ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3222/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3222/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 9/P din

31

ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția penală, s-a dispus

condamnarea inculpatei S.E. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

a) art. 6 din Legea nr. 241/2005, republicată,

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76

alin. (1) lit. e) teza a II-a C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen., la pedeapsa de 500 RON amendă penală;

b) art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005,

republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare;

c) art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005,

republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare;

d) art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005,

republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare;

e) art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1)

lit. e) teza ultimă C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.,

la pedeapsa de 400 RON amendă penală;

f) art. 43 din Legea nr. 82/1991, republicată,

cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) teza ultimă C. pen. și

cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., la pedeapsa de 1 lună închisoare

și

g) art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990,

republicată, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a

constatat că infracțiunile se află în concurs real și, în temeiul art. 34 lit.

b) și e) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai

grea, cea de 3 luni închisoare.

În

temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În

temeiul art. 81 alin. (1) și (2), art. 82 C. pen. și art.

71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

de 3 luni închisoare, precum și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare

de 2 ani și 3 luni.

În

temeiul art. 447 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării

condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni.

În

temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la

art. 14 C. proc. pen., cu aplicarea art. 119 alin. (1) și art. 120 C. proc.

fisc., republicat, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea

civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor

Publice Neamț, fiind obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente

SC F.G. SRL, să plătească statului suma de 40.368,30 RON cu titlu de creanțe fiscale

datorate la bugetul consolidat al statului, precum și accesoriile fiscale calculate

până la data plății efective a creanțelor fiscale principale.

În

temeiul art. 163 și art. 353 C. proc. pen., s-a menținut sechestrul

asigurător instituit de executorul judecătoresc B.I. asupra bunului imobil - teren

forestier în suprafață de 10.000 m.p., prin procesul-verbal de sechestru asigurător

din data de 08 decembrie 2011 privind dosarul de executare nr. 78/2011.

În

temeiul art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., a fost obligă

inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F.G. SRL să plătească

statului suma de 1.000 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Bicaz nr. 731/P/2008 din 28 aprilie 2010 s-a dispus punerea în mișcare

a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei S.E. pentru săvârșirea

infracțiunilor de evaziune fiscală, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals

la legea contabilității și folosirea cu rea-credință bunurilor societății în scop

contrar intereselor acesteia, fapte prevăzute și pedepsite de art. 6, art. 9

alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005, privind prevenirea și combaterea

evaziunii fiscale; art. 290 alin. (1) C. pen.; art. 43 din Legea nr. 82/1991 și

art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, toate cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că: 1. a reținut

și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, sumele reprezentând

contribuții sau impozitele cu reținere la sursă, până la data de 29 iunie 2009;

contabile a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate, precum

și evidențierea în actele contabile a cheltuielilor ce nu au avut la bază operațiuni

reale; 3. a completat în fals la toate rubricile și a semnat facturile fiscale seria

W nr. 1-2, nr. 6, seria X nr. 3-4 și chitanțele în numerar cu seriile Y nr. 1, Z

nr. 4, Z nr. 3, Q nr. 90 și seria Y nr. 80; 4. a efectuat cu știință înregistrări

inexacte, ceea ce a avut drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor

și rezultatelor financiare, făcute cu scopul de a reduce veniturile încasate, relevându-se

astfel un venit mai redus decât cel realizat, cu consecința diminuării obligațiilor

fiscale; 5. a folosit cu rea-credință bunurile societății în scop contrar intereselor

acesteia.

Prin sentința penală

nr. 244 din 20 decembrie 2011 a Judecătoriei

Bicaz, pronunțată în Dosarul nr. 1366/188/2010, inculpata S.E. a fost condamnată

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 6, 9

alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005, art. 272 pct. 2 din Legea nr.

31/1990 a societăților comerciale, toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 33 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen., la pedeapsa

de 1.500 RON amendă penală.

S-a atras atenția inculpatei asupra prev.

art. 63

1

C. pen. a căror nerespectare are ca urmare înlocuirea pedepsei

amenzii penale cu pedeapsa închisorii.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 și art. 1000

alin. (3) C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț

și a fost obligată inculpata S.E., în solidar cu partea responsabilă civilmente

SC F.G. SRL, la plata sumei de 40.818 RON, actualizată și recalculată la data plății

efective, reprezentând impozite cu reținere la surse reținute și nevărsate și alte

daune produse statului prin infracțiunile pentru care a fost condamnată.

În

baza art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., a fost obligată

inculpata la plata, în solidar cu partea responsabilă civilmente, a sumei de 500

RON cu cheltuieli judiciare către stat.

A fost menținut sechestrul asigurător instituit

de executorul judecătoresc B.I. prin procesul-verbal de sechestru asigurător din

08 decembrie 2011, din dosarul de executare nr. 78/2011, asupra terenului forestier

în suprafață de 10.000 m.p.

Prin decizia penală

nr. 117 din 20 septembrie 2012 a Curții

de Apel Bacău, s-a declinat competența de soluționare a apelurilor declarate de

Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz și de partea civilă Ministerul Finanțelor

Publice - Agenția Națională și de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale

nr. 244 din 20 decembrie 2011 a Judecătoriei Bicaz, în favoarea Tribunalului Neamț,

secția penală.

Prin decizia penală

nr. 3/A din 08 noiembrie 2012 a Tribunalului

Neamț, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., au fost admise apelurile

declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz și de partea civilă Ministerul

Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală

a Finanțelor Publice Neamț, împotriva sentinței penale nr. 244 din 20 decembrie

2011 a Judecătoriei Bicaz, a fost desființată în totalitate sentința atacată și

s-a trimis cauza spre soluționare în primă instanță Tribunalului Neamț, secția penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului

Neamț, secția penală, sub nr. 5785/103/2012.

La termenul din 24 ianuarie 2013 a fost

înregistrată cererea inculpatei, formulată prin apărător, în sensul judecării cauzei

în procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

Ca urmare, s-a procedat la audierea inculpatei

care a arătat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul

de sesizare, că își însușește probele administrate în urmărirea penală și că nu

solicită administrarea de probe în cercetarea judecătorească.

În

consecință, constatând întrunite condițiile prev. de art.

320

1

C. proc. pen., prin încheierea de ședință din 24 ianuarie 2013,

Tribunalul Neamț a admis cererea inculpatei pentru judecarea cauzei în procedura

simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

În

acest context, analizând probele administrate în dosarul de

urmărire penală nr. 731/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, declarațiile

de recunoaștere ale inculpatei, precum și susținerile părților, conform dispozițiilor

art. 320

1

alin. (2), raportat la art. 340 și art. 431 C. proc. pen.,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 16 iulie 2008,

lucrătorii de poliție din cadrul I.PJ.

Neamț - Serviciul de Investigare a Fraudelor, s-au sesizat din oficiu cu privire

la faptul că inculpata S.E., în calitate de administrator al SC F.G. SRL, cu sediul

în Poiana Teiului, jud. Neamț, în perioada 2006-2007, a comercializat diferite cantități

de material lemnos către SC M.P. SRL Grințieș, SC G.F. SRL Grințieș și SC D.

SRL, pentru care a falsificat exemplarul 2 al facturilor fiscale încheiate, cu scopul

de a diminua impozitul pe venit și de a se sustrage de la plata impozitelor și taxelor

aferente, datorate bugetului consolidat al statului.

De asemenea, în luna mai 2007, a comercializat

material lemnos către firma SC O. SRL Vaslui și a aplicat forma simplificată de

taxare inversă, deși cumpărătorul nu era plătitor de T.V.A. În acest mod, nu a colectat

și nu a achitat la bugetul de stat T.V.A. în valoare de 1.701,48 RON.

La data de 30 iunie 2009,

comisarii Gărzii Financiare Neamț s-au

deplasat la sediul SC F.G. SRL, cu sediul social în Poiana Teiului, jud. Neamț,

pentru a efectua verificări asupra realității și legalității înregistrării în evidența

contabilă a operațiunilor comerciale efectuate către: SC O. SRL Poiana Teiului,

SC M. SRL, cu sediul social în Ideciu de Jos, jud. Mureș, SC T.C. SRL Reghin, SC

N.L. SRL Răstolnița, jud. Mureș, și SC O.Z. SRL Ideciu de Jos, jud. Mureș.

Cu această ocazie, s-au constatat următoarele:

SC F.G. SRL. Poiana Teiului, jud. Neamț,

este reprezentată de numita S.E., în calitate de mandatar, conform procurii nr.

242/2006; agentul economic nu a respectat prevederile Legii nr. 571/2003, aplicând

taxarea inversă pe facturile emise de SC O. SRL Vaslui, neplătitoare de TVA. Potrivit

dispozițiilor legale, SC F.G. SRL Poiana Teiului avea obligația să factureze TVA

aferent în sumă de 1.895,3 RON. În cursul anului 2007, societatea în cauză a înregistrat

în evidența contabilă 4 facturi fiscale de la SC M. SRL, SC T.C. SRL Reghin, SC

N.L. SRL Răstolnița și SC O.Z. SRL Ideciu de Jos, jud. Mureș.

Din notele de constatare încheiate de Garda

Financiară Mureș, anexate la dosar, rezultă că firma SC T.C. SRL este radiată din

data de 14 martie 2007.

Totodată, se constată că SC N.L. SRL Răstolnița,

conform notei de constatare din 15 octombrie 2008, a emis facturile: din 10

ianuarie 2007, 01 februarie 2007, 22 februarie 2007, 18 februarie 2007, 19

martie 2007, în valoare totală de 48.960 RON, rămânând o diferență în sumă de 29.102,25

RON.

Marfacare formează obiectul acestor facturi

nu are acte justificatoare de proveniență, iar potrivit notei de constatare din

13 august 2008, firma SC M. SRL nu a emis aceste facturi.

Totodată, potrivit aceleiași note de constatare,

nici firma SC O.Z. SRL nu a emis facturile anterior menționate.

S-a mai reținut că, deși a comercializat

.cherestea către diferiți agenți economici din județul Neamț, în perioada ianuarie

2007-martie 2008, SC F.G. SRL Poiana Teiului a procedat la modificarea valorilor

de pe exemplarul 2 al facturilor fiscale, pe care le-a înregistrat astfel în contabilitate

cu scopul de a reduce veniturile încasate. Aceste modificări au fost efectuate în

62 de situații, diferența dintre valorile înregistrate și cele facturate, conform

exemplarului 2, fiind în sumă de 294.930,86 RON - sumă care nu se regăsește însă

în evidența contabilă, nefiind înregistrată. Pentru această sumă,, firma administrată

de inculpată trebuia să achite la bugetul de stat T.V.A. în sumă de 56.036,86

RON și impozit pe profit în valoare de 7.188,94 RON.

Totodată, în perioada 2007-2008, societatea

administrată de inculpată a înregistrat în evidența contabilă facturi ce nu se încadrează

în obiectul de activitate, respectiv cheltuieli cu materiale de construcție. Acestea

sunt înregistrate în conturile 302 și 303 - materiale de natura obiectelor de inventar;

valoarea acestor materiale nu depășește suma de 20.000 RON.

Sub același aspect, din nota explicativă

a inculpatei S.E. a rezultat faptul că a achiziționat materiale de construcții conform

facturilor verificate, pentru renovarea sediului societății.

Garda Financiară a concluzionat că materialele

ce nu depășesc suma de 20.000 RON pot fi înregistrate în conturile societății ca

fiind cheltuieli pentru renovare sediu.

Comisarii Gărzii Financiare au constatat

că valoarea prejudiciului creat bugetului de stat este: în sumă de 1.895,30 RON,

reprezentând T.V.A. aferent aplicării de către SC F.G. SRL a taxării inverse pentru

agentul economic SC O. SRL; în sumă de 4.056 RON - impozit pe profit; în sumă de

56.036,00 RON - T.V.A., reprezentând diferența dintre valorile înregistrate și cele

facturate, conform exemplarului 2 din contabilitate; în sumă de 47.188,94 RON -

impozit pe profit pentru modificările în evidența contabilă, precum și în sumă de

4.369,94 RON - reprezentând contribuții cu reținere la sursă neachitate de societate

bugetului consolidat de stat până la data de 29 iunie 2009.

Asupra constatărilor efectuate de Garda

Financiară, prin adresa din 2009, Activitatea de Inspecție Fiscală Neamț a concluzionat:

T.V.A.-ul stabilit în perioada 01 ianuarie 2007-31 martie 2008, în sumă de 7.138

RON, impozit pe profit în sumă de 28.692 RON, deci un prejudiciu total în sumă de

35.830 RON. De asemenea, în raportul de inspecție fiscală s-a concluzionat că pierderea

fiscală declarată de societate prin declarația de impozit pe profit aferentă anului

2008 se diminuează cu suma de 33.002 RON.

Inculpata S.E., în calitate de administrator,

și-a însușit în totalitate conținutul raportului, neavând obiecțiuni de făcut.

Ulterior, la data de 06 ianuarie 2009,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava a înregistrat sesizarea Gărzii Financiare

- Secția Județeană Suceava, cu privire la faptul că SC D. SRL, cu sediul social

în mun. Suceava, în anul 2007, a avut relații comerciale cu SC F.G. SRL și nu a

înregistrat facturile

fiscale

în cauză, iar prin acest mod s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în sumă

de 93 RON și TVA în sumă de 353 RON.

Cauza penală s-a înregistrat sub nr. 61/P/2009,

în urma cercetărilor reținându-se următoarea situație de fapt:

În

luna august 2008, SC D. SRL a fost verificată de Garda Financiară

- Secția Județeană Suceava, ocazie cu care s-a constatat că avizul de însoțire

din 14 aprilie 2007 și factura aferentă din 29 mai 2007, care atestau achiziția

de material lemnos, emise de SC F.G. SRL nu au fost înregistrate în evidența contabilă

a beneficiarului. În cauză, s-a început urmărirea penală față de învinuitul B.V.D.,

administrator la SC D. SRL, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 9

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Prin ordonanța nr. 61/P/2009 din 14

august 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, în baza dispozițiilor

art. 249 C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. a) C.

proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.V.D. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005, iar în baza art. 38, art. 42 și art. 45 C. proc. pen., cu referire

la art. 30 alin. (1) lit. a), c) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei cu

privire la infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. și declinarea competenței în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz.

La această unitate de Parchet cauza a fost

înregistrată sub nr. 848/P/2009, la data de 19 noiembrie 2009 confirmându-se începerea

urmăririi penale față de S.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de

art. 290 alin. (1) C. pen. și art. 6 din Legea nr. 241/2005, republicată.

La data de 02 decembrie 2009, prin ordonanța

Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz s-a dispus reunirea, pe temeiul conexității,

a cauzei penale nr. 848/P/2009 la cauza penală nr. 731/P/2008, înregistrată la această

unitate de parchet, cauză în care, la data de 02 iulie 2009, s-a dispus începerea

urmăririi penale față de S.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de

art. 6, art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005, art. 290 alin.

(1) C. pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991, art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., rezoluția

organului de cercetare penală fiind confirmată de procuror, la aceeași dată.

În

aceiași cauză, conform notei de constatare din 2009, întocmită

de D.G.F.P. Neamț - Activitatea de Inspecție Fiscală Neamț, s-a stabilit că pentru

neplata în termenul legal la bugetul consolidat al statului a unor contribuții cu

reținere la sursă, SC F.G. SRL a creat un prejudiciu în sumă de 1.854 RON.

Administrația Finanțelor Publice Bicaz,

prin adresa din 2009, a comunicat că firma SC F.G. SRL are de achitat următoarele

debite: impozit pe venit pe anul 2007 - în sumă de 120 RON; impozit pe venit pe

anul 2008 - în sumă de 316 RON; C.A.S. asigurați pe anul 2007 - în sumă de 350

RON; C.A.S. asigurați pe anul 2008 - în sumă de 457 RON; C.A.S.S. asigurați pe anul

2007 - în sumă de 238 RON; C.A.S.S. asigurați pe anul 2008 - în sumă de 313 RON;

asigurări șomaj pe anul 2007-2008, în sumă de 60 RON, deci un total în sumă de 1.854

RON.

Pentru stabilirea scriptorului de pe documentele

contabile în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice grafice,

iar prin raportul de expertiză criminalistică s-a concluzionat că scrisul ce completează

rubricațiile fiscale seria W nr. 1, nr. 6, X nr. 3-4 și chitanțele fiscale aferente

a fost executat la toate rubricile de S.E., al cărui scris și model de comparație

au fost puse la dispoziție. De asemenea, s-a concluzionat că scrisul ce completează

rubricațiile facturilor fiscale cu seria T nr. 60, W nr. 49-50, 37-42, 55, X nr.

40 și ale chitanțelor de numerar menționate nu a fost executat de S.E. în ceea ce

privește semnăturile din dreptul rubricilor „semnătura furnizorului” și de pe chitanțele

în numerar, s-a constatat că acestea prezintă caracteristici grafice individuale

comune cu semnăturile executate de S.E.

S-a mai reținut că, la data de 10

aprilie 2008, inculpata S.E. s-a prezentat la Postul de Poliție Poiana Teiului,

județul Neamț, și a declarat ca pierdute, în împrejurări necunoscute, documentele

fiscale de transport material lemnos conform adeverinței anexate, documente care

nu se regăsesc ca serie și număr în categoria celor identificate de Garda Financiară

și lucrătorii de poliție la firma SC F.G. SRL

Cu ocazia audierii în cursul urmăririi

penale, inculpata S.E. a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa pe

baza probatoriului administrat în cauză, declarând că a achiziționat facturi fiscale

și avize de însoțire marfă de la persoane necunoscute, în scopul de a diminua profitul

declarat al societăți și de a se sustrage astfel de la plata impozitului către stat.

Totodată, inculpata nu a formulat obiecțiuni

cu privire la raportul de constatare criminalistică.

Ulterior, la data de 22 ianuarie 2009,

s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz cauza penală nr. 40/P/2009

privind pe: B.S., cercetat penal sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și

ped. de art. 288 C. pen. și art. 291 C. pen., S.D., cercetat penal sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prev. de art. 112 din Legea nr. 46/2008 și S.E., cercetată

penal sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) Legea

nr. 241/2005, art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 112 din Legea nr. 46/2008, precum

și pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005

privind combaterea și prevenirea evaziunii fiscale, constând în nevirarea contribuțiilor

și impozitelor cu reținere la sursă, în cel mult 30 zile de la scadență, de către

aceasta, în calitate de administrator la SC F.G. SRL Poiana Teiului, sume neachitate

până la data de 13 mai 2009, conform adresei solicitate de la Agenția Națională

de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Bicaz.

În

baza verificărilor efectuate de organul fiscal abilitat s-a

reținut că până la data respectivă, societatea administrată de inculpată datora

bugetului consolidat de stat următoarele sume: impozit pe venit din salarii - în

sumă de 1.334 RON și 26 RON majorări de întârziere, aferent perioadei iunie 2007-decembrie

2009; contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați - în

sumă de 1.664 RON și 85 RON majorări de întârziere, aferentă perioadei septembrie

2007-decembrie 2009; contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută

de la asigurați - în sumă de 107 RON și 9 RON majorări de întârziere, aferentă perioadei

septembrie 2007-decembrie 2009; contribuția pentru asigurări de sănătate reținută

de la asigurați - în sumă de 1.063 RON și 80 RON majorări de întârziere, aferent

perioadei septembrie 2007-decembrie 2009;

Administrația Finanțelor Publice Bicaz

s-a constituit parte civilă în cauză, prin adresa din 04 martie 2010, cu suma de

4.368 RON.

Prin ordonanța procurorului nr. 40/P/2009

s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei S.E. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 112 din Legea nr. 46/2008, fals material în înscrisuri

oficiale, faptă prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., punerea în circulație fără

drept de tipizate cu regim special utilizate în domeniul fiscal, faptă prev. de

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, sancționarea administrativă a acesteia

cu amendă în cuantum de 1.000 RON, precum și disjungerea cauzei cu privire la săvârșirea

de către inculpată a infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, constând

în nevărsarea în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite

sau contribuții cu reținere la sursă, în vederea reunirii, pe temeiul indivizibilității,

la cauza penală nr. 731/P/2008, înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Bicaz, dosar penal în care inculpata se afla sub cercetare penală pentru același

gen de fapte.

Actele de urmărire penală disjunse din

cauza penală nr. 40/P/2009 au fost înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Bicaz sub nr. 274/P/2010, la data de 31 martie 2010. Prin ordonanța procurorului

nr. 274/P/2010 din 31 martie 2010, în temeiul disp. art. 32 și art. 33 lit. c) C.

proc. pen., s-a dispus conexarea dosarului penal privind pe S.E., cercetată penal

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, la

dosarul penal nr. 731/P/2008, al aceleiași unități de Parchet.

În

acest ultim dosar, la data de 26 aprilie 2010, prin adresă,

Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Bicaz

a comunicat faptul că, la data de 29 iunie 2009, societatea administrată de S.E.

- SC F.G. SRL - figura cu următoarele contribuții privind rețineri la sursă neachitate

bugetului de stat: impozit pe venituri din salarii - în sumă de 1.334 RON, cu majorări

de întârziere de 697 RON; contribuția la asigurări sociale reținută de la asigurați

- în sumă de 1.664 RON, cu majorări de întârziere de 991 RON; contribuția de asigurări

pentru șomaj reținută de la asigurați - în sumă de 107 RON, cu majorări de întârziere

de 68 RON; contribuția de asigurări de sănătate reținută de la asigurați - în sumă

de 1.063 RON, cu majorări de întârziere de 665 RON.

Pentru prejudiciul creat bugetului consolidat

de stat, partea vătămată D.G.F.P. Neamț - Administrația Finanțelor Publice Bicaz

s-a constituit parte civilă în cauză, conform aceleiași adrese, cu suma de 6.589

RON.

Atât cu ocazia audierii în cursul urmăririi

penale, dar și prin poziția procesuală adoptată în instanță, inculpata S.E. a recunoscut

săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa constând în neplata, în termen legal,

a sumelor reprezentând contribuții impozite cu reținere la sursă, justificându-și

conduitaprin lipsa posibilităților financiare.

În raport de probatorul administrat în

cauză, constatând probată vinovăția inculpatei, prima instanță a reținut că, în

drept, fapta inculpatei S.E. constând în reținerea și nevărsarea cu intenție, în

cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând contribuții sau impozitele

cu reținere la sursă, până la data de 29 iunie 2009, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005

privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.; fapta aceleiași inculpate, constând în ascunderea bunului ori a sursei

impozabile sau taxabile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.; fapta inculpatei constând în omisiunea evidențierii în actele

contabile a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art.

9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, privind prevenirea și combaterea evaziunii

fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatei, constând în evidențierea

în actele contabile a cheltuielilor ce nu au avut la bază operațiuni reale întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. și ped.

de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea

evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceleiași inculpate

de a completa în fals, la toate rubricile, și de a semna facturile fiscale seria

W, nr. 1-7, nr. 6, seria X nr. 3-4 și chitanțele în numerar cu seriile Y nr. 1,

Z nr. 4,

Z

nr. 3, Q nr. 90 și seria

Y nr. 80, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri

sub semnătură privată, faptă prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta inculpatei constând în efectuarea, cu știință,

de înregistrări inexacte, precum și înregistrarea, cu știință, având drept consecință

denaturarea veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor financiare, făcute cu scopul

de a reduce veniturile încasate, relevându-se un venit mai redus decât cel realizat,

cu consecința diminuării obligațiilor fiscale, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de fals în contabilitate, faptă prev. de art. 43 din Legea nr.

82/1991, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fapta aceleiași inculpate

constând în folosirea cu rea-credință a bunurilor societății în scop contrar intereselor

acesteia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 272

pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele reținute în sarcina inculpatei

au fost apreciate ca fiind dovedite cu următoarele mijloacele de probă administrate

în cursul urmăririi penale, astfel cum au fost însușite de reclamantă în cadrul

procedurii speciale de judecare a cauzei, conform dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu din 15 iulie 2008

întocmit de I.P.J. - Serviciul de Investigare a Fraudelor Neamț; sesizarea Ministerului

Finanțelor Publice - Garda Financiară - Secția Neamț; adresa D.G.F.P. Neamț - Activitatea

de Inspecție Fiscală din 28 octombrie 2009; adresa Gărzii Financiare Mureș din

16 octombrie 2008 și nota de constatare din 15 octombrie 2008; fișa Oficiului Registrului

Comerțului de pe lângă Tribunalul Mureș privind istoricul societății SC T.C.

SRL Mureș; note de constatare ale Gărzii Financiare - Secția Mureș privind controalele

efectuate la SC O.Z. SRL Ideciu de Jos și SC M. SRL Ideciu de Jos; raportul de inspecție

fiscală încheiat de D.G.F.P. Neamț - Activitatea de Inspecție Fiscală din 22

octombrie 2009 și documentația aferentă întocmirii acesteia; adresa Gărzii Financiare

Mureș din 13 august 2008 și nota de constatare din 15 octombrie 2008 a aceleiași

unități financiare; nota explicativă a numitului M.I. - administratorul SC O.Z.

SRL Ideciu de Jos din 12 august 2008; fișa Oficiului Registrului Comerțului de pe

lângă Tribunalul Mureș din 05 august 2008 privind istoricul societății SC T.L. SRL;

nota de constatare a Gărzii Financiare Mureș din 13 august 2008 privind controlul

la societatea SC O.Z. SRL Ideciu de Jos; avizele de însoțire și facturi fiscale

aparținând SC O.Z. SRL; înscrisuri în litigiu; adresa Gărzii Financiare Mureș privind

situația documentelor emise care nu au fost înregistrate în contabilitatea SC

O.Z. SRL Ideciu de Jos-Mureș; adresa Direcției Silvice Neamț - Ocolul Silvic C.

din 05 august 2008 și documentele anexate, în copie și original; raport de constatare

tehnico-științifică criminalistică din 12 noiembrie 2008; factura fiscală aparținând

SC F.G. SRL Poiana Teiului, avizul de însoțire din 15 ianuarie 2008 și chitanța;

avize de însoțire aparținând SC F.G. SRL Poiana Teiului; registrul unic de evidență

material lemnos - SC G.F. SRL Grințieș; registrul de casă aparținând SC F.G.

SRL Poiana Teiului; adresa Administrației Finanțelor Publice Bicaz din 11 iulie

2008; ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava; raportul de constatare

tehnico-științifică criminalistică din 12 noiembrie 2008; sesizarea Gărzii Financiare

- Secția Suceava din 15 decembrie 2008; adresa din 21 august 2008 a Gărzii Financiare

- Secția Suceava; nota de constatare din 20 august 2008; avize de însoțire și facturi

fiscale aparținând SC F.G. SRL Poiana Teiului; nota explicativă din 20 august

2008 a numitului B.V.D., administratorul SC D. SRL Suceava și registrul unic de

evidență material lemnos al acestei societăți; declarațiile lui B.V.D.; adresele

Agenției Naționale de

Administrare Fiscală

-

Administrația

Finanțelor Publice Bicaz din 26 aprilie 2010; ordonanța de conexare nr. 274/P/2010

a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz și ordonanța nr. 40/P/2009 a aceleiași

unități de Parchet; declarațiile de recunoaștere ale inculpatei S.E. și procesul-verbal

de prezentare a materialului de urmărire penală, coroborate cu declarația inculpatei

dată în fața instanței prin care a recunoscut faptele reținute în sarcina sa și

și-a însușit întreg probatoriul administrat în cursul urmăririi penale.

La individualizarea judiciară a pedepselor

aplicate inculpateis-au

avut

în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: gradul de

pericol social abstract relativ redus al faptelor, configurat prin limitele de pedeapsă

prevăzute în textele de sancționare; gradul de pericol social concret mediu al faptelor,

configurat prin prejudiciile materiale cauzate bugetului consolidat al statului,

împrejurările în care inculpata a comis faptele, respectiv sub constrângerea situației

financiare a firmei sale și a unui mediu de afaceri nefavorabil, elemente de individualizare

apreciate ca fiind de natură să conducă la stabilirea unor pedepse orientate spre

minimul special prevăzut în textul sancționator.

În

același timp, reținând conduita bună și poziția procesuală

permanent sinceră și de regret manifestată în tot timpul procesului penal de către

inculpată, instanța de fond a reținut în favoarea acesteia circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cărora li s-au dat eficiență potrivit

art. 76 alin. (1) C. pen.

Totodată, având în vedere vârsta relativ

tânără a inculpatei și circumstanțele personale favorabile - căsătorită, fără antecedente

penale, cu studii medii ce conferă un potențial de reeducare sporit, atitudine procesuală

sinceră și cooperantă, precum și pericolul social mediu al infracțiunilor reținute

în sarcina acesteia, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat

și fără executarea efectivă a acesteia, reținându-se ca evident faptul că o privare

de libertate a inculpatei ar fi inutilă față de garanțiile de reeducare pe care

le prezintă elementele pozitive anterior menționate.

Ca urmare, constatându-se îndeplinite cerințele

prev. de art. 81 și art. 82 C. pen., raportat la art. 71 alin. (5) C. pen., prima

instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, cât

și a pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare, atrăgându-se atenția

inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării

condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

În

latura civilă,

având

în vedere probele analizate în latura penală a cauzei, dar și declarațiile de recunoaștere,

în parte, ale inculpatei privind pretențiile civile formulate împotriva sa, astfel

cum au fost susținute prin declarațiile de constituire ca parte civilă constând

în adresa din 26 aprilie 2010 a D.G.F.P. Neamț - Administrația Finanțelor Publice

Bicaz prin care s-a solicitat obligarea inculpatei la.plata sumei de 6.589 RON,

precum și la plata accesoriilor fiscale, în condițiile prevăzute de art. 119

alin. (1) și art. 120 C. proc. fisc., instanța a reținut următoarele:

Conform raportului de expertiză contabilă

întocmit de expert N.I., ale cărei concluzii au fost însușită de către inculpată

și cu privire la care partea civilă nu a formulat obiecțiuni, s-au identificat următoarele

componente de prejudiciu cauzate bugetului consolidat al statului prin faptele reținute

în sarcina inculpatei:

- suma de 1.895,30 RON,

prejudiciu creat prin folosirea de către

inculpată a metodei simplificate de taxare inversă în relațiile comerciale cu firma

SC O. SRL;

- suma de 6.898 RON și suma de 752 RON,

prejudiciu cauzat prin înregistrarea

în contabilitate a unor operațiuni comerciale fictive, pe baza unor facturi fiscale

emise de SC M. SRL, SC T.C. SRL, SC N.L. SRL, SC O. SRL, SC D. SRL;

- suma de 25.134 RON, prejudiciu cauzat

prin înregistrarea în contabilitatea SC F.G. SRL a unor facturi fiscale de livrare

marfa cu menționarea în minus a valorilor reale;

- suma de 6.159 RON,

prejudiciu cauzat prin neplata în termen

legal a contribuțiilor cu reținere la sursă aferente perioadei 2007-2009.

De asemenea, prin raportul de expertiză

s-a stabilit că inculpata a achitat, la data de 20 mai 2010, la Trezoreria Bicaz,

suma de 450 RON, parte din acest din urmă prejudiciu, care a fost dedusă de către

expert din componenta prejudiciului respectiv.

În consecință, valoarea totală a prejudiciului

constatat prin raportul de expertiză contabilă este în sumă de 40.368,30 RON.

În raport de aspectele prezentate, constatând

îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prima instanță, în temeiul

art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., cu aplicarea

art. 119 alin. (1) și art. 120 C. proc. fisc., republicat, a admis, în parte, acțiunea

civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală a Finanțelor Publice Neamț, obligând inculpata, în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC F.G. SRL, la plata sumei de 40.368,30 RON cu titlu de creanțe fiscale

datorate la bugetul consolidat al statului, precum și la plata accesoriilor fiscale

calculate până la data plății efective a creanțelor fiscale principale.

Totodată, în temeiul art. 163 și art. 353

C. proc. pen., a dispus menținerea sechestrului asigurător instituit de executorul

judecătoresc B.I. prin procesul-verbal din 08 decembrie 2011, în Dosarul nr. 78/2011,

asupra bunului imobil -terenul forestier în suprafață de 10.000 m.p.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat apel partea

civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În motivarea apelului, partea civilă a

criticat faptul că, deși a constatat existenta prejudiciului adus bugetului general

consolidat în cauză, în cuantum de 40.368,30 RON, la care se adăugau obligațiile

fiscale accesorii, instanța de fond a instituit sechestru doar asupra bunului mobil

- teren forestier în suprafață de 10.000 m.p., fără a avea în vedere celelalte bunuri

mobile și imobile ale inculpatei și părții responsabile civilmente.

În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului,

modificarea sentinței atacate in sensul admiterii cererii de înființare a sechestrului

pentru întreaga creanță la care se vor calcula accesoriile fiscale prevăzute de

C. proc. fisc., temeiul de drept invocat fiind prevederile art. 361 și urm. C.

proc. pen.

Prin decizia penală

nr. 50 din 26 martie 2013 a Curții de Apel

Bacău, secția penală, cauze minori și familie, s-a admis apelul declarat de parte

civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București împotriva sentinței penale

nr. 9/P din 31 ianuarie 2013 a Tribunalului Neamț care a fost desființată numai

în ceea ce privește soluționarea cererii privind măsurile asigurătorii, iar în rejudecare,

în baza art. 163 C. proc. pen., cu art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea

și combaterea evaziunii fiscale, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător

asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei și ale părții responsabile civilmente

până

la concurența sumei la

care au fost obligate în solidar prin sentința penală apelată, inclusiv accesoriile

fiscale, având în vedere, însă, și valoarea bunului imobil sechestrat prin procesul-verbal

din data de 08 decembrie 2011 al Biroului Executorului Judecătoresc B.I., pentru

care instanța de fond a menținut măsura sechestrului asigurător.

Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate, inclusiv cea referitoare la menținerea sechestrului

asigurător asupra bunului imobil - teren forestier în suprafață de 10.000 m.p, sechestrul

instituit de executorul judecătoresc B.I. prin procesul-verbal încheiat data de

08 decembrie 2011, încheiat în dosarul nr. 78/2011.

Pentru a pronunța această hotărâre, constatând

că soluția pronunțată de instanța de fond în latură penală este corectă, sub aspectul

laturii civile, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Apelanta s-a constituit parte civilă în

cauză cu suma de 64.082 RON și a solicitat obligarea inculpatei și a părții responsabile

civilmente și la plata accesoriilor fiscale, în condițiile prevăzute de art. 119

alin. (1) și art. 120 C. proc. fisc.

Având în vedere concluziile expertizei

contabile efectuate în cauză și a sumelor achitate de inculpată, instanța de fond

a dispus obligarea intimatei-inculpate la plata sumei de 40.368,30 RON, precum și

a accesoriilor fiscale calculate până la data plății efective a creanțelor fiscale

principale.

Apelanta-parte civilă a solicitat instituirea

măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatei și ale părții responsabile până

la concurența sumei datorate bugetului de stat, inclusiv accesoriile fiscale.

În

conformitate cu dispozițiile art. 163 C. proc. pen.: „Măsurile

asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată

și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile

și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune,

precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

Măsurile asigurătorii în vederea reparării

pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanei

responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei.”

Totodată, în conformitate cu prevederile

art. 11 din Legea nr. 241/2005, republicată: „în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune

prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.”

Ca urmare, având în vedere infracțiunile

pentru care intimata-inculpată a fost trimisă în judecată și condamnată de instanța

de fond, dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005, text potrivit căruia în cazul

infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 241/2005 luarea măsurilor asigurătorii este

obligatorie, dar și cererea expresă a părții civile de instituire a măsurilor asigurătorii

asupra bunurilor inculpatei și ale părții responsabile până la concurența sumei

datorate bugetului de stat, inclusiv accesoriile fiscale, s-a apreciat de către

instanța de apel că prima instanță avea obligația să dispună aplicarea sechestrului

asigurător astfel încât să se asigure recuperarea integrală a prejudiciului cauza

bugetului de stat.

S-a mai reținut că, nesocotind dispozițiile

legale mai sus arătate, instanța de fond s-a limitat să dispună numai menținerea

sechestrului asigurător instituit de executorul judecătoresc B.I. prin procesul-verbal

de sechestru asigurător din dosarul de executare nr. 78/2011 din data de 08

decembrie 2011, asupra bunului imobil - terenul forestier în suprafață de 10.000

m.p. fără a verifica dacă prin aplicarea acestui sechestru se poate îndestula creanța

bugetului de stat.

Totodată, constatând că raportul de evaluare

tehnică a bunurilor imobile de pe raza județului Neamț stabilește că valoarea terenului

forestier în suprafață de 10.000 m.p. asupra căruia a fost instituit sechestru este

cu mult sub valoarea sumei la care a fost obligată inculpata, în solidar cu partea

responsabilă civilmente, către bugetul de stat, instanța de apel a apreciat ca necesară

instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei

și ale părții responsabile civilmente până la concurența sumei la care au fost obligate

în solidar prin sentința penală apelată, inclusiv accesoriile fiscale, având în

vedere, însă, și valoarea bunului imobil sechestrat prin procesul-verbal din data

de 08 decembrie 2011 al Biroului Executorului Judecătoresc B.I., pentru care instanța

de fond a menținut măsura sechestrului asigurător, dispunând în consecință.

În argumentare, s-a reținut că din analiza

dispozițiilor art. 163 și urm. C. proc. pen., dar cu deosebire a prevederilor

art. 165 și art. 166 C. proc. pen., rezultă că, în momentul în care se pronunță

cu privire la luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor inculpatului

și a părții responsabile civilmente, instanța trebuie să verifice doar dacă sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 163 C. proc. pen. pentru instituirea acestei

măsuri și nu trebuie să se preocupe dacă inculpatul sau partea responsabilă civilmente

au în proprietate bunuri pe care să se aplice sechestru.

Ca urmare, procedura urmată de Judecătoria

Bicaz și însușită implicit de Tribunalul Neamț, de a solicita unității administrative

de la domiciliu inculpatei să comunice dacă acesta posedă bunuri, a fost apreciată

ca excedând dispozițiilor procedurale, reținându-se că procedându-se în acest mod,

inculpata și partea responsabilă civilmente de rea-credință pot fi puse în gardă,

putând depune diligențe pentru înstrăinarea bunurilor, ceea ce ar lipsi de eficiență

măsura asigurătorie dispusă de instanță.

S-a mai reținut că, din analiza dispozițiilor

art. 165 C. proc. pen. rezultă că organul care procedează la punerea în executare

a dispoziției instanței de luare a măsurilor asigurătorii, deplasându-se la domiciliul

inculpatului, sau la sediul părții responsabile civilmente, este obligat să identifice

și să evalueze bunurile pe care le deține debitorul și să procedeze la sechestrarea

acestora până la concurența dispusă prin încheierea de luare a măsurii sechestrului

asigurător, nefiind necesar să se precizeze în încheierea sau sentința de luarea

a măsurilor asigurătorii asupra căror bunuri individuale să se aplice sechestru

asigurător.

Din aceleași dispoziții legale rezultă

că cel care are obligația de a evalua bunurile sechestrate este organul de executare,

având în vedere, desigur, mai multe criterii, printre care și data achiziționării,

valoarea da data cumpărării, gradul de uzură al acestuia, etc., iar în condițiile

în care este necesar organul de executare are obligația de a recurge la experți.

Or, în condițiile în care bunul asupra

căruia se instituie sechestru asigurător ar fi indicat de instanța care a dispus

luarea măsurii asigurătorii, este foarte posibil, față de faptul că nu deține date

cu privire la starea și contravaloarea acestuia, ca valoarea bunului să nu îndestuleze

valoarea sumei pentru care s-a dispus luarea măsurii asigurătorii, condiții în care

organul de executare a măsurii asigurătorii ar trebui să sechestreze doar acel bun,

deși nu îndestulează creanța, deci nu ar putea să aplice sechestru pe alte bunuri,

astfel că partea civilă ar fi nevoită să ceară, sau instanța s-ar vedea nevoită

să dispună instituirea sechestrului asigurător asupra altor bunuri, iar procedura

s-ar putea repeta.

S-a mai reținut că în aceeași manieră s-a

procedat și în cauza pendinte, întrucât, deși unitatea administrativ teritorială

a comunicat mai multe bunuri cu care figurează inculpata în evidențele fiscale,

dintr-o eroare a magistratului de la Judecătoria Bicaz care a solicitat Biroului

Executorului Judecătoresc B.I. instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor

inculpate, dar fără a indica până la concurența cărei sume, s-a aplicat sechestru

asigurător doar asupra acelei suprafețe de 10.000 m.p. teren forestier, valoarea

de circulație a acestui teren fiind cu mult sub valoarea sumei la care inculpata

a fost obligată, în solidar cu partea responsabilă civilmente către bugetul de stat.

Totodată, s-a constatat că organul de executare

a dispoziției de luare a măsurii asigurătorii are obligația să se deplaseze la domiciliul

inculpatului sau la sediul părții responsabile civilmente, să identifice bunurile

pe care le dețin și să procedeze la aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor

de valoarea creanței a cărei executare trebuie să o asigure, să încheie procesul-verbal

de instituire a sechestrului asigurător, proces-verbal pe care să-l înainteze instanței

de judecată care, dacă măsura se ia anterior soluționării cauzei pe fond, în conformitate

cu dispozițiile art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., în hotărârea de soluționare

a fondului cauzei, trebuie să dispună cu privire la menținerea sau nu a măsurilor

asigurătorii luate și în ce limite.

La punerea în executare a dispoziției instanței

de luare a măsurii sechestrului asigurător, organul de executare trebuie să facă

aplicarea dispozițiilor art. 371

1

și urm. C. proc. civ., din Cartea a

V-a - Despre executarea silită, iar în condițiile în care în condițiile în care

debitorul nu deține bunuri care să îndestuleze creanța, să menționeze în procesul

verbal și bunurile pe care de deține debitorul și care sunt exceptate de lege de

la urmărire (art. 406 C. proc. civ.).

Raportat la speță, s-a concluzionat în

sensul cădacă instanța ar dispune aplicarea sechestrului asigurător asupra unui

bun determinat, organul de executare nu ar mai avea obligația ca în condițiile în

care debitorul nu deține bunuri care să îndestuleze creanța, să menționeze în procesul-verbal

și bunurile pe care le deține debitorul și care sunt exceptate de lege de la urmărire

(art. 406 C. proc. civ.).

Ca urmare, în raport de argumentele prezentate,

instanța de prim control judiciar a admis apelul declarat de partea civilă în limitele

anterior menționate.

Și împotriva acestei hotărâri, în termen

legal,

a declarat recurs partea

civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice Neamț, fără a formula în scris motivele de recurs, conform dispozițiilor

art. 385

10

C. proc. pen.

Totodată, deși a fost legal citată pentru

termenul din 22 octombrie 2013, recurenta parte civilă nu și-a desemnat un reprezentat

legal sau convențional care să se prezinte în instanță și să-i susțină interesele.

În aceste condiții, analizând recursul

formulat conform dispozițiilor art 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate

prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele

considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al

recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C.

proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai

în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

din același cod.

Rezultă, așadar că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel,

nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează

în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale

toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale

legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de

art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției

recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede în alin. (2

1

),

că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile

prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se

încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin

5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al

aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit