ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3058/2013

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 415 din data de 18 octombrie 2012 Tribunalul Iași l-a condamnat pe inculpatul Z.V.L.,  fără antecedente penale, la o pedeapsa principala de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) si c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale sau de a desfășura activitate de administrare societăți comerciale) pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a doua, b) si c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 359, alin. (1) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. si art. 84 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

A luat act că partea vătămată A.N.A.F. nu s-a constituit parte civila in cauza.

În baza art. 118 lit. e C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 13.385 lei.

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 rap la art. 163 C. pen. a luat măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile, prezente sau viitoare ale inculpatului, în vederea confiscării speciale și în limita sumei de 13.385 lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. pen. rap la art. 10 lit. i)¹ C. pen.p. cu referire la art. 74¹ alin. (2), teza a doua C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului Z.V.L., pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

În baza art. 74¹ alin. (2) teza a II-a C. pen. și art. 91 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. a aplicat inculpatului Z.V.L. amenda administrativă în cuantum de 800 lei.

A luat act că partea vătămată SC E. SA SPRL, cu sediul în Piatra Neamț nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul Z.V.L. nu a înregistrat în contabilitate veniturile în valoare de 15.000 dolari SUA, realizate în luna decembrie 2005 ca urmare a vânzării autoturismului, sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit în valoare de 6.119 lei și T.V.A. în valoare de 7.266 lei.

Această faptă rezultă din

nota de constatare din 21 martie 2007 întocmită de Garda Financiară Iași, nota explicativă data de inculpat în fața organelor de control fiscal, declarațiile vamale, contractul de vânzare cumpărare încheiat în Republica Moldova la data de 15 decembrie 2005 între SC

E.L.

SRL Iași și SC A.N. SRL Vaslui, cartea de identitate a autoturismului

, actul

de vânzare cumpărare încheiat la data de 15 iulie 2005 între Automobile Berlin și SC E.L. SRL Iași,

cererea de retranzitare din 03 noiembrie 2005 înregistrată la Biroul Vamal Iași de SC E.L. SRL Iași, procura notarială, contractul de leasing din 21 decembrie 2005 încheiat între

SC A.N. SRL Vaslui și Iftichi Nina

, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate pentru

autoturism

întocmite cu ocazia înmatriculării provizorii pe SC E.L. SRL, evidența ieșirilor și intrărilor în țară a autoturismului.

Împotriva sentinței penale sus arătată au declarat apel inculpatul Z.V.L. și partea civilă A.N.A.F.

Inculpatul în motivele de apel a solicitat achitarea în conformitate cu prevederile art. 11 lit. a) rap.la art. 10 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., iar în ceea ce privește pedeapsa aplicată s-a susținut că este într-un cuantum exagerat, dată fiind modalitatea de săvârșire a presupusei fapte, prejudiciul cât și persoana inculpatului.

A.N.A.F. nu a motivat apelul, iar prin adresa din 2012 și-a retras apelul.

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 34 din 7 martie 2013 a Curții de Apel Iași, a respins apelul inculpatului ca fiind nefondat și a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă A.N.A.F.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că prima instanță, analizând toate materiale necesare pentru stabilirea corectă a situației de fapt, a adoptat o soluție justă de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2007.

Inculpatul, după introducerea autoturismului în România la data de 16 iulie 2005 prin Vama Borș, a căutat cumpărător, reușind să ajungă la o înțelegere în acest sens cu martora I.N. Inculpatul sub pretextul imposibilității de a plăti taxele vamale de import a solicitat la data de 3 noiembrie 2005 retranzitarea autoturismului. Inculpatul nu a scos autoturismul definitiv din țară, înmatriculându-l provizoriu părăsind țara prin Vama Albița, deși ieșirile din țară către Germania se fac prin vămile din vestul țării, toate acestea dovedind intenția inculpatului de a disimula vânzarea autoturismului, într-o restituire către furnizorul din Germania.

Vânzarea autoturismului a fost efectuată în Republica Moldova, orașul Bălți, contractul de vânzare-cumpărare fiind autentificat la Biroul notarului public P.S.

Împotriva hotărârii sus-menționată, inculpatul Z.V.L. a declarat recurs.

Motivele scrise de recurs au fost depuse la data de 13 august 2013 și au fost susținute oral în fața instanței la termenul de judecată din data de 19 octombrie 2013, acestea fiind fundamentate pe cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Cu acest prilej s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Examinând recursul declarat prin raportare la disp.art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificată prin Legea nr. 2/2013 Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Cunoscând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară art. 385

6

C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385

9

din același cod. Rezultă așadar că în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia din motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385

9

C. proc. pen.

În cauză se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Iași la data de 7 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 prin care s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prev.de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare fiind aceea de a restrânge control judiciar realizat prin intermediul recursului.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. invocat de recurentul inculpat se constată că într-adevăr acesta a fost menținut și nu a suferit nici o modificare, însă în prezenta cauză au fost dezvoltate critici care nu pot fi examinate prin prisma cazului de casare anterior menționat, ci se puteau circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., astfel cum acesta era reglementat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 în raport de care se solicită achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.V.L.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.V.L. împotriva Deciziei penale nr. 34 din 7 martie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2013.