ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 529/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 529/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei penale de față,

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința

penală nr. 252 din 30 iunie 2011 a Tribunalului Dâmbovița, în baza

dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin.

(1) lit. b) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe

inculpatul M.M.S., la o pedeapsă de o lună închisoare.

În baza dispozițiilor

art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza dispozițiilor

art. 82 C. pen., a stabilit termen de încercare de 2 ani și o lună, compus din

cuantumul pedepsei închisorii aplicate de o lună, la care se adaugă un interval

de timp de 2 ani.

A atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., referitor la revocarea

suspendării condiționate a pedepsei dacă în termenul de încercare acesta va

săvârși din nou o infracțiune.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, a suspendat

executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 14, art. 15 raportat la dispozițiile art. 346 C. proc. pen. a respins

acțiunea civilă formulată de către partea civilă Agenția Națională de

Administrare Fiscală București, cu sediul în București,  prin Direcția Generală

a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, județul Dâmbovița.

În baza dispozițiilor

art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 500 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul

apărătorului desemnat acestuia din oficiu și s-a dispus să fie avansată din

fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița, iar 250 lei

reprezintă cheltuielile judiciare efectuate în faza de urmărire penală.

S-a reținut că prin

rechizitoriul nr. 1024/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești,

înregistrat la instanță la data de 16 februarie 2011 sub nr. 1035/120/2011 s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.M.S., pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală,  prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005.

În fapt, s-a reținut

că la data de 01 aprilie 2010 comisari din  cadrul Gărzii Financiare Dâmbovița

au efectuat un control la societatea comercială I.F.M.S.M.S., obiectivul

controlului fiind verificarea soldului scriptic înregistrat în evidența

gestionară comparativ cu stocul faptic existent  în magazin la momentul

controlului.

Întrucât s-a

constatat că soldul scriptic înregistrat în evidența gestionară nu este real

comparativ cu stocul de marfă existent, s-a dispus efectuarea inventarierii

mărfurilor, iar în urma analizării listelor de inventar  și raportului de

gestiune din data de 06 aprilie 2010 a rezultat că în listele de inventariere a

fost înregistrat un sold de 48.499 lei, iar în raportul de gestiune un sold de

360.196 lei, diferența dintre cele două sume în valoare de 311.697 lei

reprezentând contravaloarea mărfurilor comercializate și neînregistrate în

evidența operativă a contribuabilului în perioada 01 ianuarie 2006 – 31 martie 2010.

S-a apreciat că fapta

inculpatului M.M.S. de a nu înregistra în evidența contabilă toate veniturile

realizate având ca scop neplata taxelor și impozitelor aferente întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.

9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

Conform actului de

control întocmit de comisarii Gărzii Financiare în urma neînregistrării în

evidența contabilă a I.F.M.S.M.S. a mărfurilor în valoare totală de 311.697

lei, au fost diminuate sumele datorate bugetului consolidat al statului cu suma

de 70.314 lei din care impozit pe profit în sumă de 8.995 lei și taxa pe

valoare adăugată în sumă de 61.319 lei.

Situația de fapt a

fost probată prin: declarațiile inculpatului, proces-verbal încheiat la data de

28 aprilie 2010 de către Garda Financiară Dâmbovița, raport de inspecție

fiscală încheiat la 09 iunie 2010 de către D.G.F.P. Dâmbovița – Serviciul

Inspecție Fiscală Persoane Fizice, nota de constatare din 01 aprilie 2010

întocmită de Garda Financiară Dâmbovița, procesul verbal de ridicare de

documente din 15 aprilie 2010 întocmit de Garda Financiară Dâmbovița, listele

de inventar din 06 aprilie 2010 și raportul de gestiune zilnic din data de 06

aprilie 2010.

Prin adresa nr. 17355

din 13 aprilie 2011, înregistrată la instanță la data de 19 aprilie 2011,

Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză

cu suma de 23.244 lei cu titlu de TVA și impozit pe venit, cât și accesoriile

aferente acesteia calculate până la plata efectivă a debitului.

Audiat în cursul

cercetării judecătorești inculpatul M.M.S. a recunoscut săvârșirea faptei

pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de

sesizare a instanței, precizând că înțelege să se judece în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală și să beneficieze de dispozițiile art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Recunoașterea

inculpatului M.M.S. potrivit căreia a comis infracțiunea de evaziune fiscală,

prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., se coroborează cu procesul-verbal încheiat la data

de 28 aprilie 2010 de către Garda Financiară Dâmbovița, raportul de inspecție

fiscală încheiat la 09 iunie 2010 de către D.G.F.P. Dâmbovița – Serviciul

Inspecție Fiscală Persoane Fizice, nota de constatare din 01 aprilie 2010

întocmită de Garda Financiară Dâmbovița, procesul verbal de ridicare de

documente din 15 aprilie 2010 întocmit de Garda Financiară Dâmbovița, listele

de inventar din 06 aprilie 2010 și raportul de gestiune zilnic din data de 06

aprilie 2010, precum și deciziile de impunere pe anii 2008 – 2009.

Din materialul

probator administrat până în prezent rezultă cu certitudine că inculpatul M.M.S.

în perioada 2006 – 2010 nu a înregistrat în evidența contabilă a societății I.F.M.S.M.S.

mărfurile comercializate, sustrăgându-se de la plata sumelor datorate bugetului

consolidat al statului, astfel cum rezultă și din actul de control întocmit de

comisarii Gărzii Financiare Dâmbovița, faptă ce întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de

art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, text de lege în baza căruia inculpatul

va fi condamnat.

Prin prisma

dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., instanța va stabili

în concret cuantumul pedepsei, după ce vor fi reduse în prealabil cu o treime

limitele de pedeapsă prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

La individualizarea

pedepsei ce îi va fi aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită se va

avea în vedere gradul de pericol social și circumstanțele săvârșirii faptei,

cât și persoana inculpatului, care a avut o atitudine bună în societate până la

momentul săvârșirii infracțiunii, nefiind cunoscut cu antecedente penale,

astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acestuia.

Totodată, instanța va

avea în vedere și faptul că inculpatul a achitat întregul prejudiciu cauzat

părții civile, astfel cum rezultă din adresa nr. 33508 din 20 iunie 2011 emisă

de Agenția Națională de Administrare Fiscală – A.F.P. Titu și din fișa

sintetică totală din data de 13 aprilie 2011 eliberată inculpatului de către

Administrația Finanțelor Publice a Orașului Titu, precum și din chitanțele

seria A/2010 nr. 0034089 în sumă de 1.000 lei, seria A/2009 nr. 0091730 în sumă

de 200 lei, seria A/2009 nr. 0104075 în sumă de 10.000 lei, seria A/2009 nr.

0104177 în sumă de 400 lei și seria A/2010 nr. 0042981 în sumă de 3.757 lei.

Instanța apreciază că

fapta săvârșită de către inculpat reprezintă un incident singular în viața sa

și față de cele constatate consideră că scopul educativ și sancționator al

pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse sub minimul special

prevăzut de textul de lege incriminator, astfel cum a fost redus prin aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., ca urmare a reținerii

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) și c) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

Pe durata executării

pedepsei principale, în baza dispozițiilor art. 71 C. pen., inculpatului i se

va interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Cum în cauză sunt

îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 81 C. pen., se va dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei, neimpunându-se ca executarea

pedepsei să se realizeze cu privare de libertate, în raport atât de

împrejurările săvârșirii faptei, dar și de circumstanțele personale ale

inculpatului.

De asemenea, instanța

are convingerea că pronunțarea condamnării inculpatului constituie un

avertisment și chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși alte

infracțiuni.

Potrivit

dispozițiilor art. 82 C. pen., se va stabili termen de încercare ce va fi

compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se va adăuga un interval de timp

de 2 ani.

Totodată, i se va

atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., referitoare

la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei dacă în termenul de

încercare va săvârși din nou o infracțiune, iar în baza dispozițiilor art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, se va

suspenda executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În ce privește latura

civilă a cauzei, instanța constată că Agenția Națională de Administrare Fiscală

s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 23.244 lei reprezentând TVA și

impozit pe venit, cât și accesoriile aferente acestuia calculate până la data efectivă

a debitului.

La termenele din 22

aprilie 2011 și 20 iunie 2011 inculpatul a depus la dosar copii de pe fișa

sintetică totală din data de 13 aprilie 2011 eliberată de către Administrația

Finanțelor Publice a Orașului Titu și chitanțele seria A/2010 nr. 0034089 în

sumă de 1.000 lei, seria A/2009 nr. 0091730 în sumă de 200 lei, seria A/2009

nr. 0104075 în sumă de 10.000 lei, seria A/2009 nr. 0104177 în sumă de 400 lei

și seria A/2010 nr. 0042981 în sumă de 3.757 lei, precum și adresa nr. 33508

din 20 iunie 2011 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – A.F.P.

Titu, înscrisuri din care rezultă că acesta a achitat obligațiile față de

bugetul general consolidat al statului.

În raport de actele

depuse la dosar și de dispozițiile art. 14, 15 raportat la art. 346 C. proc.

pen., instanța va constata că prejudiciul cauzat părții civile a fost achitat,

astfel încât  va respinge acțiunea civilă formulată de către partea civilă

Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În baza dispozițiilor

art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la 500 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

II. Împotriva acestei

sentințe penale au declarat apel partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmbovița

și inculpatul M.M.S.

În motivarea scrisă a

apelului, partea civilă a solicitat desființarea sentinței și admiterea

acțiunii civile întrucât, prin actul de sesizare s-a reținut că inculpatul a

prejudiciat bugetul de stat cu suma de 61.319 lei reprezentând TVA și 2.476 lei

impozit pe profit. Referitor la impozitul pe profit de 8.995 lei, această sumă

a fost stabilită suplimentar ca diferență între declarațiile depuse de inculpat

și situația concretă existentă în actele societății, iar pentru această sumă au

fost calculate accesorii de 2.476 lei.

Inculpatul – apelant M.M.S.,

nu s-a prezentat în fața instanței de apel pentru a-și susține motivele căii de

atac și nici nu a depus la dosar astfel de motive.

Examinând hotărârea

atacată, în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate, dar

și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 C.

proc. pen. Curtea va aprecia că apelurile sunt nefondate.

În ceea ce privește

situația de fapt, Curtea constată că inculpatul M.M.S. a solicitat aplicarea

prevederilor dispozițiilor art. 320/1 C. proc. pen., recunoscând faptele pentru

care a fost trimis în judecată.

În aceste condiții,

prima instanță, în procedura simplificată, nu poate reține o altă situație de

fapt decât cea descrisă în rechizitoriu, verificând doar dacă la dosarul de urmărire

penală sunt suficiente probe pentru a se putea reține faptele comise de către

inculpat, nemaifiind necesară administrarea altor probe pentru elucidarea

acesteia.

Astfel, s-a reținut,

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că inculpatul M.M.S.

în perioada 01 ianuarie 2006 – 31 martie 2010 nu a înregistrat în evidențele

contabile toate veniturile realizate și stabilite în urma controlului organelor

fiscale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 61.319 lei reprezentând TVA și

8.995 lei impozit pe profit.

Inculpatul

recunoscând faptele, a fost implicit de acord și cu sumele stabilite de către

organele fiscale și în baza cărora a fost trimis în judecată.

Faptele așa cum au

fost reținute, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune

fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b)  din Legea nr. 241/2005, în

formă continuată.

În privința

individualizării pedepsei, Curtea constată că prima instanță a ținut seama de

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de limitele reduse conform

art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen., de persoana inculpatului, de rezultatul

produs și împrejurările săvârșirii faptelor.

Astfel, s-a

considerat în mod justificat că inculpatul este la primul contact cu legea

penală, a avut o conduită bună și în societate, a recunoscut săvârșirea

faptelor și a acoperit și prejudiciul cauzat aspecte pentru care a reținut

corect în favoarea lui și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. b)

și c) C. pen.

Având în vedere

datele speței și persoana inculpatului s-a conchis în mod corect că scopul

pedepsei poate fi atins și fără privarea inculpatului de libertate, fiindu-i

aplicabile dispozițiile art. 81 C. pen.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei se constată că prin adresa nr. 33568 din 20 iunie 2011 A.N.A.F.

– D.G.F.P. Dâmbovița (fila 127) a precizat că inculpatul M.M.S. a achitat toate

obligațiile către bugetul consolidat al statului.

În aceste condiții,

în mod legal și temeinic tribunalul a respins ca nefondată acțiunea civilă

exercitată de către partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmbovița ținând seama

că pretențiile civile (prejudiciul cauzat bugetului de stat) au fost achitate

de inculpat.

Susținerea apelantei

părți civile de acordare și a unor cheltuieli suplimentare și accesorii de 2.476

lei, stabilite ulterior actului de sesizare, nu poate fi primită în condițiile

în care, pentru sumele reținute în rechizitoriu s-a precizat că au fost

achitate.

Pentru a putea fi

acordate și aceste accesorii, partea civilă trebuia să-și precizeze pretențiile

civile până la citirea actului de sesizare sau, eventual, ulterior la prima

instanță, dacă inculpatul nu se opunea, dar acest lucru nu a avut loc astfel că

hotărârea este legală și temeinică în această privință.

Față de toate aceste

considerente, Curtea neconstatând și alte motive de nelegalitate și/sau

netemeinicie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b)  C. proc. pen., va respinge ca

nefondate apelurile.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Așa fiind, prin

decizia penală nr. 145 din 03 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au respins ca nefondate

apelurile declarate de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ de ADMINISTRARE FISCALĂ

BUCUREȘTI, cu sediul în București, prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE

DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, județul Dâmbovița și inculpatul M.M.S., împotriva

sentinței penale nr. 252 din 30 iunie 2011 a Tribunalului Dâmbovița.

A obligat partea

civilă A.N.A.F.  la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar

pe inculpatul M.M.S. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat

din care 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu s-a dispus să se

avanseze din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

III. Împotriva

acestei decizii penale a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice -

Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor

Publice Dâmbovița, criticând-o ca netemeinică, solicitând desființarea în parte

a deciziei criticate, în ceea ce privește latura civilă, iar pe fond admiterea

cererii de constituire parte civilă cu suma de 61.319 lei.

Recurenta susindicată

a arătat prin motivele descrise de critică că din cuprinsul rechizitoriului

rezultă că inculpatul a prejudiciat bugetul consolidat de stat cu sumele de

61.319 lei reprezentând TVA și 2.476 lei reprezentând impozit pe profit, aceste

date rezultând din actul de control efectuat de organele de specialitate din

instituția noastră. Astfel diferența în sumă de 61.319 lei se datorează

necalculării TVA colectată pentru diferența între stocul faptic și cel scriptic

și declarării eronate a TVA, încălcându-se astfel prevederile art. 156.2 alin.

(2) C. fisc. Pentru TVA stabilită suplimentar au fost calculate majorări de

întârziere pentru perioada 25 aprilie 2010 până la 09 iunie 2010, în cuantum de

992 lei.

În ceea ce privește

impozitul pe profit în sumă de 8.995 lei acesta a fost stabilit suplimentar ca

diferență între declarațiile depuse de inculpat și situația concretă existentă

în actele societății la data efectuării controlului. Pentru această sumă au

fost calculate accesorii în sumă de 2.476 lei.

Examinând actele și

lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică invocat

și care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de față declarat de

recurenta parte civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, se

privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta, întrucât

prin decizia recurată a instanței de apel în mod judicios a fost menținută

soluția instanței de fond prin care a fost rezolvată corespunzător în drept

latura civilă a cauzei, constatându-se că prejudiciul cauzat de inculpatul M.M.S.

- prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și pentru care s-a aplicat pedeapsa de 1

lună închisoare cu suspendarea condiționată a acesteia pe durata unui termen de

încercare de 2 ani și 1 lună - a fost achitat.

Se reține că, în mod

judicios ambele instanțe de fond și prim control judiciar au reținut corect pe

planul rezolvării laturii civile a cauzei că la termenele din 22 aprilie 2011

și 20 iunie 2011 inculpatul nominalizat a depus la dosar copii de pe fișa

sintetică totală din data de 13 aprilie 2011 eliberată de către Administrația

Finanțelor Publice a Orașului Titu și chitanțele seria A/2010 nr. 0034089 în

sumă de 1.000 lei, seria A/2009 nr. 0091730 în sumă de 200 lei, seria A/2009

nr. 0104075 în sumă de 10.000 lei, seria A/2009 nr. 0104177 în sumă de 400 lei

și seria A/2010 nr. 0042981 în sumă de 3.757 lei, precum și adresa nr. 33508

din 20 iunie 2011 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – A.F.P.

Titu, înscrisuri din care rezultă că acesta a achitat obligațiile față de

bugetul general consolidat al statului.

Or, față de cele

iterate prin adresa deja descrisă mai sus nr. 33508 din 2001 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița (fila 127 dosar instanța de fond) se are în

vedere că aceleași instanțe au statuat în mod legal și temeinic caracterul

nefondat al acțiunii civile exercitată de către partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P.

Dâmbovița ținând seama că pretențiile civile (prejudiciul cauzat bugetului de

stat) au fost achitate de inculpatul M.M.S.

Susținerea recurentei

părți civile de acordare și a unor cheltuieli suplimentare și accesorii de

2.476 lei, stabilite ulterior actului de sesizare, nu poate fi primită în

condițiile în care, pentru sumele reținute în rechizitoriu s-a precizat că au

fost achitate.

Pentru a putea fi

acordate și aceste accesorii, recurenta partea civilă trebuia să-și precizeze

pretențiile civile până la citirea actului de sesizare sau, eventual, ulterior

la prima instanță, dacă inculpatul nu se opunea; dar întrucât acest lucru nu a

avut loc rezultă că decizia recurată prin care a fost menținută sentința primei

instanțe este legală și temeinică în această privință.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul declarat de

partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ PRIN DIRECȚIA GENERALĂ

A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA împotriva deciziei penale nr. 145 din 03

octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția  penală și pentru cauze cu

minori și de familie, privind pe intimatul inculpat M.M.S.

Obligă

recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de  cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 februarie  2012.