ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 05.12.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3868/2013

HOTĂRÂRE

05.12.2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3868/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38 din 28 ianuarie 2012 a Tribunalului Iași s-au hotărât următoarele:

A fost condamnat inculpatul P.C., necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea disp. art. 74 lit. a), c) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 3 luni închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

A pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 C. pen. referitoare la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

A respins acțiunea civilă formulată de A.N.A.F. cu sediul în București, sector 5 București - prin D.G.F.P. a jud. Iași.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța sentința penală, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, inculpatul P.C. este administrator la SC P. SRL, cu sediul în Iași, societate care desfășura în asociere cu SC M. SRL, din anul 2003, transport public, cu autovehicule aflate în parcul propriu, pe anumite trasee de pe raza jud. Iași, stabilite în baza contractelor de concesiune încheiate. Ulterior lunii aprilie 2007 contractul de concesiune al societăților nu a mai fost prelungit, SC P. SRL începând să întâmpine dificultăți financiare.

La data de 19 martie 2007 SC P. SRL Iași, figura cu obligații restante la bugetul de stat în valoare de 583.443 lei. Ca urmare, în luna martie 2007 împotriva societății a început procedura executării silite, în vederea încasării creanțelor.

Inspectorii fiscali din cadrul A.F.P. mun. Iași au procedat la instituirea sechestrului din 19 martie 2007 asupra bunurilor mobile ale societății, respectiv 4 autovehicule, printre care și Microbuz - vol. Minibus, motivat de împrejurarea că deși societatea a fost somată să achite obligațiile față de bugetul de stat (constând în T.V.A.; impozit venit; impozit profit; venituri din amenzi; C.A.S. unitate și angajați etc.) expuse în procesul verbal încheiat (fila 9 d.u.p.,) în valoare de 362.307 lei - debite și 107.920 lei - accesorii, nu a realizat plățile datorate.

Conform procesului verbal de sechestru încheiat, bunurile mobile sechestrate sunt indisponibilizate cât timp durează executarea, iar în cazul în care obligația față de bugetul de stat nu se achită în termen 15 zile se va proceda la valorificarea acestora conform legii.

Bunurile au rămas în custodia inculpatului care s-a folosit în continuare de acestea. Cum contractul de concesiune pentru traseele de transport public, încheiat cu primăria nu a mai fost prelungit, la data de 10 aprilie 2007, fără a încunoștiința organul fiscal, inculpatul a procedat la înstrăinarea celor două autovehicule asupra cărora era instituit sechestru de către A.N.A.F., contra sumei de 12.000 euro către SC M.T. SRL Craiova (factura din 10 aprilie 2007). Prețul încasat al autovehiculelor a fost virat în conturile societății la 11 aprilie 20007, în sumă de 73.810 lei. Din această sumă, 3000 de lei au fost virați de către inculpat în contul D.G.F.P. cu titlu de obligații fiscale restante, iar restul banilor au fost folosiți de acesta pentru achitarea altor datorii ale societății, inclusiv cu titlu de restituire creditare societate.

Întrucât societatea nu și-a achitat obligațiile către bugetul de stat, administratorul societății a fost notificat prin adresa din 18 noiembrie 2008, de către reprezentanții A.N.A.F. să predea bunurile indisponibilizate organului fiscal pentru evaluare și valorificarea ulterioară a acestora.

Pe baza cercetărilor efectuate s-a stabilit că două dintre cele două autovehicule au fost înstrăinate de către inculpat fără acordul organului care a instituit sechestrul.

Situația de fapt a fost reținută de instanță pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: sesizarea penală formulată de A.N.A.F.; cererea de constituire de parte civilă formulată de A.N.A.F., pentru suma de 115.776 lei; procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile; notificarea A.N.A.F. privind predarea microbuzelor sechestrate; balanțele de verificare martie 2007, decembrie 2007; note de constatare; raportul de inspecție fiscală din 08 decembrie 2008; facturile fiscale care arestă contravaloarea microbuzelor vândute; certificatele de atestare fiscală; copia dosarului fiscal aferent anului 2007-2008; extrase de cont al SC P. SRL de la B.R.D.; relațiile furnizate de O.N.R.C. din care rezultă că SC P. SRL se află în faza de lichidare - lichidator judiciar - Centrul de Expertiză în Insolvență Sprl; declarațiile date de inculpat în cauză, prin care acesta deși nu se consideră vinovat de comiterea unei infracțiuni, a recunoscut faptul înstrăinării celor două autovehicule sechestrate, fără acordul organului care a instituit sechestrul, precum și împrejurarea că din prețul obținut pe cele două mașini, doar o parte a virat-o în contul bugetului de stat.

În considerarea acestora, instanța a apreciat că vinovăția inculpatului P.C. este pe deplin dovedită.

În drept, fapta inculpatului P.C. care în calitate de administrator al SC P. SRL Iași, la data de 10 aprilie 2007, fără a încunoștiința organul fiscal, a procedat la înstrăinarea a două autovehicule asupra cărora era instituit sechestru prin procesul verbal din 22 martie 2007 încheiat de D.G.F.P.J. Iași, din prețul încasat, de 73.810 lei, doar suma 3000 de lei fiind virată de către inculpat în contul bugetului de stat (stingând debite restante-T.V.A.), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005.

Pentru săvârșirea acestei infracțiuni, inculpatul a fost condamnat.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului de executare a acesteia, instanța având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate de legea specială, gradul de pericol social al faptei rezultând din modalitatea de comitere a faptei, dar și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, poziția procesuală adoptată de inculpat care s-a prezentat la toate chemările organelor judiciare, recunoscând în esență fapta, dar nu și vinovăția sa în comiterea acesteia, împrejurarea că acesta este o persoană integrată din punct de vedere social și familial, a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoare coborâtă sub limita minimă prevăzută de legea specială, ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante, prev. de art. 74 lit. a) și c) C.penal cu referire la art. 76 lit. d) C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., reprezentând pedeapsa accesorie, ce însoțește de drept pedeapsa închisorii.

Apreciind că scopul și funcțiile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. (prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni) pot fi atinse fără executarea efectivă a acesteia, fiind îndeplinite și celelalte condiții prev. de 81 C. pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului. În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C.penal a dispus suspendarea pedepsei accesorii pronunțate, pe durata suspendării executării pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta sentință.

Instanța a fixat inculpatului un termen de încercare calculat potrivit disp. art. 82 C. pen. și să învedereze acestuia conform art. 359 C. proc. pen., dispozițiile art. 83 C.penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul în care inculpatul în cursul termenului de încercare a săvârșit o nouă infracțiune intenționată.

În ce privește latura civilă, instanța a constatat că A.N.A.F. s-a constituit parte civilă, în faza cercetării judecătorești cu suma de 115.776 lei și cu dobânda legală calculată conform art. 120 din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc. pe fiecare zi de întârziere până la data plății și achitării integrale a debitului, reprezentând contravaloarea celor două autoturisme evaluate, sustrase de sub sechestru și care au fost vândute fără acceptul organului de executare, săvârșind infracțiunea de evaziune fiscală și fără a achita obligațiile fiscale pe care P.C. administrator la SC P. SRL Iași le datorează la bugetul consolidat al statului.

Din precizările depuse de partea civilă la solicitarea instanței, în raport de discrepanțele existente între suma indicată, în faza urmăririi penale ca reprezentând datoriile la bugetul de stat în valoare de 583.443 lei și suma cu care s-au constituit parte civilă în cauză, în valoare de 115.776 lei rezultă următoarele: A.N.A.F.- prin D.G.F.P.J. Iași a promovat sesizare penală împotriva inculpatului, motivat de faptul că, societatea al cărei administrator este, are datorii la bugetul consolidat al statului în sumă de 583.443 lei, iar pentru recuperarea acestor sume, organele fiscale au instituit sechestru asupra unor bunuri mobile din patrimoniul societății, respectiv cele două microbuze care au fost lăsate în custodia inculpatului. Întrucât societatea nu a achitat în termen de 15 zile obligațiile la bugetul de stat s-a trecut la valorificarea bunurilor prin evaluarea în prealabil a bunurilor mobile din raportul de evaluare înregistrat la A.F.P. a mun. Iași, sub nr. 44863/2007. Cele două microbuze au fost evaluate la valoarea de 46.684 lei fiecare, inclusiv T.V.A. (46.684x2=93.368 lei).inculpatul a înstrăinat cele două microbuze fără acceptul A.F.P. a mun. Iași și a încasat suma de 73.810 lei, vânzarea făcându-se sub prețul pieței, sumă pe care inculpatul și-a însușit-o fără să facă vreo plată la bugetul de stat. Se face precizarea că suma corectă cu care trebuia să se considere partea civilă este de 112.926 lei și nu 115.776 care a rezultat dintr-o eroare de calcul, sumă care se structurează astfel: 93.368 lei, reprezintă contravaloarea celor două microbuze rezultată în urma evaluării; și suma de 19.558 lei, reprezintă diferența de preț, vânzarea făcându-se sub prețul pieței. S-a mai precizat că din evidențele fiscale ale A.F.P. a mun. Iași, rezultă că în perioada 10 aprilie 2007-15 aprilie 2008 sumele existente în conturile bancare ale societății erau blocate de către A.F.P. Iași, încasându-se suma de 86.496 lei în urma popririlor și nu ca plată voluntară efectuată de către societate.

Examinând solicitarea părții civile de obligare a inculpatului la plata sumei de 112.926 lei prejudiciu compus din suma de 93.368 lei, ce reprezintă contravaloarea celor două microbuze rezultată în urma evaluării și suma de 19.558 lei, ce reprezintă diferența de preț, vânzarea făcându-se sub prețul pieței, instanța a reținut că această solicitare nu este întemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

În primul rând, din punctul de vedere al instanței, în legătură cu modul de calcul al pretinsului prejudiciu, partea civilă nu ar fi putut solicita decât valoarea celor două autovehicule, stabilită chiar de partea civilă în baza evaluării proprii, respectiv suma de 93.368 lei, neavând nici un temei să ceară cumularea acesteia cu diferența de 19.558 lei (obținută din scăderea din suma de 93.368 lei a sumei de 73810 cu care s-a realizat vânzarea). Această diferență s-ar fi putut solicita doar dacă inculpatul vindea cele două bunuri la o sumă superioară celei evaluate de partea civilă, iar banii destinați să stingă creanțele bugetare ar fi folosiți în interesul propriu al inculpatului.

În al doilea rând, instanța a reținut că între fapta pentru care inculpatul a fost găsit vinovat și suma solicitată cu titlu de prejudiciu de către partea civilă (derivând și referindu-se la taxele datorate bugetului de stat) nu există o directă legătură de cauzalitate. Fapta de sustragere de sub sechestru nu a cauzat prejudiciul invocat, ci sechestrul era menit să garanteze executarea obligațiilor fiscale de către societate. Astfel, instanța a reținut că instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor societății administrate de inculpat, a avut loc în vederea executării unor obligații fiscale datorate de societate, pentru care s-au emis titluri executorii. Având în vedere că partea civilă deține deja titluri executorii în cauză, pentru întreaga sumă de 583.443 lei care reprezenta la nivelul anului 2007 obligațiile scadente ale societății către bugetul de stat, suma solicitată cu titlu de prejudiciu în cauza de față, fiind integrată și reprezentând în fapt, obligații bugetare ale societății neonorate, acordarea acestei sume ar conduce la o dublă impunere a SC P. SRL administrată de către inculpatul P.C., și implicit la o îmbogățire fără just temei a părții civile.

Mai mult, instanța a constatat astfel cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor debitoarei SC P. SRL depus în Dosar nr. 4269/99/2008 a judecătorului Sindic din cadrul Tribunalului Iași de către lichidatorul judiciar Centrul de Expertiză în Insolvență, că A.F.P. a mun. Iași s-a înscris cu o valoare a creanței declarată de creditor/titlu executor de 687.734 lei (titluri executorii, aviz garanție inițial, decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, proces verbal de sechestru bunuri mobile din 22 martie 2007). La tipul creanței s-a menționat că este garantată în limita valorii bunului ce face obiectul procesului verbal de sechestru din 22 martie 2007 - cu referire la microbuzul, aflat la dispoziția A.F.P. a mun. Iași, celelalte două microbuze fiind vândute fără acord de către inculpat, fapta administratorului făcând obiectul cauzei de față - (a se vedea înscrisurile depuse la dosar în termenul de pronunțare). În consecință, pentru sumele datorate de către SC P. SRL administrată de inculpatul P.C., A.F.P. a mun. Iași deține titluri executorii, iar între infracțiunea de evaziune fiscală comisă de inculpat și prejudiciul cauzat bugetului de stat, prin neplata taxelor și impozitelor datorate de societate, nu există legătură de cauzalitate.

Pentru aceste considerente, instanța a respins acțiunea civilă formulată de A.N.A.F. - prin D.G.F.P. a jud. Iași.

În temeiul disp. art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Împotriva sentinței penale, partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. a județului Iași a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie.

În motivarea apelului, partea civilă a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că între faptă și suma solicitată ca despăgubiri cu titlu de prejudiciu nu există legătură de cauzalitate, și că fapta de sustragere de sub sechestru nu a cauzat prejudiciu invocat.

A solicitat ca inculpatul să fie obligat doar la plata contravalorii bunurilor sustrase de sub sechestru în sumă de 93.368 lei (contravaloarea ambelor microbuze) și a sumei de 19.558 lei, reprezentând diferența de preț, vânzarea făcându-se sub prețul pieței, sume de bani ce nu au fost folosite de inculpat pentru a acoperi o parte din obligațiile fiscale, în cuantum de 583.443 lei, pe care le datora bugetului de stat, în prezent acestea fiind în cuantum de 687.734 lei, astfel cum rezultă din tabelul definitiv al creditorilor, depus în Dosar nr. 4269/99/2008 al judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Iași.

Există raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu cauzat bugetului de stat atâta vreme cât inculpatul a valorificat bunurile sustrase de sub sechestru fără acceptul organului de executare și fără a achita o parte din obligațiile fiscale pe care le datora bugetului de stat, din banii obținuți.

A solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 112.926 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat ca urmare a săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005 de inculpat.

Apelul este nefondat.

Prejudiciul cauzat de inculpat rezultă din neplata obligațiilor fiscale pentru care apelanta are titluri executorii.

Sechestrul legal aplicat asupra celor două autovehicule care au fost înstrăinate fraudulos de inculpat, respectiv în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, a fost instituit pentru a garanta plata acestor obligații fiscale. Sustragerea bunurilor de sub sechestru legal aplicat, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale constituie infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005, săvârșită de inculpat, infracțiune prin care nu s-a creat un prejudiciu direct în bugetul de stat, acesta fiind rezultatul neachitării obligațiilor fiscale ale societății SC P. SRL Iași.

Infracțiunea este o infracțiune de pericol și nu de rezultat. În consecință, în mod just s-a reținut că nu există o legătură de cauzalitate directă între faptă și prejudiciu înregistrat în bugetul statului care, în esența sa, constă în obligațiile fiscale datorate și neachitate, garantate prin sechestru fiscal.

Obligarea inculpatului la plata contravalorii bunurilor sechestrate sustrase de sub sechestru fiscal ar reprezenta o dublă impunere a societății, administrată de inculpat, pentru creanțe pentru care partea civilă are titluri executorii.

În mod just, instanța de fond a stabilit că diferența de preț, de 19.558 lei, rezultând din contravaloarea bunurilor vândute, așa cum a fost evaluată de organul fiscal și prețul obținut, sub această valoare, nu poate fi adăugată la contravaloarea evaluată a autovehiculelor sechestrate.

Partea civilă a solicitat tragerea la răspundere civilă a inculpatului prin plata unei despăgubiri, în sumă de 112.926 lei, compusă din 93.368 lei reprezentând contravaloarea celor două microbuze rezultată în urma evaluării și suma de 19.558 lei reprezentând diferența de preț, vânzarea făcându-se sub prețul pieții.

Conform art. 14, acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, iar repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile.

În soluționarea acțiunii civile operează principiul disponibilității, partea vătămată prin constituirea ca parte civilă având la dispoziție alegerea modului de reparare a pagubei.

Or, în speță, partea civilă a solicitat repararea pagubei prin plata de despăgubiri civile, deși avea la dispoziție modalitatea de reparare a pagubei prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, având în vedere că actele de dispoziție care intervin ulterior indisponibilizării privind bunurile mobile sechestrate sunt lovite de nulitate absolută conform art. 151 alin. (1) C. proc. fisc., cerere care nu a fost formulată de partea civilă în acțiunea civilă.

Instanța de judecată nu a soluționat acțiunea civilă din oficiu, nefiind un caz prevăzut de art. 17 C. proc. pen., pronunțându-se în cadrul procesual și limitele cererii formulate în acțiunea civilă.

Împotriva Deciziei penale nr. 97/2013 a Curții de Apel Iași au declarat recurs părțile civile A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Iași și A.N.A.F.

Recurentele părți civile, în motivele de recurs depuse la data de 29 noiembrie 2013, au criticat hotărârile pronunțate de Curtea de Apel Iași întrucât în mod greșit au respins apelul părților civile prin care s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 112.926 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat ca urmare a săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. g) din Legea nr. 241/2005 de către inculpat.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor din recurs invocate de recurentele părți civile, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat având în vedere următoarele considerente:

Analiza recursului se va face prin raportare la modificările aduse cazurilor de casare prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Astfel, critica recurentelor părți civile privind greșita reținere a Curții de Apel Iași, în sensul că nu există raport de cauzalitate între fapta inculpatului de sustragere de sub sechestru și prejudiciul cauzat pentru a fi obligat inculpatul la plata acestuia respectiv suma de 112.926 lei, nu poate forma obiect de analiză în recurs în niciunul din cazurile de recurs prevăzute de C. proc. pen. prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Or, prin invocarea criticii recurentelor părți civile, chiar dacă nu au invocat în concret un caz de casare dintre cele prevăzute de art. 385

C. proc. pen., nu se poate pune în discuție existența faptelor în materialitatea lor sau să se facă o reapreciere a probelor prin care să se stabilească o altă situație de fapt, deoarece această critică, conform voinței legiuitorului, ulterior judecării apelului nu mai este îndrituit să reexamineze probatoriul administrat și să modifice situația de fapt în cauza penală. Controlul judiciar în recurs ulterior adoptării Legii nr. 2/2013 vizează exclusiv aspecte de aplicare a legii penale reținute de instanțele anterioare.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, critica invocată de recurentele părți civile nu se poate aprecia nici din perspectiva cazurilor de casare ce se pot lua în discuție din oficiu așa cum prevăd dispozițiile art. 385

alin. (3) C. proc. pen.

Se constată că această critică se dorește să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate, din perspectiva nereținerii raportului de cauzalitate dintre fapta săvârșită de inculpat (în opinia apărării) și prejudiciul cauzat și obligarea inculpatului la plata acestui prejudiciu.

Această critică presupune analizarea de către instanța de control judiciar a eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziții de drept în soluționarea cauzei, care ține de legalitatea deciziei atacate, însă Înalta Curte constată că legalitatea hotărârii nu a fost atacată.

Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al dispozițiilor art. 385

C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar criticile invocate de recurentele părți civile nu se circumscriu acestui cadru legal, aceste critici nu se vor analiza.

Astfel, în baza art. 385

alin. (1) pct. b C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Iași și A.N.A.F. împotriva Deciziei penale nr. 97 din 30 mai 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.