă, declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat, copii de pe facturile fiscale, declarațiile martorilor O.C.S., O.I., T.D., C.I. și C.V., proces-verbal de confruntare între inculpat și martorul C.V., plângerea formulată de inculpatul G.V.

la Judecătoria Adjud împotriva numitului C.V., pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., parțial declarațiile inculpatului, rezultă că în perioada martie - decembrie 2011, inculpatul G.V., în calitate de administrator al SC G.C. SRL Pufești, nu a înregistrat în evidența contabilă a acestei societăți cheltuieli de 9.360,50 RON și nici venituri de 61.440 RON, fiind prejudiciat bugetul de stat cu 10.080 RON, reprezentând TVA, și cu 6.720 RON, reprezentând impozit pe profit. Faptele comise de inculpatul G.V. au constituit elementele constitutive ale infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.

Inculpatul a acționat cu intenție directă, acesta cunoscând că trebuie să înregistreze în contabilitate toate operațiile comerciale pe care la desfășura, așa cum a rezultat și din declarațiile sale, însă a omis a face înregistrările respective pentru a se sustrage de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat. Susținerile inculpatului cum că nu a primit sumele datorate de la numitul C.V., fiind înșelat de acesta, motiv pentru care nu a putut achita taxele către stat, nu au fost relevante în cauză, întrucât prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.V.

pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu motivarea că fapta acestuia, în lipsa dovedirii folosirii unor mijloace frauduloase de inducere ori menținere în eroare, nu este prevăzută de legea penală, fiind de natură civilă, iar plata obligațiilor către stat nu este condiționată de încasarea sumelor rezultate din operațiile comerciale efectuate de inculpat. În consecință, cererea inculpatului de achitare a fost nefondată. Pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii deduse judecății, egală cu minimul special, precum și modalitatea de executare, cu suspendare condiționată, au fost just individualizate față de față de împrejurările comiterii faptei, urmările produse și persoana acestuia, care are antecedente penale, dar a fost reabilitat.

În mod corect prima instanță nu a reținut circumstanțe atenuante în privința inculpatului, având în vedere importanța relațiilor sociale lezate prin fapta comisă și consecințele acesteia, respectiv crearea unei pagube importante bugetului de stat, circumstanțele personale ale acestuia fiind avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor și a modalității de executare. În consecință, pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, a fost aptă să asigure atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei.

Față de natura și gravitatea infracțiunii comise, inculpatul a fost nedemn de a fi ales în autoritățile publice și de a ocupa funcții ce implica exercițiul autorității de stat, precum și de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii (aceea de administrator), astfel că, în mod corect prima instanță a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară și accesorie.

A mai reținut Curtea de Apel Galați că latura civilă a fost corect soluționată prin obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 20.281 RON, reprezentând TVA în sumă de 10.080 RON, cu majorări de întârziere în sumă de 673 RON și penalități de întârziere în sumă de 1.512 RON, cât și impozit pe profit în sumă de 6.720 RON, cu majorări de întârziere în sumă de 288 RON și penalități de întârziere în sumă de 1.008 RON, având în vedere actele de control fiscal și raportul de expertiză întocmite în cauză, la care s-au adăugat accesoriile aferente acestei sume calculate până la data achitării întregului prejudiciu, conform art. 120 și urm. C. proc. fisc., cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F.

București. Împotriva deciziei penale atacate a declarat recurs inculpatul G.V., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1124/91/2013. Recurentul inculpat la data de 06 decembrie 2013 a depus la dosar un memoriu prin care a criticat hotărârea dată de instanța de apel, întrucât nu a beneficiat de un proces echitabil în sensul că nu a beneficiat de un apărător ales. A mai arătat că s-au eludat probele propuse în apărare, iar fapta pentru care a fost condamnat în apel nu există. A mai solicitat judecarea cauzei conform noului C. pen. În cadrul dezbaterilor, recurentul inculpat, prin apărătorul desemnat din oficiu a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc.

pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., solicitând achitarea, întrucât a lipsit intenția. Înalta Curte constată incidența art. 12 alin. (1) din Legea nr. 285/2013, prezenta cauză judecându-se conform dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. Înalta Curte constată că analiza recursului se va face prin raportare la modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013. Înalta Curte constată că deși în recursul formulat de recurentul inculpat la data de 06 decembrie 2013 acesta nu a invocat nici un caz de casare, una din criticile invocate, respectiv că fapta nu există se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. anterior rap. la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. În cadrul dezbaterilor apărătorul inculpatului a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Celelalte critici invocate de recurentul inculpat în memoriul depus la data de 06 decembrie 2013 nu au fost susținute de apărătorul său în cadrul dezbaterilor pe recurs la data de 15 mai 2014. Prin criticile aduse de apărătorul inculpatului în cadrul dezbaterilor acesta a criticat hotărârea atacată din perspectiva probatoriului administrat, pe de o parte, iar pe de altă parte acest cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., chiar dacă este în vigoare din perspectiva Legii nr. 2/2013 nu a fost invocat în termenul prev. de art. 385 10 al respectivei legi.

Revenind la critica recurentului inculpat din memoriul depus la 16 decembrie 2013, din perspectiva Legii nr. 2/2013 se constată că nu mai este permisă reanalizarea probatoriului în calea de atac a recursului după o prealabilă analizare în fond și în apel. Prin disp. Legii nr. 2/2013 s-a realizat o nouă etapă devolutivă a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, cum este cazul disp. art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., altele au fost modificate restrângându-se controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca o a doua cale ordinară de atac, referitoare doar la chestiuni de drept sau de nelegalitate a hotărârii atacate. Referitor la legea penală mai favorabilă, se constată că disp.

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2005, nu au suferit modificări referitoare la regimul sancționator, după modificările aduse după data de 1 februarie 2014, respectiv limitele de pedeapsă fiind cuprinse de la 2 la 8 ani închisoare și interzicerea unor drepturi. Prin analizarea celorlalte instituții se constată că legea penală mai favorabilă este legea veche. Referitor la sancționarea infracțiunii continuate,se constată că ambele legi penale succesive reglementează stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, precum și posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Vechiul C. pen. prevedea un spor de 5 ani comparativ cu cel de 3 ani (art. 36 din noul C. pen.), însă se constată că nu s-a dat eficiență acestei cauze de agravare a pedepsei în hotărârea de condamnare din apel.

Prin urmare, chiar dacă s-a modificat, la infracțiunea continuată, regula aplicării pedepsei în ceea ce privește sporul (de la 5 ani vechiul C. pen. la 3 ani din noul C. pen.) și chiar dacă există unitate de subiect pasiv așa cum prevede noul C. pen. la art. 35 alin. (1) (fiind vorba de activitatea infracțională desfășurată de inculpat constând în aceea că nu a evidențiat în actele contabile operațiunile comerciale și veniturile realizate în urma efectuării unei lucrări de prestări servicii în construcții pentru persoana fizică C.V., sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat), raportându-ne la împrejurarea că limitele pedepsei principale nu sunt modificate, nefiind afectat regimul sancționator aplicat inculpatului nici din perspectiva reținerii infracțiunii continuate, se constată că nu se impune o reconsiderare a aplicării pedepsei din perspectiva art. 5 noul C. pen.

Referitor la suspendarea condiționată a executării pedepsei, se constată că în baza art. 81 și 82 C. pen., s-a dispus în sarcina inculpatului suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata termenului de încercare de 4 ani. Noul C. pen., pe de o parte, la art. 91 prevede condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere și prevede că pedeapsa aplicată (pentru a beneficia de aceste dispoziții) este închisoare de cel mult 3 ani. Pe de altă parte, noul C. pen. renunță la suspendarea condiționată a executării pedepsei, unica formă de suspendare a executării pedepsei prevăzută de vechiul C. pen. și păstrează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, astfel încât vechiul C. pen.

este favorabil inculpatului și din această perspectivă. Referitor la pedepsele complementare și accesorii, se constată că s-a reținut interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, dispoziții ce au corespondent în art. 66 lit. a), b) din noul C. pen. chiar dacă regimul sancționator în noul C. pen. a fost redus între limitele de 1-5 ani față de 1-10 vechiul C. pen., se reține că sancțiunea de aplicare a acestor pedepse pe o perioadă de 2 ani se încadrează în regimul sancționator stabilit de noul C. pen. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. b) din vechiul C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V.

Împotriva deciziei penale nr. 304/A din data de 28 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) din vechiul C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 304/A din data de 28 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 mai 2014.