ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1643/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1643/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față,

Analizând

lucrările din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 751 din 22

septembrie 2010 a Judecătoriei Dej, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului C.A.A., de sub

acuza comiterii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C.

pen., părți vătămate fiind V.L., C.S.C. și C.V..

În baza art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. s-a dispus

condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de delapidare în forma continuată.

În baza

art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

În baza

art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.

82 C. pen.

În baza

art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata

suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza

art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

prevăzute de art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea

suspendării.

În baza

art. 346 alin. (2) C. proc. pen. au fost respinse pretențiile civile formulate

împotriva inculpatului de părțile civile V.L., C.S.C. și C.V..

În baza

art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ., s-a

admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A.V.P.S. „Someș"

Dej, cu sediul în Dej, județul Cluj, și în consecință a fost obligat inculpatul

să plătească acesteia suma de 6.708,36 RON, despăgubiri.

În baza

art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza

art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de

720 RON către partea civilă A.V.P.S. „Someș" Dej, cheltuieli judiciare.

Instanța

de fond a reținut că inculpatul deținea în cursul anului 2007 funcția de

director executiv în cadrul A.V.P.S. „Someș" Dej, având și calitatea de

gestionar, iar în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu încasa de la

membrii asociației cotizațiile anuale, fiind obligat să emită chitanțe pentru

fiecare, pe care să le înregistreze în evidențele contabile ale asociației. Dat

fiind faptul că nu s-a mai prezentat la serviciu, conducerea asociației a

dispus efectuarea unui inventar asupra gestiunii inculpatului, prin

procesul-verbal din data de 12 noiembrie 2007 stabilindu-se faptul că acesta

și-a însușit o imprimantă de calculator, 30 bucăți permise de pescuit, precum

și suma de 6.708 RON, cauzând în acest fel un prejudiciu în valoare totală de

8.938,36 RON, pentru recuperarea căruia A.V.P.S. „Someș" Dej s-a

constituit parte civilă.

La data

de 28 martie 2007, părțile vătămate V.L., C.S.C. și C.V., au participat la o

vânătoare, fără a poseda autorizație, fapta fiind descoperită de organele de

poliție. în cursul cercetărilor, inculpatul a contactat-o pe partea vătămată C.S.C.,

căreia i-a spus să adune de la celelalte persoane implicate suma de 2.800 euro,

cu care ar urma să se achite amenda administrativă ce se va aplica în speță,

astfel încât problema braconajului va urgent soluționată și li se vor restitui

armele.

Partea

vătămată C.S.C. a transmis mesajul inculpatului celorlalte părți vătămate, care

au fost de acord cu propunerea, astfel că au adunat împreună 1.100 de euro,

bani dați de cel dintâi inculpatului, care apoi a dispărut de la domiciliu.

Împotriva

hotărârii pronunțate de Judecătoria Dej a declarat apel Parchetul de pe lângă

Judecătoria Dej și inculpatul C.A.A..

Prin

decizia penală

nr.

137 din 28 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr.

496/219/2009, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria

Dej, împotriva sentinței penale nr. 751 din 22 septembrie 2010 a Judecătoriei

Dej, care a fost desființată în parte, cu privire la modul de soluționare a

acțiunii penale având ca obiect infracțiunea de înșelăciune și a acțiunii

civile derivate din această infracțiune, a naturii pedepselor accesorii

aplicate inculpatului, a duratei termenului de încercare, precum și a omisiunii

aplicării dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.

Pronunțând

o nouă hotărâre în aceste limite, în baza art. 215 alin. (1) C. pen., a fost

condamnat inculpatul C.A.A., la 11 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune.

A fost

menținută pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de delapidare, prev. de art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a

constatat că prezenta infracțiune este concurentă cu infracțiunea de

delapidare, prev. de art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an

închisoare.

În baza

art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 11 luni

închisoare stabilită prin prezenta, cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită

prin sentința penală nr. 751/22 septembrie 2010 a Judecătoriei Dej pentru

infracțiunea de delapidare, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1

an închisoare, pe care o sporește cu 3 luni, în final inculpatul urmând să

execute 1 an și 3 luni închisoare.

În baza

art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64 lit. a) teza

II C. pen. pe durata executării pedepsei principale, înlăturând incidența art.

64 lit. b) C. pen.

A fost

menținută suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an și

3 luni închisoare aplicată inculpatului, majorând durata termenului de

încercare la 3 ani și 3 luni, calculat în condițiile art. 82 C. pen.

În baza

art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe

durata termenului de încercare.

În baza

art. 14 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 998-999

C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de

părțile civile V.L., C.S.C. și C.V., obligând inculpatul la despăgubiri pentru

daune materiale în favoarea acestora, după cum urmează: 300 euro față de partea

civilă C.S.C., 300 euro față de partea civilă C.V. și 500 euro față de partea

civilă V.L..

În baza

art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la

inculpatul C.A.A. a sumei de 2679,3 RON, sumă care nu a făcut obiectul

constituirii de parte civilă.

Au fost

menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

A fost

respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.A.A. împotriva sentinței

penale nr. 751 din 22 septembrie 2010 a Judecătoriei Dej.

În baza

art. 189 alin. (1) C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma

de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. B.S.,

care se va avansa din F.M.J.L.C.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata în

favoarea statului a sumei de 250 RON cheltuieli judiciare în apel, sumă care

include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

În baza

art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu

ocazia soluționării apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecători Dej,

au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs inculpatul, criticând

soluția ca nefiind temeinica și legală.

Prin

decizia penală

nr.

1851 din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj s-a respins ca nefondat

recursul declarat de inculpatul C.A.A., împotriva deciziei penale nr. 137/A din

28 martie 2011 a Tribunalului Cluj.

S-a

stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj - suma de 200 RON onorar pentru

apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Inculpatul

a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 800 RON cheltuieli

judiciare, din care 200 RON reprezentând onorar avocațial.

Împotriva

deciziei penale nr. 1851/16 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj a formulat contestație

în anulare condamnatul C.A.A. considerând că aceasta este nelegală și

netemeinică deoarece nu s-au luat în considerare precizările și declarațiile

sale existente la dosar, nu au fost analizate toate probele ce au fost

administrate iar unele probe sunt, în opinia sa, nelegale. Condamnatul a

precizat că la momentul la care s-a judecat cauza în recurs nu a putut fi

prezent deoarece locuiește și muncește în străinătate fiind în imposibilitatea

de a se prezenta la instanță deoarece ar fi lipsit de la locul de muncă și ar

fi efectuat costuri foarte mari pe care nu le-ar fi putut suporta având în

vedere că este singurul întreținător al familiei.

Condamnatul

contestator a depus la dosar 5 scripte în limba greacă neînsoțite de traducere

și un script în limba engleză.

Investită

cu soluționarea prezentei cauze Curtea de apel a procedat în conformitate cu

art. 391 C. proc. pen. respectiv a examinat admisibilitatea în principiu a

cererii de contestație, fără a dispune citarea părților.

Instanța

a constatat că motivul pe care se sprijină contestația nu se încadrează între

cele prevăzute de art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen. și ca atare contestația

este inadmisibilă.

Astfel,

motivul invocat de către inculpat acela că nu s-a putut prezenta în fața

instanței de recurs nu poate fi primit deoarece condamnatul nu a învederat

instanței că ar avea domiciliul în altă parte decât la adresa de la care a fost

citat și că ar fi în imposibilitatea de a se prezenta la judecarea cauzei în

recurs. Inculpatul a formulat cerere de recurs, a depus motive de recurs în

care-și indica adresa, a formulat precizări indicându-și mereu adresa din

România.

Or

coroborând dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen. care pare a fi motivul

pe care condamnatul își fondează contestația în anulare cu dispozițiile art.

177 alin. (1) și (3) ce impun inculpatului să încunoștințeze organele de

urmărire penală și instanțele judecătorești de schimbarea adresei de domiciliu,

doar în aceste condiții urmând a fi citat de la noua adresă, Curtea constată că

nu ne aflăm în situația expres prevăzută de aceste texte legale.

În plus,

nedepunând traducerea scriptelor atașate la prezentul dosar, Curtea nu poate

verifica susținerile acestuia că ar avea domiciliul pe teritoriul unui alt

stat.

Argumentul

adus de contestator că deplasarea sa la judecarea recursului ar fi fost prea

costisitoare nu echivalează cu imposibilitatea de a se prezenta în fața

instanței, cerință impusă de textul legal anterior menționat, ci doar confirmă

poziția contestatorului de dezinteres față de cauză și de încercare de a

tergiversa soluționarea ei.

Față de

aceste considerente ;

Prin

decizia penală

nr.

22/2011 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori,

pronunțată în Dosarul nr. 1593/33/2011 a respins ca inadmisibilă contestația în

anulare formulată de contestatorul C.A.A., împotriva deciziei penale nr. 1851

din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj.

Împotriva

deciziei penale nr. 22/2011 din 12 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția

penală și de minori, a declarat recurs contestatorul C.A.A..

Cauza a

fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 1593/33/2011.

Examinând

hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art.

385

15

alin. (1) lit. a) teza a-ll-a C. proc. pen., constată că

recursul formulat de către recurentul inculpat, este inadmisibil, având în

vedere că decizia atacată cu prezentul recurs este definitivă.

Înalta

Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care

intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care

legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă

exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un

act neprocesual.

Dispozițiile

art. 385

1

C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile,

care pot fi atacate o singură dată cu recurs.

Căile

ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual

penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a

condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

Astfel,

exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul

astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Față de considerentele

precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. a) teza a-ll-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile,

recursul declarat de contestatorul C.A.A. împotriva deciziei penale nr. 22/2011

din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori,

pronunțată în Dosarul nr. 1593/33/2011.

Va

obliga recurentul contestator la cheltuieli judiciare conform dispozitivului

prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.A.A. împotriva

deciziei penale nr. 22/2011 din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. 1593/33/2011.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 17 mai 2012.