ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1361/2014

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 75 din 29 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul penal nr. 2092/91/2012, au fost condamnați inculpații:

- I.D. (fostă B.), pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2), cu aplicarea art. 74 lit. a), c) și alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 lit. e) C. pen. în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., la 6 luni închisoare.

- I.S. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2), cu aplicarea 74 lit. a), c) și alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului I.S. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei I.D. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. respectiv pe o perioadă de 2 ani și 6 luni pentru inculpata I.D. și de 3 ani pentru inculpatul I.S.

În baza art. 83 C. pen., s-a atras atenția inculpaților asupra condițiilor de revocare a beneficiului suspensiv.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării drepturilor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor.

Au fost obligați inculpații I.S. și I.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "C.S." SRL Homocea, la plata sumei de 231.300 RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând :

- 175.152 RON TVA;

- 56.148 RON impozit pe profit, către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București, plus dobânzile calculate până la achitarea integrală a debitului.

Au fost obligați inculpații I.D. și I.S. la câte 500 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpata I.D. este administrator al SC "C.S." SRL Homocea, societate care are ca obiect principal de activitate lucrări de pregătire a terenului.

Prin Procura nr. 1858 din 19 iulie 2010 inculpata I.D. l-a împuternicit pe inculpatul I.S. - soțul său, să reprezinte societatea la unitățile bancare unde firma avea deschise conturi, acesta fiind în fapt și persoana care se ocupa de administrarea și de activitatea comercială a societății.

La data de 30 august 2011 Direcția Generală a Finanțelor publice Vrancea a efectuat o verificare a SC "C.S." SRL Homocea pentru perioada 01 iulie 2010 - 31 martie 2011 privind modul de înregistrare în evidența financiară a activităților contabile.

Cu această ocazie s-a stabilit că SC "C.S." SRL Homocea s-a sustras de la plata către bugetul consolidat al statului cu suma de 231.300 RON, reprezentând TVA și impozit pe profit, prin faptul că a evidențiat în actele contabile cheltuieli ce nu au avut la bază operațiuni reale.

Astfel - cu facturile din 20 iulie 2010 și din 15 iulie 2010 societatea administrată de inculpați a achiziționat bitum rutier de la SC "E.I." SRL Grajduri în valoare de 42.532 RON, respectiv 39.215 RON, tranzacții ce nu au fost declarate organelor fiscale de către furnizor.

Din declarația numitului M.F. - actualul administrator al SC "E.I." SRL Grajduri, jud. Iași, rezultă că acesta nu a avut relații comerciale cu societatea administrată de inculpați.

În cauză au fost audiați și posesorii autovehiculelor ce figurează ca mijloace de transport ale mărfurilor, respectiv M.G., B.G. și B.I., care au declarat că mașinile pe care le posedă nu au efectuat transporturile în cauză, necunoscând niciuna din părțile implicate în tranzacție.

De asemenea, DGFP Vrancea a specificat în procesul-verbal de inspecție fiscală că din documentele societății rezultă că în perioada 02 - 17 octombrie 2010 SC "E." SRL Sibiu a emis 12 facturi fiscale în valoare totală de 378.875,6 RON și TVA aferent în sumă de 90.930,14 RON, pentru comercializare de bitum rutier către firma administrată de inculpați.

Din verificările efectuate de Garda Financiară Sibiu s-a stabilit că SC "E." SRL Sibiu nu a funcționat niciodată la sediul declarat și nu a declarat organelor fiscale tranzacțiile efectuate cu SC "C.S." SRL Homocea, toate aceste facturi atestând operațiuni nereale.

Mai mult, din depoziția numitei M.G. - administrator al SC "E." SRL Sibiu, rezultă că societatea administrată de ea nu a avut niciodată relații comerciale cu societatea administrată de inculpați, pe cale de consecință nu a emis nicio factură având ca obiect livrarea de bitum.

M.G. a mai arată că nu-i cunoaște pe inculpați și din anul 2008 utilizează formulare tipizate, personalizate, având două ștampile de dimensiuni diferite, ce nu corespund cu impresiunile ștampilelor de pe facturile descoperite la SC "C.S." SRL Homocea.

Tot din actele de control ale organelor fiscale mai rezultă că în perioada iulie - septembrie 2010 SC "C.S." SRL Homocea și-a achiziționat bitum rutier, potrivit celor 11 facturi fiscale, în valoare totală de 350.926 RON, cu TVA aferent 84.822 RON, ca furnizor apărând SC "L." SRL Adjud (corect Sascut), societate care figura inactivă, conform Ordinului ANAF nr. 1167 din 29 mai 2009 și avea anulat codul de înregistrare în scop de TVA din 01 iulie 2009.

Pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză s-a încercat recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, dar s-a stabilit că SC "C.S." SRL Homocea și inculpații I.S. și I.D. nu figurează cu bunuri mobile sau imobile pe raza comunei Homocea, care să poată fi indisponibilizate și apoi valorificate.

Audiați în cursul urmăririi penale inculpații au avut atitudini diferite, în sensul că au arătat că de activitatea firmei se ocupă atât faptic cât și scriptic numai inculpatul I.S., fără ca soția sa să aibă cunoștință de activitățile derulate.

În cursul judecății inculpata I.D. s-a prezentat la instanță și a învederat faptul că dorește să i se aplice prevederile art. 320

1

C. proc. pen., recunoscând faptele așa cum au fost ele încadrate juridic și dovedite cu probele administrate pe parcursul urmăririi penale.

Dacă în cursul urmăririi penale inculpatul I.S. a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea reținută în actul de sesizare precizând că s-a ocupat în totalitate de operațiunile comerciale derulate pe firma la care administrator era soția sa, audiat în fața instanței, a nuanțat declarația în sensul că nu a avut niciodată calitatea de administrator la SC "C.S." SRL Homocea, el fiind doar delegat al societății în efectuarea unor activități. A recunoscut că avea împuternicire de la soție (administrator al societății) să completeze înscrisuri, documente, facturi și să se ocupe de predarea efectivă a produselor livrate, dar nu a recunoscut că ar fi făcut acte de evidențiere în contabilitate a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, aceste acte contabile fiind duse de soția sa la contabilul societății.

A mai arătat că se întâmpla să scoată bani din conturi, că plățile le efectua cash, primind chitanță și că mijloacele de transport folosite pentru produsul comercializat (bitum) aparțineau celor de la care se aproviziona, el nefiind decât intermediar între producător și utilizator.

În ceea ce privește prejudiciul cauzat a fost de acord să-l achite dar numai în limitele reținute în rechizotoriu, fără dobânzi.

Expertiza contabilă (efectuată la solicitarea inculpatului I.S.), a relevat aspecte ce țin atât de situația de fapt reținută în actul de sesizare, cât și de întinderea limitelor prejudiciului stabilit în sarcina inculpaților. Referitor la operațiunile comerciale derulate de inculpați prin intermediul SC "C.S." SRL Homocea, s-a concluzionat că:

- bitumul rutier achiziționat de inculpat a fost înregistrat în contabilitate ca și cheltuieli cu mărfurile. În fișa sintetică privind impozitele și taxele datorate de firmă nu au fost evidențiate debite cu titlu de impozit pe profit și TVA de plată către bugetul statului;

- obligațiile fiscale stabilite de organul de control din cadrul ANAF - DGFP Vrancea sunt corect evaluate nefiind identificate omisiuni, modificări, etc. Conform opiniei expertului, opinie pe care și-a însușit-o și instanța, actele fiscale sunt reglementate prin codul de procedură fiscală, având o arie de cuprindere diversificată.

În cauza de față actele justificative contabile, folosite la indicarea prejudiciului nu au rolul de acte justificative în sensul art. 155 - art. 158 C. fisc., ele încălcând elemente necesare conținutului unor facturi cu rol de document justificativ.

Coroborând concluziile expertizei cu declarațiile martorilor audiați în cauză (M.F., M.G., B.M. și B.I.) instanța a constatat că aceste probe confirmă actul de acuzare, în sensul că inculpații au eludat dispozițiile legale ce țin de evidențierea unor fapte de comerț ce angajează obligații față de bugetul de stat, cheltuielile înregistrate în actele contabile de către inculpați neavând la bază operațiuni derulate în concret.

Pentru aceste considerente, apărările inculpaților nu au putut fi reținute, motiv pentru care s-a angajat răspunderea penală pentru faptele săvârșite.

În drept, s-a reținut că faptele inculpaților I.S. și I.D. care în calitate de administratori ai SC "C.S." SRL Homocea, în perioada iulie - decembrie 2010 au evidențiat în actele contabile cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 231.300 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și anume dispozițiile generale ale codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, dar și persoana inculpaților.

La stabilirea pedepselor instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă așa cum ele sunt prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. în ceea ce o privește pe inculpata I.D.

De asemenea, instanța, având în vedere faptul că inculpații nu au antecedente penale, au avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunilor, au avut o atitudine de regret după săvârșirea faptelor, s-au prezentat regulat la instanță, a reținut în favoarea acestora circumstanțele judiciare atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. d) C. pen.

Ca modalitate de executare a pedepselor, instanța a apreciat că scopul acestora poate fi realizat și fără privarea de libertate, motiv pentru care, în condițiile art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor principale și a celor accesorii pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.

Sub aspectul laturii civile exercitate în cursul procesului penal, instanța, a reținut că prejudiciul creat părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală București este în sumă de 231.300 RON.

În aceste condiții, în temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 1531 din Noul C. civ., inculpații au fost obligați în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "C.S." SRL Homocea la plata către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București a sumei de 231.300 RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând: 175.152 RON TVA și 56.148 RON impozit pe profit, plus dobânzile calculate până la achitarea integrală a debitului.

Totodată, s-a dispus ca o copie a hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia, să fie comunicată la Oficiul Național al Registrului Comerțului.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cauzei.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul I.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a susținut că în mod nejustificat s-au reținut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante cu consecința aplicării unor pedepse prea blânde.

Oral, procurorul de ședință a suplimentat motivele de apel, susținând că în mod nelegal instanța de fond a obligat inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile, atât timp cât partea responsabilă civilmente a fost radiată încă de la data de 25 aprilie 2012.

De asemenea, a susținut că raportat la împrejurările concrete de săvârșire a faptei, a urmărilor acesteia, precum și a întinderii prejudiciului, modalitatea de executare a pedepselor stabilită în cauză este greșită.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale atacate și în rejudecare înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpaților, aplicarea unor pedepse peste minimul special prevăzut de lege, cu executare efectivă pentru inculpatul I.S. și cu suspendare sub supraveghere pentru inculpata I.D.

Inculpatul I.S. a criticat sentința penală pentru netemeinicie susținând că în cauză s-ar fi impus achitarea, nefiind vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, fără să se prezinte în fața instanței de control judiciar unde să expună și să dezvolte motivele de apel.

Prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia.

Prin Decizia penală nr. 224 din 23 septembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost desființată în parte Sentința penală nr. 75 din 29 martie 2013 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare:

A fost înlăturat din cuprinsul sentinței penale apelate aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., în ce îl privește pe inculpatul I.S.

A fost majorat cuantumul pedepsei principale stabilită inculpatului I.S., de la 1 an închisoare la 3 ani închisoare.

A fost înlăturat din cuprinsul sentinței penale apelate aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a pedepsei principale și a celei accesorii, aplicate inculpatului I.S.

În baza art. 86 C. pen., art. 86

2

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatului I.S., pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86

3

alin. (1) lit. a) - d C. pen., inculpatul a fost obligat să se supună pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență, măsura de supraveghere prevăzută de art. 86

3

alin. (1) lit. a) C. pen., urmând a fi executată prin prezentarea la interval de 3 luni, în ultima zi lucrătoare a lunii, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 86

4

C. pen. a fost atrasă atenția inculpatului I.S. asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

A fost înlăturat dispoziția prin care partea responsabilă civilmente a fost obligată în solidar cu inculpații la plata despăgubirilor civile.

S-a luat act că partea responsabilă civilmente a fost radiată la data de 25 aprilie 2012.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.S.

Inculpatul I.S. a fost obligat pe la plata către stat a sumei de 380 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care, suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați (av. V.A.).

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați a sumei de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată I.D. (av. V.A.).

Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că împrejurarea că inculpatul I.S. nu a avut calitatea de administrator al SC "C.S." SRL Homoce nu îl exonerează de răspundere penală, atât timp cât acesta a reprezentat firma în baza mandatului special, el fiind (conform propriei declarații care se coroborează cu restul probatoriului) cel care s-a ocupat efectiv de tranzacții și care i-a dat inculpatei I.D. facturile în discuție, în vederea înregistrării în evidențele contabile de cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor fiscale în sumă de 231.300 RON.

În acest context, s-a constatat că în mod corect instanța de fond nu a primit apărările inculpatului I.S., în cauză nefiind incidente dispozițiile privind achitarea prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. c) sau d) C. proc. pen.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de constrângere, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.

Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Curtea a observat că, deși prima instanță a stabilit corect starea de fapt și a încadrat-o corespunzător, a greșit cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale aplicate inculpatului, în ceea ce privește întinderea acesteia, reținând în mod nejustificat în favoarea acestuia circumstanțe atenuante judiciare.

Raportat la gravitatea faptei, a modalității de săvârșire, a prejudiciului însemnat produs și a conduitei oscilante a inculpatului, s-a constatat că lipsa antecedentelor penale și prezența în mod regulat în fața instanței de fond nu puteau decât să atragă aplicarea unei pedepse principale orientată către minimul special prevăzut de lege și nicidecum sub acest minim, precum și o altă modalitate de executare a pedepsei, nici cu executare efectivă astfel cum a solicitat parchetul, dar nici cu suspendarea condiționată, neexistând vreo garanție că în aceste modalități de executare s-ar acoperi prejudiciul creat.

S-a mai constatat, așadar, că motivele vizând netemeinicia sentinței invocate de Parchet sunt întemeiate, instanța de fond reținând în mod greșit în favoarea inculpatului circumstanțe judiciare atenuante, cu consecința aplicării unei pedepse principale sub minimul special prevăzut de lege și stabilind o modalitate de executare inadecvată în raport cu datele care caracterizează fapta și pe făptuitor.

Întemeiat a fost apreciat ca fiind și motivul de nelegalitate invocat de parchet, instanța de fond obligând în mod greșit inculpații la plata despăgubirilor civile acordate în cauză, în solidar cu partea responsabilă civilmente, având în vedere că SC "C.S." SRL Homoce a fost radiată la data de 25 aprilie 2012.

Curtea nu a primit însă solicitările parchetului vizând majorarea pedepsei aplicate inculpatei I.D. prin înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare și stabilirea altei modalități de executare a pedepsei, având în vedere conduita sinceră manifestată de aceasta pe tot cursul procesului penal, ținând cont că cel care a inițiat comiterea faptei este inculpatul I.S., soțul său și că până la vârsta de 35 ani aceasta nu a mai comis fapte penale, îngrijindu-se de familie și de creșterea și educarea celor 4 copii minori.

Împotriva acestei decizii, inculpatul I.S. a declarat, în termen legal, recursul de față, solicitând, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., o reindividualizare a cuantumului pedepsei aplicate, în sensul casării deciziei, cu menținerea, ca fiind legală și temeinică, a sentinței pronunțate de instanța de fond.

Examinând recursul declarat de inculpatul S.V. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, la 23 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., în redactarea dată prin sus-arătata lege.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17

2

alin. (1) art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei, nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, text de lege care, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost, de asemenea, modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.S. împotriva Deciziei penale nr. 224 din 23 septembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.S. împotriva Deciziei penale nr. 224 din 23 septembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2014.

Procesat de GGC - NN