ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 404/A din data de 03 iulie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnata C.V. împotriva Deciziei penale nr. 178 din 01 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 877/109/2007*.

A fost obligată contestatoare la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Pitești a reținut că la data de 03 aprilie 2014, sub nr. 264/46/2014 s-a înregistrat contestația în anulare formulată de condamnata C.V. împotriva Deciziei penale nr. 178 din 01 aprilie 2014, contestație formulată potrivit cazului prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Această decizie este pronunțată în cel de-al doilea ciclu procesual, urmare a Deciziei penale nr. 1395 din 23 aprilie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 877/109/2007, prin care au fost admise recursurile declarate împotriva Deciziei penale nr. 21 din 14 martie 2012 a Curții de Apel Pitești, în apelurile declarate împotriva sentinței penale nr. 339 din 15 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, casându-se decizia penală recurată și trimițându-se cauza spre rejudecare a apelurilor declarate, rejudecare ce a făcut obiectul Deciziei penale nr. 178 din 01 aprilie 2014 a Curții de Apel Pitești, atacată cu contestația în anulare de față.

Din conținutul acestor hotărâri rezultă că prin decizia penală nr. 178 din Ol aprilie 2014, s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și de partea civilă Statul Român - prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Argeș, împotriva sentinței penale nr. 339 din 15 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. 877/109/2007, s-a desființat, în parte, sentința și s-a înlăturat condamnarea inculpaților D.C.O., C.V. și A.C.D.

S-a făcut aplicarea art. 5 C. pen., iar în temeiul art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, după cum urmează:

- pentru inculpatul D.C.O.: din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969; din art. 290 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969; din art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, în infracțiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969; din art. 10 din Legea nr. 81/1994 în cond. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969;

În baza art. 33 și art. 34 C. pen. 1969, s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporită cu 1 an, în total urmând să execute 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969, în condiții de penitenciar.

- pentru inculpata C.V.: din art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969; din art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 290 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracțiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969; din art. 26 C. pen.

- 1969 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracțiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969; din art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994 în condițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. 1969 și aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 în infracțiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnată inculpata la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969;

În baza art. 33 și art. 34 C. pen. 1969 s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită cu 1 an, în total urmând să execute 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969, în condiții de penitenciar.

- pentru inculpatul A.C.D.: din art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. 1969 în infracțiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. 1969, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969; din art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 290 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- 1969 în infracțiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. 1969, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969; din art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. 1969 în infracțiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. 1969, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969; din art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 10 din Legea nr. 87/1994 în condițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. 1969 și aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. 1969, cu aplic. 33 lit. a) C. pen. 1969 în infracțiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. 1969, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969;

În baza art. 33 și art. 34 C. pen. 1969, s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită cu 1 an, în total urmând să execute 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen. 1969, în condiții de penitenciar.

S-a constatat că inculpatul A.C.D. este arestat în altă cauză. S-a dedus pentru inculpatul A.C.D. perioada arestului preventiv cuprinsă între 11 aprilie - 18 iulie 2008. Au fost anulate actele false.

A fost obligat, în solidar, inculpatul D.C.O. cu inculpata C.V., fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente SC D.C.I.N.T.L. SRL Pitești prin lichidator I.G. - I.G.F. E.C. Ipurl (inculpat D.C.O.), SC A.T. SRL Strehaia (inculpata C.V.) și SC U.C. SRL Mioveni (inculpatul M.C.) la plata sumei de 329.529 lei (rambursare T.V.A.) către Statul Român - D.G.F.P. Argeș, la care s-au adăugat dobânzile, penalitățile și majorările de întârziere până la data achitării acestora conform O.G. nr. 92/2003.

A fost obligat, în solidar, inculpatul D.C.O. cu inculpații A.C.D. și C.V., fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente SC D.C.I.N.T.L. SRL Pitești prin lichidator I.G. - I.G.F. E.C. Ipurl (inculpat D.C.O.), SC D.T.S. SRL Pitești (inculpat A.C.D.) și SC A.T. SRL Strehaia (inculpata C.V.) la plata sumei de 594.858 lei (rambursare T.V.A.) către Statul Român - D.G.F.P. Argeș, la care s-au adăugat dobânzile, penalitățile și majorările de întârziere până la data achitării acestora conform O.G. nr. 92/2003.

Au fost obligați, în solidar, inculpații D.C.O. și C.V., fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente SC D.C.I.N.T.L. SRL Pitești prin lichidator I.G. - I.G.F. E.C. Ipurl (inculpat D.C.O.) și SC E.T.A. SRL Pitești (inculpata C.V.) la plata sumei de 665.651 lei (rambursare T.V.A.) către Statul Român - D.G.F.P. Argeș, la care s-au adăugat dobânzile, penalitățile și majorările de întârziere până la data achitării acestora conform O.G. nr. 92/2003.

S-a menținut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului D.C.O. și ale SC D.C.I.N.T.L. SRL Pitești dispus prin Ordonanțele nr. 8S/P/2006 din 27 martie 2007 și identificate conform procesului verbal din 28 martie 2007.

S-a instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor urmăribile ale inculpaților A.C.D. și C.V. și asupra părților responsabile civilmente până la concurența debitelor stabilite.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.

în baza dispozițiilor art. 48 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei și s-a repus aceasta pe rol cu privire la apelantul inculpat M.C., dispunându-se formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 18 aprilie 2014, pentru când a fost citat inculpatul. S-a dispus aducerea inculpatului cu mandat de aducere cu însoțitor.

S-a emis adresă la Baroul Argeș în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru inculpatul M.C.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, că prin sentința penală nr. 339 din 15 iulie 2011 a Tribunalului Argeș, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. 1968, au fost achitați inculpații D.C.O., M.C., C.V. și A.D.C., pentru infracțiunea prev. de art 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. 1969 doar față de inculpatul A.D.C.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. 1968, au fost achitați inculpații D.C.O., M.C., C.V. și A.D.C., pentru infracțiunile prev. de art. 290 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969; art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969; art. 10 din Legea nr. 87/1994, în condițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. 1969; cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. 1969, doar față de inculpatul A.D.C. pentru toate infracțiunile.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului D.C.O. și al SC D.C.I.N.T.L. SRL instituit prin Ordonanțele nr. 8S/P/2006 din 27 martie 2007 și identificate conform procesului verbal din 28 martie 2007.

S-a respins acțiunea civilă promovată de partea civilă A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Argeș.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că inculpatul D.C.O. este asociat și administrator al SC D.C.I.N.T.L. SRL Pitești, firmă înființată la 08 august 2002.

De asemenea, inculpatul M.C. este asociat și administrator la SC U.C. SRL Mioveni, societate înființată la 20 octombrie 2000 și radiată la 14 octombrie 2008 (închiderea procedurii falimentului) cât și la SC L.C.F. SRL Mioveni, societate înființată la 14 noiembrie 2001. Părțile sociale deținute de inculpat au fost cesionate în baza contractului din 18 aprilie 2001, față de această societate deschizându-se procedura de insolvență.

Inculpata C.V. este asociat și administrator la SC A.T. SRL Strehaia, societate înființată la 28 aprilie 2005 și radiată la 15 ianuarie 2009, precum și la SC E.T.A. SRL Pitești, înființată la 25 iulie 2005 și față de care s-a deschis procedura de insolvență (Dosar nr. 718/1259/2010 al Tribunalului Comercial Argeș - fila 832).

Inculpatul A.C.D. a fost asociat și administrator al SC D.T.S. SRL Pitești, societate înființată la 15 iunie 2004, dar care începând cu 24 august 2005, îi are ca asociați și administratori pe numiții M.C. și R.G.

Prima infracțiune reținută în sarcina celor patru inculpați a fost cea prevăzută la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În actul de sesizare, s-a reținut că inculpatul D.C.O. a inițiat constituirea unui grup infracțional organizat care a activat în perioada octombrie 2004 - octombrie 2005, la care au aderat ceilalți trei inculpați M.C., C.V. și A.C.D. Totodată, s-a reținut că, în perioada 2001 - 2004, inculpatul D.C.O. a organizat un grup infracțional, aducând pagube mari statului și unor persoane juridice, prin acte de comerț ilegale, fapt ce a condus la cercetarea sa și în alte cauze și dorind în continuare să înșele statul prin deduceri ilegale de T.V.A.. S-a reținut și că a abordat-o pe inculpata C.V. și a racolat-o în grupul său datorită tipului de afaceri comerciale de care se ocupa (comercializare repere industriale și diferite utilaje), solicitându-i chiar să înființeze în 2005 cele două societăți comerciale SC A.D.T. SRL Strehaia și SC E.T.A. SRL Pitești.

Situația de fapt, în ce privește pretinsa comitere a infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, înșelăciune și evaziune fiscală, a fost redată în actul de sesizare a instanței începând cu pct. A1.

Astfel, s-a reținut că, fără însă a se putea verifica sursa primară, inculpatul M.C. a primit în anul 2003, pentru SC U.C. SRL, scule vechi, scoase din uz, constând în tarozi, burghie de filetat, freze, alezoare, pe care le-a înstrăinat către SC L.C.F. SA Mioveni, administrată tot de către acesta, cu facturile fiscale, din 25 mai 2004 în valoare de 21.037.459.030 lei, din 25 mai 2004 în valoare de 32.553.997.000 lei, din 25 mai 2004 în valoare de 7.417.270.000 lei, din 04 august 2004 în valoare de 41.798.595.300 lei. Inculpatul M.C. a întocmit o singură factură fiscală din 28 noiembrie 2004 prin care înstrăina bunurile intrate în firma sa, către SC E.L.I.E. SRL Târgoviște, administrată de inculpatul D.C.O., practicând același preț de livrare ca cel de achiziție. în continuare, inculpatul D. a întocmit facturile din 17 mai 2005, din 17 mai 2005 prin care livra marfa cumpărată către SC A.T. SRL Strehaia, administrată de inculpata C.V.

Pentru a se verifica circuitul faptic, dar și al documentelor ce au stat la baza livrărilor și aprovizionărilor de mărfuri, s-a dispus și efectuat în cauză un raport de expertiză contabilă, având mai multe obiective. Lanțul tranzacțiilor dezvoltat la pct. A1 a fost cenzurat și analizat în expertiza contabilă, răspunsurile la obiectivele nr. 1-8 fiind elocvente în cauză.

S-a constatat astfel, că livrările efectuate de SC U.C. SRL Mioveni, cât și aprovizionările de către SC L.C.F. SRL Mioveni, au fost făcute pe bază de documente care îndeplinesc condițiile pentru înregistrare la contabilitate, s-a efectuat transferul de proprietate existând note de recepție și constatare de diferențe. Documentele au fost înregistrate la SC L.C.F. SRL mai târziu în evidența contabilă, nerespectând prevederile Legii nr. 82/1991 - legea contabilității, potrivit cărora documentele se înregistrează în evidența contabilă sistematic și cronologic, tranzacția între SC L.C.F. SRL și SC E.L.E. SRL Târgoviște fiind făcută pe bază de documente legale (contract de vânzare - cumpărare, factură și recepție) și înregistrată în evidența contabilă și în decontul de T.V.A. a ambelor societăți.

Din adresa din 28 septembrie 2010 emisă de D.G.F.P. Argeș, solicitată de expert, a rezultat că societatea administrată de inculpatul M.C. nu a primit în anul 2004, rambursări de T.V.A. și a avut relații contractuale și cu alte societăți menționate la obiectivul 2 din expertiză.

De asemenea, s-a constatat că documentele de livrare către SC A.T. SRL Strehaia și, mai apoi, către SC D.C.I.N.T.L. SRL Pitești, îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 155 din Legea nr. 571/2003, pentru înregistrare în contabilitate și în baza lor s-a făcut transferul de proprietate.

S-a mai constatat că cele 5 facturi emise de SC A.T. SRL Strehaia, au fost înregistrate în evidența contabilă a societății, iar conform decontului din 25 iulie 2005 depus la Administrația Fiscală Strehaia, societatea a declarat la fisc obligația privind T.V.A.-ul.

S-a observat că, un al doilea ciclu de activități ilicite desfășurat de inculpat, a fost redat în actul de sesizare a instanței la pct. B, scopul inculpaților fiind tot acela de a obține deduceri ilegale de T.V.A.

Astfel, inculpata C.V. a achiziționat de la SC U.M.F. SA o mașină de găurit și una de frezat pentru SC A.T. SRL Strehaia, utilaje ce au fost obținute la valoarea totală de 106.101.293 lei, conform facturii fiscale din 28 iunie 2005. Aceste bunuri au fost vândute cu factura fiscală din 28 iunie 2005 către SC D.T.S. SRL, ridicându-se prețul la 36.848.070.000 lei. Această societate le-a înstrăinat către SC D.C.I.N.T.L. SA cu factura din 29 iunie 2005 cu prețul de 37.216.765.292 lei.

Din răspunsurile la obiectivele 9-10 din expertiză a rezultat că achizițiile au avut la bază documente legale, ele fiind evidențiate în evidența contabilă a tuturor firmelor angrenate în lanțul comercial, SC D.T.S. SRL, declarând la fisc obligațiile fiscale ce au derivat din această tranzacție economică.

Din cel de-al treilea ciclu de activități ilicite desfășurat de inculpați, descris la pct. C în actul de sesizare a instanței, s-a reținut următoarele:

Administratorul SC T.H. SRL Suseni Argeș - învinuitul I.F. - a aflat că SC A.D. SA a scos la vânzare diferite repere uzate moral, defecte, la prețuri mici. în perioada februarie-iunie 2005, acesta a cumpărat produse de peste 1.600.000.000 lei, pe care le-a depozitat într-un garaj, ce a aparținut C.A.P. Stâlpeni Argeș. Cu ajutorul prietenului său, A.S.A.M.G., administrator la SC S.C.L. SRL Pitești, a încercat să găsească clienți spre a vinde bunurile achiziționate, cunoscând-o astfel pe inculpata C.V. La data de 28 iulie 2005, aceasta a achiziționat în baza facturilor de livrare diverse tipuri de pompe în valoare totală de 894.154.100 lei. Această sumă a fost plătită cu un bilet la ordin emis de SC P.I.T. SRL Pitești, administrată de învinuitul T.M., girat la rândul său de SC D.C.I.N.T.L. SRL Inculpata C.V. a vândut apoi bunurile către SC D.C.I.N.T.L. SRL, cu factura fiscală, cu prețul de 41.649.990.000 lei. în final, firma administrată de inculpatul D.C.O. a întocmit factura fiscală din 29 iulie 2005 pentru livrarea produselor către R.I.I.N.T.L. D.D. S-a constatat astfel că, veriga finală în livrarea mărfurilor către cele trei exporturi a fost SC D.C.I.N.T.L. SRL Pitești - administrată de inculpatul D.C.O. și pentru a se constata dacă s-a respectat metodologia de export și dacă exportul a fost finalizat, trebuia precizat că de la data de 26 mai 2005 și până la 29 iulie 2005, când acesta a durat, erau în vigoare prevederile Legii nr. 141 din 24 iulie 1997 valabile până la 27 iunie 2006, când a fost abrogată prin Legea nr. 86/2006.

S-a notat că, potrivit acestor dispoziții legale regimul de expert constă în scoaterea definitivă a mărfurilor românești de pe teritoriul României. Liberul de vamă la expert se acordă cu condiția ca mărfurile în cauză să părăsească teritoriul României în aceeași stare în care acestea se aflau în momentul înregistrării declarației vamale de export.

Primul export către R.I.I.N.C. D.D. cu destinație P.I. L.T.D. Lagos Nigeria s-a făcut în baza declarației vamale din 26 mai 2005, transportul ajungând în P.L.P.I. Lagos Nigeria. A fost întocmită factura externă (invoice) în valoare de 631.893,46 dolari SUA, precum și lista coletelor (P.L.), produsele părăsind teritoriul României.

Cel de-al doilea export, în baza declarației vamale din 29 iunie 2005, a plecat către R.I.I.N.C. D. cu destinația Port Lagos pentru SC P.I. L.T.D. Lagos - Nigeria, dar este întors în Portul Constanța, după ce a fost oprit la Barcelona. A fost întocmită factura externă (invoice), dar produsele au fost returnate, deoarece exportatorul SC D.C.L.N.T.L. SRL nu a întocmit documentul C.R.I. necesar descărcării la destinație a containerului.

Cu adresa din 11 ianuarie 2006 emisă de SC Z.S. SRL București către Comisariatul Regional Argeș al Gărzii Financiare, se confirmă faptul că inculpatul D. a fost anunțat cu adresa din 27 septembrie 2005 că marfa (exportul 2) a fost reținută la Barcelona și returnată la Constanța, aspect recunoscut de acesta, care a declarat că nu avea cunoștințe de necesitarea întocmirii documentului respectiv, iar acesta nu a mai putut fi realizat și exportul finalizat, datorită blocării mărfii la cererea Gărzii Financiare Argeș.

Și cel de-al treilea export a avut aceeași destinație, sens în care s-a întocmit declarația vamală din 29 iulie 2005 și factura externă (invoice), dar marfa a rămas în portul Constanța, întrucât nu s-au dat instrucțiuni de încărcare pe navă.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 84/1992 și art. 126 din Legea nr. 141/1997, mărfurile românești pot fi introduse în zona liberă, cu respectarea condițiilor stabilite pentru exportul de mărfuri, iar staționarea acestora nu este limitată în timp, zona liberă fiind liberă de taxe (obiectiv nr. 15).

În baza decontului de T.V.A. din 07 iunie 2005 întocmit în conformitate cu evidența contabilă pentru luna mai 2005 (primul export) SC D.C.I.N.T.L. SRL a declarat fiscului un T.V.A. deductibil de 3.294.463.191 lei și un T.V.A. colectat de 0 lei, rezultând astfel un T.V.A. cu sold negativ (de recuperat) de 3.294.463.191 lei, pentru care își exprimă opțiunea de rambursare. întrucât acest T.V.A. provenea din facturile emise de SC A.T. SRL Strehaia, s-a efectuat un punctaj între evidențele contabile ale celor două societăți, iar prin procesul verbal din 27 iunie 2005 emis de D.G.F.P. Mehedinți s-a constatat că T.V.A.-ul aferent celor 5 facturi emise de SC A.D.T. SRL Strehaia către SC D.C. SRL este de 3.293.067.227 lei și este înscris în jurnalul de vânzări.

În baza decontului din 07 iulie 2005 (al doilea export), SC D.C. SRL a declarat fiscului un T.V.A. deductibil de 594.858 lei și un T.V.A. colectat de 0 lei, exprimându-și opțiunea de rambursare. Acest T.V.A., provenind din achiziții mărfuri de la SC D.T.S. SRL, s-a efectuat un punctaj între cele două societăți, iar prin procesul - verbal din 15 iulie 2005 D.G.F.P. Argeș a constatat că factura în baza căreia s-a aprovizionat cu marfă a fost înregistrată în evidența contabilă.

În baza decontului din 12 august 2005 (export 3), SC D.C. SRL și-a exprimat opțiunea de rambursare pentru suma de 665.651 lei, iar cum mărfurile au fost achiziționate de la SC E.T.A. SRL Pitești, s-a efectuat un punctaj la această societate soldat cu procesul - verbal din 23 august 2005 al D.G.F.P. Argeș, în care s-a constatat că factura a fost înregistrată în contabilitatea furnizorului. S-a constatat astfel că rambursările T.V.A. către SC D.C. SRL au respectat prevederile Legii nr. 571/2003 și Ordinul M.F.P. nr. 1846/2003 privind facilitățile acordate la livrările la export.

La obiectivul nr. 29 din expertiză s-a răspuns și la o întrebare esențială în cauză și anume în ce măsură această societate ar fi mai avut dreptul de deducere aferent mărfurilor, dacă mărfurile nu ar fi fost exportate. S-a concluzionat că, și în cazul în care SC D.C. SRL ar fi rămas cu marfa pe stoc, ar fi avut dreptul de deducere fiscală și ar fi putut beneficia, conform legii, de rambursarea soldului negativ de T.V.A., dacă mărfurile ar fi fost destinate în folosul unor operațiuni taxabile în conformitate cu art. 145 alin. (2) C. fisc.

S-a reținut în actul de sesizare al instanței că rambursările de T.V.A. sunt ilegale, întrucât cei patru inculpați au produs documente de contabilitate primară (facturi, chitanțe și deconturi T.V.A.) false cu ajutorul cărora s-a reușit înșelarea statului.

Elementul material al infracțiunii de fals prev. de art. 290 C. pen. 1969, a fost constituit din două acțiuni care sunt executate succesiv: în primul rând, falsificarea înscrisului sub semnătură privată, prin contrafacerea scrierii ori subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, urmată, în al doilea rând, de folosirea înscrisului falsificat ori încredințarea sa, spre folosire altei persoane.

Din expertiza contabilă a rezultat că toate aprovizionările s-au făcut pe bază de documente, care îndeplinesc condițiile pentru înregistrare în contabilitate, nepunându-se în niciun mod problema „alterării" în vreun fel a acestora, iar faptul că în circuitul comercial, s-a practicat același preț al mărfurilor sau unul majorat, ține doar de înțelegerea contractuală a părților și de executarea contractului.

S-a reținut, față de inculpatul D.C.O., că a creat pe calculatorul personal un document intitulat „Agrement for the internațional sale of Goods" (contract de comerț internațional de bunuri), redactat în limba engleză, în care figura în calitate de vânzător SC D.C.I.N.T.L. SRL, iar în calitate de cumpărător SC R.I.N.C.D. SRL - statul Delaware, reprezentată de administratorul său A.M.C. Cu acest document, inculpatul D. demonstra că are comandă pentru export, depunându-l în copii legalizate la dosarele fiscale pentru deducere de T.V.A. Prin rechizitoriu s-a reținut că acest document este contrafăcut, ca și celelalte documente pentru export, fapt contrazis însă de originalele și copiile certificate ale acestora, depuse de inculpat la dosarul de fond.

Față de inculpatul M.C., în actul de sesizare, s-a reținut că a întocmit în fals un contract de cesiune autentificat la notarul public V.M. din 24 octombrie 2000, prin care acesta, împreună cu soția sa, cesionau părțile sociale lui T.A., actul adițional autentificat la același notar public din 24 octombrie 2000, prin care era cooptat la SC U.C. SRL, cetățeanul irakian, un document intitulat „împuternicire", neautentificat. S-a reținut că toate actele au fost plăsmuite de inculpat, aspect ce a rezultat chiar din expertiza grafoscopică efectuată în cursul urmăririi penale, care a concluzionat că scrisul și semnăturile de pe documente îi aparțin inculpatului și soției sale. Cu privire la aceste acte false, s-a observat că instanța nu a fost sesizată, întrucât ele exced perioadei infracționale (oct. 2004 - oct. 2005), pentru acestea constatându-se de către organul de urmărire penală, intervenită prescripția răspunderii penale.

Nefiind realizată latura obiectivă a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, nu s-a putut constata astfel nici mijlocul fraudulos de înșelare a statului cu ocazia solicitării și obținerii T.V.A.-ului, astfel încât, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. 1968, s-a dispus achitarea celor patru inculpați cu privire la infracțiunile prev. de art. 290 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, în condițiile art. 9 alin. (1) litc din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen. 1969, constând în aceea că inculpații au întocmit necorespunzător documente primare, acceptând, totodată, astfel de documente contabile în scopul împiedicării verificării financiar - contabile, diminuând veniturile sau sursele impozabile,tribunalul a reținut că, pentru a da o aparență de legalitate fraudei puse la cale și pentru a nu rămâne descoperiți cu T.V.A.-ul pe care trebuia să-1 dea statului, inculpații au conceput o schemă ingenioasă de a elimina prin compensare obligațiile datorate bugetului statului.

În acest scop, s-a reținut că inculpatul D.C.O. a obținut de la SC T.P.G. SRL București - firmă „fantomă" un număr de 5 facturi fiscale, în valoare totală de 8.431.516,66 lei, care atestau livrarea către SC D.C.I.N.T.L. SRL Pitești a unor repere electrotehnice (facturi din 30 august 2005), în baza cărora a întocmit acte de livrare către SC E.T.A. SRL Pitești, SC D.T.S. SRL și SC A.D.T. SRL Strehaia. S-a reținut astfel că livrările au fost fictive, avându-se în vedere faptul că firma SC P.G. SRL era firmă „fantomă". Prima instanță a considerat că derularea unor activități comerciale nu incumbă și obligația unui agent economic de a-l verifica pe partenerul de afaceri din punct de vedere al „legalității", pe acesta neinteresându-l decât „aparența" legalității existenței și funcționării acestuia, astfel încât, orice aspect de nelegalitate a unei societăți comerciale nu-i poate fi opozabil partenerului său de afaceri. Martora L.A. a recunoscut că ea a produs documentația falsă de cesiune a SC T.P.G. SRL de la cetățeanul român C.O. către cetățenii pakistanezi Z.H.P. și S.J.T., cauza fiind disjunsă cu privire la aceasta.

S-a constatat de către prima instanță că nu s-a putut vorbi de întocmirea necorespunzătoare sau acceptarea unor astfel de documente contabile, inculpații neîmpiedicând verificările financiar - contabile ale societăților pe care le administrează, cu ocazia verificărilor la locul de depozitare, organele de poliție constatând chiar existența unora dintre reperele achiziționate de la SC T.P.G. SRL

Prin urmare, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive, nici ale acestei infracțiuni, dispunând achitarea inculpaților în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. 1968.

Analizând elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, tribunalul a constatat că latura obiectivă a acesteia constă în acțiunea de a iniția și de a constitui un grup infracțional, fie de aderare sau sprijinire a acestuia.

În speță, s-a reținut că inculpatul D.C.O. a inițiat (conceput) un grup infracțional în care i-a atras și racolat pe ceilalți trei inculpați. Pornind de la modul cum s-au derulat activitățile comerciale între firmele administrate de inculpați (M.D.C.D. - primul export; C.A.D. - al doilea export, C.D. - al treilea export), s-a arătat că nu se poate vorbi de o structură organizată, de o diviziune a muncii, cu excepția firmelor inculpaților D. și C. care au fost angrenate în cele trei lanțuri comerciale, cele ale inculpaților M. și A., acesta nefiind implicate decât într-un ciclu comercial.

Totodată, s-a apreciat de către prima instanță că derularea unor tranzacții comerciale, chiar între aceiași parteneri de afaceri, nu implică automat existența unui grup infracțional, căci acesta presupune o structură organizatorică, cu organism de control, o coeziune între membrii săi bazată pe subordine ierarhică. Pe de altă parte, s-a apreciat că durata în care grupul activează trebuie să fie una îndelungată, iar această necesitate nu ține în mod necesar de natura faptelor propuse spre a fi săvârșite, ci continuitatea este cea care demonstrează caracterul deosebit de periculos al acestei forme de asociere.

Nefiind realizată nici latura obiectivă, dar nici cea subiectivă a infracțiunii, tribunalul a dispus, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. 1968, achitarea inculpaților.

Situația de fapt reținută de instanță a avut în vedere documentele contabile ale societăților administrate de inculpați, documente bancare, documentele de control ale organelor de specialitate, declarațiile martorilor, concluziile expertizei contabile efectuate în cursul cercetării judecătorești, declarațiile inculpaților. Aceștia din urmă, nu au recunoscut comiterea niciuneia dintre infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, apreciind că toate operațiunile comerciale sunt legale, declarațiile date în cursul urmăririi penale sau cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă fiind menținute în fața instanței.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a constatat că A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Argeș, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.582.126 lei, reprezentând debit la care s-a adăugat dobânzile de întârziere și penalități, acesta reprezentând T.V.A. încasat ilegal de către inculpați prin intermediul societăților pe care le administrează, în calitate de părți responsabile civilmente.

Tribunalul a constatat că inexistența laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune, în raport de care s-a formulat acțiunea civilă, conduce la inexistența temeiului tragerii la răspundere civilă a inculpaților și părților responsabile civilmente, astfel încât, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. 1968, a respins acțiunea civilă.

În vederea asigurării recuperării prejudiciului, în cursul urmăririi penale, s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților însă măsura nu a putut fi adusă la îndeplinire din lipsă de bunuri aflate în patrimoniul acestora. Singura excepție a reprezentat-o inculpatul D.C.O. și partea responsabilă SC D.C.I.N.T.L. SA Pitești, față de care, prin Ordonanțele nr. 8S/P/2006 din 27 martie 2007, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor acestora, respectiv a celor identificate prin procesul - verbal aflat la fila 138, autoturism proprietatea inculpatului Dănilă și autoturismul proprietatea SC D.C. SRL.

În baza art. 169 și art. 353 C. proc. pen. 1968, s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii față de soluția pronunțată pe latura civilă și s-a respins capătul de cerere formulat de partea civilă privind instituirea măsurilor asigurătorii.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, inculpatul M.C. și partea civilă Statul Român - prin A.N.A.F. reprezentantă de D.G.F.P. Argeș.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a criticat hotărârea sub aspectul greșitei achitări dată ca urmare a unei grave erori de fapt, arătând că în mod greșit s-a pronunțat achitarea inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, deși sunt probe certe la dosarul cauzei, din care rezultă că aceștia au constituit un grup infracțional organizat, acționând cu intenție, conform unui plan prestabilit de primul inculpat, în care fiecare a avut un rol anume în scopul comiterii unor infracțiuni deosebit de grave cu consecința directă a prejudicierii bugetului de stat cu sume importante de bani, prin rambursare ilegală de T.V.A., sume obținute prin fapte ilicite de care au beneficiat în final toți inculpații.

Cu prilejul susținerii orale a motivelor de apel, procurorul a solicitat completarea acestora cu motive vizând schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii de înșelăciune, fapta fiind încadrată în dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 - Lege mai favorabilă. S-a solicitat, de asemenea, schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii de evaziune fiscală în infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 - Lege mai favorabilă - deoarece activitatea infracțională a continuat după data de 26 august 2005 când Legea nr. 241/2005 a intrat în vigoare, în funcție de contribuția efectivă a inculpaților (de autor sau de complice), cât și de numărul actelor materiale săvârșite în timp (referitor la aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969). S-a motivat că este neîndoielnic că între inculpați a existat o strânsă legătură infracțională, concretizată prin probele administrate în dosar.

Partea civilă Statul Român - prin A.N.A.F. reprezentantă de D.G.F.P. Argeș, a solicitat obligarea inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente la repararea integrală a prejudiciului cauzat, ca urmare, evident a condamnării acestora pentru infracțiunile de care sunt acuzați, incluzându-se în prejudiciu și accesoriile constând în dobânzi, penalități și majorări de întârziere, până la data achitării integrale a prejudiciului. S-a notat ca un aspect criticabil al sentinței, nelegalitatea expertizei dispusă în fază de cercetare judecătorească, ca urmare a lipsei de convocare a părților.

Apel împotriva sentinței a declarat și inculpatul M.C. care, la termenul de judecată din 28 februarie 2012, a declarat că și-l retrage în temeiul art. 369 din C. proc. pen. 1968.

Prin Decizia penală nr. 21 din 14 martie 2012 a Curții de Apel Pitești, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și de partea civilă prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Argeș, împotriva sentinței penale nr. 339 din 15 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. 877/109/2007, a fost desființată, în parte, sentința atacată și, rejudecând:

S-a înlăturat achitarea inculpaților D.C.O., M.C., C.V. și A.C.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), 2 și (5) C. pen. 1969, cu aplic.art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, cu toate consecințele.

În baza art. 334 C. proc. pen. 1968 s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 13 C. pen. 1969, pentru inculpatul D.C.O.; în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 13 C. pen. 1969, pentru inculpata C.V. și în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. 1969 pentru inculpații M.C. și A.C.D.

În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 13 C. pen. 1969, a fost condamnat inculpatul D.C.O. la 6 ani închisoare pedeapsă principală și la 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. S-a făcut aplicarea prevederilor art. 57 C. pen. 1969 și, în baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. 1969, au fost interzise inculpatului, ca pedeapsa accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C.pen 1969.

În baza art. 26 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. 1969, a fost condamnată inculpata C.V. la 5 ani închisoare, pedeapsă principală și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. 1969. S-a făcut aplicarea art. 57 C. pen. 1969 și, în baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. 1969, au fost interzise inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. 1969.

În baza art. 26 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. 1969, a fost condamnat inculpatul M.C. la 4 ani închisoare, pedeapsă principală și la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lita teza a II-a lit. b) și c) C. pen. 1969. S-a făcut aplicarea art. 57 C. pen. 1969 și, în baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. 1969, au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă-accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-alit. b) șic C. pen. 1969.

În baza art. 26 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și art. 37 lit. b) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 13 C. pen. 1969, a fost condamnat inculpatul A.C.D. la 4 ani închisoare, pedeapsă principală și la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 57 C. pen. 1969 și, în baza art. 71 alin (1) și (2) C. pen. 1969, au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. 1969.

S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților D.C.O., M.C. și C.V. perioada reținerii de 24 de ore și din pedeapsa aplicată inculpatului A.C.D. durata arestării în perioada 11 aprilie 2008 și 27 aprilie 2009.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. 1968, a fost obligat în solidar inculpatul D.C.O. cu inculpații C.V. și M.C., fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente SC D.C.I.N.T.L. SRL Pitești, prin lichidator I.G. - I.G.F. E.C. Ipurl (inculpat D.C.O.), SC A.T. SRL Strehaia (inculpata C.V.) și SC U.C. SRL Mioveni (inculpatul M.C.), la plata sumei de 329.529 lei (rambursare T.V.A.) către Statul Român - D.G.F.P. Argeș, la care s-au adăugat dobânzile, penalitățile și majorările de întârziere până la data achitării acestora conform O.G. nr. 92/2003.

A fost obligat în solidar inculpatul D.C.O. cu inculpații A.C.D. și C.V., fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente SC D.C.I.N.T.L. SRL Pitești prin lichidator I.G. - I.G.F. E.C. Ipurl (inculpat D.C.O.), SC D.T.S. SRL Pitești (inculpat A.C.D.) și SC A.T. SRL Strehaia (inculpata C.V.) la plata sumei de 594.858 lei (rambursare T.V.A.) către Statul Român - D.G.F.P. Argeș, la care s-au adăugat dobânzile, penalitățile și majorările de întârziere până la data achitării acestora conform O.G. nr. 92/2003

Au fost obligați în solidar inculpații D.C.O. și C.V., fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente SC D.C.I.N.T.L. SRL Pitești prin lichidator I.G. - I.G.F. E.C. Ipurl (inculpat D.C.O.) și SC E.T.A. SRL Pitești (inculpata C.V.) la plata sumei de 665.651 lei (rambursare T.V.A.) către D.G.F.P. Argeș, la care s-au adăugat dobânzile, penalitățile și majorările de întârziere până la data achitării acestora conform O.G. nr. 92/2003.

S-a menținut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului D.C.O. și ale SC D.C.I.N.T.L. SRL Pitești dispus prin Ordonanțele nr. 8S/P/2006 din 27 martie 2007 și identificate conform procesului verbal din 28 martie 2007.

În baza art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, s-a dispus trimiterea unei copii- a hotărârii de condamnare la O.R.C.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul M.C. împotriva aceleiași sentințe penale.

Au fost obligați inculpații D.C.O. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.C.I.N.T.L. SRL Pitești, prin lichidator I.G. - I.G.F. E.C. Ipurl, M.C. în solidar eu partea responsabilă civilmente SC U.C. SRL Mioveni și C.V. în solidar cu părțile responsabile civilmente S C A.T.G. SRL Strehaia, SC E.T.A. SRL Pitești la câte 5.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și inculpatul A.C.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.T.S. SRL Pitești la 5.800 lei cu același titlu, din care 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva Deciziei penale nr. 21/2012 a Curții de Apel Pitești au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și inculpații M.C., D.C.O., C.V. și A.C..

Recursul declarat de Ministerul Public a vizat greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunile descrise în actul de sesizare a instanței prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 290 C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969; art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969; art. 10 din Legea nr. 87/1994 în condițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. 1968.

Recurentul inculpat M.C. a solicitat casarea deciziei recurate și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. 1968, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, invocând cazul de prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. 1968, iar, în subsidiar, cazul de casare prev. de disp. art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. 1968 și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând, să se dispună reindividualizarea pedepsei, cu aplicarea disp. art. 86

1

C. pen. 1969.

La rândul său, recurentul inculpat D.C.O. a invocat în recurs cazurile de casare prev. de disp. art. 385

9

pct. 9, 10, 12, 13, 17, 17

2

și 18 C. proc. pen. 1968.

Recurenta inculpată C.V. a susținut cazul de casare prev. de disp. art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. 1968, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând, achitarea inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în principal, conform disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. 1968 și, în subsidiar, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. 1968.

În recursul său, recurentul inculpat A.C.D. a susținut cazurile de casare prev. de disp. art. 385

9

pct. 6, 10, 13 și 18 C. proc. pen. 1968.

Prin Decizia penală nr. 1395 din 23 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 877/109/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate împotriva Deciziei penale nr. 21 din 14 martie 2012 a Curții de Apel Pitești, a casat decizia penală recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și de către A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. Argeș, la Curtea de Apel Pitești.

Instanța supremă a constatat că, în luna octombrie 2004, era în vigoare Legea nr. 87/2004 (abrogată prin Legea nr. 241/2005, la 27 iulie 2005) în care era incriminată ca infracțiune neîntocmirea, întocmirea incompletă sau necorespunzătoare a documentelor primare ori acceptarea de astfel de documente în scopul împiedicării verificările financiar - contabile, dacă fapta a avut drept consecință diminuarea veniturilor sau surselor impozabile (art. 10 alin. (1)), respectiv punerea în circulație, fără drept, a documentelor financiare și fiscale (art. 10 alin. (2)). în octombrie 2005 era în vigoare art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, care incriminează evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.

S-a reținut că instanța de apel a apreciat că fapta descrisă în rechizitoriu ca înșelăciune, constând în producerea de documente false în numele societăților comerciale pe care le administrau inculpații cu ajutorul cărora au indus în eroare organele D.G.F.P. Argeș, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada octombrie 2004 - octombrie 2005, înșelând statul cu suma de 1.586.624 lei reprezentând T.V.A. încasat ilegal, se încadrează în art. 8 din Legea nr. 241/2005 și nu în art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. 1969.

Conform art. 215 C. pen. 1969, inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani (alin. (1)). înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni (alin. (2)). înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi (alin. 5).

Conform art. 8 din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare la data publicării legii (15 iulie 2005) constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat. Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi asocierea în vederea săvârșirii faptei descrise anterior.

De asemenea, s-a constatat că instanța de apel a achitat pentru faptele descrise în rechizitoriu, ca fiind prevăzute de art. 10 din Legea nr. 87/1994 și preluate în art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 (întocmirea necorespunzătoare a documentele primare, acceptarea de astfel de documente contabile în scopul împiedicării verificării financiar contabile, diminuarea veniturilor sau surselor impozabile în perioada octombrie 2004 - octombrie 2005), reținând realitatea acelorași operațiuni care au stat la baza solicitării de restituire a T.V.A. (fila 13 alin. 4 din decizia apelată, fila 242 alin. (4) dosar apel). însă, instanța a condamnat inculpații pentru stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, apreciind că probele conduc la reținerea relei-credințe, respectiv la evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale (art. 8 din Legea nr. 241/2005).

Având în vedere constatările contradictorii dintre considerentele deciziei recurate care au condus la achitarea pentru evaziune fiscal