ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 829/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 829/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului
de față constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 43 din 20 iunie 2012 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în
dosarul nr. 127/84/2012, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea
încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.
9 alin. (1) lit. b) și lit. c) din Legea nr. 241/2005,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea
prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea
nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. și art. 9
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41
alin. (2) C. pen., inculpata fiind
condamnată
la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu reținerea prev. art. 320
1
C. proc.
pen.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei
drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza
a ll-a și lit. b) C. pen.
Inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 6 luni
închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. în
condițiile art. 320
1
C. proc. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit.
a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C.
pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni
închisoare.
În
baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei
pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni. S-a atras atenția asupra
prevederilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat
executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b)
C. pen.
Inculpata
a fost obligată la plata sumei de 404.999 lei despăgubiri civile către Agenția
Națională de Administrare Fiscală București,
S-a menținut sechestrul asigurător aplicat asupra
imobilului notat în CF nr. 53116
-C1-U1 Zalău.
Inculpata a fost obligată la plata sumei de 800
lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima
instanță a reținut că prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă
Tribunalul Sălaj, inculpata H.C. a fost trimisă în
judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.
9 alin. (1) lit. b) și
c) din Legea
nr. 241/2005, reținându-se în fapt că aceasta în calitate de contabil la SC
C.C. SRL în perioada 2003-2004 a omis
înregistrarea în contabilitate a 8 facturi fiscale, înregistrând cheltuieli
fictive cauzând un prejudiciu de 404.999 lei din care
182.658 lei TVA,
iar 222.341 lei impozit pe profit.
În cursul urmăririi penale au fost administrate
următoarele probe: declarația
învinuitului C.l., declarațiile inculpatei
H.C., proces verbal din
3 decembrie 2008
întocmit de D.G.F.P. Sălaj, raport de expertiză contabilă judiciară, decizie
de impunere, raport de inspecție fiscal, raport de
constatare tehnico-științifică, extras
CF,
Înscrisuri, contestații depuse de SC C.C. SRL, contract de muncă din
6 martie 2000 fișa de cazier, proces verbal de
prezentare a materialului de
urmărire penală.
În ședința publică din data de 20 iunie 2012
inculpata a declarat că recunoaște în
totalitate comiterea faptei, că
își însușește prejudiciul cauzat și că se obliga să-l
recupereze în măsura posibilităților financiare și că solicita ca
judecata să se facă în
baza
probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, instanța urmând a proceda
la
judecarea cauzei conform art. 320
1
C. proc. pen.
În aceste condiții, coroborând toate probele
administrate de procuror, tribunalul a
reținut următoarea stare de fapt
și de drept:
Inculpata H.C. a fost angajată ca și contabilă la
SC C.C.
SRL, începând cu anul 2000,
iar în urma inspecției efectuate în anul 2008 s-a verificat
perioada 2003-2008. Conform declarațiilor inculpatei
ea a completat personal toate
jurnalele
de vânzări și cumpărări pe anii 2003-2004 și tot ea a centralizat sumele din
acestea,
de asemenea tot ea a completat deconturile de TVA.
În urma raportului de control fiscal efectuat
s-au reținut următoarele:
în
contabilitatea societății pe anii 2003-2004 au fost înregistrate cheltuieli mai
mari
decât cele care rezultau în baza documentelor justificative. Astfel
în jurnalele de
cumpărări care stau la baza
declarării TVA-ului deductibil au fost trecute alte sume decât
cele
corecte, care rezultă din documentele justificative. De exemplu, la pagina 3 în
jurnalul de cumpărări pe luna iunie 2003,
deși totalul corect al paginii este de 52893194 a fost trecut 62993194, iar la
pagina 4 totalul a fost de 16.295.250 si s-a trecut 61.295.250, în loc de
23.665.187 s-a trecut 3.564.187, etc. Aceste majorări fictive ale cheltuielilor
au
denaturat rezultatele financiare pe lună respectivă cu TVA
suplimentar de plată de
28.473 lei. În
același timp au fost mărite nejustificat cheltuielile deductibile cu suma de
149.270,44 lei ceea ce a dus la calcularea unui profit și implicit impozit pe
profit mai mic
.
Cu ocazia aceluiași
control au fost identificate un număr de 8 facturi fiscale emise
de
către SC C.C. SRL, în anii 2003-2004. Prin neînregistrarea acestor facturi s-a
ascuns un venit în suma de 42.004 în anul 2003 și 326.224 în anul 2004,
rezultând un impozit pe venit suplimentar. Inculpata recunoaște că i-au fost înmânate
aceste facturi de către administratorul societății, însă nu Ie-a înregistrat
din
neglijență. Dacă în jurnalele de vânzări
nu s-au înregistrat toate facturile, în jurnalele de cumpărături nu doar că
s-au înregistrat toate facturile, ci dimpotrivă au fost
intenționat majorate sumele finale, rezultând
astfel cheltuieli mai mari decât cele reale. În
total prin aceste
manopere s-a diminuat impozitul pe profit cu suma de 92.057 lei, iar decontările
de TVA au fost diminuate, în ceea ce privește TVA-ul datorat statului cu
suma de 69.963 lei, prejudiciul total cauzat
bugetului fiind de 404.999 lei.
Pentru
aceste fapte inculpata a fost trimisă în judecată pentru comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b)
și c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (
2) C. pen.
Însă, având în vedere faptul că infracțiunea
prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) este distinctă, sub aspectul laturii
obiective față de infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din
Legea
nr. 241/2005, s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei din
infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b)
și c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în
infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și art. 9 alin. (1) lit. c)
din Legea nr.
241/2005. De asemenea
având în vedere data comiterii faptelor, respectiv anul 2003 -
2004 s-a
reținut și aplicarea art. 13 C. pen.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere
persoana inculpatei, care a
recunoscut
fapta, vârsta acesteia, conduita corespunzătoare pe tot parcursul procesului
penal
și al urmăririi penale.
Împotriva
acestei sentințe a formulat apel în termen legal partea civilă Agenția
Națională de Administrare Fiscală București prin
D.G.F.P. Sălaj, solicitând admiterea
apelului
cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul obligării inculpatei
la plata
prejudiciului în sumă de
188.469 lei reprezentând impozit pe dividende precum și la plata
de dobânzi, majorări de întârziere și penalități
de întârziere aferente acestui debit,
calculate
de la data scadenței și până la plata efectivă a întregului prejudiciu și
obligarea
inculpatei la plata dobânzilor, majorărilor de întârziere și
penalităților de întârziere aferente prejudiciului în sumă de 404.999 lei,
calculate de asemenea de la data scadenței și până la plata efectivă a
întregului prejudiciu.
S-a
arătat în motivare că între prejudiciul cauzat bugetului de stat și fapta
inculpatei există raport de cauzalitate, astfel că aceasta trebuie obligată la
plata întregului prejudiciu, conform constituirii de parte civilă din dosar.
Inculpata avea obligația de a achita impozitul pe
dividende aferent sumei de
1.177.934,08
lei repartizată în luna ianuarie 2008 până la data de 25 februarie 2008, clar
aceasta nu a achitat suma de 188.469 lei
reprezentând impozit pe dividende.
De asemenea conform art. 119 și art. 120, art. 120
1
din O.U.G. nr. 92/2003 inculpata
datorează
și accesorii (dobânzi - denumite anterior majorări de întârziere - și
penalități
de întârziere).
Prin decizia penală nr. 193/A/2012 din 12
noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj -
Secția Penală și de Minori a
respins ca nefondat apelul declarat de către Agenția
Națională de Administrare Fiscală București prin D.G.F.P. Sălaj,
împotriva sentinței penale
nr. 43 din 20 iunie 2012 a Tribunalului
Sălaj.
Pentru a decide astfel a reținut că prin rechizitoriul
din data de 7 noiembrie 2011 inculpata
H.C.
a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev.
de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005,
reținându-se că în calitate de contabil al SC C.C. SRL în perioada 2003-2004 a
omis înregistrarea în contabilitate a
8 facturi fiscale, respectiv a
înregistrat cheltuieli fictive, cauzând un prejudiciu de
404.9999 lei, din care 182,658 lei TVA și 222.341
lei impozit pe profit.
Prin
același rechizitoriu la cap. V s-a menționat că Agenția Națională de
Administrare Fiscală București prin D.G.F.P. Sălaj
s-a constituit parte civilă cu suma de
593.468
lei, reprezentând obligații fiscale datorate bugetului de stat, din care suma
de
1888,469 lei reprezintă impozit pe dividende, însă plata dividendelor
fără a reține
impozitul aferent nu
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 alin.
(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, deoarece nu constituie operațiune
comercială sau venit
înregistrat de
societate și nu sunt întrunite nici cerințele cumulative ale infracțiunii prev.
de
art. 6 din Legea nr. 24/2005,
motiv pentru care prejudiciul cauzat se diminuează cu suma
de 188.469
lei.
S-a mai reținut că rechizitoriul trebuie să fie
exact în precizarea prejudiciului și a
elementelor
care îl compun mai ales în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală în care
recuperarea prejudiciului are efecte în planul
răspunderii penale, pentru ca inculpatul să
cunoască sumele pe care le are de recuperat în cazul în care dorește să
beneficieze de
prevederile legale
mai favorabile și pentru a nu i se încălca dreptul la apărare.
Având în vedere faptul că în prezenta cauză
Parchetul a reținut că prejudiciul cauzat de inculpată este în sumă de 404.999
lei și pentru acest prejudiciu a dispus
trimiterea în judecată a inculpatei H.C., nu se poate da curs
solicitării părții
civile de a fi
obligată inculpata și la plata sumei de 188.469 lei menționată în procesul
verbal
din 28 noiembrie 2008.
Referitor la solicitarea apelantei de a fi
obligată inculpata la plata dobânzilor, majorărilor de întârziere și
penalităților de întârziere aferente prejudiciului în sumă de
404.999 lei, calculate de la data scadenței și
până la plata efectivă a întregului prejudiciu,
Curtea de Apel Cluj a constatat că în cursul urmăririi penale Agenția
Națională de
Administrare Fiscală
București prin D.G.F.P. Sălaj s-a constituit parte civilă (f.25 dosar u.p.)
cu suma de 593.468 lei, reprezentând TVA în sumă de
182.658 lei, impozit pe profit în
sumă
de 222.341 lei și impozit pe dividende în sumă de 188.469 lei, fără a solicita
și
accesorii,
iar ulterior nu a mai făcut nicio precizare.
Împotriva
deciziei
penale nr. 193/A/2012 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel
Cluj - Secția Penală și de Minori a declarat
recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția
Generală a Finanțelor Publice Sălaj.
În motivele formulate în scris, recurenta a
solicitat admiterea recursului, obligarea
inculpatei la plata prejudiciului în sumă de totală de 593.4.68 lei,
prejudiciu produs prin
săvârșirea
unor fapte de evaziune fiscală precum și la plata dobânzilor, majorărilor de
întârziere
aferente, conform codului de procedură fiscală.
Examinând hotărârile atacate prin prisma
recursului formulat de recurenta parte
civilă,
înalta Curte constată că nu este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate
în
continuare.
Având în vedere aceste considerente, înalta Curte constată că
intenția de a diminua plata impozitului pe profit este certă
;
din
moment ce plata acestuia este
consecința
inevitabilă și evidentă a neevidențierii în actele contabile a operațiunilor
comerciale efectuate de către inculpată
respectiv, omisiunea de a înregistra în evidențele
contabile un număr de 8 facturi fiscale. În
speță, de asemenea, este dovedit scopul
sustragerii inculpatei de la
îndeplinirea obligațiilor bugetare și în egală măsură
înregistrarea de cheltuieli mai mari decât cele care rezultau în urma
documentelor
justificative constând
în greșeli de calcul în jurnalele de cumpărături pe diverse luni
înregistrându-se
astfel sume mai mari.
Se mai constată că referitor la adăugarea
penalităților și majorărilor de întârziere până la data efectuării integrale a
plății se constată că acestea nu au caracterul unui
prejudiciu cert deoarece în cazul obligațiilor
fiscale stabilite prin hotărâre judecătorească
plata devine exigibilă după rămânerea definitivă a hotărârii - termenul
de scadență
constituind, potrivit prevederilor art. 120 și 120
1
C. proc. fisc., momentul în raport cu care se calculează dobânzile și
penalitățile, până la data stingerii datoriei.
Astfel,
înalta Curte mai reține că una dintre condițiile exercitării acțiunii civile
este
aceea ca prejudiciul să fie cert,
condiție care impune ca acțiunea civilă să fie exercitată
pentru
recuperarea unui prejudiciu sigur, atât sub aspectul existenței sale cât și sub
aspectul posibilităților de evaluare.
Prejudiciul este cert în cazul în care este constatat și
este actual. Nu
se omite aprecierea cu privire la faptul că poate fi cert însă și un prejudiciu
viitor în ipoteza în care este susceptibil de evaluare.
Astfel
în mod just ambele instanțe au decis ca inculpata să fie obligată la plata
sumei de 404.999 lei despăgubiri civile către Agenția Națională de Administrare
Fiscală București și nu suma de 593.468 lei așa cum solicită recurenta.
Față de aceste considerente, înalta Curte în
temeiul art. 385
15
alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
, va
respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de
Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj împotriva
deciziei penale nr. 193/A/2012 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj - Secția
Penală și de Minori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare
Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj împotriva deciziei
penale nr. 193/A/2012 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj - Secția
Penală și de Minori.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată H.C., în sumă de 200
lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile
judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Agenția Națională
de Administrare Fiscală - Direcția Generala a Finanțelor Publice Sălaj, rămân
în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 7 martie 2013.