ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 759/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 759/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
122 din 2 aprilie 2012, Tribunalul Iași a dispus următoarele:
„În baza disp.
art.
11
pct.
2
lit.
a) C.
p
roc
.
p
en
. raportat la
art.
10
lit. b
1
) C.
p
roc
.
p
en
. cu referire la
art.
18
1
C. pen
.
achită pe inculpatul
D.J.
, sub aspectul
săvârșirii infracțiunii de „evaziune fiscală” prev. și ped. de
art.
9
alin.
(1)
lit.
a) din Legea
nr.
241/2005 cu aplicarea
disp.
art.
41
alin.
(2) C.
pen.
Î
n baza
art.
18
1
alin
.
(
3
)
cu referire la
art.
91
alin.
(1)
lit. c)
C. pen. aplică
inculpatului amenda administrativa in cuantum de 500 lei.
În baza disp.
art.
14 și
art.
346
C. proc.
pen.
coroborat cu disp.
art.
998 C.
civ
.
obligă inculpatul
D.J.
să plătească părții
civile Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a
Finanțelor Publice a jud.
Iași
suma de 1.655,72 lei cu dobânda legală prevăzută de
art.
120 din O
.
G
.
nr.
92/2003.
În baza art. 192 alin.
(1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei
cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 200
lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului (delegația nr.
4304/2012) avansat inițial către Baroul Iași din fondurile speciale ale
Ministerului Justiției.”
Pentru a hotărî
astfel, Tribunalul Iași a reținut următoarele:
„În fapt, inculpatul D.J.
nu are o ocupație stabilă și nu primește de la Primăria comunei Voinești nici un ajutor social lunar, neavând practic nici o sursă de venit.
În aceste condiții pentru a putea asigura existența familiei sale, inculpatul
s-a deplasat în mai multe rânduri, cu căruța, prin satele limitrofe orașului
Iași, achiziționând de la diverse persoane, la prețuri mici, deșeuri metalice
feroase și neferoase, pe care le-a comercializat ulterior la SC R. SA Iași –
Punctul de colectare Tomești. De la societatea achizitoare au fost ridicate un
număr de 14 adeverințe de primire și plată, care au fost anexate în xerocopie
la dosarul cauzei.
Din adresa nr. 48354
din 30 noiembrie 2010 a Direcției Generale a Finanțelor publice Iași rezultă
faptul că inculpatul nu a depus nici o declarație de venit în anul fiscal 2009,
iar din adresa nr. AIF/2592 din 09 februarie 2011, ANAF Iași – Administrația
Finanțelor Publice Comunale Iași a precizat că impozitul pe venitul realizat
datorat de către inculpat este în sumă de 2.535,08 lei.
Din cuprinsul
formularului de adeverință de primire și plată rezultă că se face distincție
între materialele feroase predate din gospodăria proprie și cele predate din
„alte surse”, veniturile obținute pentru cele din a doua categorie fiind
reținute la sursă din valoarea brută, motiv pentru care inculpatul le-a
declarat ca fiind din prima categorie, „din gospodăria proprie”, semnând și
certificând astfel în dreptul rubricii respective un neadevăr, tocmai pentru a
eluda impozitarea.
Agentul economic
achizitor (SC R. SA Iași) a menționat în cuprinsul adeverinței proveniența
deșeului declarată de către deținătorul deșeului, în conformitate cu
dispozițiile art. 5 lit. f) din O.U.G. nr. 16/2001 privind gestionarea
deșeurilor reciclabile, astfel încât inculpatul cunoștea obligația sa de a
declara proveniența reală a materialului predat, având în vedere și activitatea
sa de colectare/predare cu caracter de continuitate în anul 2009.
Prin adresa nr. 8133
din 18 ianuarie 2011 a ANAF Iași – Administrația Finanțelor Publice Comunale
Iași, a comunicat că în evidența sa, D.J. nu figurează cu venituri realizate în
anul 2009.
Prin adresa nr. 570
din 19 ianuarie 2011 a Instituției prefectului județului Iași, s-a comunicat că
D.J. nu figurează în evidențele instituției ca persoana fizică autorizată să
colecteze deșeuri industriale reciclabile.
Fiind audiat în faza
urmăririi penale, inculpatul a recunoscut fapta comisă, motivând săvârșirea ei
prin necesitatea asigurării traiului zilnic al familiei sale.
Audierea inculpatului
nu s-a putut realiza în faza cercetării judecătorești, acesta nerăspunzând la
chemările instanței.
Situația de fapt așa
cum a fost reținută de instanță se probează cu ansamblul probator administrat
în cauză: sesizarea penală din oficiu nr. 2660003 din 03 ianuarie 2011 făcută
de Postul de Poliție Transporturi Feroviare Socola Iași; procesul verbal din 15
decembrie 2010 de verificare la sediul SC R. SA Iași a celor 17 adeverințe de
predare/plată a deșeurilor metalice în cursul anului 2009; dovada de ridicare a
copiilor xerox ale celor 14 adeverințe; copiile adeverințelor de primire și
plată din care rezultă că societatea nu a reținut și virat în anul 2009 impozit
pe venit de 16 % de la persoanele fizice care au declarat deșeurile ca fiind
din gospodăria proprie; cazierul inculpatului; declarațiile inculpatului date
în faza urmăririi penale prin care acesta a recunoscut integral comiterea
faptei.
Din coroborarea
materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut că din
activitatea de colectare a deșeurilor, inculpatul a obținut venituri totale în
valoare de 10.348,27 lei iar prin ascunderea provenienței reale a deșeurilor
metalice predate în mod repetat în cursul anului 2009 la SC R. SA Iași, acesta
s-a sustras de la plata sumei de 1.655,72 lei cu titlu de impozit pe venit.
Examinând fapta
inculpatului sub raportul încadrării sale juridice, Tribunalul a reținut că
infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, a fost săvârșită cu
vinovăție și este prevăzută de legea penal.
Din considerentele ce
preced, tribunalul a reținut că ultimele două condiții impuse de disp. art. 17
C. pen. sunt îndeplinite.
Pentru a verifica
îndeplinirea primei condiții, cea referitoare la pericolul social, tribunalul a
reținut că, potrivit art. 18 C. pen., prezintă pericol social, în înțelesul
legii penale orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia
dintre valorile arătate în art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară
aplicarea unei pedepse.
La polul opus, în
conf. cu art. 18
1
C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută
de legea penală „ dacă prin atingerea minimă adusă, uneia din valorile apărate
de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de
importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni”.
La stabilirea în
concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de
săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost
comisă, de urmarea produsă, sau care s-ar fi putut produce, precum și de
persoana și conduita făptuitorului.
Or, din
dispozițiile legale rezultă că la aprecierea gradului de pericol social concret
al faptei, instanța este obligata să aibă în vedere în ansamblu circumstanțele
reale ale faptei și personale ale inculpatului și nu doar să se limiteze la
verificarea dispoziției incriminatorii.
Reținând vinovăția inculpatului se impune deci a se
verifica dacă în funcție de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de
scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă,
precum și de persoana și conduita făptuitorului, fapta pentru care este
cercetat prezintă gradul de pericol social necesar pentru existența
infracțiunii prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea
fiscală.
Raportat la aceste criterii, se reține că inculpatul a
săvârșit fapta în condițiile în care colectarea de fier vechi a fost
identificată ca unică sursă de venit pentru el și familia sa, că acesta are un
grad redus de instrucție, având doar 4 clase, este la prima abatere de natură
penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a avut o poziție procesuală
corespunzătoare, recunoscând fapta imputată, la care se adaugă valoarea relativ
redusă a prejudiciului cauzat bugetului de stat, în sumă de 1655 lei, condiții
în care tribunalul a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul D.J. nu prezintă
gradul de pericol social al unei infracțiunii și pentru sancționarea acestuia
nu se impune aplicarea unei pedepse, procesul penal intentat împotriva sa,
atingând finalitatea de exemplaritate a legii penale.
Legat de
acesta aspect, raportat la ansamblul circumstanțelor reale și personale, la
conduita inculpatului atât anterior, cât și ulterior săvârșirii infracțiunii,
Tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse penale nu satisface finalitatea
legii penale, o sancțiune cu caracter administrativ fiind suficientă pentru
realizarea, în cazul concret dedus judecății, prevenției generale și speciale.
În considerarea
argumentației mai sus-expuse, Tribunalul a constatat că fapta inculpatului D.J.,
prin conținutul său concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu
prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și, în consecință, a
dispus achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.
pen. coroborat cu disp. art. 10 lit. b
1
) C. proc. pen. cu referire
la disp. art. 18
1
C. pen.
În baza disp. art. 18
1
alin. (3) cu referire la art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. a aplicat
inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 lei.
În ceea ce privește latura
civilă a cauzei, prima instanță a constatat că partea civilă ANAF prin Direcția
Generală a Finanțelor Publice București s-a constituit parte civilă în cauză cu
suma de 1.655,72 lei, reprezentând impozit pe venit. Având în vedere că
pretențiile formulate de aceasta sunt întemeiate, instanța le-a admis,
dispunând, în temeiul disp. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu
disp. art. 998 C. civ., obligarea inculpatului la plata sumei de 1.665, 72 lei
cu dobânda legală prev. de art. 120 din O.G. nr. 92/2003, până la achitarea
integrală a debitului.
Văzând și disp. art. 192
alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.”
În termenul prevăzut
de lege, partea civilă A.N.A.F – D.G.F.P Iași și procurorul au declarat apel
împotriva acestei sentințe penale.
În motivare procurorul
arată, în esență, că sentința penală este netemeinică, considerând că poziția
procesuală corespunzătoare, lipsa antecedentelor penale și faptul că singura
sursă de venit a inculpatului era colectarea fierului vechi, nu duce la
concluzia că fapta reținută în sarcina inculpatului nu prezintă gradul de
pericol social al unei infracțiuni.
Partea civilă nu a
motivat apelul declarat.
Prin decizia penală nr.
166 din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel Iași – Secția Penală și pentru Cauze
cu Minori a respins, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și partea
civilă ANAF – Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței
penale nr. 122 din 2 aprilie 2012 a Tribunalului Iași, pe care a menținut-o.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de apel a apreciat că faptele comise de inculpat au adus
atingere minimă valorilor apărate de lege și nu prezintă gradul de pericol
social al unei infracțiuni, iar latura civilă a cauzei a fost corect
soluționată.
Împotriva acestei
decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de
Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, care a
solicitat, prin motivele scrise depuse la dosar, luarea măsurilor asiguratorii
asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei de
1655,72 lei, cu dobânda legală prev. de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală.
Criticile aduse nu
sunt fondate.
Analizând legalitatea
și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art.
385
6
alin. (2) C. proc. pen., în baza căruia instanța de recurs
examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385
9
C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 385
9
alin. (3) C. proc.
pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat de partea
civilă nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce
urmează:
Reține Înalta Curte
că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a
realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator
administrat în cele două faze ale procesului penal încadrarea juridică dată
faptei este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind
instanța de fond modul în care se impune sancționarea inculpatului pentru fapta
comisă.
Astfel, rezultă din
probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și
nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că fapta inculpatului D.J. care,
în perioada anului 2009, a realizat venituri suplimentare din comercializarea
deșeurilor feroase, pe care nu le-a declarat la ANAF– Direcția Generală a
Finanțelor Publice Iași, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor
fiscale, producând un prejudiciu statului român în valoare de 1655,72 lei, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. și
ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin.
(2) C. pen.
Referitor la recursul
declarat de partea civilă, Înalta Curte constată că daunele solicitate de
aceasta au fost acordate.
Cu privire la
instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile
ale inculpatului, în mod justificat nu a fost luată această măsură întrucât nu
au fost identificate astfel de bunuri.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte, în baza art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit.
b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă.
În temeiul art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta parte civilă la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a
Finanțelor Publice Iași împotriva deciziei penale nr. 166 din 13 noiembrie 2012
a Curții de Apel Iași – Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, privind pe
intimatul inculpat D.J.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din
oficiu pentru intimatul inculpat D.J., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei
de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi
01
martie 2013
.