ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 829/2013

Asupra recursului de față constată următoarele: Prin sentința penală nr. 43 din 20 iunie 2012 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr. 127/84/2012, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., inculpata fiind condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu reținerea prev. art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 71 C. pen.

s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. Inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. în condițiile art. 320 1 C. proc. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni. S-a atras atenția asupra prevederilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. Inculpata a fost obligată la plata sumei de 404.999 lei despăgubiri civile către Agenția Națională de Administrare Fiscală București, S-a menținut sechestrul asigurător aplicat asupra imobilului notat în CF nr. 53116 -C1-U1 Zalău. Inculpata a fost obligată la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpata H.C. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, reținându-se în fapt că aceasta în calitate de contabil la SC C.C.

SRL în perioada 2003-2004 a omis înregistrarea în contabilitate a 8 facturi fiscale, înregistrând cheltuieli fictive cauzând un prejudiciu de 404.999 lei din care 182.658 lei TVA, iar 222.341 lei impozit pe profit. În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: declarația învinuitului C.l., declarațiile inculpatei H.C., proces verbal din 3 decembrie 2008 întocmit de D.G.F.P. Sălaj, raport de expertiză contabilă judiciară, decizie de impunere, raport de inspecție fiscal, raport de constatare tehnico-științifică, extras CF, Înscrisuri, contestații depuse de SC C.C. SRL, contract de muncă din 6 martie 2000 fișa de cazier, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

În ședința publică din data de 20 iunie 2012 inculpata a declarat că recunoaște în totalitate comiterea faptei, că își însușește prejudiciul cauzat și că se obliga să-l recupereze în măsura posibilităților financiare și că solicita ca judecata să se facă în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, instanța urmând a proceda la judecarea cauzei conform art. 320 1 C. proc. pen. În aceste condiții, coroborând toate probele administrate de procuror, tribunalul a reținut următoarea stare de fapt și de drept: Inculpata H.C. a fost angajată ca și contabilă la SC C.C. SRL, începând cu anul 2000, iar în urma inspecției efectuate în anul 2008 s-a verificat perioada 2003-2008. Conform declarațiilor inculpatei ea a completat personal toate jurnalele de vânzări și cumpărări pe anii 2003-2004 și tot ea a centralizat sumele din acestea, de asemenea tot ea a completat deconturile de TVA.

În urma raportului de control fiscal efectuat s-au reținut următoarele: în contabilitatea societății pe anii 2003-2004 au fost înregistrate cheltuieli mai mari decât cele care rezultau în baza documentelor justificative. Astfel în jurnalele de cumpărări care stau la baza declarării TVA-ului deductibil au fost trecute alte sume decât cele corecte, care rezultă din documentele justificative. De exemplu, la pagina 3 în jurnalul de cumpărări pe luna iunie 2003, deși totalul corect al paginii este de 52893194 a fost trecut 62993194, iar la pagina 4 totalul a fost de 16.295.250 si s-a trecut 61.295.250, în loc de 23.665.187 s-a trecut 3.564.187, etc. Aceste majorări fictive ale cheltuielilor au denaturat rezultatele financiare pe lună respectivă cu TVA suplimentar de plată de 28.473 lei.

În același timp au fost mărite nejustificat cheltuielile deductibile cu suma de 149.270,44 lei ceea ce a dus la calcularea unui profit și implicit impozit pe profit mai mic . Cu ocazia aceluiași control au fost identificate un număr de 8 facturi fiscale emise de către SC C.C. SRL, în anii 2003-2004. Prin neînregistrarea acestor facturi s-a ascuns un venit în suma de 42.004 în anul 2003 și 326.224 în anul 2004, rezultând un impozit pe venit suplimentar. Inculpata recunoaște că i-au fost înmânate aceste facturi de către administratorul societății, însă nu Ie-a înregistrat din neglijență. Dacă în jurnalele de vânzări nu s-au înregistrat toate facturile, în jurnalele de cumpărături nu doar că s-au înregistrat toate facturile, ci dimpotrivă au fost intenționat majorate sumele finale, rezultând astfel cheltuieli mai mari decât cele reale.

În total prin aceste manopere s-a diminuat impozitul pe profit cu suma de 92.057 lei, iar decontările de TVA au fost diminuate, în ceea ce privește TVA-ul datorat statului cu suma de 69.963 lei, prejudiciul total cauzat bugetului fiind de 404.999 lei. Pentru aceste fapte inculpata a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. ( 2) C. pen. Însă, având în vedere faptul că infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) este distinctă, sub aspectul laturii obiective față de infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

De asemenea având în vedere data comiterii faptelor, respectiv anul 2003 - 2004 s-a reținut și aplicarea art. 13 C. pen. La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere persoana inculpatei, care a recunoscut fapta, vârsta acesteia, conduita corespunzătoare pe tot parcursul procesului penal și al urmăririi penale. Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București prin D.G.F.P.

Sălaj, solicitând admiterea apelului cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul obligării inculpatei la plata prejudiciului în sumă de 188.469 lei reprezentând impozit pe dividende precum și la plata de dobânzi, majorări de întârziere și penalități de întârziere aferente acestui debit, calculate de la data scadenței și până la plata efectivă a întregului prejudiciu și obligarea inculpatei la plata dobânzilor, majorărilor de întârziere și penalităților de întârziere aferente prejudiciului în sumă de 404.999 lei, calculate de asemenea de la data scadenței și până la plata efectivă a întregului prejudiciu. S-a arătat în motivare că între prejudiciul cauzat bugetului de stat și fapta inculpatei există raport de cauzalitate, astfel că aceasta trebuie obligată la plata întregului prejudiciu, conform constituirii de parte civilă din dosar.

Inculpata avea obligația de a achita impozitul pe dividende aferent sumei de 1.177.934,08 lei repartizată în luna ianuarie 2008 până la data de 25 februarie 2008, clar aceasta nu a achitat suma de 188.469 lei reprezentând impozit pe dividende. De asemenea conform art. 119 și art. 120, art. 120 1 din O.U.G. nr. 92/2003 inculpata datorează și accesorii (dobânzi - denumite anterior majorări de întârziere - și penalități de întârziere). Prin decizia penală nr. 193/A/2012 din 12 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Penală și de Minori a respins ca nefondat apelul declarat de către Agenția Națională de Administrare Fiscală București prin D.G.F.P. Sălaj, împotriva sentinței penale nr. 43 din 20 iunie 2012 a Tribunalului Sălaj.

Pentru a decide astfel a reținut că prin rechizitoriul din data de 7 noiembrie 2011 inculpata H.C. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, reținându-se că în calitate de contabil al SC C.C. SRL în perioada 2003-2004 a omis înregistrarea în contabilitate a 8 facturi fiscale, respectiv a înregistrat cheltuieli fictive, cauzând un prejudiciu de 404.9999 lei, din care 182,658 lei TVA și 222.341 lei impozit pe profit. Prin același rechizitoriu la cap. V s-a menționat că Agenția Națională de Administrare Fiscală București prin D.G.F.P.

Sălaj s-a constituit parte civilă cu suma de 593.468 lei, reprezentând obligații fiscale datorate bugetului de stat, din care suma de 1888,469 lei reprezintă impozit pe dividende, însă plata dividendelor fără a reține impozitul aferent nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, deoarece nu constituie operațiune comercială sau venit înregistrat de societate și nu sunt întrunite nici cerințele cumulative ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 24/2005, motiv pentru care prejudiciul cauzat se diminuează cu suma de 188.469 lei.

S-a mai reținut că rechizitoriul trebuie să fie exact în precizarea prejudiciului și a elementelor care îl compun mai ales în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală în care recuperarea prejudiciului are efecte în planul răspunderii penale, pentru ca inculpatul să cunoască sumele pe care le are de recuperat în cazul în care dorește să beneficieze de prevederile legale mai favorabile și pentru a nu i se încălca dreptul la apărare.

Având în vedere faptul că în prezenta cauză Parchetul a reținut că prejudiciul cauzat de inculpată este în sumă de 404.999 lei și pentru acest prejudiciu a dispus trimiterea în judecată a inculpatei H.C., nu se poate da curs solicitării părții civile de a fi obligată inculpata și la plata sumei de 188.469 lei menționată în procesul verbal din 28 noiembrie 2008. Referitor la solicitarea apelantei de a fi obligată inculpata la plata dobânzilor, majorărilor de întârziere și penalităților de întârziere aferente prejudiciului în sumă de 404.999 lei, calculate de la data scadenței și până la plata efectivă a întregului prejudiciu, Curtea de Apel Cluj a constatat că în cursul urmăririi penale Agenția Națională de Administrare Fiscală București prin D.G.F.P.

Sălaj s-a constituit parte civilă (f.25 dosar u.p.) cu suma de 593.468 lei, reprezentând TVA în sumă de 182.658 lei, impozit pe profit în sumă de 222.341 lei și impozit pe dividende în sumă de 188.469 lei, fără a solicita și accesorii, iar ulterior nu a mai făcut nicio precizare. Împotriva deciziei penale nr. 193/A/2012 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj - Secția Penală și de Minori a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj. În motivele formulate în scris, recurenta a solicitat admiterea recursului, obligarea inculpatei la plata prejudiciului în sumă de totală de 593.4.68 lei, prejudiciu produs prin săvârșirea unor fapte de evaziune fiscală precum și la plata dobânzilor, majorărilor de întârziere aferente, conform codului de procedură fiscală.

Examinând hotărârile atacate prin prisma recursului formulat de recurenta parte civilă, înalta Curte constată că nu este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Având în vedere aceste considerente, înalta Curte constată că intenția de a diminua plata impozitului pe profit este certă ; din moment ce plata acestuia este consecința inevitabilă și evidentă a neevidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate de către inculpată respectiv, omisiunea de a înregistra în evidențele contabile un număr de 8 facturi fiscale. În speță, de asemenea, este dovedit scopul sustragerii inculpatei de la îndeplinirea obligațiilor bugetare și în egală măsură înregistrarea de cheltuieli mai mari decât cele care rezultau în urma documentelor justificative constând în greșeli de calcul în jurnalele de cumpărături pe diverse luni înregistrându-se astfel sume mai mari.

Se mai constată că referitor la adăugarea penalităților și majorărilor de întârziere până la data efectuării integrale a plății se constată că acestea nu au caracterul unui prejudiciu cert deoarece în cazul obligațiilor fiscale stabilite prin hotărâre judecătorească plata devine exigibilă după rămânerea definitivă a hotărârii - termenul de scadență constituind, potrivit prevederilor art. 120 și 120 1 C. proc. fisc., momentul în raport cu care se calculează dobânzile și penalitățile, până la data stingerii datoriei. Astfel, înalta Curte mai reține că una dintre condițiile exercitării acțiunii civile este aceea ca prejudiciul să fie cert, condiție care impune ca acțiunea civilă să fie exercitată pentru recuperarea unui prejudiciu sigur, atât sub aspectul existenței sale cât și sub aspectul posibilităților de evaluare.

Prejudiciul este cert în cazul în care este constatat și este actual. Nu se omite aprecierea cu privire la faptul că poate fi cert însă și un prejudiciu viitor în ipoteza în care este susceptibil de evaluare. Astfel în mod just ambele instanțe au decis ca inculpata să fie obligată la plata sumei de 404.999 lei despăgubiri civile către Agenția Națională de Administrare Fiscală București și nu suma de 593.468 lei așa cum solicită recurenta. Față de aceste considerente, înalta Curte în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. , va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj împotriva deciziei penale nr. 193/A/2012 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj - Secția Penală și de Minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj împotriva deciziei penale nr. 193/A/2012 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj - Secția Penală și de Minori. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată H.C., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generala a Finanțelor Publice Sălaj, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2013.