ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3221/2013

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 81 din 19 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosar nr. 2455/84/2012 fost condamnat inculpatul S.V. la 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. pe timp de 1 an pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani. I s-a atras atenția asupra prevederilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen.

s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.941 RON despăgubiri civile către A.N.A.F. București, cu dobânzile și penalitățile de întârziere aferente până la recuperarea integrală. În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului. A fost obligat inculpatul la 600 RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocațial din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj a fost trimis în judecată inculpatul S.V., cercetat pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscal prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, reținându-se că în cursul anului 2010 nu a evidențiat în contabilitatea firmei sale SC V.E.C. SRL toate operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat. În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: declarație de constituire de parte civilă, acte doveditoare ale prejudiciului, declarații de inculpat, declarații de martori P.C., P.V., C.I.N., proces-verbal încheiat de către Garda Financiară Vâlcea, fișa de cazier, din a căror coroborare s-a reținut următoarea stare de fapt: În cursul anului 2009 inculpatul S.V., în calitate de director general al SC V.E.C.

SRL Râmnicu Vâlcea, a încheiat un contract de prestări servicii cu Composesoratul L., județul Sălaj, având ca obiect „curățirea de pășuni, conform cerințelor A.P.I.A.” La data de 23 februarie 2010 reprezentanții Composesoratului L. au extras din contul composesoratului suma de 10.000 RON pe care au achitat-o inculpatului S.V. pentru lucrările efectuate. Reprezentanții composesoratului i-au cerut inculpatului eliberarea unei chitanțe fiscale și a unei facturi însă acesta a refuzat, motivând că nu are chitanțierul la el, promițând că le va trimite o copie prin fax, lucru care nu s-a mai întâmplat. La data de 02 februarie 2011 societatea a fost supusă unui control de către Garda Financiară Vâlcea, constatându-se neînregistrarea în contabilitatea societății a sumei de 10.000 RON.

Prin neînregistrarea în contabilitate a acestor venituri s-a cauzat un prejudiciu bugetului de stat, constând în TVA în suma de 1.597 RON și impozit pe profit în suma de 1.341 RON. Inculpatul a fost audiat doar în cursul urmăririi penale, de către organele de poliție, declarând că el a eliberat facturi fiscale composesoratului la data încheierii contractului de prestări servicii, însă nu a putut prezenta o copie a acestei facturi sau a chitanței eliberată în baza acesteia. După aceste declarații inculpatul nu s-a mai prezentat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, deși a fost citat și cu mandate de aducere, motiv pentru care nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală. Potrivit contractului de prestări servicii încheiat la data de 22 decembrie 2009, prețul a fost stabilit la 450 RON/ha, prețul total al contractului fiind de 14.593,50 RON, plătit eșalonat, în 3 rate.

Din actul de constatare întocmit de către Garda Financiară Vâlcea s-a reținut că societatea SC V.E.C. SRL Râmnicu Vâlcea nu a înregistrat în contabilitatea firmei din luna februarie cele 2 facturi în suma de 10.000 RON, iar din situația analitică clienți pe lună februarie 2010 Composesoratul L. apare cu următoarele sume: facturi 10.000 RON, încasări 4.593,50 RON, solduri 5.406,50 RON. Suma de 4.593,50 RON s-a încasat cu ordin de plată, extras de cont din data de 23 februarie 2010. În drept, fapta inculpatului S.V. de a nu evidenția în contabilitatea societății al cărei director este suma de 10.000 RON, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în suma de 2.941 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

La individualizarea și aplicarea acestei pedepse s-a avut în vedere faptul că inculpatul nu a fost prezent la niciun termen de judecată, nu a încercat să recupereze prejudiciul, a fost reprezentat de un avocat ales, care pe parcursul procesului a refuzat în mod nejustificat să se mai prezinte la instanță, îngreunând soluționarea cauzei. Dar, având în vedere că inculpatul deși a mai fost anterior condamnat pentru alte fapte s-a reabilitat între timp, că valoarea prejudiciului este relativ mică, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, astfel încât în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani atragându-se atenția asupra prevederilor art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), c) și art. 71 alin. (5) C. pen. În baza art. 346 și art. 14 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 2.941 RON despăgubiri civile către A.N.A.F. București cu dobânzile și penalitățile de întârziere aferente, până la recuperarea integrală. În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului. Referitor la excepția de necompetenta teritorială a Tribunalului Sălaj invocată de către apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. aceasta poate fi ridicată numai până la citirea actului de sesizare, or ea fost ridicată odată cu cuvântul în dezbaterea fondului, motiv pentru care ea a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen inculpatul S.V. solicitând desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții de achitare a sa în temeiul prev. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. Inculpatul s-a prezentat în cursul judecării cauzei în apel, fiind audiat. Acesta și-a recunoscut fapta, dar a arătat că apreciază ca fiind prea mare pedeapsa aplicată raportat la fapta concret comisă și la prejudiciul cauzat. De asemenea, pe parcursul judecării cauzei în apel, acesta a făcut și dovada achitării întregului prejudiciu, inclusiv a dobânzilor și penalităților de întârziere în contul indicat de partea civilă, respectiv contul 50.86.09. În aceste condiții, având în vedere prevederile art. 18 1 C. pen., Curtea a apreciat ca fiind fondat apelul inculpatului, considerând că reeducarea acestuia se poate realiza și fără aplicarea efectivă a unei pedepse.

În acest sens s-a reținut că inculpatul a dat dovadă de un comportament sincer în fața instanței de apel, a depus diligențe pentru recuperarea integrală a prejudiciului, inclusiv a dobânzilor și penalităților aferente. Apoi, prejudiciul cauzat nu are valoare foarte ridicată, fiind practic vorba de neînregistrarea în contabilitate a unei singure facturi în valoare de 10.000 RON, controlul Gărzii Financiare nedepistând și alte nereguli, situație față de care se poate aprecia că această omisiune a fost un caz izolat. Deși a fost condamnat anterior în cursul anilor 1996-1997, Curtea a constatat că pentru acele condamnări s-a împlinit termenul de reabilitare, astfel încât inculpatul nu are antecedente penale, iar activitatea pe care o desfășoară este una benefică întregii societăți și mediului înconjurător („curățirea de pășuni”).

În tot acest context, Curtea a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că, prin decizia penală nr. 59 din 28 martie 2013, Curtea de Apel Cluj, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în totalitate și, procedând la o nouă judecată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului S.V. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de evaziune fiscal prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. În temeiul art. 18 1 și 91 C. pen., a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative de 600 RON. S-a constatat că prejudiciul cauzat a fost integral recuperat, situație în care se a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului în baza art. 11 din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la instanța de fond in suma de 600 RON din care 200 RON reprezintă onorariu avocațial. Împotriva acestei decizii a formulat recurs partea civilă Garda Financiară. Prin cererea de recurs au fost formulate și criticile aduse hotărârii, arătându-se în esență că prejudiciul cauzat bugetului de stat nu a fost acoperit de către inculpat, solicitându-se astfel să se constate că acesta nu a achitat integral prejudiciul și să se mențină sentința sub aspectul modului de soluționare a acțiunii civile. Criticile formulate nu au fost încadrate în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de dispozițiile aret.

385 9 alin. (1) C. proc. pen. Analizând decizia recurată din perspectiva criticii formulate, Înalta Curte reține următoarele: Motivul de recurs invocat de către partea civilă va a fi analizat din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. urmând a se verifica legalitatea soluției de constatare a acoperirii integrale a prejudiciului. Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii sub aspectul soluționării acțiunii civile, criticile fiind vădit nefondate. Astfel, prin actul de sesizare în sarcina inculpatului s-a reținut că a omis să înregistreze în contabilitatea SC V.E.C. SRL Râmnicu Vâlcea facturi în valoare de 10.000 RON, împrejurarea ce a condus la un prejudiciu cauzat bugetului de stat, constând în TVA în suma de 1.597 RON și impozit pe profit în suma de 1.341 RON.

Aceeași situație de fapt a fost reținută și de instanța de fond și de cea de apel, iar pe parcursul soluționării primei căi ordinare de atac, conform chitanței din 05 martie 2013, SC V.E.C. SRL, societate ce avea calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză, a achitat sumele de 1.597 RON cu titlu de TVA și de 1.344 RON reprezentând impozit pe profit, iar ulterior, la 27 martie 2013, aceeași societate a achitat și penalitățile de întârziere aferente acestor sume, respectiv 320 RON. În aceste condiții, în mod corect Curtea de Apel a constatat că prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, a fost integral acoperit și a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului, împrejurarea că plata a fost efectuată de către partea responsabilă civilmente și nu de inculpat fiind fără relevanță în ceea ce privește modalitatea de soluționare a acțiunii civile.

Ca atare, Înalta Curte constată că nu se poate reține incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. și nici a altora care ar putea fi avute în vedere din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat, soluție în raport de care, potrivit prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Garda Financiară - Secția Vâlcea împotriva deciziei penale nr. 59/A/2013 din 28 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe inculpatul S.V. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 22 octombrie 2013.