ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 640/2014

Asupra recursului de față; Prin Sentința penală nr. 125/D din 12 aprilie 2013 a Tribunalului Bacău, în temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, a fost condamnat inculpatul P.A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b) și c) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat P.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b), c) C. pen. În temeiul art. 81, 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare pe durata termenului de încercare de patru ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului P.A. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii. În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău și în consecință: În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ. a fost obligat inculpatul P.A., la plata sumei de 116.176 RON compusă din: impozit pe profit stabilit suplimentar în valoare de 53.109 RON și TVA de plată în valoare de 63.067 RON către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F., Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ. s-au respins pretențiile civile ale părții civile Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău pentru diferența de 28.383 RON. S-a dispus scoaterea din cauză a părții responsabile civilmente SC S.E. SRL Onești fiind radiată. S-a respins cererea părții civile Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, de instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului P.A. În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 dispune ca la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului, o copie a dispozitivului prezentei hotărâri judecătorești definitive.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON către stat (cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-au inclus cheltuielile judiciare efectuate la urmărirea penală în valoare de 150 RON). Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 14 decembrie 2009, Garda Financiară Bacău a formulat o plângere penală împotriva inculpatului P.A. și a învinuitului A.M. întrucât aceștia, în calitate de administratori ai SC S.E. SRL Onești, în perioada iulie - august 2008 nu au înregistrat venituri în contabilitatea firmei sau nu au înregistrat cheltuieli inexistente în ce privește relațiile comerciale ale societății lor cu SC E.P.

SA Constanța, SC S.C. SRL Piatra-Neamț și SC P.D.G. Pitești și prin aceste activități inculpatul și învinuitul ar fi prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 144.559 RON, reprezentând prejudiciu estimat prin neplata TVA și a impozitelor pe profit. Ulterior, în data de 14 aprilie 2010, tot Garda Financiară Bacău, în completarea primei sesizări amintite, a formulat o nouă sesizare împotriva celor doi, întrucât în urma unei noi verificări efectuată în luna martie 2010 la SC S.E. s-a estimat că prejudiciu de fapt creat statului este de 481.551 RON, incluzând impozitul pe profit, TVA, majorări de întârziere etc, sesizarea respectivă fiind înregistrată cu nr. 551A/III/1/2010. Apoi, în data de 20 mai 2010, A.N.A.F.

- D.G.F.P. Bacău a formulat o altă plângere, de această dată doar împotriva numitului A.M., care în calitate de administrator la SC S.E. a derulat în luna aprilie 2010 o relație comercială cu SC M.I.E. Coșoveni, A.M. fiind bănuit că a emis facturi pentru piese de schimb, în valoare total de 145.776 RON către cealaltă firmă, fără a declara veniturile realizate pentru a se putea calcula impozitul pe profit și TVA-ul, reclamându-se un prejudiciu adus bugetului în sumă de 42.875 RON, cauza fiind înregistrată cu nr. 2129/P/2010. În final, în data de 19 noiembrie 2010, A.N.A.F. Bacău a formulat o nouă plângere împotriva numitului A.M., pentru aceeași faptă și același prejudiciu ca și în plângerea formulată anterior în data de 27 august 2010 de către Garda Financiară Bacău, cauza fiind înregistrată cu nr. 543A/III/1/2010.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat că, în data de 8 februarie 2006 s-a înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului Bacău, SC S.E. SRL Onești, având ca unic asociat și administrator pe P.A. și abia în luna februarie 2009 a intrat în societate și A.M., ca asociat unic, în locul numitului P.A. care a ieșit din firmă. Astfel, pentru perioada verificată în dosarul de față și în care Garda Financiară Bacău a reclamat nereguli în derularea relațiilor comerciale cu SC E.P. SA, SC P.D.G. Pitești și SC S.C. Piatra-Neamț, singurul administrator care avea și drept de semnătură în bancă este doar P.A. Cât timp societatea în cauză a fost administrată doar de acesta, obiectul principal de activitate l-a reprezentat consultanța pentru afaceri și management.

S-a stabilit din probatoriul administrat în cauză că, în perioada 1 iulie 2008 - 31 august 2008 inculpatul P.A. a desfășurat prin firma sa activități, de prestări servicii, respectiv operațiuni de intermediere pentru vânzarea de produse petroliere. În acest sens, referitor la reclamația Gărzii Financiare din 14 decembrie 2009, se reține că inculpatul a încheiat în luna iunie 2008 cu SC P. SA un contract de intermediere prin care firma din Onești se obliga, potrivit art. 2 din contract, să identifice parteneri și să intermedieze acceptarea ofertei făcută de beneficiar pentru cumpărarea de reziduuri petroliere, astfel încât în urma efectuării acestor operațiuni inculpatul a emis o factură reprezentând contravaloarea serviciilor sale către SC E.P.

din 23 iulie 2008, în valoare de 501.783,01 RON, reprezentând prestări servicii potrivit contractului dintre cele două părți. Această factură s-a înregistrat în contabilitatea societății, incluzând și TVA-ul care a fost înregistrat în jurnalul de vânzări și declarat ca taxă colectată datorată bugetului de stat. Pentru realizarea acestei tranzacții, inculpatul P.A. a colaborat cu SC S.C. și SC P.D.G., în sensul că inculpatul a intermediat relații comerciale între cele două societăți din Piatra-Neamț și Pitești și SC E.P. SA Constanța, drept pentru care atât SC S.C., cât și SC P.D.G. au emis două facturi fiscale de prestări servicii inculpatului, după cum urmează: - SC S.C. în baza contractului de prestări servicii din luna iulie 2008 a emis Factura fiscală nr. 351 din 27 iulie 2008, în valoare totală de 96.500 RON, incluzând TVA și SC P.D.G.

a emis un număr de 5 facturi fiscale în valoare totală de 395.000 RON, incluzând TVA. În legătură cu aceste facturi, organele fiscale au reclamat faptul că cele două contracte de prestări servicii înregistrate de inculpat ca fiind emise de SC S.C. și P.D.G. s-au înregistrat în contabilitate cu scopul de a nu plăti TVA-ul și impozitul pe profit, care au rezultat în urma emiterii facturii către SC E.P. SA Constanța, apreciindu-se că de fapt serviciile menționate ca prestate către cele două societăți nu au existat în realitate, fapt prevăzut de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, acțiune întreprinsă de inculpat cu scopul de a diminua sumele datorate bugetului de stat. Pentru a se stabili cu exactitate prejudiciul s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile judiciare, urmând a se stabili dacă pentru perioada verificată de organele fiscale, respectiv 1 iulie 2008 - 31 august 2008 facturile înregistrate în contabilitatea SC S.E.

SRL Onești, reprezentând prestări servicii către S.C. și P.D.G. reflectă realitatea. Potrivit concluziilor expertizei, operațiunea comercială derulată de P.A. și SC S.C. corespunde realității, iar facturile emise sunt deductibile fiscal și s-au facturat în baza contractului de prestări servicii între cele două firme, în timp ce cheltuiala cu prestarea de servicii facturată în relația comercială cu P.D.G. nu este deductibilă fiscal deoarece nu este însoțită de un contract de prestări servicii, inculpatul neprezentând un asemenea contract nici organelor fiscale nici expertului contabil.

Ca urmare, expertiza contabilă a stabilit un prejudiciu datorat bugetului de stat de către societatea inculpatului, în sumă de 116.176 RON, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar și TVA de plată, suma fiind mai mică decât cea estimată de organele fiscale (de 144.559 RON), deoarece organele fiscale nu au avut la dispoziție actele contabile ale firmei, acestea fiind prezentate ulterior organelor de poliție. Nu au rezultat probe în legătură cu relațiile comerciale amintite mai sus, din care să rezulte existența infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, respectiv omisiunea evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

S-a încercat de către organele de poliție și audierea numitului A.M., însă a rezultat din verificări faptul că acesta se află plecat în străinătate. S-a procedat la identificarea și audierea inculpatului P.A., care a declarat că în prezenta cauză doar el a acționat ca administrator al SC S.E., iar A.M. nu are nicio implicare în prezenta speță. De asemenea, inculpatul a mai menționat și faptul, că nu are obiecții cu privire la rezultatul acestei expertize, regretă fapta, însă nu are bani de achitat prejudiciul datorat statului. Organele de poliție au efectuat verificări pentru instituirea sechestrului asigurător, însă potrivit adresei din 15 februarie 2011 a Primăriei Onești, a rezultat că P.A.

nu figurează în evidență cu bunuri mobile și imobile declarate. Au fost audiați ca martori doi reprezentanți ai SC E.P., respectiv numiții G.G.G., director general al acestei societăți și P.I., consilier tehnic la aceeași societate, ultimul ocupându-se efectiv de relația comercială cu SC S.E., care a susținut că în anul 2008 au încheiat un Contract de intermediere cu nr. 23 din 9 iunie 2008, prin care SC E.P. achita către SC S.E. comisionul rezultat din relația comercială care s-a derulat ulterior, fără a putea preciza alte amănunte. Situația de fapt a rezultat din probatoriul administrat la urmărirea penală: sesizarea Gărzii Financiare Bacău, contracte de prestări servicii, facturile fiscale în cauză, expertiza contabilă, declarații martori, evidența O.R.G.

Bacău, adresa Primăriei Onești, declarații inculpat și din probatoriile administrate în timpul cercetării judecătorești: înscrisuri vizând activitatea comercială a societății la care inculpatul a fost administrator: relații de la lichidatorul judiciar I.M. S.P.R.L., relații de la BT, relații de la B.C. S.P.R.L., informații transmise de MKB R.B., relații de la N., SC E.P. SA, informații furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului P.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, pentru care urmează a fi angajată răspunderea penală. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Privitor la persoana și conduita inculpatului s-a reținut că are ca studii 12 clase, nu are ocupație, nu are antecedente penale, nu a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei. Inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) C. pen., potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. De asemenea, fiind obligatorie, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, potrivit art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Având în vedere lipsa antecedentelor penale, poziția de recunoaștere parțială a faptei, aprecierea instanței că reeducarea sa se poate realiza fără privare de libertate, instanța a considerat că sunt întrunite condițiile art. 81, 82 C. pen., motiv pentru care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

S-a atras atenția inculpatului, că în cazul încălcării dispozițiilor articolelor indicate mai sus, în sensul că, în interiorul termenului de încercare va comite o altă infracțiune, consecința va fi revocarea acestei suspendări condiționate, cu adăugarea prezentei pedepse la pedeapsa ce i se va aplica pentru noua faptă, cu executare în regim de detenție. S-a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Cu privire la latura civilă, s-a reținut că pe parcursul urmăririi penale, Ministerul Finanțelor Publice - Garda Financiară, secția Județeană Bacău a solicitat de la inculpat suma de 481.551 RON reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat (impozit pe profit și TVA) la care se adaugă dobânzile și penalitățile prevăzute de Codul de procedură fiscală, calculate de la data săvârșirii faptei până la data plății.

Constatând întrunite condițiile generale și speciale ale răspunderii civile delictuale, instanța a admis acțiunea civilă formulată și a obligat inculpatul la acoperirea prejudiciului produs părții civile prin acțiunea sa ilicită, însă nu la valoarea solicitată, întrucât, în motivarea cererii de constituire ca parte civilă, arată că la calcularea acestei valori trebuie să se aibă în vedere și faptul că inculpatul în calitatea sa de administrator la SC S.E. SRL nu a avut încheiat contact de intermediere nici cu SC S.C. SRL Piatra-Neamț pe lângă cel referitor la SC P.D.G. SRL Pitești. Instanța nu poate reține apărarea formulată, întrucât, pe de-o parte contractul de intermediere între SC S.C. SRL Pitești și SC E.S.

SRL nu vizează fondul cauzei (sesizarea instanței prin rechizitoriu a vizat doar lipsa contractului de intermediere dintre SC E.S. și SC P.D.G.) iar pe de altă parte, afirmația făcută de partea civilă nu este reală (la filele … se regăsește contractul de prestări servicii încheiat la data de 15 iulie 2008 între SC S.E. SRL; și SC S.C. SRL) însă, așa cum s-a arătat mai sus, instanța a fost sesizată cu judecarea presupusei comiteri a infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 de evaziune fiscală, comisă prin lipsa contractului de intermediere între SC S.E. SRL și SC P.D.G. SRL, pentru faptul că în contabilitatea societății s-a menționat o activitate comercială care nu are realitate faptică (lipsa contractului de intermediere între cele două părți contractante).

Drept urmare, în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Garda Financiară, secția Județeană Bacău și a obligat pe inculpatul P.A. la plata sumei de 116.176 RON compusă din: impozit pe profit stabilit suplimentar în valoare de 53.109 RON și TVA de plată în valoare de 63.067 RON către partea civilă cu titlu de despăgubiri civile. În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 1357 C. civ. a respins pretențiile civile ale părții civile Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău pentru diferența de 28,383 RON. Împotriva sentinței penale mai sus menționate au declarat apel în cadrul termenului legal, partea civilă Statul Român - ANAF - București - Garda Financiară Secția Județeană Bacău și inculpatul P.A.

Prin Decizia penală nr. 156 din data de 17 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și de familie, a fost admis apelul declarat de apelanta parte civilă M.F.P. - A.N.A.F. - Garda Financiară, Secția Județeană Bacău împotriva Sentinței penale nr. 125/D din 12 aprilie 2013 a Tribunalului Bacău, cu privire la plata accesoriilor fiscale și instituirea sechestrului asigurător, s-a dispus desființarea sentinței penale sub aceste aspecte, iar după rejudecare, în fond, s-a dispus obligarea inculpatului la plata accesoriilor fiscale ce se vor calcula potrivit art. 119 C. proc. fisc., până la achitarea integrală a debitului, va dispune instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ce aparțin inculpatului P.A., până la concurența sumei la care a fost obligat cu titlu de despăgubiri civile și a accesoriilor fiscale și va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de P.A. împotriva aceleiași sentințe penale. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.A., acesta nefiind motivat în scris, în termenul legal prevăzut de art. 385 10 C. proc. pen. În motivele de recurs susținute oral a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., solicitându-se achitarea inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală. Analizând recursul declarat de inculpatul P.A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este fondat. Codul de procedură penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, lege care a fost publicată în M. Of.

nr. 89 din 12 februarie 2013. Având în vedere data pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de legalitate, nu și de temeinicie. Verificând îndeplinirea condițiilor legale impuse de textul de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. de lege, instanța constată că recursul nu a fost motivat, recurentul inculpat încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Raportat la tardivitatea motivării recursului declarat, în conformitate cu prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., instanța de recurs poate avea în vedere doar cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu. Analizând motivele de recurs invocate de recurentul inculpat V.C., Înalta Curte constată că nu este incident niciunul din cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, iar criticile formulate nu pot fi valorificate, întrucât se referă la aspecte ce țin de netemeinicia hotărârii, iar nu de nelegalitatea acesteia.

Temeiul de casare invocat de apărare a fost menținut prin Legea nr. 2/2013 și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, pentru a putea fi examinat fiind necesară respectarea condițiilor legale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe impuse de textul de lege, se observă, însă, că recursul a fost motivat numai oral în ziua judecății, de către apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 12 al art. 385 9 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea și valorificarea în cadrul acestei căi de atac a criticilor circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile legale subsumate art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, instanța de recurs constată că nu sunt incidente dispoziții care să impună aplicarea legii penale mai favorabile.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva Deciziei penale nr. 156 din data de 17 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și de familie. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva Deciziei penale nr. 156 din data de 17 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și de familie. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 februarie 2014. Procesat de GGC - LM