ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1643/2012

Asupra recursului de față, Analizând lucrările din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 751 din 22 septembrie 2010 a Judecătoriei Dej, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului C.A.A., de sub acuza comiterii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., părți vătămate fiind V.L., C.S.C. și C.V.. În baza art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în forma continuată. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. au fost respinse pretențiile civile formulate împotriva inculpatului de părțile civile V.L., C.S.C. și C.V.. În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A.V.P.S. „Someș" Dej, cu sediul în Dej, județul Cluj, și în consecință a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 6.708,36 RON, despăgubiri. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 720 RON către partea civilă A.V.P.S. „Someș" Dej, cheltuieli judiciare. Instanța de fond a reținut că inculpatul deținea în cursul anului 2007 funcția de director executiv în cadrul A.V.P.S. „Someș" Dej, având și calitatea de gestionar, iar în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu încasa de la membrii asociației cotizațiile anuale, fiind obligat să emită chitanțe pentru fiecare, pe care să le înregistreze în evidențele contabile ale asociației.

Dat fiind faptul că nu s-a mai prezentat la serviciu, conducerea asociației a dispus efectuarea unui inventar asupra gestiunii inculpatului, prin procesul-verbal din data de 12 noiembrie 2007 stabilindu-se faptul că acesta și-a însușit o imprimantă de calculator, 30 bucăți permise de pescuit, precum și suma de 6.708 RON, cauzând în acest fel un prejudiciu în valoare totală de 8.938,36 RON, pentru recuperarea căruia A.V.P.S. „Someș" Dej s-a constituit parte civilă. La data de 28 martie 2007, părțile vătămate V.L., C.S.C. și C.V., au participat la o vânătoare, fără a poseda autorizație, fapta fiind descoperită de organele de poliție. în cursul cercetărilor, inculpatul a contactat-o pe partea vătămată C.S.C., căreia i-a spus să adune de la celelalte persoane implicate suma de 2.800 euro, cu care ar urma să se achite amenda administrativă ce se va aplica în speță, astfel încât problema braconajului va urgent soluționată și li se vor restitui armele.

Partea vătămată C.S.C. a transmis mesajul inculpatului celorlalte părți vătămate, care au fost de acord cu propunerea, astfel că au adunat împreună 1.100 de euro, bani dați de cel dintâi inculpatului, care apoi a dispărut de la domiciliu. Împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Dej a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej și inculpatul C.A.A.. Prin decizia penală nr. 137 din 28 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 496/219/2009, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, împotriva sentinței penale nr. 751 din 22 septembrie 2010 a Judecătoriei Dej, care a fost desființată în parte, cu privire la modul de soluționare a acțiunii penale având ca obiect infracțiunea de înșelăciune și a acțiunii civile derivate din această infracțiune, a naturii pedepselor accesorii aplicate inculpatului, a duratei termenului de încercare, precum și a omisiunii aplicării dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.

Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, în baza art. 215 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A.A., la 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. A fost menținută pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a constatat că prezenta infracțiune este concurentă cu infracțiunea de delapidare, prev. de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 11 luni închisoare stabilită prin prezenta, cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 751/22 septembrie 2010 a Judecătoriei Dej pentru infracțiunea de delapidare, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, pe care o sporește cu 3 luni, în final inculpatul urmând să execute 1 an și 3 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64 lit. a) teza II C. pen. pe durata executării pedepsei principale, înlăturând incidența art. 64 lit. b) C. pen. A fost menținută suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an și 3 luni închisoare aplicată inculpatului, majorând durata termenului de încercare la 3 ani și 3 luni, calculat în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. În baza art. 14 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de părțile civile V.L., C.S.C. și C.V., obligând inculpatul la despăgubiri pentru daune materiale în favoarea acestora, după cum urmează: 300 euro față de partea civilă C.S.C., 300 euro față de partea civilă C.V. și 500 euro față de partea civilă V.L.. În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul C.A.A. a sumei de 2679,3 RON, sumă care nu a făcut obiectul constituirii de parte civilă.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.A.A. împotriva sentinței penale nr. 751 din 22 septembrie 2010 a Judecătoriei Dej. În baza art. 189 alin. (1) C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. B.S., care se va avansa din F.M.J.L.C. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 250 RON cheltuieli judiciare în apel, sumă care include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecători Dej, au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs inculpatul, criticând soluția ca nefiind temeinica și legală. Prin decizia penală nr. 1851 din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.A.A., împotriva deciziei penale nr. 137/A din 28 martie 2011 a Tribunalului Cluj. S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj - suma de 200 RON onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 800 RON cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezentând onorar avocațial. Împotriva deciziei penale nr. 1851/16 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj a formulat contestație în anulare condamnatul C.A.A.

considerând că aceasta este nelegală și netemeinică deoarece nu s-au luat în considerare precizările și declarațiile sale existente la dosar, nu au fost analizate toate probele ce au fost administrate iar unele probe sunt, în opinia sa, nelegale. Condamnatul a precizat că la momentul la care s-a judecat cauza în recurs nu a putut fi prezent deoarece locuiește și muncește în străinătate fiind în imposibilitatea de a se prezenta la instanță deoarece ar fi lipsit de la locul de muncă și ar fi efectuat costuri foarte mari pe care nu le-ar fi putut suporta având în vedere că este singurul întreținător al familiei. Condamnatul contestator a depus la dosar 5 scripte în limba greacă neînsoțite de traducere și un script în limba engleză.

Investită cu soluționarea prezentei cauze Curtea de apel a procedat în conformitate cu art. 391 C. proc. pen. respectiv a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților. Instanța a constatat că motivul pe care se sprijină contestația nu se încadrează între cele prevăzute de art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen. și ca atare contestația este inadmisibilă. Astfel, motivul invocat de către inculpat acela că nu s-a putut prezenta în fața instanței de recurs nu poate fi primit deoarece condamnatul nu a învederat instanței că ar avea domiciliul în altă parte decât la adresa de la care a fost citat și că ar fi în imposibilitatea de a se prezenta la judecarea cauzei în recurs.

Inculpatul a formulat cerere de recurs, a depus motive de recurs în care-și indica adresa, a formulat precizări indicându-și mereu adresa din România. Or coroborând dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen. care pare a fi motivul pe care condamnatul își fondează contestația în anulare cu dispozițiile art. 177 alin. (1) și (3) ce impun inculpatului să încunoștințeze organele de urmărire penală și instanțele judecătorești de schimbarea adresei de domiciliu, doar în aceste condiții urmând a fi citat de la noua adresă, Curtea constată că nu ne aflăm în situația expres prevăzută de aceste texte legale. În plus, nedepunând traducerea scriptelor atașate la prezentul dosar, Curtea nu poate verifica susținerile acestuia că ar avea domiciliul pe teritoriul unui alt stat.

Argumentul adus de contestator că deplasarea sa la judecarea recursului ar fi fost prea costisitoare nu echivalează cu imposibilitatea de a se prezenta în fața instanței, cerință impusă de textul legal anterior menționat, ci doar confirmă poziția contestatorului de dezinteres față de cauză și de încercare de a tergiversa soluționarea ei. Față de aceste considerente ; Prin decizia penală nr. 22/2011 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. 1593/33/2011 a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C.A.A., împotriva deciziei penale nr. 1851 din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj. Împotriva deciziei penale nr. 22/2011 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a declarat recurs contestatorul C.A.A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 1593/33/2011. Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385 6 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. a) teza a-ll-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de către recurentul inculpat, este inadmisibil, având în vedere că decizia atacată cu prezentul recurs este definitivă. Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs. Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate. Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea. Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a-ll-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, recursul declarat de contestatorul C.A.A.

împotriva deciziei penale nr. 22/2011 din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. 1593/33/2011. Va obliga recurentul contestator la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.A.A. împotriva deciziei penale nr. 22/2011 din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. 1593/33/2011. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 mai 2012.