Decizia nr. 1106/2013 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 53/2012 a Tribunalului Vrancea

În perioada 2008 - 2009, SC R. SRL Homocea, prin intermediul inculpatului N.C., a vândut semințe de floarea soarelui către SC B.C. SRL Brăila, produsele fiind plătite fie în numerar, fie prin bancă. Potrivit relațiilor furnizate de DGFPS Vrancea, prin neînregistrarea în contabilitate a activităților comerciale desfășurate s-a creat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 70.209 RON.

Cu SC B.I. SRL Brăila relația comercială s-a desfășurat în cursului anului 2009 și a constat în vânzarea-cumpărarea de semințe de floarea soarelui și dovleac, SC R. SRL fiind reprezentată de inculpatul N.C. Din declarațiile martorilor I.M. și M.I., rezultă că mărfurile au fost achitate inculpatului N.C. în numerar sau prin bancă. Nici aceste operațiuni comerciale nu au fost înregistrate în contabilitate, societatea sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit și TVA în sumă de 26.211 RON.

Cu SC O.P.C. SRL București, inculpatul N.C. a desfășurat activități comerciale în cursul anului 2009, constând în vânzarea-cumpărarea de semințe de floarea soarelui, prin neînregistrarea acestor activități comerciale, s-a creat DGFPS Vrancea un prejudiciu în valoare de 2.918 RON. Fiind audiat în cauză, martorul C.G. a arătat că marfa a fost plătită în numerar către inculpatul N.C., chiar dacă la datele delegatului a fost trecut numitul T.G.

Cu SC P. 2003 SRL București, activitatea comercială s-a desfășurat în perioada 2007 - 2008, SC R. SRL fiind reprezentată de inculpatul B.P., iar în anul 2009 de inculpatul N.C. și a constat în vânzarea-cumpărarea de semințe de dovleac, plata produselor fiind efectuată în numerar către cei doi inculpați, potrivit declarațiilor martorului G.I.F., aceștia fiind singurii reprezentanți ai SC R. SRL pe care i-a cunoscut. Din relațiile furnizate de DGFPS Vrancea, prin această relație comercială s-a creat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 15.447 RON.

În perioada anilor 2007 - 2008, folosindu-se același mod de operare, în numele SC R. SRL Homocea, s-au desfășurat relații comerciale cu SC G.P. SRL Galați, SC B.S. SRL Brăila, SC BB S.C. SRL București, SC E. SRL Brăila și SC AF B. Brăila, prejudiciu cauzat bugetului de stat (impozit pe profit și TVA) fiind de 37.909 RON.

În cursul anului 2008, inculpații B.P., N.C. și T.G. au desfășurat relații comerciale, în numele SC R. SRL Homocea cu SC A. SRL Brăila, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de semințe de floarea soarelui. Din declarațiile martorului B.N., administrator al SC A. SRL Brăila a rezultat că societatea a fost reprezentată de către toți cei trei inculpații, plata fiind efectuată în mod direct acestora. Potrivit relațiilor furnizate de DGFPS Vrancea, prejudiciul cauzat bugetului de stat, prin neînregistrarea în evidențele contabile a activităților comerciale, s-a creat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 12.107 RON. Inculpații B.P., N.C. și T.G. au recunoscut și regretat faptele, la data de 22 noiembrie 2008, inculpatul T.G. a decedat, motiv pentru care față de acesta s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar martora M.R. a declarat, în mod constant, că nu a desfășurat nicio activitate pe societatea pe care o administra și nu a obținut niciun ban de la ceilalți inculpați. În drept, s-a reținut că faptele inculpaților B.P. și N.C. care, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar prin acte materiale repetate, au efectuat operațiuni comerciale, în numele și în calitate de reprezentanți ai SC R. SRL Homocea, județul Vrancea, fără a evidenția aceste operațiuni comerciale în evidențele contabile ale societății, prejudiciind astfel bugetul de stat, prin sustragerea de la plata impozitului pe profit, a TVA-ului și a majorărilor aferente, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a avut în vedere că, înainte de începerea cercetării judecătorești, ambii inculpați au declarat că recunosc faptele așa cum au fost reținute prin actul de sesizare a instanței, au solicitat ca judecarea cauzei să se facă doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, situație în care, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. La individualizarea judiciară a pedepselor s-a avut în vedere modul și împrejurările concrete în care inculpații au săvârșit faptele, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, dar și circumstanțele personale ale inculpaților, care au un nivel de instrucție și educație redus, au recunoscut și regretat faptele săvârșite. Privitor la inculpatul N.C., s-a reținut că acesta a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., atât față de pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud cât și față de pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 389 din 30 august 2007 a Judecătoriei Adjud, pedepse pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării. S-a apreciat că, la momentul pronunțării Sentinței penale nr. 389 din 30 august 2007 a Judecătoriei Adjud, instanța ar fi fost în imposibilitate de a cunoaște că, prin Sentința penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud, acesta a mai fost condamnat la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Așa fiind, s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 85 C. pen. cu consecința anulării suspendării condiționate dispuse prin cele două hotărâri, descontopirea pedepselor rezultante în pedepsele componente, recontopirea tuturor pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente și s-a dispus ca inculpatul să execute doar pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare. Cu privire la pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, s-a apreciat că se impune aplicarea art. 39 C. pen., astfel că a dispus contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea din prezenta cauză și s-a dispus ca inculpatul să execute doar pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare. Pe latură civilă, instanța avut în vedere că, prin Adresa nr. 490 din 09 ianuarie 2912, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a finanțelor Publice a Finanțelor Publice Vrancea s-a constituit parte civilă cu suma de 62.398 RON, prejudiciu pe care inculpații au fost de acord să-l achite. Împotriva Sentinței penale nr. 53 din 23 februarie 2012 și a încheierii de ședință nr. 5699/91/2011 din 13 martie 2012 ale Tribunalului Vrancea au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul N.C. Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie. Un prim motiv de apel s-a referit la faptul că, în mod greșit, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, s-a aplicat inculpatului N.C. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Al doilea motiv de apel s-a referit la faptul că inculpații B.P. și N.C., nefiind administratori ai vreunei societăți comerciale, nu se justifica ca acestora să le fie aplicată pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. și nici ca pedepsele să fie înscrise în cazierul fiscal. S-a susținut că modalitatea de soluționare a antecedentelor penale în cazul inculpatului N.C. este greșită. În condițiile în care s-a reținut că prezenta infracțiune a fost săvârșită în termenul de încercare atât față de pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud cât și față de pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 389 din 30 august 2007 a Judecătoriei Adjud, cele două pedepse fiind aplicate pentru infracțiuni concurente, se impunea ca prima instanță să facă atât aplicarea art. 83 cât și aplicarea art. 85 C. pen., să dispună atât anularea cât și revocarea suspendării condiționate pentru cele două pedepse, să le repună în individualitatea lor, să recontopească toate pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente, să stabilească o pedeapsă rezultantă și să dispună ca, potrivit art. 83 C. pen., aceasta să fie executată separat de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză. Ca motiv de netemeinicie, s-a susținut că pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt prea blânde. Inculpatul N.C. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie și nelegalitate. Sub un prim aspect, a susținut că, din moment ce s-a reținut aplicarea art. 85 C. pen. și nu aplicarea art. 83 C. pen., nu se justifica reținerea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. Ca motiv de netemeinicie a susținut că a avut aceeași contribuție la săvârșirea faptelor ca și inculpatul B.P., situație în care pedeapsa aplicată este prea mare față de contribuția avută la săvârșirea faptelor. În ceea ce privește pedeapsa complementară a susținut că aceasta nu putea fi aplicată pe calea unei încheieri de ședință prin care se dispune înlăturarea unei omisiuni vădite. S-a consemnat că apelurile sunt fondate. Analizând Sentința penală apelată, prin prisma motivelor invocate de parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că prima instanță pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate în cauză, a reținut, în mod corect, faptele săvârșite de inculpații B.P. și N.C. cu vinovăție și a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare. De astfel, sub aspectul existenței faptelor și a vinovăției inculpaților, hotărârea nu a fost criticată, ambii inculpați, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, înainte de începerea cercetării judecătorești, declarând că recunosc faptele așa cum au fost reținute prin actul de sesizare al instanței și solicitând ca judecata să se facă doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În condițiile în care ambii inculpați au acționat în numele SC R. SRL Homocea, între ei a existat o înțelegere, au beneficiat în mod egal de sumele de bani obținute din tranzacțiile comerciale efectuate, chiar dacă actele comerciale au fost semnat de unul sau de altul dintre inculpați, este firesc ca răspunderea penală a acestora să fie egală. Considerentele de mai sus justifică reducerea pedepsei aplicate inculpatului N.C. Este evident că, în prezenta cauză, în condițiile în care inculpatul N.C. a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., regimul sancționator mai sever constă în aplicarea art. 39 sau a art. 83 C. pen. și în niciun caz a aplicării unei pedepse mai severe pentru aceeași activitate infracțională desfășurată împreună cu celălalt inculpat. Se apreciază însă că modalitatea de soluționare a antecedentelor penale ale inculpatului N.C. este greșită. În condițiile în care pentru două sau mai multe infracțiuni concurente s-a dispus suspendarea executării condiționate a executării pedepselor, iar, în termenul de încercare al acestor pedepse, inculpatul săvârșește o nouă infracțiune, sunt aplicabile atât dispozițiile art. 83 C. pen. - privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, cât și dispozițiile art. 85 C. pen. - privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei. În acest caz, regimul sancționator va fi cel prevăzut de art. 83 C. pen. A accepta opinia contrară ar însemna să se creeze pentru un inculpat cu activitate infracțională mai amplă o situație mai favorabilă decât unui inculpat cu o situație infracțională mai redusă. Astfel dacă inculpatul N.C. ar fi săvârșit infracțiunea din prezenta cauză doar în termenul de încercare stabilit pentru pedeapsa de 1 an închisoare ce a format obiectul Sentinței penale nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud, având în vedere pedeapsa aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea din prezenta cauză, ca urmare a aplicării art. 83 C. pen., inculpatul N.C. ar fi trebuit să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare. În condițiile în care inculpatul N.C. ar fi săvârșit prezenta infracțiune doar în termenul de încercare de 3 ani și 4 luni stabilit, conform art. 82 C. pen. pentru pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, stabilită prin Sentința penală nr. 389 din 30 noiembrie 2007 a Judecătoriei Adjud, prima instanță ar fi trebuit să dispună ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare. În aceste condiții, aplicând doar dispozițiile art. 85 C. pen. și aplicându-i inculpatului regimul sancționator prevăzut de dispozițiile art. 39 C. pen., prima instanță l-a favorizat pe inculpatul N.C., aplicându-i acestui inculpat, cu o activitate infracțională mai amplă, un regim sancționator mai blând decât unui infractor cu o activitate infracțională mai redusă. Așa fiind, în urma aplicării concomitente a dispozițiilor art. 83 și art. 85 C. pen., după contopirea pedepselor, prima instanță ar fi trebuit să dispună ca pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare să fie executată separat de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea din prezenta cauză. Potrivit dispozițiilor art. 196 C. proc. pen., înlăturarea unor omisiuni vădite poate fi dispusă doar atunci când organele de urmărire penală sau instanța, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunțat asupra sumelor pretinse de martori, experți, interpreți, apărători, precum și cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea măsurilor asigurătorii. Este evident că aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor unor drepturi nu poate constitui o omisiune vădită, în sensul art. 196 C. proc. pen., astfel că această nulitate nu putea fi înlăturată pe calea unei încheieri de înlăturare a unor omisiuni vădite. Potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. pedeapsa complementară constă în interzicerea unor drepturi pe o durată de la 1 la 10 ani. În cauză este evident că, în condițiile în care inculpatului N.C. i-a fost aplicată ca pedeapsă complimentară interzicerea unor drepturi doar pe o durată de 6 luni, sancțiunea aplicată este situată în alte limite decât cele prevăzute de lege, iar hotărârea este nelegală. Susținerile inculpatului N.C., în sensul că, din moment ce s-a reținut că infracțiunile sunt concurente și s-a făcut aplicarea art. 85 C. pen., nu mai putea fi reținută starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. sunt nefondate. Potrivit art. 37 lit. a) C. pen., există stare de recidivă când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție și pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an. Dacă starea de recidivă este atrasă când există doar o singură condamnare anterioară la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cu atât mai mult aceasta este atrasă atunci când există mai multe hotărâri anterioare de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. De observat că dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. nu condiționează existența stării de recidivă de modalitatea de executare stabilită prin hotărârea anterioară de condamnare. Potrivit dispozițiilor art. 163 C. proc. pen., măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunelor mobile și imobile, în vederea reparării pagubei create prin infracțiune. În condițiile în care, prin hotărârea instanței de fond, inculpații B.P. și N.C. au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 62.398 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vrancea, se impunea ca măsura sechestrului asigurător să fie menținută și nu înlăturată. Față de considerentele de mai sus, pe calea Deciziei penale nr. 156A din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Galați s-a dispus: Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul N.C. și în consecință: Desființează Încheierea de îndreptare a erorii materiale nr. 5699/91/2011 din 13 martie 2012 și în parte Sentința penală nr. 53 din 23 februarie 2012 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare: Înlătură aplicarea art. 74 pct. 2 și art. 76 lit. d) C. pen. și majorează pedeapsa aplicată inculpatului B.P. de la 1 an închisoare la 1 an și 6 luni închisoare. Înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., urmând ca inculpatului B.P. să-i fie interzise ca pedeapsă accesorie doar exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Majorează termenul de încercare al suspendării condiționate a executării principale și a pedepsei accesorii pentru inculpatul B.P. de la 3 ani la 3 ani și 6 luni. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului N.C. pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză de la 2 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare. Înlătură din Sentința penală recurată dispozițiile prin care: - în temeiul art. 39 C. pen., s-a contopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul N.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare; - s-a dispus ridicarea sechestrului instituit prin Ordonanța nr. 789 din 11 octombrie 2011 de Parchetul de pe lângă tribunalul Vrancea asupra bunurilor mobile deținute de B.P. În temeiul art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud și a pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 389 din 30 noiembrie 2007 a Judecătoriei Adjudețul În baza art. 83 C. pen., a dispus ca pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, stabilită ca efect al contopirii pedepselor aplicate prin Sentințele penale nr. 235 din 18 iunie 2007 și nr. 389 din 30 noiembrie 2007 ale Judecătoriei Adjud, să fie executată separat de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea din prezenta cauză, urmând ca în total inculpatul N.C. să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare. În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen., a menținut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanța nr. 789/P/2011 di 11 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea - procesul-verbal din 13 octombrie 2011. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Împotriva acestei decizii în termen legal s-a exercitat recurs de către inculpatul N.C. Inculpatul a invocat cazul de casare de la pct. 14, solicitând reducerea sancțiunii, reținerea de circumstanțe atenuante, cu diminuarea cuantumului prejudiciului de achitat. Instanța de recurs consemnează o deplină legalitate și temeinicie în pronunțarea deciziei de către instanța de apel, cu individualizarea unui regim sancționator adecvat și legal pentru inculpatul recurent, deși în motivarea hotărârii au fost strecurate unele inadvertențe juridice. Astfel, sub aspectul existenței faptelor și a vinovăției, hotărârea nu a fost criticată, inculpatul, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, înainte de începerea cercetării judecătorești, declarând că recunoaște faptele așa cum au fost reținute prin actul de sesizare al instanței și solicitând ca judecata să se facă doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În condițiile în care ambii inculpați au acționat în numele SC R. SRL Homocea, între ei a existat o înțelegere, au beneficiat în mod egal de sumele de bani obținute din tranzacțiile comerciale efectuate, chiar dacă actele comerciale au fost semnat de unul sau de altul dintre inculpați, este firesc ca răspunderea penală a acestora să fie egală. Considerentele obiective de mai sus au justificat reducerea pedepsei aplicate inculpatului N.C. S-a apreciat însă că modalitatea de soluționare a antecedentelor penale ale inculpatului N.C. este greșită. Ca motivare, s-a statuat că - „în condițiile în care pentru două sau mai multe infracțiuni concurente s-a dispus suspendarea executării condiționate a executării pedepselor, iar, în termenul de încercare al acestor pedepse, inculpatul săvârșește o nouă infracțiune, sunt aplicabile atât dispozițiile art. 83 C. pen. - privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, cât și dispozițiile art. 85 C. pen. -privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei. În acest caz, regimul sancționator va fi cel prevăzut de art. 83 C. pen.". O astfel de susținere, insuficient explicitată, poate fi în contra formulei clasice și cristalizate de rezolvare a problemei, în afara logicii de interpretare a recursului în interesul legii din decizia nr. 42/2008 care face trimitere la aplicabilitatea exclusivă a dispozițiile art. 85 C. pen. Detaliile speței sunt însă situate pe un alt plan, care salvează tehnica de sancționare propusă de instanța de apel. Concret, faptele comise de inculpat sunt săvârșite în perioada 2008 - 2009 iar anterioarele hotărâri de condamnare rămăseseră definitive în cursul anului 2007. În aceste condiții, sunt corecte susținerile instanței ierarhic inferioare în sensul că, dacă inculpatul N.C. ar fi săvârșit infracțiunea din prezenta cauză doar în termenul de încercare stabilit pentru pedeapsa de 1 an închisoare ce a format obiectul Sentinței penale nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud, având în vedere pedeapsa aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea din prezenta cauză, ca urmare a aplicării art. 83 C. pen., inculpatul N.C. ar fi trebuit să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare. În condițiile în care inculpatul N.C. ar fi săvârșit prezenta infracțiune doar în termenul de încercare de 3 ani și 4 luni stabilit conform art. 82 C. pen. pentru pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, stabilită prin Sentința penală nr. 389 din 30 noiembrie 2007 a judecătoriei Adjud, prima instanță ar fi trebuit să dispună ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare. Aplicând dispozițiile art. 85 C. pen. prima instanță l-a favorizat pe inculpatul N.C. S-a redat inclusiv că, susținerile inculpatului N.C., în sensul că, din moment ce s-a reținut că infracțiunile sunt concurente și s-a făcut aplicarea art. 85 C. pen., nu mai putea fi reținută starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. sunt nefondate. În continuare, regimul sancționator a fost corect specificat, nefiind de adus critici sau corecturi în calea de atac a recursului promovată de inculpat. Același cadru de legalitate și temeinicie s-a manifestat și în soluționarea laturii civile, la fond. Așa fiind, prezentul recurs urmează a fi respins ca nefondat pe considerentele art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.