ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3854/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 416 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în temeiul dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., inculpatul V.N. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În temeiul dispozițiilor art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 3 ani, compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate de 1 an, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., referitor la revocarea suspendării condiționate a pedepsei dacă în termenul de încercare acesta va săvârși din nou o infracțiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 14, 15 raportat la dispozițiile art. 346 C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă A.N.A.F. București, prin D.G.F.P. Dâmbovița și a fost obligat inculpatul V.N., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.V.C. SRL, cu sediul în Găești, str. U., județul Dâmbovița, la plata sumei de 13.344 RON, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii calculate până la data acoperirii integrale a prejudiciului, către partea civilă.

În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.V.C. SRL, la 630 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat acestuia din oficiu și care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița, iar 250 RON reprezintă cheltuielile judiciare efectuate în faza de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, inculpatul V.N. în perioada 1 august 2008 - 31 decembrie 2009 nu a înregistrat în evidența contabilă toate operațiunile comerciale efectuate, având ca scop neplata taxelor și impozitelor aferente, astfel cum rezultă și din actul de control încheiat de organele de inspecție fiscală - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmbovița, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile martorei A.E., procesul-verbal de inspecție fiscală din 22 martie 2010, raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 22 martie 2010 de către D.G.F.P. Dâmbovița - B.I.F.P.J., listele de inventar din 31 decembrie 2009, mențiunile din procura de administrare a societății autentificată sub nr. X la 14 octombrie 2009 de către B.N.P. G.D. precum și declarațiile inculpatului.

Deși legal citat, inculpatul V.N. nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, însă în cursul urmăririi penale acesta a recunoscut săvârșirea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 40 din 6 martie 2012, a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă D.G.F.P. Dâmbovița cu sediul în Târgoviște, C.D., județul Dâmbovița împotriva Sentinței penale nr. 416 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-inculpat V.N.însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmbovița, criticând prin motivele scrise aflate la dosar decizia atacată sub aspectul calculului pe care instanța de fond a înțeles să-l facă.

În acest sens a arătat că, deși în mod corect instanța a admis cererea A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmbovița și a obligat inculpatul în solidar cu SC A.V. SRL Găești la plata despăgubirilor civile și a obligațiilor fiscale accesorii calculate până la data acoperirii integrale a prejudiciului către bugetul general consolidat la statului, instanța de fond, a consemnat suma de plata ca fiind de 13.344 RON, în timp ce constituirea de parte civilă a fost făcută cu suma de 22.234 RON, reprezentând: impozit pe profit = 19.188 RON, majorări impozit pe profit = 55 RON și dobânzi și penalități TVA = 2.986 RON.

Un alt motiv de critică al deciziei recurate a fost acela că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de luare a măsurilor asigurătorii.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor invocate în motivele scrise de către recurenta A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmbovița, Înalta Curte constată că acestea au fost inițial susținute și în fața instanței de apel, care în mod temeinic și judicios a motivat respingerea acestora.

Astfel, verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că, potrivit rechizitoriului, ce constituie actul de sesizare a instanței, s-a reținut în sarcina inculpatului intimat producerea unui prejudiciu în valoare de 10.358 RON, reprezentând debit impozit pe profit neachitat, la care se adaugă accesorii în sumă de 1.625 RON, majorări impozit pe profit și majorare TVA neachitat în sumă de 1.556 RON.

Totodată, în cursul judecății, în ce privește latura civilă a cauzei, atât instanța de fond, cât și cea de apel, au constatat că prin adresa din 20 aprilie 2011 A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 22.234 RON reprezentând impozit pe profit - debit, majorări impozit pe profit, dobânzi și penalități TVA, cât și obligațiile fiscale accesorii aferente calculate până la data acoperirii integrale a prejudiciului.

Însă prin adresa din 2 decembrie 2010 D.G.F.P. Dâmbovița - A.F.P. Găești a comunicat organelor de urmărire penală că în urma încheierii raportului de inspecție fiscală din data de 23 martie 2010, SC A.V.C. SRL avea de achitat următoarele obligații de plată: debit impozit profit în sumă de 10.358 RON, majorări impozit pe profit în sumă de 1.625 RON, majorări TVA 1.556 RON din care a achitat 195 RON, rămânând de plată 1.361 RON.

Analizând materialul probator, instanța constată că prejudiciul cauzat de către inculpat prin infracțiunea săvârșită, este de 13.344 RON la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii calculate până la acoperirea integrală a prejudiciului.

Pe cale de consecință, obiectul sesizării instanței se limitează la sumele anterior menționate, de altfel, aceasta fiind și suma în raport de care partea civilă a exercitat acțiunea civilă în procesul penal, în cursul urmăririi penale, în acest sens fiind adresa din 2 decembrie 2010 emisă de A.F.P. Găești, din care rezultă că prejudiciul produs prin faptele inculpatului este cel anterior menționat.

În cursul judecății în fond a cauzei, partea civilă D.G.F.P. Dâmbovița a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 22.234 RON, la care se adaugă obligații fiscale accesorii, reprezentând impozit pe profit în cuantum de 19.188 RON, majorări impozit pe profit în sumă de 55 RON și dobânzi și penalități TVA - 2986 RON. De asemenea, în cererea de constituire ca parte civilă, s-a solicitat instituirea măsurilor asigurătorii prev. de art. 163 - 169 C. proc. pen. cu privire la bunurile sechestrate ale inculpatului.

Prin cererea de constituire ca parte civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Dâmbovița a solicitat ca despăgubiri, pe lângă prejudiciul efectiv cauzat prin infracțiune și alte taxe și impozite datorate de către SC A.V.C. SRL bugetului consolidat al statului care nu fac obiectul infracțiunii, acestea putând fi recuperate în cadrul altor proceduri, pe cale civilă.

Potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare al instanței, iar în noțiunea de obiect al sesizării instanței se include și prejudiciul efectiv reținut în cazul unei infracțiuni economice, cum este cazul în speță.

Cu alte cuvinte, atâta vreme cât trimiterea în judecată se limitează la o anumită sumă indicată drept prejudiciu, inclusiv majorările calculate cu titlu de accesorii fiscale, determinată pentru perioada avută în vedere cu ocazia cercetării penale desfășurate în cauză, se constată că este lipsită de temei legal solicitarea altor sume cu aceeași natură juridică, dar pentru perioade care nu au făcut obiectul acestui dosar.

În condițiile în care, așa cum rezultă din adresa din 2 decembrie 2010 (dosar urm. pen.), debitul pentru care s-a efectuat urmărirea penală împotriva inculpatului este cel reținut de către prima instanță, aceasta în mod legal a respins restul pretențiilor formulate de către partea civilă apreciind că acestea exced obiectul sesizării sale, diferențele vizând impozite și taxe pentru perioade care nu au făcut obiectul procesului penale de față.

Împrejurarea că prin declarația de constituire de parte civilă, recurenta-parte civilă a înțeles să solicite adăugarea unor sume suplimentare pentru care s-a constituit parte civilă, nu poate conduce la concluzia necesității reformării hotărârilor atacate, deoarece la momentul pronunțării sentinței, întreg prejudiciul ce constituie obiectul trimiterii în judecată a inculpatului (reprezentând prejudiciu efectiv produs plus accesorii fiscale) așa cum a fost reținut în actul de sesizare, a fost avut în vedere și s-a dispus obligarea inculpatului la plata sa.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că solicitarea părții civile de obligare a inculpatului la suma de 22.234 RON, reprezentând: impozit pe profit = 19.188 RON, majorări impozit pe profit = 55 RON și dobânzi și penalități TVA = 2.986 RON, pe lângă faptul că este nejustificată este și greșită, aceasta deoarece prin însumarea aritmetică a sumelor defalcate rezultă un total de 22.229 RON și nu cel solicitat, diferența fiind de 5 RON.

Cu privire la cererea de instituire a măsurii asigurătorii a sechestrului formulată de către partea civilă, Înalta Curte constată că, așa după cum și instanța de apel a reținut, în cuprinsul acesteia nu s-a indicat nici un bun care ar putea face obiectul acestei măsuri, condiții, în raport de care în mod legal și temeinic ambele instanțe au apreciat ca având un caracter pur formal cererea părții civile.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Dâmbovița împotriva Deciziei penale nr. 40 din 6 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 ON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.N., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 22 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA