ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3617/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3617/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 81 din 14 martie

2012 a Tribunalului Vrancea s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu

referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului M.G. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 republicată.

A fost condamnat

inculpatul M.G.:

- pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 republicată cu

aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2) C. pen. cu

referire la art. 76 lit. d) C. pen. la 3 (trei) luni închisoare;

- pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

republicată cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a), c), alin. (2)

C. pen. cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. la 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul M.G. să execute pedeapsa

cea mai grea de 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv pe o perioadă de

2 (doi) ani și 5 (cinci) luni.

În condițiile art. 71

C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

A fost obligat

inculpatul M.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC

"C.M." SRL Câmpuri (prin lichidator S.N.) la plata sumei de 9.938 lei

(impozit - 9746 lei și TVA - 192 lei) plus majorări de întârziere calculate la

data plății.

S-a dispus

comunicarea după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești la Oficiul

Național al Registrului Comerțului.

A fost obligat

inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 1615/P/2010, înregistrat la Tribunalul

Vrancea sub nr. 6073/91/2010, a fost trimis în judecată penală, în stare de

libertate, inculpatul M.G., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

4, art. 6, art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată,

constând în aceea că a refuzat în mod nejustificat să se prezinte la organele

competente cu documentele societății, în scopul împiedicării verificărilor

financiar-fiscale, a efectuat rețineri pe statul de plată aferente salariilor

angajaților în sumă de 9746 lei, nefăcând plata către bugetul statului, în

contul impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă și nu a înregistrat

în evidența contabilă factura fiscală nr. 8018 din 25 august 2009 către SC

"A." SA București, cu consecința diminuării TVA de plată către

bugetul statului, în sumă de 192 lei.

Analizând actele și

lucrările dosarului instanța de fond a reținut în fapt că prin adresa nr.

700586 din 26 februarie 2010 Garda Financiară, secția Vrancea a sesizat

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea cu privire la săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 4 și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

241/2005 republicată pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale de către

numitul M.G. - administrator la SC "C.M." SRL Câmpuri, județul

Vrancea.

Din conținutul

sesizării a rezultat că prin invitațiile nr. 9617 din 16 decembrie 2009, 6921

din 29 decembrie 2009 și 6929 din 15 ianuarie 2010 M.G. a fost somat să se

prezinte cu actele contabile ale societății, statele de plată pentru salariați,

devize de lucrări aferente facturilor emise, contracte de prestări

servicii-construcții și registrul unic de control.

Deși invitațiile au

fost transmise prin scrisoare recomandată, M.G. a refuzat să le primească,

factorul poștal făcând această mențiune pe confirmarea de primire.

Întrucât inculpatul

nu s-a prezentat cu actele menționate, comisarii Gărzii Financiare au procedat

la verificarea actelor contabile urmare adresei ITM Vrancea nr. 27469 din 09

decembrie 2009, prin care se sesiza faptul că SC "C.M." SRL

utilizează muncă nedeclarată. Echipa de control a extins cercetările și a

constatat neconcordanțe între declarațiile informative (formular 394) aferente

anului 2008 cu cele rezultate în urma controalelor încrucișate. S-a constatat

astfel că în perioada septembrie 2008 - decembrie 2008 SC "C.M." SRL

Câmpuri a efectuat prestări de servicii reprezentând lucrări de demolare

zidărie, tencuială, placare cu rigips, etc către SC "R.W.N.I." SRL

București pentru care a emis un număr de 9 facturi fiscale în valoare totală de

30.350 lei pe care nu le-a înregistrat în evidența financiar-contabilă. Prin

neînregistrarea acestor facturi prejudiciul produs bugetului consolidat al

statului este de 9016 lei reprezentând 4952 TVA și 4064 impozit pe profit.

În perioada 28 - 30

aprilie 2010 D.G.F.P. Vrancea a efectuat o inspecție generală asupra SC

"C.M." SRL Câmpuri la solicitarea Gărzii Financiare, secția Vrancea.

Din procesul-verbal

de inspecție încheiat la data de 30 aprilie 2010 a rezultat că în trimestrul

III al anului 2008 SC "C.M." SRL Câmpuri a emis un număr de trei

facturi fiscale în valoare totală de 10.800 lei, din care TVA 2052 lei către SC

"R.W.N.I." SRL București. În trimestrul IV societatea a emis un număr

de șase facturi fiscale în valoare totală de 15.416 lei din care TVA 2.900 lei

către SC "R.W.N.I." SRL București.

Toate aceste facturi

au fost înregistrate în evidența contabilă a SC "C.M." SRL Câmpuri,

însă societatea nu a declarat TVA colectat la organul fiscal.

Organul de inspecție

fiscală a constatat că în evidența contabilă a SC "C.M." SRL Câmpuri

nu a fost înregistrată factura fiscală nr. 8018 din 25 august 2009 către SC

"A." SA București în valoare de 1.008 lei cu TVA aferent în sumă de

192 lei.

În perioada supusă

controlului s-a constatat că societatea a efectuat rețineri pe statul de plată

aferente salariilor datorate angajaților în sumă de 9.746 lei pe care nu le-a

declarat sau virat către bugetul consolidat al statului, în contul impozitelor

și contribuțiilor cu reținere la sursă.

După ce organele de

urmărire penală au fost sesizate cu privire la faptele de mai sus, inculpatul a

fost citat pentru audiere și prezentarea eventualelor apărări.

Întrucât acesta nu

s-a prezentat, organele de cercetare penală s-au deplasat în localitatea de

domiciliu și au făcut investigații pentru a afla unde poate fi găsit.

La data de 08

decembrie 2010 inculpatul a fost identificat pe raza comunei Câmpuri și adus la

sediul Poliției orașului Panciu, unde i s-au pus la dispoziție procesul-verbal

încheiat de Garda Financiară și procesul-verbal de inspecție fiscală al

Direcției Generale a Finanțelor publice Vrancea.

Audiat în calitate de

învinuit în cursul urmăririi penale, la data de 08 decembrie 2010 M.G. a arătat

că a fost plecat în Italia motiv pentru care nu a dat curs citațiilor înaintate

de parchet, iar în privința infracțiunilor ce i-au fost aduse la cunoștință a

declarat că nu înțelege să-și angajeze apărător, rezervându-și dreptul de a da

declarații în fața instanței de judecată.

La termenul de

judecată din 28 septembrie 2011 inculpatul M.G., în prezența unui apărător

ales, a declarat instanței judiciare faptul că nu se consideră vinovat de

săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, arătând că deși

societatea "C.M." SRL a fost înregistrată pe numele său ca

administrator, în fapt este coordonată de fiul său pe nume M.C.

Inculpatul a

recunoscut că, în ceea ce privește actele contabile ale firmei a relaționat cu

contabilul societății pe nume P., dar că niciodată nu a primit la domiciliul

său acte ale firmei și că societatea avea ca obiect de activitate lucrări de

construcție, din data de 01 mai 2010 fiul său plecând în Italia și

solicitându-i să nu semneze nici un act fără știrea sa.

Referitor la

solicitările făcute de organele fiscale de a se prezenta cu actele societății

în vederea efectuării unor verificări, a arătat că o singură dată a refuzat să

primească de la poștaș o înștiințare, iar cu privire la restul invitațiilor a

menționat că în perioada decembrie 2009 - februarie 2010 a fost plecat la

rudele sale la Satu Mare.

Apărările

inculpatului pe acest ultim aspect au fost susținute de probatoriul administrat

în cursul judecății, din depozițiile martorului P.G. (vecin cu acesta)

rezultând împrejurarea lipsei inculpatului de la domiciliu în perioada în care

s-au efectuat invitații la organul fiscal. Din această perspectivă instanța a

apreciat că situația premisă cerută de textul incriminator este parțial

îndeplinită, în sensul că somațiile deși au fost comunicate potrivit

dispozițiilor legale, nu s-a făcut dovada de către organul fiscal că somația a

fost primită de contribuabil (sau reprezentant). Din procura specială aflată la

dosarul instanței s-a constatat că inculpatul a împuternicit două persoane

(V.C.M. și M.C.) să îl reprezinte, împreună sau separat, la organele competente

în scopul bunei funcționări a societății, instanța consideră astfel că

înștiințarea se impunea a fi făcută la reprezentantul legal.

Pe de altă parte

instanța de fond a apreciat că raportat la probatoriul din prezenta cauză

(acte, declarații de martor, implicit contabilul societății) nu se poate

constata sub aspectul laturii obiective dar și subiective că elementul material

al infracțiunii constă în omisiunea (refuzul) de a prezenta documentele legale

ale societății este realizat, deoarece inculpatul a precizat că și-a delegat

atribuții ce vizau activitatea societății unor alte persoane, documentele

societății aflându-se în posesia acestora și nicidecum la inculpat, împrejurare

arătată de contabil și implicit de un fost muncitor (martorul S.M.).

S-a apreciat că

aceste elemente probatorii conduc la concluzia că faptei incriminate de legea

Evaziunii Fiscale la art. 4 îi lipsesc elementele constitutive, motiv pentru

care, în condițiile art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. se va dispune achitarea inculpatului.

Referitor la

infracțiunea de evaziune fiscală constând în omisiunea de a evidenția în actele

contabile a unor operațiuni comerciale și a unor servicii realizate, instanța

nu a reținut apărarea invocată de inculpat și fundamentată în esență pe

argumentul calității subiectului activ al infracțiunii, respectiv al existenței

în fapt a unui alt administrator.

S-a argumentat că

Legea nr. 241/2005 nu face distincție între administratorul de drept și

administratorul de fapt, răspunderea penală fiind aceeași, aspect consacrat în

practica judiciară. Inculpatul în calitate de administrator de drept al

societății înființate cu acordul său (cunoștea scopul înființării societății

acceptând ca fiul său să intre într-o stare de legalitate) nu poate fi exonerat

de răspundere. Dobândind calitatea de administrator în contextul legii comerciale,

inculpatul era contribuabil și în consecință subiect activ al infracțiunii

prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, iar acceptând propunerea

fiului său M.C. care desfășura lucrări de construcții pe raza Bucureștiului

și-a asumat o răspundere în sensul prevăzut de lege, motiv pentru care

solicitarea fiului de a nu-și însuși semnături prin acte contravenea în mod

flagrant conduitei legale.

S-a reținut că, dacă

în privința infracțiunii reglementate la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005

subiectul activ este "contribuabilul", infracțiunea prevăzută la art.

6 nu circumstanțiază în mod expres subiectul activ, acesta putând fi orice

persoană fizică sau juridică care îndeplinește condițiile generale ale

calității de subiect activ și care nu varsă în termenul stabilit de lege

impozitele și contribuțiile reținute la sursă.

Situația de fapt așa

cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu următoarele mijloace

de probă: sesizarea Gărzii Financiare, secția Vrancea, procesul-verbal de

control încheiat de Garda Financiară la data de 23 februarie 2010, invitațiile

transmise de Garda Financiară la datele de 16 decembrie 2009, 29 decembrie 2009

și 15 ianuarie 2010, copii ale confirmărilor de primire având mențiunile făcute

de factorul poștal, proces verbal de inspecție fiscală încheiat de D.G.F.P.

Vrancea la data de 30 aprilie 2010, proces verbal de căutare a inculpatului,

proces verbal privind aducerea la cunoștința inculpatului a documentelor

încheiate de Garda Financiară și D.G.F.P. Vrancea, declarațiile inculpatului.

S-a constatat că în

drept, faptele inculpatului M.G. care a efectuat rețineri pe statul de plată

aferente salariilor angajaților în sumă de 9746 lei, nefăcând plata către

bugetul statului, în contul impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă

și nu a înregistrat în evidența contabilă factura fiscală nr. 8018 din 25

august 2009 către SC "A." SA București, cu consecința diminuării TVA

de plată către bugetul statului, în sumă de 192 lei, întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor prevăzute de art. 6 și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005 republicată.

La individualizarea

pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume

gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările comiterii faptelor,

cuantumul prejudiciului, dar și persoana inculpatului (persoană în vârstă, care

nu are antecedente penale, cu un comportament liniștit în familie și comunitatea

în care trăiește).

Astfel, s-a apreciat

că aplicarea unor pedepse cu reținerea de circumstanțe atenuante judiciare

prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c), d), alin. (2) C. pen. cu referire

la art. 76 lit. d) C. pen. în favoarea inculpatului, sunt în măsură să

contribuie la satisfacerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.

Având în vedere

cuantumul pedepsei, situația personală a inculpatului dar și valoarea

prejudiciului instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins

fără privarea de libertate, motiv pentru care a făcut aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe durata unui termen de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei instanța de fond a constatat că prejudiciul cauzat

părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - prin D.G.F.P. Vrancea

(cerere de constituire parte civilă aflată la fila 14 dosar instanță) a fost

dovedit din cuprinsul Raportului de Inspecție Fiscală al D.G.F.P. Vrancea datat

30 aprilie 2010 rezultând un cuantum de 9.938 lei (impozit, TVA). În aceste

condiții inculpatul, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C.

civ. privind răspunderea solidară a fost obligat cu partea responsabilă civilmente

(prin lichidator) la despăgubiri.

S-a apreciat că se

impune a fi aduse la îndeplinire dispozițiile privind comunicarea hotărârii la

Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea susținând că

hotărârea este nelegală întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005

întrucât inculpatul avea calitatea de administrator și deci avea obligația să

prezinte documentele contabile organelor competente.

Un alt motiv de

nelegalitate a sentinței atacate a fost acela că instanța nu a aplicat și

pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv interzicerea

dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale.

S-a mai invocat

faptul că instanța de fond nu a arătat către cine se va face plata

prejudiciului dar și împrejurarea că partea responsabilă civilmente SC C.M. SRL

Câmpuri trebuia să fie obligată în solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor

judiciare către stat, câtă vreme a fost obligată în solidar la plata de

despăgubiri civile.

De asemenea, în cauză

a declarat apel inculpatul M.G. solicitând achitarea sa susținând, în motivele

scrise depuse la dosar, că nu el se ocupa de administrarea societății SC C.M.

SRL Câmpuri ci fiul său M.C.

Prin Decizia penală

nr. 152 A din 21 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția Penală

și pentru Cauze cu Minori a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Vrancea și în consecință:

A fost desființată

Sentința penală nr. 81 din 14 martie 2012 a Tribunalului Vrancea și în

rejudecare, condamnat inculpatul M.G. (cetățean român, studii 7 + 3 clase,

stagiul militar satisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale) la:

- o pedeapsă de 3

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea

nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) și art.

76 alin. (1) lit. e) C. pen.;

- o pedeapsă de 3

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea

nr. 241/205, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) și art.

76 alin. (1) lit. d) C. pen.;

- o pedeapsă de 5

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și

alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 3 luni

închisoare, 3 luni închisoare și 5 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 luni închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Potrivit art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

termenului de încercare prevăzută de art. 82 C. pen., respectiv pe o durată de

2 ani și 5 luni.

Conform art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii, s-a

suspendat și executarea pedepsei accesorii.

Potrivit art. 359 C.

proc. pen., a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.

pen.

În temeiul art. 14 C.

proc. pen., art. 998 și 1000 C. civ., a fost obligat inculpatul M.G. în solidar

cu partea responsabilă civilmente S.C. "C.M." S.R.L. Câmpuri, județul

Vrancea la plata sumei de 9.938 lei (9746 lei impozit pe profit + 192 lei TVA),

cu majorările legale aferente calculate până la data achitării prejudiciului, cu

titlu de despăgubiri civile către partea civilă Agenția Națională de

Administrare Fiscală Direcția Generală a Finanțelor Publice Vrancea.

S-a dispus ca,

potrivit art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a

prezentei hotărâri, o copie a dispozitivului să fie comunicată la Oficiul

Național al Registrului Comerțului.

În temeiul art. 191

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.G. în solidar cu

partea responsabilă civilmente S.C. "C.M." S.R.L. Câmpuri, județul

Vrancea la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

(urmărire + fond).

A fost respins ca

nefondat apelul declarat de inculpatul M.G. împotriva sentinței penal nr. 81

din 14 martie 2012 a Tribunalului Vrancea.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.G. la plata sumei de 300

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel, suma de 200 lei,

reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel urmând a fi

virată în contul Baroului Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Analizând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate

aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., instanța de apel a constatat că instanța de fond a reținut corect

situația de fapt, pe baza unei analize pertinente a probatoriului administrat

în cauză în faza de urmărire penală, dispunând în mod justificat condamnarea

inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 6 și art. 9 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 241/2005.

Curtea a constatat

însă că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatului M.G.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 pe motiv că

inculpatul își delegase unor alte persoane atribuțiile ce vizau activitatea SC

C.M. SRL Câmpuri, deoarece, potrivit art. 4 din Legea nr. 241/2005 (în forma în

vigoare până la data de 23 iunie 2010), constituie infracțiune și se pedepsește

cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă refuzul nejustificat al unei

persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de 3 ori,

documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării

verificărilor financiare, fiscale sau vamale.

În speță, organele

financiar-fiscale au trimis la domiciliul inculpatului M.G. invitațiile nr.

6917 din 16 decembrie 2009, 6921 din 29 decembrie 2009 și 6929 din 15 ianuarie

2010, însă inculpatul a refuzat să primească și să semneze aceste invitații,

factorul poștal însărcinat cu înmânarea lor făcând de fiecare dată mențiunea că

inculpatul refuză primirea și semnarea.

Audiat în faza de

urmărire penală inculpatul M.G. a refuzat să dea declarații cu privire la

acuzațiile aduse, pentru ca în faza de judecată să arate că a primit o

înștiințare de la Garda Financiară dar că a refuzat să semneze pentru că

primise ordin de la băiatul său să nu semneze, acesta ocupându-se în fapt de

administrarea societății, depunând în susținerea celor arătate o procură emisă

la data de 19 mai 2008.

Instanța de apel a

observat însă că această procură nu echivalează cu transmiterea de către

inculpatul M.G. a calității sale de administrator a SC C.M. SRL Câmpuri către

fiul său M.C., ci doar cu o împuternicire a acestuia și a numitei V.C.M., să se

prezinte în numele său și pentru el la toate organele competente în scopul

bunei funcționări a societății.

S-a concluzionat că

inculpatul M.G. nu și-a pierdut calitatea de administrator al SC C.M. SRL

Câmpuri astfel încât în mod corect organele financiar fiscale l-au înștiințat

să se prezinte cu documentele legale în vederea efectuării de verificări,

faptul că în mod deliberat inculpatul M.G. a refuzat să dea curs acestor

invitații, ascunzând organelor financiar fiscale situația societății al cărei

administrator era, atrăgând în opinia Curții răspunderea penală pentru

infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, care impune oricărei

persoane legal înștiințate de a prezenta organelor competente documentele

legale și bunurile din patrimoniu.

În situația dată

inculpatul M.G. avea obligația, în calitate de administrator la SC C.M. SRL

Câmpuri, să prezinte actele contabile solicitate de organele financiar fiscale

luând în acest sens legătura cu martorul P.N., cel care se ocupa de

contabilitatea societății, aspect pe care de altfel inculpatul îl cunoștea,

astfel cum rezultă din depoziția sa.

S-a argumentat,

neprocedând în acest mod, inculpatul M.G. a înfrânt cu bună știință prevederile

art. 4 din Legea nr. 241/2005, apelul declarat de procuror sub acest aspect

fiind fondat și urmând a se dispune condamnarea inculpatului și pentru această

infracțiune.

Referitor la al

doilea motiv de recurs invocat de procuror s-a apreciat că și acesta este

fondat.

S-a reținut că,

potrivit art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. constituie pedeapsă accesorie

interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de

a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul

pentru săvârșirea infracțiunii și că în speță, conform art. 71 C. pen. și

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, aplicarea unei

astfel de pedepse față de inculpat se impunea având în vedere că infracțiunile

comise de inculpat au avut ca premisă folosirea de către acesta a calității de

administrator la o societate comercială, situație în care interzicerea

dreptului de a fi administrator apărea ca fiind justificată.

Instanța de apel a

constatat că și modul de soluționare a laturii civile a cauzei este supusă

desființării, întrucât instanța de fond nu a arătat către cine se va face plata

prejudiciului, dispunând doar obligarea inculpatului M.G. în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC C.M. SRL Câmpuri la plata sumei de 9.938 lei plus

majorări de întârziere calculate la data plății.

Astfel, s-a admis

apelul declarat de procuror și în această privință, iar în rejudecare s-a

dispus ca plata sumei mai sus arătate să se facă către partea civilă Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice

Vrancea.

S-a constatat, de

asemenea, omisiunea instanței de fond de obligare în solidar a inculpatului și

a părții responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat,

față de dispozițiile art. 191 alin. (3) C. proc. pen.

În ceea ce privește

apelul declarat de inculpatul M.G., Curtea a constatat că acesta este nefondat,

apreciind că răspunderea penală a acestuia poate fi angajată pentru infracțiuni

de evaziune fiscală câtă vreme avea calitate de administrator al SC C.M. SRL

Câmpuri, faptul că de activitatea societății se ocupa și fiul său, M.C.,

conform procurii date de inculpat, neechivalând cu transmiterea către acesta a

calității de administrator al societății comerciale și a răspunderii penale

pentru încălcarea legislației financiar fiscale, inculpatul având obligația de

a vărsa sumele reținute de la salariați cu titlu de contribuție cu reținere la

sursă și de a evidenția în contabilitate toate operațiunile comerciale și

veniturile realizate, astfel că, neprocedând în acest mod, inculpatul a

încălcat dispozițiile art. 6 și 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005,

prima instanță dispunând corect condamnarea sa.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, după cum

rezultă din concluziile orale și scrise (filele 17-19 dosar recurs) ale

apărătorului său pentru greșita condamnare pentru comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 - de activitatea societății

ocupându-se fiul inculpatului, iar nu acesta, impunându-se deci achitarea sa în

temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) sau d)

C. proc. pen.; nelegala comunicare a invitaților Gărzii Financiare; greșita

condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 și 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005 având în vedere că fiul inculpatului se ocupa de

administrarea societății, soluția justă fiind achitarea inculpatului în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.;

greșita obligare a inculpatului la plata de despăgubiri către ANAF; în drept

s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12, 17

1

și 18 C. proc. pen.

Analizând recursul

prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele reglementate de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3), raportat la art. 385

8

C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru

considerentele ce urmează.

Astfel după cum

rezultă din verificarea actelor dosarului și din analiza deciziei recurate,

instanțele, în baza probelor legal administrate, respectiv readministrate în

condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate, în cursul

cercetării judecătorești, au stabilit în mod just starea de fapt și vinovăția

inculpatului în comiterea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea.

Se reține în acest

sens că fapta inculpatului M.G. care, în calitate de administrator al SC C.M.

SRL, a refuzat în mod nejustificat să se prezinte la organele competente cu

documentele societății, în scopul împiedicării realizării verificărilor

financiar-fiscale (după cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 6-11

d.u.p. inculpatul refuzând să semneze și să primească invitațiile emise în mod

repetat de către Garda Financiară), a efectuat rețineri pe statul de plată

aferente salariilor angajaților în sumă de 9746 lei, nefăcând plați către

bugetul statului, în contul impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă

și nu a înregistrat în evidența contabilă factura fiscală nr. 8018 din 25

august 2009, cu consecința diminuării TVA de plată către bugetul de stat,

realizează elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 4, 6 și

9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În mod corect

instanțele au evaluat materialul probator și și-au format convingerea pe baza

probelor care s-au coroborat (potrivit art. 62, 63 C. proc. pen.), având în

vedere actele încheiate de Garda Financiară, copiile confirmărilor de primire a

invitațiilor emise de această instituție, procesul-verbal de inspecție fiscala

încheiat de D.G.F.P. Vrancea.

Se reține, totodată,

că apărările recurentului inculpat - privind, în esență, împrejurarea că administratorul

în fapt al societății înființată de inculpat era fiul său, inculpatul

neimplicându-se în activitatea societății comerciale, au fost motivat

înlăturate, starea de fapt și vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat fiind

stabilite pe baza probelor care s-au coroborat, după cum s-a arătat și

anterior.

Așa fiind, nu poate

fi primită apărarea invocată în recurs - în sensul că recurentul inculpat nu a

comis fapta imputată și nici nu pot fi identificate elemente apte a susține

cazurile de casare menționate de către apărare, respectiv cele prevăzute de

dispozițiile art. 385

9

pct. 12, 17

1

și 18 C. proc. pen.,

deoarece materialul probator administrat legal de organele judiciare a fost

corect evaluat și valorificat. Probe administrate și care s-au coroborat susțin

și motivează soluția legal dispusă de instanța de apel, împrejurarea că

inculpatul a mandatat alte persoane să desfășoare activitățile specifice

funcției de administrator al unei societăți comerciale neechivalând cu

pierderea sau renunțarea la această calitate, în care inculpatul a acționat și

pentru care a fost angajată răspunderea sa. Totodată, înscrisurile aflate la

d.u.p. dovedesc pe deplin, contrar susținerilor apărării, împrejurarea că inculpatul

a refuzat să primească invitațiile trimise de Garda Financiară și să semneze.

În ceea ce privește

pedeapsa aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost corect

individualizată, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare,

respectând criteriile generale de individualizare, reglementate de art. 72 C.

pen. și fiind aptă a conduce la realizarea scopurilor sancțiunii astfel după

cum acestea sunt prevăzute de art. 52 C. pen., pronunțarea condamnării

constituind avertismentul necesar și suficient pentru schimbarea atitudinii

inculpatului față de lege și normele pe care era obligat să le respecte.

Se reține în acest

sens că sancțiunea aplicată - ca și cuantum și modalitate de executare - este

justă, deoarece reflectă gravitatea faptei, împrejurările în care a fost

comisă, calitatea în exercițiul căreia inculpatul a comis fapta, dar și

circumstanțele atenuante just reținute în favoarea sa, respectiv vârsta

inculpatului, lipsa antecedentelor penale, comportamentul în familie și societate.

Se reține, astfel, că

apărările inculpatului nu au fost și nu sunt în măsură să dovedească o situație

de fapt contrară celei în mod motivat reținută de către instanțe, inculpatul

neprobând lipsa de temeinicie a probelor în acuzare tot prin probe, după cum

prevede art. 66 C. proc. pen.

Așa fiind, se

constată ca nefondate apărările și criticile invocate în recurs. În ceea ce

privește grava eroare de fapt pretins comisă anterior de către instanțe, se

constată că starea de fapt și vinovăția inculpatului rezultă fără dubiu și cu

evidență din probele legal administrate, negarea faptei nefiind suficientă

pentru a crea, în speță, un dubiu cu privire la comiterea infracțiunii.

Totodată, nu pot fi primite nici motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art.

385

9

pct. 12 și 17

1

C. proc. pen., instanțele analizând

corect și complet probele administrate, interpretând just normele legale

incidente, în baza cărora a fost condamnat inculpatul.

Pentru considerentele

ce preced, constatându-se că hotărârea recurată este legală, temeinică și

riguros motivată, precum și împrejurarea că motivele de recurs invocate de

apărarea inculpatului nu sunt întemeiate, neexistând cazuri de casare a căror

reținere din oficiu să conducă la casarea hotărârii instanței de apel, a cărei

menținere se impune, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul la

plata cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul

apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva Deciziei penale nr.

152/A din 21 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 06 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - GV