ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 169/2013

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 597 din 2 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 10686/3/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. b) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul P.V.  la o pedeapsă de 1 an închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 395 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. Raportate la art. 998, art. 999 din fostul C. civ. și art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I.I.I. SRL la plata sumei de 23.098,6 RON, cu titlu de despăgubiri civile și obligațiile fiscale accesorii (care se vor calcula de la data săvârșirii faptelor asupra întregului prejudiciu, respectiv 29.286,60 RON, iar din data de 3 septembrie 2010, la diferența de 23.098,6 RON).

În temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 163 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpatului până la concurența debitului, măsură ce va fi adusă la îndeplinire prin organele de executare proprii ale părții civile.

În baza art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I.I.I. SRL, la plata sumei de 1.200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În fapt, inculpatul P.V. este acuzat că, în calitate de administrator al SC I.I.I. SRL, a efectuat achiziții intracomunitare de autoturisme în valoare totală de 734.283 RON, în perioada iulie 2008-iunie 2009, de la persoane juridice germane, neînregistrând în contabilitate aceste operațiuni și nici veniturile obținute în urma valorificării autoturismelor pe piața internă și prejudiciind astfel bugetul de stat prin neplata TVA și a impozitului pe profit cu suma totală de 29.286,60 RON.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri inculpatul și partea civilă.

Inculpatul, asistat de apărătorul său ales a învederat că înțelege să-și retragă recursul.

Partea civilă a criticat sentința sub aspectul laturii civile a cauzei, apreciind justificată suma solicitată.

Prin decizia penală nr. 257/A din 20 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a luat act de retragerea apelului declarat de apelantul inculpat P.V. împotriva sentinței penale nr. 597 din 2 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A obligat inculpatul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat. A respins ca nefondat apelul declarat de apelanta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva aceleiași sentințe.

A obligat partea civilă la 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că instanța fondului, în mod corect a ținut seama la stabilirea cuantumului prejudiciului de raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmării penale și necontestat de partea civilă.

împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocând cazul de casare prevăzut în art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., în temeiul căruia, pentru motivele detaliate în scris și depuse la dosar, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței penale reținându-se cauza spre rejudecare în ceea ce privește latura civilă.

Totodată, în temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 163 C. proc. pen. a solicitat luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpatului până la concurența debitului, măsură ce va fi adusă la îndeplinire prin organele de executare proprii ale părții civile.

S-a arătat că prin hotărârea pronunțată de prima instanță s-a reținut în mod eronat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I.I.I. SRL la plata sumei de 23.098,6 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii.

S-a mai arătat, de asemenea că, instanța de apel nu a luat în considerare motivul de apel prin care s-a învederat cuantumul corect al prejudiciului, respectiv 151.172,38 RON.

Recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prima instanță, în mod corect, a ținut seama la stabilirea cuantumului prejudiciului de raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmării penale acesta fiind necontestat de partea civilă care conchide că prejudiciul adus bugetului de stat este în cuantum de 29.289,60 RON din care inculpatul a achitat suma de 6.188 lei, rămânând de achitat diferența de 23.098,6 RON.

Întrucât motivul de casare invocat este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența vreunui caz de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga partea civilă la cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.V. să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva deciziei penale nr. 257 A din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.V., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2013.