ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 707/2012

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpații C.A. și C.E. împotriva Deciziei penale nr. 24/A/2011 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 24/A/2011 din 7 noiembrie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpații C.A. și C.E. împotriva Sentinței penale nr. 61 din 16 martie 2001 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală.

În baza dispozițiilor art. 383 alin. (1

1

) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C.A.

În baza dispozițiilor art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.A. durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 02 februarie 2010 până la data de 07 noiembrie 2011. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpatul apelant C.A. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel, iar pe inculpata apelantă C.E. la plata sumei de 475 RON, cu același titlu.

Onorariile parțiale pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații apelanți în sumă de 100 RON, pentru inculpatul apelant C.A. și respectiv, 75 RON, pentru inculpata apelantă C.E. s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. și art. 2 alin. (1), lit. e) din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală suma de câte 150 RON, reprezentând asistența juridică gratuită acordată fiecărei părți civile intimate s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a avut în vedere că prin Sentința penală nr. 61 din 16 martie 2011 pronunțată în Dosar nr. 1565/85/2010, Tribunalul Sibiu a dispus:

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 2, pct. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 678/2001 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 14 ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.A. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 14 (patrusprezece) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interziceri drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 02 februarie 2010, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului C.A.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnarea sus-numitei inculpate la o pedeapsă de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei C.E. și s-a dispus ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare. În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv a interziceri drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ. au fost obligați inculpații în solidar la plata despăgubirilor civile cu titlu de daune morale în sumă de câte 2.000 euro sau echivalentul în RON la data plății către părțile civile O.L., și C.D.L., și de câte 2.500 euro sau echivalentul în RON la data plății către părțile civile minore S.M.C., S.R.C., S.L.S., S.E.T. - toți prin reprezentant legal S.F. S-au respins celelalte pretenții civile.

A fost obligat inculpatul C.A. la plata de daune morale în sumă de 2.000 euro, sau echivalentul în RON la data plății, către partea civilă B.N.C. Respinge celelalte pretenții formulate de părțile civile.

S-a constatat că partea civilă M.A. a renunțat la constituirea de parte civilă.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, modificată, raportat la art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.A. a sumei de 2.000 euro, sau echivalentul în RON la data plății.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 10.000 RON, din care 7.000 RON în sarcina inculpatului C.A. și 3.000 RON în sarcina inculpatei C.E., și din care suma de 1.650 RON reprezintă onorariile avocaților din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în fapt, de către instanța de fond cu referire la actele și lucrările dosarului că în cursul lunii februarie 2008, inculpatul s-a deplasat la domiciliul părții civile C.D. pentru a-l convinge să-l însoțească în Grecia, unde i-a promis că îi va găsi de lucru și se va ocupa de achitarea transportului. Deși inițial partea civilă a refuzat de teamă, neștiind ce i se poate întâmpla, ulterior, fiind din nou căutat de inculpat atât pe stradă cât și la domiciliul său, acesta a fost de acord.

Ajuns în Grecia, inculpatul l-a cazat la un hotel în care locuiau mai multe persoane, rude sau prieteni cu inculpatul, care practicau cerșetoria. După ce au ajuns în Grecia, inculpatul i-a comunicat părții civile că de fapt vor merge la cerșit, și deși partea civilă nu a fost de acord, acest a fost nevoit să practice cerșetoria întrucât nu ar fi avut bani de transport pentru a reveni în țară.

Inculpatul i-a cerut să-i predea toți banii câștigați, pentru achitarea contravalorii transportului, urmând ca după aceea să-i predea jumătate din banii câștigați.

În timp ce se afla în Grecia, inculpatul l-a sunat pe partea civilă B.N. căruia i-a promis că-i găsește de lucru, însă după ce partea civilă a ajuns în Grecia, a fost nevoit de asemenea să practice cerșetoria.

Ambele părți vătămate au afirmat că erau supravegheați de inculpat sau de rudele acestuia în timpul zilei pentru a se asigura că aceștia cerșesc și nu pleacă fără știrea inculpatului. La sfârșitul zilei, atât inculpatul cât și soția lui îi controlau pe cei doi pentru a le lua banii obținuți. Inculpatul nu le lăsa acestora bani nici pentru a-și cumpăra alimente, întrucât le pretindea să-și asigure mâncarea din alimentele pe care magazinele le aruncau la gunoi.

Partea civilă B.N. a arătat că întrucât a refuzat să meargă la cerșit, inculpatul l-a amenințat, astfel că acesta a acceptat să cerșească.

După aproximativ 2 luni de zile, părțile vătămate C.D.L. și B.N.C. au plecat fără știrea inculpatului, din Atena unde cerșeau într-o altă localitate unde și-au găsit de lucru în construcții. Când a constatat dispariția celor doi, inculpatul C.A. a sunat partea civilă C.D.L., amenințându-l cu moartea.

La sfârșitul lunii august - începutul lunii septembrie, inculpatul l-a contactat pe partea civilă O.L. precum și pe partea civilă M.A., pentru a-i convinge să meargă în Grecia unde urma să le găsească de lucru. Inculpatul, însoțit de soția sa C.E., a mers la domiciliul părților vătămate O.L. și S.F. pentru a-i convinge să-i însoțească în Grecia împreună cu cei patru minori ai părților vătămate. Cei doi inculpați i-a asigurat că le va găsi de lucru în agricultură, la cules de măsline și portocale, iar minorii îi puteau lăsa la grădiniță contra sumei de 50 euro pe săptămână. La discuțiile purtate de inculpați cu părțile civile O.L. și S.F. au asistat și martorii S.G. și S.I., care sunt fratele și respectiv cumnata părții civile O.L. și locuiesc în aceeași curte cu acesta.

Martorii au arătat că inculpatul a venit în vizită la părțile vătămate de mai multe ori, de două ori fiind însoțit de inculpata C.E., și de fiecare dată încercau să-i convingă să-i însoțească la lucru în Grecia. Inculpatul i-a propus chiar și martorei S.G. care era prezentă la discuții, să-i însoțească în Grecia, însă aceasta a refuzat.

În ceea ce-l privește pe partea vătămată M.A., acestuia inculpatul i-a spus că de fapt merge la cerșit, iar M.A. se va ocupa de colectarea banilor.

Inculpatul a plătit transportul pentru părțile vătămate O.L., S.F. și cei patru minori precum și pentru partea vătămată M.A.. Numai după ce au ajuns în Grecia inculpatul le-a comunicat părților vătămate că toți vor merge la cerșit, inclusiv copii, iar cazarea acestora le-a asigurat-o într-o clădire dezafectată, lipsită de utilități. Toți banii câștigați de părțile vătămate din practicarea cerșetoriei erau încasați de inculpat care îi supraveghea în timpul zilei și chiar îi controla de bani pentru a se asigura că aceștia nu ascund din banii obținuți. Ca și în cazul părților vătămate C.D.L. și B.N.C., inculpatul le-a cerut părților vătămate O.L., S.F. și M.A. să-i plătească transportul iar în continuare să-i predea jumătate din banii câștigați. Contrar acestei înțelegeri, inculpatul le lua părților vătămate toți banii câștigați, astfel că aceștia au fost nevoiți să apeleze la Ambasada României din Atena pentru a solicita bani pentru întoarcerea în țară. Întrucât funcționarii de la ambasadă le-a comunicat că nu sunt fonduri cu o astfel de destinație, aceștia s-au hotărât să nu se mai întoarcă în clădirea în care i-a cazat inculpatul și să continue să cerșească pentru a-și asigura banii de transport.

Câteva nopți aceștia împreună cu minorii au fost nevoiți să doarmă pe plajă, iar în timpul zilei să meargă la cerșit unde au fost găsiți de rude ale inculpatului. Acesta a venit însoțit de 4 - 5 bărbați pentru a-i determina să revină în clădirea în care se afla inculpatul și pentru a cerși în continuare.

Cu privire la cei patru copii minori, inculpatul, la sosirea în Grecia le-a pretins părților vătămate O.L. și S.F. să-i însoțească la cerșit, iar după un timp, iar după un timp, unul dintre minori, la cererea inculpatului, mergea la cerșit însoțit de fiul inculpatului.

În această perioadă, pentru lipsa unei alimentații corespunzătoare, întrucât părțile vătămate își asigurau hrana din alimentele găsite la tomberoane, precum și pentru lipsa unor condiții igienice minime, minorii s-au îmbolnăvit. După întoarcerea în țară, minorii i-au povestit martorei S.G. că au fost la cerșit, fiind nevoiți să stea cu un păhărel în mâini, fiind tulburați de această întâmplare.

Inculpatul a plecat din Grecia împreună cu familia lăsându-le pe părțile vătămate fără nici un ban, iar ulterior, l-a rugat pe fratele său să le plătească acestora transportul în țară. De asemenea, l-a rugat pe fratele său să le aducă pe părțile vătămate la domiciliul său, întrucât vroia să-i ducă la cerșit în Polonia.

Ajunși la domiciliul inculpatului, părțile vătămate O.L., S.F. împreună cu cei patru copii și M.A. au refuzat să-l însoțească pe inculpat în Polonia și fără știrea acestuia au plecat de la domiciliul inculpatului.

Toate părțile civile au declarat că au cerșit de frica inculpatului care îi amenința cu vătămarea corporală în cazul în care refuză să meargă la cerșit sau pleacă fără știrea lui. Starea de teamă a fost indusă părților vătămate atât de faptul că inculpatul îi supraveghea și amenința, dar și de împrejurarea că în clădirea în care erau cazați, mai erau peste 20 de persoane, rude și prieteni cu inculpatul, care i-ar fi putut supraveghea.

În drept, s-a reținut de către instanța de fond că faptele inculpaților C.A. și C.E., care împreună au recrutat, transportat și cazat prin înșelăciune, amenințare și constrângere pe părțile vătămate C.D.L., O.L., S.F., M.A. și B.N.C., acesta din urmă fiind recrutat, transportat, cazat prin amenințare și constrângere doar de către inculpatul C.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpaților C.A. și C.E. de a-i determina prin înșelăciune și amenințare pe părțile vătămate O.L. și S.F. de a-i duce la cerșit pe cei 4 copii minori, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzut de art. 13 alin. (1), (2) și (3) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 673/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în formă continuată.

La individualizarea pedepselor, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale din art. 72 C. pen. precum și scopul prevăzut de art. 52 C. pen. și caracterul continuat al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.

În ce privește latura civilă a cauzei instanța de fond analizând cererea părților civile de acordarea a daunelor materiale cu titlu de venit nerealizat pe perioada în care au fost plecați din țară, a constatat că în cauză părțile civile nu au dovedit prejudiciul material încercat, astfel că în temeiul art. 998 - 999 C civ. s-a constatat că prejudiciul solicitat nu este cert, astfel că nu poate fi acordat.

În cauză s-au acordat daune morale, reținându-se că este evident prejudiciul încercat de toate părțile vătămate, întrucât prin infracțiunile săvârșite asupra lor le-au fost încălcate libertatea, reputația și demnitatea, valori sociale esențiale pentru orice persoană. Tribunalul apreciază, în raport de circumstanțele săvârșirii faptelor, precum și de condiția socială a părților vătămate, ca fiind echitabilă acordarea părților vătămate majore a câte 2.000 euro, iar părților minore câte 2.500 euro. Față de părțile vătămate minore, Tribunalul apreciază că suferința fizică și psihică a fost mai accentuată, față de vulnerabilitatea vârstei.

Față de soluția de condamnare pronunțată în ce privește cheltuielile judiciare s-a făcut aplicarea art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel în termen inculpații C.A. și C.E.

Curtea de apel a reținut că apelanții inculpați nu au arătat în scris care sunt motivele de nelegalitate și netemeinicie pe care le aduc sentinței penale atacate. În susținerea orală a motivelor de apel inculpații prin apărătorul ales au criticat sentința penală atacată atât sub aspectul laturii penale a cauzei, cât și sub aspectul laturii civile, solicitând, în principal, achitarea celor doi inculpați, întrucât, în esență, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați de către prima instanță. În subsidiar, au solicitat în ce privește infracțiunea de trafic de minori schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, având în vedere starea de fapt ce rezultă din probele cauzei.

Apărătorul ales al inculpaților a solicitat, în cazul reținerii vinovăției inculpaților reducerea pedepselor aplicate, apreciind că acestea sunt prea mari raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, iar, în ce privește latura civilă a cauzei se impune respingerea în tot a acțiunilor civile formulate de părțile civile.

În apel au fost reaudiate: partea vătămată M.A., partea civilă C.D.L., partea civilă O.L.; a fost audiată martora C.E.

În apel inculpatul C.A. s-a prevalat de dispozițiile art. 70 C. proc. pen.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate de cei doi inculpați apelanți, precum și din oficiu, conform art. 371 și 379 C. proc. pen., cu referire la art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, Curtea de Apel constată că apelurile declarate în cauză sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune:

Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 prevede că „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea, sau primirea unei persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani, în scopul exploatării acesteia, constituie infracțiunea de trafic de minori".

Art. 12 alin. (1) din aceeași lege, referindu-se la victime majore, condiționează existența infracțiunii de trafic de persoane de o activitate prealabilă de recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, prin abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane.

Art. 2 pct. (2) lit. b) din Legea nr. 678/2001 prevede că prin exploatare se înțelege „ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire", iar lit. e) a aceluiași articol prevede că „efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului constituie, de asemenea, o formă de exploatare, prin „aservire" în sensul textului citat înțelegându-se „acțiunea de a supune o altă persoană".

Examinând actele dosarului Curtea de Apel constată că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților. Probele dosarului au confirmat că în cursul anului 2008 inculpații C.A. și C.E., în baza aceleiași rezoluții infracționale, au recrutat, transportat în străinătate și cazat, prin înșelăciune, amenințări și constrângere un număr de 8 persoane (dintre care 4 minori), pe care apoi și le-au aservit și pe care le-au obligat la practicarea cerșetoriei în folosul lor, inculpatul C.A. desfășurând asemenea activități infracționale singur și față de partea vătămată B.N.C.

Ca mijloc de săvârșire a infracțiunii de trafic de persoane inculpații au folosit atât înșelăciunea cu prilejul recrutării, precum și ulterior, cât și violența în partea finală a evenimentelor.

Astfel, din actele dosarului rezultă în mod neîndoios că, în cursul anului 2008 inculpații în baza aceleiași rezoluții infracționale au desfășurat ample activități infracționale în domeniul traficului de persoane și de minori, în scopul determinării acestor persoane să practice cerșetoria în Grecia.

Vinovăția inculpaților în raport cu infracțiunile reținute în sarcina lor au fost pe deplin dovedite, fiind avute în vedere declarațiile părților vătămate care se coroborează pe deplin cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv cu declarațiile martorilor, procesele-verbale de recunoaștere după planșa foto a inculpaților, înscrisuri din care rezultă corespondența cu atașatul de afaceri interne al României în Republica Elenă, audieri preliminare ale părților civile și verificări efectuate cu privire la firmele de transport cu care inculpații au transportat victimele în Grecia.

Din actele dosarului și din hotărârea criticată rezultă în mod neîndoios că victimele C.D.L., O.L. și S.F. în momentul recrutării nu aveau loc de muncă, erau lipsite de venituri, că victimele O.L. și S.F. aveau în întreținere patru copii și că încă de la început inculpații au urmărit punerea victimelor într-o stare de dependență față de ei.

În legătură cu aceasta se reține că încă din momentul recrutării sus-numitelor victime, inculpații au dat dovadă de perseverență, axându-se pe ademenirea lor cu promisiuni mincinoase privind posibilitatea angajării în agricultură și, respectiv, înscrierea minorilor la grădiniță, le-au plătit victimelor cheltuielile legate de procurarea pașapoartelor, le-au transportat până în Grecia, unde au fost cazate în condiții inumane, fiind lăsate fără hrană și fără bani. La aceasta se adaugă faptul că victimele C.D.L., O.L. și S.F., ultimii doi împreună cu cei patru minori, de cum au ajuns în străinătate au fost obligate să practice cerșetoria în folosul inculpaților, banii fiind însușiți de către inculpați.

În atare condiții, puse în situația de a nu avea bani, aservite prin datorii, victimele nu puteau decât să urmeze conduita ce le-a fost impusă de traficanți.

Curtea constată că elemente de fapt cu relevanță asupra existenței faptelor și vinovăției inculpaților a fost corect reținută și față de partea vătămată M.A. și, respectiv, față de partea vătămată B.N. doar în ce-l privește pe inculpatul C.A.

Astfel, din actele dosarului rezultă fără echivoc că inculpații l-au indus în eroare pe partea vătămată M.A. în legătură cu adevăratul scop al transportării în Grecia, spunându-i că-l vor folosii doar la strângerea banilor de la persoanele care cerșesc, pentru ca transportat în Grecia, să fie cazat în condiții inumane și obligat să cerșească, fiind lăsat fără hrană și fără bani, adăugându-se la aceasta faptul că a fost amenințat cu acte de violență în cazul în care refuză să aducă bani din practicarea cerșetoriei.

Tot astfel, probele cauzei dovedesc că inculpatul C.A. a ademenit partea vătămată B.N.C., cu promisiuni mincinoase privind câștigarea unei sume de 50 de euro pe zi din culesul de portocale, apoi l-a transportat în Grecia, unde a fost cazat în condiții inumane și obligat prin amenințare și exercitarea de acte de violență să cerșească, fiind lăsat fără hrană și fără bani.

În atare condiții, puse în situația de a nu avea bani, aservite prin datorii și uneori amenințate și agresate, cele două victime nu puteau decât să urmeze conduita ce le-a fost impusă de traficanți.

Inculpații exercitau constant un control asupra victimelor, supraveghindu-i și percheziționându-i la sfârșitul fiecărei zile și luându-le toți bani.

Curtea de Apel constată că atât în fața instanței de fond, cât și prin motivele de apel inculpatul C.A., nu a recunoscut faptele, susținând că părțile civile i-au solicitat să-i ducă în Grecia la cerșit, că au venit de bunăvoie cu el, că le-a împrumutat sumele de bani pentru transport și pașaport și că în Grecia acestea au cerșit pe cont propriu.

Aceleași apărări au fost invocat și de inculpata apelantă C.E. prin apărătorul ales.

Apărările inculpaților în mod corect au fost înlăturate de către judecătorul de fond și nu pot fi însușite de către instanța de control judiciar raportat la ansamblul probator administrat cauzei din coroborarea căruia rezultă fără nici un dubiu vinovăția inculpaților.

Relevante sub aspectul vinovăției apelanților inculpați sunt declarațiile părții civile C.D.L., care în tot cursul procesului penal, inclusiv în fața instanței de apel a declarat că în momentul recrutării inculpații l-au ademenit, spunându-i că va câștiga bani în Grecia din culesul de portocale și măsline, oferindu-se să-i plătească drumul, că ajuns în Grecia a fost obligat timp de 3 luni prin amenințări și violențe fizice să practice cerșetoria, banii astfel obținuți fiindu-i luați de către inculpați, care îl percheziționau la sfârșitul fiecărei zile și că a reușit să fugă doar datorită lipsei de atenție a inculpatului, care îl supraveghea la locurile de cerșit.

Declarațiile părții civile C.D.L. sunt confirmate de declarațiile martorului N.C.L., care a relatat că la începutul anului 2008 i-a transportat pe inculpații la domiciliul părții civile, că inculpatul C.A. a încercat să-l recruteze și pe el pentru a-l duce în Grecia la cerșit, și în cadrul discuțiilor purtate cu acesta, inculpatul i-a spus că, .. îi va lua pe B.N. și C.D.L. în Grecia. Acestora le va spune că le va găsi un loc de muncă în agricultură, iar când vor ajunge în Grecia îi va pune să cerșească." A mai relatat martorul că atunci când partea civilă C.D.L. a revenit în țară acesta i-a povestit că a fost obligat să cerșească pentru familia inculpaților timp de 3 luni după care a reușit să fugă. Declarația dată de martor la termenul de judecată din 06 octombrie 2010 a fost retracta de acesta atât prin declarația olografă dată organelor de anchetă penală la data de 28 octombrie 2010 în Dosarul nr. 82/D/P/2010 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sibiu, cât și în fața instanței de fond la termenul de judecată din 05 ianuarie 2011, context în care în mod corect a fost înlăturată de către instanța de fond din ansamblul probator.

Declarațiile martorului C.D., confirmă declarațiile părții civile, martorul relatând că în luna ianuarie 2008 s-a întâlnit cu partea civilă C.D.L. care i-a spus că va pleca la muncă în Grecia, că inculpatul C.A. i-a găsit de lucru în agricultură și la întoarcerea din Grecia partea civilă i-a povestit că a fost obligat să muncească pentru familia inculpaților de unde a reușit să fugă.

În ce privește pe partea civilă B.N., relevante sub aspectul vinovăției inculpatului C.A., sunt declarațiile părții civile care în tot cursul procesului penal a relatat pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpat . Astfel, partea civilă a relatat că inculpatul l-a contactat și urmare a promisiunii de câștig în Grecia l-a determinat să accepte deplasarea în străinătate, transport ce a fost plătit de către inculpat, că ajuns în Grecia a fost cazat în aceeași locație cu partea civilă C.D.L. și că la refuzul de a cerși în folosul inculpatului a fost lovit și amenințat de către inculpat. Mai declară partea civilă că din cauza comportamentul agresiv al inculpatului, al lipsei de bani și de hrană, a fost nevoit să cerșească timp de aproape 2 săptămâni, toți banii astfel obținuți fiindu-i luați de către inculpat.

Declarațiile părții civile B.N. se coroborează atât cu declarațiile părții civile C.D.L., cât și cu depozițiile martorilor N.C.L. și V.P. Astfel, partea civilă C.D.L. referindu-se la partea civilă B.N. a arătat că la începutul lunii martie 2008 partea civilă a fost cazată în aceeași locație, fiind adus în Grecia de către fratele inculpatului C.A., că partea civilă a fost trimisă la cerșit și că nemulțumit de sumele de bani obținute din cerșit inculpatul C.A. a agresat fizic pe partea civilă și că cele două părți civile au reușit să fugă, deși erau tot timpul supravegheate de către inculpat.

Martora V.P. a declarat că partea civilă i-a povestit că în cursul anului 2008 a plecat cu o familie de rromi (n.n. inculpații) în Grecia urmare a faptului că i-au promis că îi găsesc un loc de muncă, că ajuns în străinătate a fost obligat să cerșească în folosul acestei familii, care îi lua toți banii și că a reușit să fugă în altă localitate unde a lucrat și a obținut bani pentru a se întoarce acasă.

Traficarea părților civile M.A., O.L., S.F. și a celor patru minori ai acestora din urmă rezultă cu certitudine nu numai din declarațiile acestor părți civile, dar și din depozițiile de martori și înscrisurile depuse la dosar din partea Biroului Atașatului de Afaceri Interne din cadrul Ambasadei României la Atena.

Potrivit declarațiilor părților civile O.L. și S.F. date atât în cursul anchetei penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, în cursul lunii octombrie 2008 inculpații au venit la domiciliul lor și sub promisiunea găsirii unui loc de muncă în agricultură și a înscrierii celor patru minori la grădiniță, i-au determinat să plece în Grecia, cheltuielile legate de transport și pașapoarte fiind suportate de către inculpați, că au fost cazați în loc. Larisa din Grecia în condiții inumane și chiar din prima zi, sub amenințări, au fost obligați să cerșească împreună cu minorii, fiind supravegheați de către inculpați, care la sfârșitul fiecărei zile le luau toți banii, astfel că au fost nevoiți să se hrănească din coșurile de gunoi ale unor magazine.

Părțile civile relatează că dată fiind situația disperată în care s-au aflat au apelat la ajutorul Ambasadei României din Atena pentru a-i ajuta să se repatrieze și pentru că nu au găsit sprijin au fost nevoiți să cerșească timp de alte 2 săptămâni pentru a strânge bani să se întoarcă în țară.

Curtea nu poate omite în analizarea apelurilor inculpaților sub aspectul reținerii vinovăției privind traficul de minori declarațiile date organelor de anchetă penală de minorii S.M.C. și S.R.C. care au relatat modul în care cei doi inculpați i-au determinat pe părinții lor să plece în străinătate, comportamentul pe care inculpații l-au avut față de ei și părinților lor în Grecia, disperarea părinților și dorința acestora de a se întoarce în țară. Nu este de neglijat a se preciza că potrivit raportului psihologic privind situația minorilor întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Consiliului Județean Sibiu, minora S.R.C., printre altele, are capacitatea de a înțelege esența evenimentelor pe care intuitivă, are spirit de observație și receptivitate selectivă privind prezența și solicitările celor din jur.

Declarațiile părților civile sunt confirmate atât de înscrisurile depuse la dosar din partea Biroului Atașatului de Afaceri Interne din cadrul Ambasadei României la Atena, cât și de declarațiile martorilor O.I. și S.G. Camelia, care au fost prezenți când inculpații au venit la domiciliul părților civile O.L. și S.F. și a asistat la discuțiile purtate între aceștia.

Astfel, martorii au declarat că inculpații le-au promis părților civile că îi vor ajuta să-și găsească un loc de muncă în Grecia, la cules de portocale și măsline, că au loc de cazare asigurat și copii vor fi înscriși la grădiniță, că inculpații s-au oferit să se plătească cheltuielile de transport și întocmirea pașapoartelor cu condiția restituirii sumelor de bani și că după circa 4 săptămâni de la plecarea părților civile au fost contactați telefonic de părțile civilă, care le-au spus că nu au bani să se întoarcă acasă și că au fost obligați de familia inculpatului să cerșească, fiindu-le luate de către inculpați toate sumele de bani obținute din cerșit.

Conform declarației date de partea civilă M.A. atât organelor de anchetă penală, precum și judecătorului de fond, inculpații le-au contactat și prin promisiunea mincinoasă că va fi folosit doar pentru strângerea banilor de la personale care cerșesc în Grecia pentru familia inculpaților a fost determinat să plece în Grecia, transportul fiind suportat de către inculpați, că în Grecia a fost cazat împreună cu părților civile O.L. și S.F. și cei patru minori ai acestora și încă din prima zi prin amenințări a fost obligat să cerșească în folosul inculpaților, care îl supravegheau și toți banii erau luați de către inculpați.

Astfel cum au declarat părțile civile O.L. și S.F. datorită situației disperate în care s-a aflat a apelat împreună cu părțile civile la ajutorul Ambasadei României din Atena pentru a-i ajuta să se repatrieze și pentru că nu a găsit sprijin a fost nevoit să cerșească timp de alte 2 săptămâni pentru a strânge bani să se întoarcă în țară.

Curtea are a preciza că partea civilă M.A. audiată de instanța de apel a revenit asupra unor aspecte relatate în fața organelor de urmărire penale și a judecătorului de fond, însă aceste declarații urmează a fi înlăturate în contextul în care încă de la începutul depoziției date de acesta în primă instanță a declarat că are o anumită temere față de inculpat întrucât este posibil să fie condamnat și deținut în același penitenciar cu inculpatul. Așadar, revenirea părții civile asupra celor declarate ridică suspiciuni tocmai cu privire la sentimentul de insecuritate pe care îl resimte acesta raportat la împrejurarea că se află încarcerat în același penitenciar cu inculpatul C.A.

Prin urmare, Curtea de apel a apreciat că probatoriul administrat în cauză, dovedește în mod cert vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane și trafic de minori, astfel că solicitarea acestora de a fi achitați nu poate fi primită.

Tot astfel, Curtea de apel a respins solicitarea inculpaților de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 673/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, întrucât activitatea infracțională desfășurată de cei doi inculpați se circumscrie atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv infracțiunii de trafic de minori, infracțiune pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați de către instanța de fond.

Probele cauzei dovedesc fără echivoc faptul că în cursul anului 2008 inculpații au desfășurat ample activități infracționale în domeniul traficului de persoane și de minori, în scopul determinării acestor persoane să practice cerșetoria în Grecia, că activitatea infracțională s-a desfășurat conform unei strategii menite să aducă venituri importante acestora și familiei lor.

Acțiunea ilicită a inculpaților nu s-a rezumat doar la simpla recrutare și constrângere a celor patru minori să practice cerșetoria, ci recrutarea, transportul, cazarea acestora s-a făcut în scopul exploatării lor, activitate infracțională ce face parte din latura obiectivă a infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 673/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea de Apel reține că inculpații nu numai că i-au recrutat și obligat pe cei patru minori să cerșească în folosul lor, dar i-au cazat în condiții inumane, i-au lăsat fără bani și fără hrană, îi supravegheau în locurile unde cerșeau, i-au percheziționat corporal pentru a nu ascunde bani, i-a obligat prin conduita lor ilicită să mănânce din coșurile de gunoi, activitate ilicită prin care nu numai că i-a aservit pe cei trei minori, dar le-au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale copilului. Așa fiind, Curtea a respins ca nefondate cererea inculpaților sub acest aspect.

În ce privește motivul de apel invocat în subsidiar de apelanții inculpați, Curte apreciază că și acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor instanțele trebuie să țină seama de dispozițiile Părții generale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analizând sentința penală atacată în raport de aceste dispoziții, Curtea constată, că pedepsele aplicate de instanța de fond au fost corect individualizate cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel încât să fie asigurat scopul pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere pe lângă pericolul social concret al faptelor, determinat de împrejurările comiterii acestora și circumstanțele personale ale fiecăruia dintre inculpat (respectiv lipsa antecedentelor penale), atitudinea procesuală incorectă manifestată de cei doi inculpați pe tot parcursul procesului, inculpata C.E. s-a sustras nu numai anchetei penale, dat și judecății, apreciind în mod justificat că o pedeapsă de 8 ani și respectiv 14 ani închisoare contopite în pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare în ce-l privește pe inculpatul C.A., precum și o pedeapsă de 6 ani și respectiv 12 ani închisoare contopite în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare în ce-o privește pe inculpata C.E. cu executare în regim de detenție a pedepsei rezultante în urma contopirii este în măsură să răspundă scopului coercitiv și mai ales preventiv al pedepsei, prevăzute de legiuitor, neimpunându-se o diminuare a acesteia.

Curtea de apel a apreciat că solicitarea inculpaților de a se reduce pedepsele aplicate raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, este nejustificată, întrucât nu se poate omite în analiza apelurilor inculpaților numărul persoanelor traficate, vârsta victimelor minore, urmările grave asupra dezvoltării psihice a minorilor, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor ce evidențiază lipsa de umanitate a inculpaților, care nu s-a dat în lături să profite de încrederea și starea materială a victimelor, atragerea într-o țară străină tocmai pentru a-și satisface propriul lor interes, respectiv, exploatarea victimelor în folosul lor.

Pedeapsa ce urmează a fi executată de fiecare inculpat apelant (inculpatul C.A. cercetat și judecat în stare de arest), astfel cum a fost aplicată de instanța de fond, răspunde principiului proporționalității necesare între gravitatea faptelor și persoana fiecărui inculpatului, pe de o parte, și sancțiunea care va fi executată, pe de altă parte, nefiind justificată o reducere a acesteia.

Nu este de neglijat precizează Curtea de Apel, că pedeapsa nu este doar un mijloc de reeducare a condamnatului, ci trebuie să constituie și o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii, sens în care reducerea pedepsei aplicate inculpatului ar conduce la deturnarea scopului general al pedepsei (art. 52 C. pen.).

Față de cele de mai sus, de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, de persoanele inculpaților, care au acționat conform unei strategii bine puse la punct, Curtea apreciază că prima instanță a individualizat corect și judicios pedepsele ce urmează a fi aplicate, ținând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

În ce privește latura civilă a cauzei, Curtea de Apel apreciază ca nefondate criticile inculpaților apelanți și sub aspectul laturii civile a cauzei, judecătorul de fond pronunțând și sub acest aspect o soluție legală și temeinică. Cerințele legii impun ca inculpatul să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea infracțiunii, indiferent de caracterul lor material sau moral, ceea ce rezultă din însăși redactarea art. 998 și 999 C. civ. și art. 14 alin. (3) C. proc. pen.

În speță, s-a dovedit că inculpații în baza aceleiași rezoluții infracționale au procedat la recrutarea, transportarea în străinătate și cazarea, prin înșelăciune, amenințări și constrângere a unui număr de 9, respectiv, 8 victime, dintre care 4 minori, pe care apoi și le-au aservit și pe care împreună le-au obligat să practice cerșetoria în folosul lor.

În raport de aceasta este de necontestat că, prin fapta penală comisă, inculpații au adus atingere nu numai libertății fizice și psihice a victimelor, dar și demnității, onoarei, siguranței și integrității fizice și sănătății acestora, vieții de familie a părților civile.

Prin activitatea de traficare la care au fost supuse, condițiile morale și sociale de viață ale părților civile, îndeosebi ale părților civile minore, au fost adânc schimbate, cu consecințe grave asupra vieții lor viitoare.

În acest context, în mod legal judecătorul de fond a dispus obligarea inculpaților în solidar la plata de despăgubiri civile reprezentând daune morale în cuantum de câte 2.000 euro sau echivalentul în RON la data plății către părțile vătămate majore și, respectiv, a câte 2.500 euro sau echivalentul în RON la data plății către părțile vătămate minore, despăgubirile civile fiind acordate cu scopul de a compensa suferințele încercate de părțile civile, de a ușura situația acestora.

Împotriva Deciziei penale nr. 24/A/2011 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia au declarat apel inculpații C.A. la 9 noiembrie 2011 și C.E. la 9 noiembrie 2011.

În motivele de recurs formulate de apărătorul inculpatului C.A. s-a susținut cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. A solicitat în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârilor și prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., reducerea pedepsei aplicată inculpatului la limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator. A mai susținut că pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată de instanța de fond este excesiv de severă, având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut și regretă faptele comise.

În recursul declarat de inculpata C.E. s-au susținut cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 10, 12 și 14 C. proc. pen. în acest sens a susținut că instanța de fond și instanța de apel nu s-au pronunțat cu privire la unele probe administrate, referindu-se la C.D. și N.C.L. Instanța nu a avut în vedere depozițiile acestora astfel cum au fost ele prezentate de către parchet, deși s-a dispus, așa cum rezultă din probele aflate la dosar, începerea urmăririi penale penală față de cele două persoane.

S-a mai susținut că faptele reținute în sarcina inculpatei nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 678/2001 și trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 678/2001. În acest sens a susținut că organul de urmărire penală la stabilirea vinovăției inculpatei a avut în vedere declarațiile părților civile și ale martorilor. Din declarația părții civile B.N.C. se constată că singura referire pe care acesta o face față de inculpată este că aceasta mergea împreună cu copiii la cerșit. În mod greșit ambele instanțe rețin că inculpata a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane și cu privire la partea civilă menționată.

Apărătorul inculpatei C.E. a mai susținut că referitor la partea civilă C.D.L. instanțele au reținut-o ca relevantă sub aspectul vinovăției inculpaților. Partea civilă a declarat pe tot parcursul desfășurării procesului penal că în momentul în care a fost recrutat de aceștia l-au ademenit spunându-i că va câștiga bani în Grecia. A solicitat să se observe că instanța de apel relatează declarațiile părților civile folosind pluralul, deși participarea penală este individuală, iar lecturând depoziția părții civile C.D.L. este de observat că acesta nu face nicio referire la inculpata C.E.

Cu privirea la infracțiunea de trafic de minori, susținut că în mod greșit instanța de apel a considerat relevant să relateze în motivare declarațiile celor doi minori de 7 și 8 ani. Aceste declarații nu pot fi luate considerate ca relevante, întrucât ele sunt identice și în mod evident influențate de o persoană adultă, întrucât ele nu exprimă punctul de vedere al unui copil. A mai arătat că în opinia sa este neadecvat să se audieze și să se supună unor traume copiii minori, supunându-i unui proces penal la care apărătorii inculpaților nu au avut acces atunci când au fost audiați de organul de urmărire penală, iar în fața instanțelor nu s-a putut administra această probă.

Pentru situația expusă, apărătorul a solicitat achitarea inculpatei C.E. pentru infracțiunile prevăzute de 12 alin. (1) și (2) lit. a) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 678/2001 și trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) și e) din Legea nr. 678/2001, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, același apărător a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatei, spre minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare.

Analizând Decizia penală nr. 24/A din 07 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia și Sentința penală nr. 61 din 16 martie 2011 a Tribunalului Sibiu, instanța de recurs găsește fondat cazul de casare invocat de C.A. și nefondate criticile invocate de C.E. pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. invocat de C.E., instanța de recurs constată că în cauză au fost pronunțate soluții de condamnare pentru toate faptele reținute în sarcina inculpatei în actul de sesizare, iar instanțele au avut în vedere toate probele și cererile formulate de recurentă.

Instanța de recurs observă că pentru a fi incident acest caz de casare trebuie să existe o omisiune cu privire la examinarea unor probe administrate sau cu privire la cereri formulate de părți. Pentru a fi incident cazul de casare mai trebuie ca omisiunea instanței de a se pronunța să se refere la o cerere esențială, care i-ar fi apărat interesele legitime în soluționare a cauzei. Curtea constată că probele au fost administrate în condiții de contradictorialitate, în ședință publică, iar instanțele au motivat admiterea sau respingerea probelor. Nu există o discrepanță între probele apărării și acuzării. Înalta Curte apreciază motivul de casare ca nefondat deoarece respingerea unor probe nu se încadrează în cazul de casare invocat de recurentă. Nemulțumirea recurentei cu privire la probele respinse nu este echivalentă cu omisiunea instanței de a se pronunța asupra unor cereri esențiale pentru părți. Astfel instanțele au analizat atât solicitările de achitare, cât și cele de admitere a probelor. Instanțele au motivat din interpretarea coroborată a probelor cauzei, fapta pentru care inculpata C.E. a fost deferită justiției, ajungând la concluzia că probele administrate în cauză au demonstrat că inculpata recurentă a recrutat și primit persoane prin înșelăciune cu privire la condițiile de muncă (indicându-le faptul că vor munci legal în Grecia, iar copiii lor vor avea educația asigurată în grădinițe) în scopul exploatării victimelor lor prin luarea sumelor de bani pe care victimele le obțineau din cerșit. De asemenea au fost invocate considerente ce țin de încălcarea procesului echitabil respectiv faptul că nu a avut înlesnirile necesare apărării pentru interogarea victimelor minore.

Apărarea a susținut că instanța de fond și instanța de apel nu s-au pronunțat cu privire la unele probe administrate, referindu-se la C.D. și N.C.L. Instanța, susține apărarea, nu a avut în vedere depozițiile acestora astfel cum au fost ele prezentate de către parchet, deși s-a dispus, așa cum rezultă din probele aflate la dosar, începerea urmăririi penale penală față de cele două persoane. Apărătorul inculpatei C.E. a mai susținut referitor la partea civilă C.D.L. că instanțele au reținut-o ca relevantă sub aspectul vinovăției inculpaților, deși partea civilă a declarat pe tot parcursul desfășurării procesului penal că în momentul în care a fost recrutat de aceștia l-au ademenit spunându-i că va câștiga bani în Grecia.

Instanța de recurs constată că susținerile apărării nu sunt confirmate de actele din dosar. Astfel ambele instanțe și-au motivat hotărârile pe baza probelor administrate, inclusiv cele despre care apărarea susține că nu au fost avute în vedere C.D.L. a fost audiat la instanța de fond și la instanța de apel.

În decizia instanței de apel sunt consemnate considerentele pentru care este reținută declarația martorului C.D. și declarația martorului N.C.L.

În mod corect instanțele de fond și de apel au considerat că declarația martorului N.C.L. nu conduce la reținerea unei alte situații de fapt față de cea din rechizitoriu. Martorul a arătat că nu cunoaște ce au făcut în Grecia părțile vătămate, dar că știe că părțile vătămate l-au rugat pe inculpatul C.A. să le ducă în Grecia, la lucru. Martorul a depus de asemenea un înscris în care arată că menține declarațiile de la urmărire penală. Declarația sa este de asemenea precizată în considerentele deciziei. Instanța de recurs constată că în cauză instanțele s-au pronunțat cu privire la probele solicitate de inculpați. Nu au existat probe solicitate de inculpata C.E. asupra cărora instanța de apel să nu se fi pronunțat. În apel ambii inculpați C.A. și C.E. au fost asistați de avocat ales, V.I.B.. Apărarea a solicitat proba cu martori respectiv martorii V.P., audiată la 26 iulie 2011, și C.L., cumnata inculpatului, a fost audiată în ședința de la 27 iunie 2011, fila 52 dosar de apel. Nu a fost solicitată de către apărarea audierea altor martori.

Pentru martora V.P. apărarea nu a putut indica adresa la care aceasta locuiește, iar instanța deși a cita-o cu mandat de aducere nu a reușit identificarea adresei acesteia. La data de 18 august 2011 apărarea a precizat că renunță la audierea martorei V.P. dar solicită audierea părților vătămate M.A., C.D.L. și O., probă admisă de instanța de apel.

M.A. a fost audiat la data de 19 septembrie 2011, C.D.L. a fost audiat la data de 10 octombrie 2011, iar O.L. a fost audiat la data de 31 octombrie 2011.

Singura probă respinsă de instanța de apel a constat în reaudierea părții civile S.F., pe care instanța a respins-o ca lipsită de utilitate.

Instanța de recurs constată că pe parcursul cercetării judecătorești au fost administrate probe astfel cum au fost solicitate, respectiv: audierea părților vătămate C.D.L., audierea părții vătămate B.N.C.

N.C., audierea părții vătămate O.L., audierea părții vătămate S.F., audierea părții vătămate M.A., audierea martorilor C.T., N.C.L., S.G., O.I., V.I., C.D..

Instanța de fond a respins motivat cererea de audiere în calitate de martor a numiților C.N. Sr. și C.N. Jr. la termenul din 6 octombrie 2010, având în vede