ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1106/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1106/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 53 din 28 februarie

2012 a Tribunalului Vrancea, inculpatul B.P. a fost condamnat la o pedeapsă de

1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută

de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (2) și art. 76

lit. d) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv pe o durată de 3

ani.

Prin aceeași sentință

penală, inculpatul N.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

320

1

C. proc. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 85 C.

pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1

an și 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 389 din 30 noiembrie

2007 și a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 235

din 18 iunie 2007, ambele pronunțate de Judecătoria Adjud.

Au fost descontopite

cele două pedepse rezultante de mai sus în pedepsele componente, respectiv;

- pedeapsa de 1 an

închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 235 din 18 iunie 2007 în pedeapsa

de 1 an închisoare și pedeapsa de 2 luni închisoare;

- pedeapsa de 1 an și

4 luni închisoare în pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare și pedeapsa de 3

luni închisoare.

În temeiul art. 449

C. proc. pen., în referire la art. 36 C. pen., s-au contopit pedepsele de 1 an

închisoare, 2 luni închisoare, 1 an și 4 luni închisoare și 3 luni închisoare

și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv

pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 39 C.

pen., s-a contopit pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani

închisoare și s-a dispus ca inculpatul N.C. să execute pedeapsa cea mai grea,

respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., s-a aplicat inculpatului N.C. pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Au fost obligați

inculpații, în solidar, la plata sumei de 62.398 RON, cu titlu de despăgubiri

civile către ANAF.

S-a dispus ridicarea

sechestrului instituit prin Ordonanța nr. 789 din 11 octombrie 2011 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea asupra bunurilor imobiliare deținute

de inculpatul B.P.

Au fost obligat

inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele.

În anul 2007 a fost

înființată SC R. SRL Homocea, având ca obiect de activitate „intermedieri cu

produse alimentare, băuturi și tutun", acționar unic fiind numita M.R.

Aceasta nu s-a ocupat personal de administrarea societății, administrator, în

fapt, al societății fiind numitul T.G., căruia i-a făcut o procură, pentru a o

reprezenta în relațiile cu băncile și societățile comerciale.

La rândul său, T.G.

i-a cooptat în desfășurarea activităților comerciale ilegale pe inculpații B.P.

și N.C., cărora le-a înmânat în alb documentele aparținând SC R. SRL Homocea.

Pe baza documentelor

puse la dispoziție, cei doi inculpați, au desfășurat mai multe activități

comerciale, pe care nu le-au înregistrat în evidențele contabile ale

societății, după cum urmează:

2009, SC R. SRL Homocea, prin intermediul inculpatului N.C., a vândut semințe

de floarea soarelui către SC B.C. SRL Brăila, produsele fiind plătite fie în

numerar, fie prin bancă.

Potrivit relațiilor

furnizate de DGFPS Vrancea, prin neînregistrarea în contabilitate a

activităților comerciale desfășurate s-a creat bugetului de stat un prejudiciu

în valoare de 70.209 RON.

Brăila relația comercială s-a desfășurat în cursului anului 2009 și a constat

în vânzarea-cumpărarea de semințe de floarea soarelui și dovleac, SC R. SRL

fiind reprezentată de inculpatul N.C.

Din declarațiile

martorilor I.M. și M.I., rezultă că mărfurile au fost achitate inculpatului

N.C. în numerar sau prin bancă. Nici aceste operațiuni comerciale nu au fost

înregistrate în contabilitate, societatea sustrăgându-se de la plata

impozitului pe profit și TVA în sumă de 26.211 RON.

București, inculpatul N.C. a desfășurat activități comerciale în cursul anului

2009, constând în vânzarea-cumpărarea de semințe de floarea soarelui, prin

neînregistrarea acestor activități comerciale, s-a creat DGFPS Vrancea un

prejudiciu în valoare de 2.918 RON.

Fiind audiat în

cauză, martorul C.G. a arătat că marfa a fost plătită în numerar către

inculpatul N.C., chiar dacă la datele delegatului a fost trecut numitul T.G.

București, activitatea comercială s-a desfășurat în perioada 2007 - 2008, SC R.

SRL fiind reprezentată de inculpatul B.P., iar în anul 2009 de inculpatul N.C.

și a constat în vânzarea-cumpărarea de semințe de dovleac, plata produselor

fiind efectuată în numerar către cei doi inculpați, potrivit declarațiilor

martorului G.I.F., aceștia fiind singurii reprezentanți ai SC R. SRL pe care

i-a cunoscut.

Din relațiile

furnizate de DGFPS Vrancea, prin această relație comercială s-a creat bugetului

de stat un prejudiciu în valoare de 15.447 RON.

2007 - 2008, folosindu-se același mod de operare, în numele SC R. SRL Homocea,

s-au desfășurat relații comerciale cu SC G.P. SRL Galați, SC B.S. SRL Brăila,

SC BB S.C. SRL București, SC E. SRL Brăila și SC AF B. Brăila, prejudiciu

cauzat bugetului de stat (impozit pe profit și TVA) fiind de 37.909 RON.

2008, inculpații B.P., N.C. și T.G. au desfășurat relații comerciale, în numele

SC R. SRL Homocea cu SC A. SRL Brăila, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de

semințe de floarea soarelui.

Din declarațiile

martorului B.N., administrator al SC A. SRL Brăila a rezultat că societatea a

fost reprezentată de către toți cei trei inculpații, plata fiind efectuată în

mod direct acestora.

Potrivit relațiilor

furnizate de DGFPS Vrancea, prejudiciul cauzat bugetului de stat, prin

neînregistrarea în evidențele contabile a activităților comerciale, s-a creat

bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 12.107 RON.

Inculpații B.P., N.C.

și T.G. au recunoscut și regretat faptele, la data de 22 noiembrie 2008,

inculpatul T.G. a decedat, motiv pentru care față de acesta s-a dispus

neînceperea urmăririi penale, iar martora M.R. a declarat, în mod constant, că

nu a desfășurat nicio activitate pe societatea pe care o administra și nu a

obținut niciun ban de la ceilalți inculpați.

În drept, s-a reținut

că faptele inculpaților B.P. și N.C. care, acționând în baza aceleiași

rezoluții infracționale, dar prin acte materiale repetate, au efectuat

operațiuni comerciale, în numele și în calitate de reprezentanți ai SC R. SRL

Homocea, județul Vrancea, fără a evidenția aceste operațiuni comerciale în

evidențele contabile ale societății, prejudiciind astfel bugetul de stat, prin

sustragerea de la plata impozitului pe profit, a TVA-ului și a majorărilor

aferente, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

S-a avut în vedere

că, înainte de începerea cercetării judecătorești, ambii inculpați au declarat

că recunosc faptele așa cum au fost reținute prin actul de sesizare a

instanței, au solicitat ca judecarea cauzei să se facă doar pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, situație în care, în cauză, sunt

aplicabile dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepselor s-a avut în vedere modul și împrejurările concrete în

care inculpații au săvârșit faptele, gradul de pericol social al faptelor

săvârșite, valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, dar și

circumstanțele personale ale inculpaților, care au un nivel de instrucție și

educație redus, au recunoscut și regretat faptele săvârșite.

Privitor la

inculpatul N.C., s-a reținut că acesta a săvârșit faptele în stare de recidivă

postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., atât față de pedeapsa

de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a

Judecătoriei Adjud cât și față de pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni

închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 389 din 30 august 2007 a

Judecătoriei Adjud, pedepse pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a

executării.

S-a apreciat că, la

momentul pronunțării Sentinței penale nr. 389 din 30 august 2007 a Judecătoriei

Adjud, instanța ar fi fost în imposibilitate de a cunoaște că, prin Sentința

penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud, acesta a mai fost

condamnat la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Așa fiind, s-a

apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 85 C. pen. cu consecința

anulării suspendării condiționate dispuse prin cele două hotărâri,

descontopirea pedepselor rezultante în pedepsele componente, recontopirea

tuturor pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente și s-a dispus ca

inculpatul să execute doar pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare.

Cu privire la

pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, s-a apreciat că se impune

aplicarea art. 39 C. pen., astfel că a dispus contopirea acestei pedepse cu

pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea din prezenta cauză

și s-a dispus ca inculpatul să execute doar pedeapsa cea mai grea, respectiv

pedeapsa de 2 ani închisoare.

Pe latură civilă,

instanța avut în vedere că, prin Adresa nr. 490 din 09 ianuarie 2912, Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a finanțelor Publice a

Finanțelor Publice Vrancea s-a constituit parte civilă cu suma de 62.398 RON,

prejudiciu pe care inculpații au fost de acord să-l achite.

Împotriva Sentinței

penale nr. 53 din 23 februarie 2012 și a încheierii de ședință nr. 5699/91/2011

din 13 martie 2012 ale Tribunalului Vrancea au declarat apel, în termen legal,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul N.C.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vrancea a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și

netemeinicie.

Un prim motiv de apel

s-a referit la faptul că, în mod greșit, prin încheierea de îndreptare a erorii

materiale, s-a aplicat inculpatului N.C. pedeapsa complementară a interzicerii

unor drepturi. Al doilea motiv de apel s-a referit la faptul că inculpații B.P.

și N.C., nefiind administratori ai vreunei societăți comerciale, nu se

justifica ca acestora să le fie aplicată pedeapsa interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. și nici ca pedepsele să fie înscrise în

cazierul fiscal.

S-a susținut că

modalitatea de soluționare a antecedentelor penale în cazul inculpatului N.C.

este greșită. În condițiile în care s-a reținut că prezenta infracțiune a fost

săvârșită în termenul de încercare atât față de pedeapsa rezultantă de 1 an

închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a

Judecătoriei Adjud cât și față de pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni

închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 389 din 30 august 2007 a

Judecătoriei Adjud, cele două pedepse fiind aplicate pentru infracțiuni

concurente, se impunea ca prima instanță să facă atât aplicarea art. 83 cât și

aplicarea art. 85 C. pen., să dispună atât anularea cât și revocarea

suspendării condiționate pentru cele două pedepse, să le repună în

individualitatea lor, să recontopească toate pedepsele aplicate pentru

infracțiunile concurente, să stabilească o pedeapsă rezultantă și să dispună

ca, potrivit art. 83 C. pen., aceasta să fie executată separat de pedeapsa

aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză.

Ca motiv de netemeinicie,

s-a susținut că pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt prea blânde.

Inculpatul N.C. a

criticat hotărârea pe motive de netemeinicie și nelegalitate.

Sub un prim aspect, a

susținut că, din moment ce s-a reținut aplicarea art. 85 C. pen. și nu aplicarea

art. 83 C. pen., nu se justifica reținerea stării de recidivă prevăzută de art.

37 lit. a) C. pen. Ca motiv de netemeinicie a susținut că a avut aceeași

contribuție la săvârșirea faptelor ca și inculpatul B.P., situație în care

pedeapsa aplicată este prea mare față de contribuția avută la săvârșirea

faptelor.

În ceea ce privește

pedeapsa complementară a susținut că aceasta nu putea fi aplicată pe calea unei

încheieri de ședință prin care se dispune înlăturarea unei omisiuni vădite.

S-a consemnat că apelurile

sunt fondate.

Analizând Sentința

penală apelată, prin prisma motivelor invocate de parchetul de pe lângă

Tribunalul Vrancea, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept,

așa cum prevăd dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că

prima instanță pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate

în cauză, a reținut, în mod corect, faptele săvârșite de inculpații B.P. și

N.C. cu vinovăție și a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare.

De astfel, sub

aspectul existenței faptelor și a vinovăției inculpaților, hotărârea nu a fost

criticată, ambii inculpați, la primul termen de judecată cu procedura legal

îndeplinită, înainte de începerea cercetării judecătorești, declarând că

recunosc faptele așa cum au fost reținute prin actul de sesizare al instanței

și solicitând ca judecata să se facă doar pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală.

În condițiile în care

ambii inculpați au acționat în numele SC R. SRL Homocea, între ei a existat o

înțelegere, au beneficiat în mod egal de sumele de bani obținute din

tranzacțiile comerciale efectuate, chiar dacă actele comerciale au fost semnat

de unul sau de altul dintre inculpați, este firesc ca răspunderea penală a

acestora să fie egală.

Considerentele de mai

sus justifică reducerea pedepsei aplicate inculpatului N.C. Este evident că, în

prezenta cauză, în condițiile în care inculpatul N.C. a săvârșit faptele în

stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.,

regimul sancționator mai sever constă în aplicarea art. 39 sau a art. 83 C.

pen. și în niciun caz a aplicării unei pedepse mai severe pentru aceeași

activitate infracțională desfășurată împreună cu celălalt inculpat.

Se apreciază însă că

modalitatea de soluționare a antecedentelor penale ale inculpatului N.C. este

greșită.

În condițiile în care

pentru două sau mai multe infracțiuni concurente s-a dispus suspendarea

executării condiționate a executării pedepselor, iar, în termenul de încercare

al acestor pedepse, inculpatul săvârșește o nouă infracțiune, sunt aplicabile

atât dispozițiile art. 83 C. pen. - privind revocarea suspendării condiționate

a executării pedepsei, cât și dispozițiile art. 85 C. pen. - privind anularea

suspendării condiționate a executării pedepsei.

În acest caz, regimul

sancționator va fi cel prevăzut de art. 83 C. pen.

A accepta opinia

contrară ar însemna să se creeze pentru un inculpat cu activitate infracțională

mai amplă o situație mai favorabilă decât unui inculpat cu o situație

infracțională mai redusă. Astfel dacă inculpatul N.C. ar fi săvârșit

infracțiunea din prezenta cauză doar în termenul de încercare stabilit pentru

pedeapsa de 1 an închisoare ce a format obiectul Sentinței penale nr. 235 din

18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud, având în vedere pedeapsa aplicată de

instanța de fond pentru infracțiunea din prezenta cauză, ca urmare a aplicării

art. 83 C. pen., inculpatul N.C. ar fi trebuit să execute o pedeapsă rezultantă

de 3 ani închisoare.

În condițiile în care

inculpatul N.C. ar fi săvârșit prezenta infracțiune doar în termenul de

încercare de 3 ani și 4 luni stabilit, conform art. 82 C. pen. pentru pedeapsa

de 1 an și 4 luni închisoare, stabilită prin Sentința penală nr. 389 din 30

noiembrie 2007 a Judecătoriei Adjud, prima instanță ar fi trebuit să dispună ca

inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.

În aceste condiții,

aplicând doar dispozițiile art. 85 C. pen. și aplicându-i inculpatului regimul

sancționator prevăzut de dispozițiile art. 39 C. pen., prima instanță l-a

favorizat pe inculpatul N.C., aplicându-i acestui inculpat, cu o activitate

infracțională mai amplă, un regim sancționator mai blând decât unui infractor

cu o activitate infracțională mai redusă.

Așa fiind, în urma

aplicării concomitente a dispozițiilor art. 83 și art. 85 C. pen., după

contopirea pedepselor, prima instanță ar fi trebuit să dispună ca pedeapsa

rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare să fie executată separat de pedeapsa

aplicată pentru infracțiunea din prezenta cauză.

Potrivit dispozițiilor

art. 196 C. proc. pen., înlăturarea unor omisiuni vădite poate fi dispusă doar

atunci când organele de urmărire penală sau instanța, ca urmare a unei omisiuni

vădite, nu s-a pronunțat asupra sumelor pretinse de martori, experți,

interpreți, apărători, precum și cu privire la restituirea lucrurilor sau la

ridicarea măsurilor asigurătorii.

Este evident că

aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor unor drepturi nu

poate constitui o omisiune vădită, în sensul art. 196 C. proc. pen., astfel că

această nulitate nu putea fi înlăturată pe calea unei încheieri de înlăturare a

unor omisiuni vădite.

Potrivit art. 53 pct.

2 lit. a) C. pen. pedeapsa complementară constă în interzicerea unor drepturi

pe o durată de la 1 la 10 ani. În cauză este evident că, în condițiile în care

inculpatului N.C. i-a fost aplicată ca pedeapsă complimentară interzicerea unor

drepturi doar pe o durată de 6 luni, sancțiunea aplicată este situată în alte

limite decât cele prevăzute de lege, iar hotărârea este nelegală.

Susținerile

inculpatului N.C., în sensul că, din moment ce s-a reținut că infracțiunile

sunt concurente și s-a făcut aplicarea art. 85 C. pen., nu mai putea fi

reținută starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. sunt

nefondate.

Potrivit art. 37 lit.

a) C. pen., există stare de recidivă când după rămânerea definitivă a unei

hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat

săvârșește din nou o infracțiune cu intenție și pedeapsa prevăzută de lege

pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an.

Dacă starea de

recidivă este atrasă când există doar o singură condamnare anterioară la

pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cu atât mai mult aceasta este atrasă

atunci când există mai multe hotărâri anterioare de condamnare la pedeapsa

închisorii mai mare de 6 luni.

De observat că

dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. nu condiționează existența stării de

recidivă de modalitatea de executare stabilită prin hotărârea anterioară de

condamnare.

Potrivit dispozițiilor

art. 163 C. proc. pen., măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal

de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin

instituirea unui sechestru, a bunelor mobile și imobile, în vederea reparării

pagubei create prin infracțiune.

În condițiile în

care, prin hotărârea instanței de fond, inculpații B.P. și N.C. au fost

obligați, în solidar, la plata sumei de 62.398 RON cu titlu de despăgubiri

civile către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Județului Vrancea, se impunea ca măsura

sechestrului asigurător să fie menținută și nu înlăturată.

Față de

considerentele de mai sus, pe calea Deciziei penale nr. 156A din 26 iunie 2012

a Curții de Apel Galați s-a dispus:

Admite apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul N.C. și în

consecință:

Desființează

Încheierea de îndreptare a erorii materiale nr. 5699/91/2011 din 13 martie 2012

și în parte Sentința penală nr. 53 din 23 februarie 2012 a Tribunalului Vrancea

și în rejudecare:

Înlătură aplicarea

art. 74 pct. 2 și art. 76 lit. d) C. pen. și majorează pedeapsa aplicată

inculpatului B.P. de la 1 an închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.

Înlătură pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.,

urmând ca inculpatului B.P. să-i fie interzise ca pedeapsă accesorie doar

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Majorează termenul de

încercare al suspendării condiționate a executării principale și a pedepsei

accesorii pentru inculpatul B.P. de la 3 ani la 3 ani și 6 luni.

Reduce pedeapsa

aplicată inculpatului N.C. pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta

cauză de la 2 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.

Înlătură din Sentința

penală recurată dispozițiile prin care:

- în temeiul art. 39

C. pen., s-a contopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare cu

pedeapsa de 2 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul N.C. să execute

pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare;

- s-a dispus

ridicarea sechestrului instituit prin Ordonanța nr. 789 din 11 octombrie 2011

de Parchetul de pe lângă tribunalul Vrancea asupra bunurilor mobile deținute de

B.P.

În temeiul art. 83 C.

pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 închisoare

aplicată prin Sentința penală nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud și

a pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 389

din 30 noiembrie 2007 a Judecătoriei Adjudețul

În baza art. 83 C.

pen., a dispus ca pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, stabilită

ca efect al contopirii pedepselor aplicate prin Sentințele penale nr. 235 din

18 iunie 2007 și nr. 389 din 30 noiembrie 2007 ale Judecătoriei Adjud, să fie

executată separat de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru

infracțiunea din prezenta cauză, urmând ca în total inculpatul N.C. să execute

o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 343

alin. (3) C. proc. pen., a menținut sechestrul asigurător instituit prin

Ordonanța nr. 789/P/2011 di 11 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă

Tribunalul Vrancea - procesul-verbal din 13 octombrie 2011.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva acestei

decizii în termen legal s-a exercitat recurs de către inculpatul N.C.

Inculpatul a invocat

cazul de casare de la pct. 14, solicitând reducerea sancțiunii, reținerea de

circumstanțe atenuante, cu diminuarea cuantumului prejudiciului de achitat.

Instanța de recurs

consemnează o deplină legalitate și temeinicie în pronunțarea deciziei de către

instanța de apel, cu individualizarea unui regim sancționator adecvat și legal

pentru inculpatul recurent, deși în motivarea hotărârii au fost strecurate

unele inadvertențe juridice.

Astfel, sub aspectul

existenței faptelor și a vinovăției, hotărârea nu a fost criticată, inculpatul,

la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, înainte de

începerea cercetării judecătorești, declarând că recunoaște faptele așa cum au fost

reținute prin actul de sesizare al instanței și solicitând ca judecata să se

facă doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În condițiile în care

ambii inculpați au acționat în numele SC R. SRL Homocea, între ei a existat o

înțelegere, au beneficiat în mod egal de sumele de bani obținute din

tranzacțiile comerciale efectuate, chiar dacă actele comerciale au fost semnat

de unul sau de altul dintre inculpați, este firesc ca răspunderea penală a

acestora să fie egală.

Considerentele obiective

de mai sus au justificat reducerea pedepsei aplicate inculpatului N.C.

S-a apreciat însă că

modalitatea de soluționare a antecedentelor penale ale inculpatului N.C. este

greșită.

Ca motivare, s-a

statuat că - „în condițiile în care pentru două sau mai multe infracțiuni

concurente s-a dispus suspendarea executării condiționate a executării

pedepselor, iar, în termenul de încercare al acestor pedepse, inculpatul

săvârșește o nouă infracțiune, sunt aplicabile atât dispozițiile art. 83 C.

pen. - privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, cât și

dispozițiile art. 85 C. pen. -privind anularea suspendării condiționate a

executării pedepsei. În acest caz, regimul sancționator va fi cel prevăzut de

art. 83 C. pen.".

O astfel de susținere,

insuficient explicitată, poate fi în contra formulei clasice și cristalizate de

rezolvare a problemei, în afara logicii de interpretare a recursului în

interesul legii din decizia nr. 42/2008 care face trimitere la aplicabilitatea

exclusivă a dispozițiile art. 85 C. pen.

Detaliile speței sunt

însă situate pe un alt plan, care salvează tehnica de sancționare propusă de

instanța de apel.

Concret, faptele

comise de inculpat sunt săvârșite în perioada 2008 - 2009 iar anterioarele

hotărâri de condamnare rămăseseră definitive în cursul anului 2007.

În aceste condiții,

sunt corecte susținerile instanței ierarhic inferioare în sensul că, dacă

inculpatul N.C. ar fi săvârșit infracțiunea din prezenta cauză doar în termenul

de încercare stabilit pentru pedeapsa de 1 an închisoare ce a format obiectul

Sentinței penale nr. 235 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Adjud, având în

vedere pedeapsa aplicată de instanța de fond pentru infracțiunea din prezenta

cauză, ca urmare a aplicării art. 83 C. pen., inculpatul N.C. ar fi trebuit să

execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare. În condițiile în care

inculpatul N.C. ar fi săvârșit prezenta infracțiune doar în termenul de

încercare de 3 ani și 4 luni stabilit conform art. 82 C. pen. pentru pedeapsa

de 1 an și 4 luni închisoare, stabilită prin Sentința penală nr. 389 din 30

noiembrie 2007 a judecătoriei Adjud, prima instanță ar fi trebuit să dispună ca

inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.

Aplicând dispozițiile art. 85 C. pen. prima instanță l-a favorizat pe

inculpatul N.C. S-a redat inclusiv că, susținerile inculpatului N.C., în sensul

că, din moment ce s-a reținut că infracțiunile sunt concurente și s-a făcut

aplicarea art. 85 C. pen., nu mai putea fi reținută starea de recidivă prevăzută

de art. 37 lit. a) C. pen. sunt nefondate.

În continuare,

regimul sancționator a fost corect specificat, nefiind de adus critici sau

corecturi în calea de atac a recursului promovată de inculpat. Același cadru de

legalitate și temeinicie s-a manifestat și în soluționarea laturii civile, la

fond.

Așa fiind, prezentul

recurs urmează a fi respins ca nefondat pe considerentele art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C.

Împotriva Deciziei

penale nr. 156 A din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 martie 2013.

Procesat de GGC - LM