ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 759/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 759/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

122 din 2 aprilie 2012, Tribunalul Iași a dispus următoarele:

„În baza disp.

art.

11

pct.

2

lit.

a) C.

p

roc

.

p

en

. raportat la

art.

10

lit. b

1

) C.

p

roc

.

p

en

. cu referire la

art.

18

1

C. pen

.

achită pe inculpatul

D.J.

, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de „evaziune fiscală” prev. și ped. de

art.

9

alin.

(1)

lit.

a) din Legea

nr.

241/2005 cu aplicarea

disp.

art.

41

alin.

(2) C.

pen.

Î

n baza

art.

18

1

alin

.

(

3

)

cu referire la

art.

91

alin.

(1)

lit. c)

C. pen. aplică

inculpatului amenda administrativa in cuantum de 500 lei.

În baza disp.

art.

14 și

art.

346

C. proc.

pen.

coroborat cu disp.

art.

998 C.

civ

.

obligă inculpatul

D.J.

să plătească părții

civile Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice a jud.

Iași

suma de 1.655,72 lei cu dobânda legală prevăzută de

art.

120 din O

.

G

.

nr.

92/2003.

În baza art. 192 alin.

(1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului (delegația nr.

4304/2012) avansat inițial către Baroul Iași din fondurile speciale ale

Ministerului Justiției.”

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul Iași a reținut următoarele:

„În fapt, inculpatul D.J.

nu are o ocupație stabilă și nu primește de la Primăria comunei Voinești nici un ajutor social lunar, neavând practic nici o sursă de venit.

În aceste condiții pentru a putea asigura existența familiei sale, inculpatul

s-a deplasat în mai multe rânduri, cu căruța, prin satele limitrofe orașului

Iași, achiziționând de la diverse persoane, la prețuri mici, deșeuri metalice

feroase și neferoase, pe care le-a comercializat ulterior la SC R. SA Iași –

Punctul de colectare Tomești. De la societatea achizitoare au fost ridicate un

număr de 14 adeverințe de primire și plată, care au fost anexate în xerocopie

la dosarul cauzei.

Din adresa nr. 48354

din 30 noiembrie 2010 a Direcției Generale a Finanțelor publice Iași rezultă

faptul că inculpatul nu a depus nici o declarație de venit în anul fiscal 2009,

iar din adresa nr. AIF/2592 din 09 februarie 2011, ANAF Iași – Administrația

Finanțelor Publice Comunale Iași a precizat că impozitul pe venitul realizat

datorat de către inculpat este în sumă de 2.535,08 lei.

Din cuprinsul

formularului de adeverință de primire și plată rezultă că se face distincție

între materialele feroase predate din gospodăria proprie și cele predate din

„alte surse”, veniturile obținute pentru cele din a doua categorie fiind

reținute la sursă din valoarea brută, motiv pentru care inculpatul le-a

declarat ca fiind din prima categorie, „din gospodăria proprie”, semnând și

certificând astfel în dreptul rubricii respective un neadevăr, tocmai pentru a

eluda impozitarea.

Agentul economic

achizitor (SC R. SA Iași) a menționat în cuprinsul adeverinței proveniența

deșeului declarată de către deținătorul deșeului, în conformitate cu

dispozițiile art. 5 lit. f) din O.U.G. nr. 16/2001 privind gestionarea

deșeurilor reciclabile, astfel încât inculpatul cunoștea obligația sa de a

declara proveniența reală a materialului predat, având în vedere și activitatea

sa de colectare/predare cu caracter de continuitate în anul 2009.

Prin adresa nr. 8133

din 18 ianuarie 2011 a ANAF Iași – Administrația Finanțelor Publice Comunale

Iași, a comunicat că în evidența sa, D.J. nu figurează cu venituri realizate în

anul 2009.

Prin adresa nr. 570

din 19 ianuarie 2011 a Instituției prefectului județului Iași, s-a comunicat că

D.J. nu figurează în evidențele instituției ca persoana fizică autorizată să

colecteze deșeuri industriale reciclabile.

Fiind audiat în faza

urmăririi penale, inculpatul a recunoscut fapta comisă, motivând săvârșirea ei

prin necesitatea asigurării traiului zilnic al familiei sale.

Audierea inculpatului

nu s-a putut realiza în faza cercetării judecătorești, acesta nerăspunzând la

chemările instanței.

Situația de fapt așa

cum a fost reținută de instanță se probează cu ansamblul probator administrat

în cauză: sesizarea penală din oficiu nr. 2660003 din 03 ianuarie 2011 făcută

de Postul de Poliție Transporturi Feroviare Socola Iași; procesul verbal din 15

decembrie 2010 de verificare la sediul SC R. SA Iași a celor 17 adeverințe de

predare/plată a deșeurilor metalice în cursul anului 2009; dovada de ridicare a

copiilor xerox ale celor 14 adeverințe; copiile adeverințelor de primire și

plată din care rezultă că societatea nu a reținut și virat în anul 2009 impozit

pe venit de 16 % de la persoanele fizice care au declarat deșeurile ca fiind

din gospodăria proprie; cazierul inculpatului; declarațiile inculpatului date

în faza urmăririi penale prin care acesta a recunoscut integral comiterea

faptei.

Din coroborarea

materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut că din

activitatea de colectare a deșeurilor, inculpatul a obținut venituri totale în

valoare de 10.348,27 lei iar prin ascunderea provenienței reale a deșeurilor

metalice predate în mod repetat în cursul anului 2009 la SC R. SA Iași, acesta

s-a sustras de la plata sumei de 1.655,72 lei cu titlu de impozit pe venit.

Examinând fapta

inculpatului sub raportul încadrării sale juridice, Tribunalul a reținut că

infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, a fost săvârșită cu

vinovăție și este prevăzută de legea penal.

Din considerentele ce

preced, tribunalul a reținut că ultimele două condiții impuse de disp. art. 17

C. pen. sunt îndeplinite.

Pentru a verifica

îndeplinirea primei condiții, cea referitoare la pericolul social, tribunalul a

reținut că, potrivit art. 18 C. pen., prezintă pericol social, în înțelesul

legii penale orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia

dintre valorile arătate în art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară

aplicarea unei pedepse.

La polul opus, în

conf. cu art. 18

1

C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută

de legea penală „ dacă prin atingerea minimă adusă, uneia din valorile apărate

de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de

importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni”.

La stabilirea în

concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de

săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost

comisă, de urmarea produsă, sau care s-ar fi putut produce, precum și de

persoana și conduita făptuitorului.

Or, din

dispozițiile legale rezultă că la aprecierea gradului de pericol social concret

al faptei, instanța este obligata să aibă în vedere în ansamblu circumstanțele

reale ale faptei și personale ale inculpatului și nu doar să se limiteze la

verificarea dispoziției incriminatorii.

Reținând vinovăția inculpatului se impune deci a se

verifica dacă în funcție de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de

scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă,

precum și de persoana și conduita făptuitorului, fapta pentru care este

cercetat prezintă gradul de pericol social necesar pentru existența

infracțiunii prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea

fiscală.

Raportat la aceste criterii, se reține că inculpatul a

săvârșit fapta în condițiile în care colectarea de fier vechi a fost

identificată ca unică sursă de venit pentru el și familia sa, că acesta are un

grad redus de instrucție, având doar 4 clase, este la prima abatere de natură

penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a avut o poziție procesuală

corespunzătoare, recunoscând fapta imputată, la care se adaugă valoarea relativ

redusă a prejudiciului cauzat bugetului de stat, în sumă de 1655 lei, condiții

în care tribunalul a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul D.J. nu prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiunii și pentru sancționarea acestuia

nu se impune aplicarea unei pedepse, procesul penal intentat împotriva sa,

atingând finalitatea de exemplaritate a legii penale.

Legat de

acesta aspect, raportat la ansamblul circumstanțelor reale și personale, la

conduita inculpatului atât anterior, cât și ulterior săvârșirii infracțiunii,

Tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse penale nu satisface finalitatea

legii penale, o sancțiune cu caracter administrativ fiind suficientă pentru

realizarea, în cazul concret dedus judecății, prevenției generale și speciale.

În considerarea

argumentației mai sus-expuse, Tribunalul a constatat că fapta inculpatului D.J.,

prin conținutul său concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu

prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și, în consecință, a

dispus achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. coroborat cu disp. art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. cu referire

la disp. art. 18

1

C. pen.

În baza disp. art. 18

1

alin. (3) cu referire la art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. a aplicat

inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 lei.

În ceea ce privește latura

civilă a cauzei, prima instanță a constatat că partea civilă ANAF prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice București s-a constituit parte civilă în cauză cu

suma de 1.655,72 lei, reprezentând impozit pe venit. Având în vedere că

pretențiile formulate de aceasta sunt întemeiate, instanța le-a admis,

dispunând, în temeiul disp. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu

disp. art. 998 C. civ., obligarea inculpatului la plata sumei de 1.665, 72 lei

cu dobânda legală prev. de art. 120 din O.G. nr. 92/2003, până la achitarea

integrală a debitului.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.”

În termenul prevăzut

de lege, partea civilă A.N.A.F – D.G.F.P Iași și procurorul au declarat apel

împotriva acestei sentințe penale.

În motivare procurorul

arată, în esență, că sentința penală este netemeinică, considerând că poziția

procesuală corespunzătoare, lipsa antecedentelor penale și faptul că singura

sursă de venit a inculpatului era colectarea fierului vechi, nu duce la

concluzia că fapta reținută în sarcina inculpatului nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni.

Partea civilă nu a

motivat apelul declarat.

Prin decizia penală nr.

166 din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel Iași – Secția Penală și pentru Cauze

cu Minori a respins, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și partea

civilă ANAF – Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței

penale nr. 122 din 2 aprilie 2012 a Tribunalului Iași, pe care a menținut-o.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a apreciat că faptele comise de inculpat au adus

atingere minimă valorilor apărate de lege și nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni, iar latura civilă a cauzei a fost corect

soluționată.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de

Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, care a

solicitat, prin motivele scrise depuse la dosar, luarea măsurilor asiguratorii

asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei de

1655,72 lei, cu dobânda legală prev. de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind

Codul de procedură fiscală.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art.

385

6

alin. (2) C. proc. pen., în baza căruia instanța de recurs

examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat de partea

civilă nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce

urmează:

Reține Înalta Curte

că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a

realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator

administrat în cele două faze ale procesului penal încadrarea juridică dată

faptei este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind

instanța de fond modul în care se impune sancționarea inculpatului pentru fapta

comisă.

Astfel, rezultă din

probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și

nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că fapta inculpatului D.J. care,

în perioada anului 2009, a realizat venituri suplimentare din comercializarea

deșeurilor feroase, pe care nu le-a declarat la ANAF– Direcția Generală a

Finanțelor Publice Iași, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor

fiscale, producând un prejudiciu statului român în valoare de 1655,72 lei, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. și

ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen.

Referitor la recursul

declarat de partea civilă, Înalta Curte constată că daunele solicitate de

aceasta au fost acordate.

Cu privire la

instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile

ale inculpatului, în mod justificat nu a fost luată această măsură întrucât nu

au fost identificate astfel de bunuri.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta parte civilă la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a

Finanțelor Publice Iași împotriva deciziei penale nr. 166 din 13 noiembrie 2012

a Curții de Apel Iași – Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, privind pe

intimatul inculpat D.J.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatul inculpat D.J., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei

de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi

01

martie 2013

.