ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3028/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3028/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor penale de față: în baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 80 din

01 februarie 2012, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de

schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din

infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. rap la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. și

din art. 194 alin. (1) și (2) C. pen. la rap. la art. 13

1

din Legea

nr. 78/2000 în art. 193 alin. (1) C. pen.

în baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul

T.M. pentru infracțiunea prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art.

13

1

din Legea nr. 78/2000 (parte civilă B.C.).

În baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat același

inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 194 alin. (1) și (2) C. pen.

raportat la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 (partea civilă M.M.).

În baza art.

193 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat

inculpatul T.M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

A făcut

aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art.

81 - 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art.

71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a

suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art.

359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.

pen.

În baza art.

346 alin. (2) C. proc. pen., a admis acțiunea civilă formulată de părțile

vătămate B.C. și M.M.

A obligat

inculpatul la plata sumei de 20.000 RON daune morale, către partea civilă M.M.

A obligat inculpatul

la plata sumei de 20.000 RON, daune morale și 9.982. RON, daune materiale către

partea civilă B.C.

În baza art. 346

alin. (1) C. proc. pen., a admis acțiunea civilă a părții vătămate C.M. și obligat

inculpatul la plata sumei de 20.000 RON, daune morale către partea civilă C.M.

În baza art. 193

C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON, cheltuieli judiciare

către părțile civile.

În baza art. 191

C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON, cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În perioada 20

iulie 2010 - 26 august 2010, inculpatul T.M. a transmis mesaje de amenințare și

șantaj către părțile vătămate B.C., M.M., C.M., de pe telefoanele mobile având seria

I1., respectiv seria I2., în care au fost introduse cartelele SIM N1., respectiv

N2.

Astfel, la data

de 23 mai 2010, în telefonul cu seria I1., în care a fost folosită cartela SIM cu

nr. N1., a fost introdusă cartela SIM N3., cartelă ce era folosită în telefonul

cu seria I3., numărul și telefonul aparținând martorului C.D. La acea dată, la orele

11:13, de pe numărul amintit a fost transmis un mesaj către numărul de telefon N4.

(număr de telefon fără relevanță operativă), ulterior neconstatându-se vreo activitate

a numărului N3., împreună cu seria I1.

S-a mai constatat

că pe numărul de telefon N3. s-au efectuat mai multe apeluri la sfârșitul lunii

mai, respectiv la începutul lunii iunie, de la numărul de telefon N5. aparținând

numitului T.M.

Efectuându-se

verificări asupra numărului de telefon N3., s-a constatat că acesta aparține martorului

C.D. Acest martor a arătat că îl cunoaște pe inculpatul și că este prieten cu acesta.

Martorul a precizat că în data de 23 mai 2010 l-a însoțit pe inculpatul T.M. în

târgul V.B. De aici, inculpatul intenționa să-și cumpere un telefon mobil, ceea

ce a și făcut. Acesta a achiziționat, contra sumei de 60 de RON, un telefon mobil

(cu seria I1.). Pentru a-l verifica în prealabil dacă funcționează, inculpatul a

solicitat cartela SIM a martorului (cu nr. N3.), de pe care a transmis respectivul

mesaj.

Martorul l-a recunoscut

pe inculpat, a precizat numerele sale de telefon și seriile IMEI ale terminalelor

mobile, menționând de asemenea că acesta este un cunoscut de-al său.

Astfel, inculpatul

a fost identificat, iar cauza a fost declinată, avându-se în vedere calitatea de

agent de poliție judiciară a acestuia.

Activitatea infracțională

a inculpatului a vizat trei persoane din anturajul soției sale, respectiv colegi

de serviciu ai acesteia.

Referitor la partea

vătămată B.C., la datele de 20, 21 și 22 iulie 2010, inculpatul T.M. a trimis părții

vătămate B.C. pe numărul de telefon personal al acesteia, N6., patru mesaje, al

căror conținut a fost consemnat întocmai cum au fost receptate.

În data de 20

iulie 2010, în primul mesaj se menționează: „șefu, te așteaptă boss cu banii aia,

datoria de 35.000, grăbește-te, sună-l azi"; ulterior, la ora 12:51, în aceeași

zi „șefulică, ia legătura cu boss și nu fi nervos, că nu mai crești, înapoiază biștarii

repede, repede” în data de 21 iulie 2010: „șefulică, nu te ții de cuvânt și ne superi,

dacă nu ne înapoiezi banii împrumutați, o încurci rău de tot și e păcat de casa,

că tot ai terminat-o și vezi că ai mai greșit odată și...că ne-ai supărat, dă biștarii,

nu fi pornografic, ai dat să te pună șef și te-ai lăudat că produci 200.000 pe an";

la data de 22 iulie 2010 „jigodie, ai ales drumul greșit, nu mai apuci ziua de marți,

ai belit (...) piticanie învățată să înoți în apa rece și podul înalt pramatie,

o sa vinzi casele și tot nu scapi".

La data de 24

iulie 2010, după ce partea vătămată s-a adresat cu plângere penală organelor de

poliție la data de 23 iulie 2010, primește următorul mesaj: „ăsta e ultimul avertisment,

luni vii cu 50.000 de euro, daca mai mergi la gardă, o sa ai nevoie de as. de viata

(as.-asigurare) nu tu piticanie, familia. Aviatorilor nu e un cartier sigur și nu

e bine să ai ceas de aur la mână și costum de 2.000 euro, șoferule". (Nu se

cunoaște cum inculpatul a aflat de faptul că persoana în cauză s-a deplasat la poliție

cu o zi înainte).

La data de 26

iulie 2010 - ziua de naștere a părții vătămate, aspect ce nu putea fi cunoscut decât

de persoanele de la birou și de o persoană care avea acces la sistemul de evidență

informatizată (pe care inculpatul îl folosea abuziv astfel cum rezultă din percheziția

efectuată la locul său de muncă unde s-au găsit fișele de evidență informatizată

ale părții vătămate C.M., soțului acesteia, precum și ale unei alte angajate a I.T.M.

București, N.C.): „la mulți ani, băgamiaș (obscen) în fața ta de țăran pitic și

papagal, nu apuci anu te terminăm zdreanță mirositoare, oricum casele, vila și firmele

nu ai cui sa le lași, că copii nu mai ai anu ăsta ratatule, e prea ușor să te eliminăm

pe tine, dă bani repede, că mor copiii pe trecere jahmadej";

În data de 29

iulie 2010: „ți l-am omorât pe A.N., urmează fata pentru U." (referire la copiii

părții vătămate).

La data de 01

august 2010: „ai memorie scurtă piticanie jegoasă, banii nu vrei să-i dai înapoi

așa că o să zbori cu tot neamul din bloc de la etajul 10, dacă nu dai banii la oameni,

îți omoram și cumnata ii nepoatele pentru care ai furat de la buget 30.000 euro,

jegosule o să te mai distrezi în Spania cu 1.000 e (euro) când o zbura țăranca aia

de mata de la țară fd rupți de foame. știm tot ce faci (...) și cui vrei să dai

șpaga să rămâi pe post și ce ai dat la servici sau acolo unde-ți place, ce ceas

ai primit cadou la seru vila noua unde învață copiii s(p)agile luate în numele tău.

te terminam,daca te împiedici pe strada noi suntem și tu vei muri după ce vei arunca

ultimul bulgare pe cosciug. Bucură-te de ei";

La data de 16

august 2010: „băgameaș...în...,ne-am întors cu dări total neplăcute pentru (...)

ta"; la data de 17 august 2010: „limbricule, vezi ca aici au murit copiii,

așa că lasă bani euro mulți mulți cum îți place ție la R., știm că ai produs la

I.T.M. de când dai limbi ca șef, 200.000 euro, lăsând firmele lui nevastă-ta și

sora-ta, jegosule paranoic, îți luam tot, nu ne grăbim, (...) de lângă tine să-ți

facă rost de crema pentru oki maro, te așteaptă Radu să-i dai limbi în (...) iao

și pe prietena ta spunei să nu meargă coC.tă, uitate pe geam sugeanei (...) cu aia

mica care seamănă cu nevasta-ta"; la data de 19 august 2010: „băgamiaș (...)

morții (...) de pitic, fugi și ținei plosca Iu șefu la P., vezi ca la J. nu se operează

de cancer...salutari Iu M." (aici învinuitul face referire la M.M., despre

a cărei lenjerie intimă, învinuitul va tot vorbi în mesajele către aceasta) „vezi

ca are chiloți mișto azi. fîta se îmbracă cam sexy nu crezi zdreanță spăgară"

(aici dă de înțeles părții vătămate că o urmărește pe fiica acestuia, știind cum

este îmbrăcată); în data de 22 august 2010: „limbric pregătește-te pentru mâine.surpriză";

în data de 24 august 2010: „ba jegosule tu te întreci cu gluma ia sună pe don C.O.

și stabilește când dai banii înapoi. 100 de mii, vorbește frumos zdreanță, N7.";

în data de 26 august 2010: „J. mâine scrie la horoscop că o sa ai accident pe trecere,

nu fi trist, plătește nevastăta și fratitu datoria, salutări la prieteni din C.

să (...) râzi tu harap ala gaihad muhain codia, mudinaral".

Ulterior datei

de 26 august 2010, partea vătămată nu a mai primit vreun mesaj de amenințare pe

telefonul său, de la numărul N8.

Analizând conținutul

mesajelor, se rețin o serie de aspecte cu valoare de fapt probator: cunoașterea

zilei de naștere (a numelui copilului părții vătămate); referiri la numita M.M.,

referiri la aspecte și zvonuri circulate la locul de muncă; cunoașterea poreclei

de „PT.", partea vătămată fiind peiorativ numită așa de către angajați.

Toate aceste aspecte

nu puteau fi cunoscute decât de cineva care s-a aflat în relații strânse cu persoana

în cauză sau de cineva din mediul de la serviciu, în speță T.R. sau de către inculpat

care, cum s-a precizat, avea acces la baza de date personale.

S-a apreciat că

aceste aspecte susțin concluzia potrivit căreia inculpatul este autorul acestor

mesaje și completează celelalte împrejurări ce rezultă din ansamblul materialului

probator respectiv declarații părți vătămate, declarații martori, procese-verbale.

S-a reținut că

starea de alarmare pe care această situație a creat-o părții vătămate a culminat

cu întoarcerea intempestivă a fiicei sale de la mare, unde se afla în vacanță, în

momentul în care i-au fost amenințați copiii cu uciderea, la data de 29 iulie 2010,

în acest sens partea vătămată rugându-și cumnatul a se deplasa pe litoral și a-i

aduce copilul. Mai bine de o lună, fără a se folosi exagerări, partea vătămată a

fost terorizată, mai ales că forma de șantaj era una prin mijloace scrise, la acea

dată nefiind cunoscut prezumtivul făptuitor, iar starea de panică era argumentată

prin identitatea insidioasă a persoanei transmițătoare.

Cu privire la

această infracțiune apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice

dată faptei prin rechizitoriu din art. 194 alin. (1) C. pen., însă va respinge această

solicitare întrucât fapta astfel cum a fost reținută coincide din punct de vedere

formal cu definiția dată de dispozițiile art. 194 alin. (1) C. pen. Astfel, se constata

ca amenințările adresate de inculpat erau însoțite de menționarea anumitor sume

de bani, astfel încât nu se poate reține, infracțiunea de amenințare.

Susținerile apărării

ce stau la baza solicitării de schimbare a încadrării juridice au fost valorificate

ca și argumente în favoarea solicitării de achitare a inculpatului pentru această

infracțiune.

Astfel, instanța

a apreciat că fapta inculpatului care în perioada 20 iulie 2010 - 26 august 2010,

a trimis mai multe mesaje de amenințare prin care a pretins părții vătămate B.C.

să dea anumite sume de bani, fără însă a preciza persoana beneficiară a acestora

or împrejurările în care urmau a fi remiși, nu întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de șantaj întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale

acestei infracțiuni respectiv intenția directă calificată prin scop.

Potrivit art.

194 alin. (1) C. pen., reprezintă infracțiunea de șantaj constrângerea unei persoane,

prin violență sau amenințare să dea, să facă să nu facă sau să sufere ceva dacă

fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul.

Astfel, cum s-a

reținut mai sus deși mesajele inculpatului adresate părții vătămate B.C. conțineau

avertismente de genul „șefulică i-a legătura cu boss și nu fi nervos că nu mai crești,

înapoiază biștarii repede, repede" sau „acesta este ultimul avertisment, luni

vii cu 50.000 euro", deși la prima vedere se circumscriu noțiunii de șantaj

conținând atât amenințarea cât și solicitarea de a da, în fapt, s-a constatat că

aceste amenințări nu au fost adresate în scopul ca inculpatul să obțină anumite

sume de bani (acesta nu oferea nici un fel de date care să permită părții vătămate

identificarea modalității în care putea să răspundă cererilor de bani), argumente

pentru care s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În privința părții

vătămate M.M., aceasta a primit pe numărul de telefon N9. de la numărul de apel

N8., în data de 22 iulie 2010, mesajul: „fă zdreanță și dracului săi PT.lui parazit

și șpăgar, panarama dracului care ești, pregătește biștarii pentru bosz că a-ți

f (...) șpaga de a-ți rupt I.T.M.-ul în două (...) dar nu vi cu bani, te (...) intre

(...) alea mari și în păcat de mata"; în data de 24 iulie 2010: „a greșit rău

de tot și pe lângă ca (...) la toți să-ți vinzi și tu casa făcută din șpagă, nu

mai veni cu sutienul ăla ca PT. atomic nu te crede ca ești bolnavă să pleci acasă

și te pune ca nu îți place, ai amenda 3.000 euro"; la data de 01 august 2010:

„uită-te pe youtube cum ... PT.l de bebe ... și tanga roșii ... dacă te vede S.

te pune șefa la minister"; la data de 22 august 2010: „....mâine la D.N.A.,

să vii cu listele colegilor care ți-au dat mii de euro săi muți la control, dosaru

e gata cu poze audio și video, partea bună e ca o să vezi că ăstora la ancheta ia

chiloții aia tanga și lasă...să fie jucăușe., să ai o zi bună de la prietena ta

care nu e ca tine"; la data de 24 august 2010: „pregătește amenda te așteaptă

PT."; la data de 26 august 2010: „masochisto, iar ai pus botul ala de la plicul

cu euroi...tu chiar vrei sa....la gabori la R....mâine să nu ieși din casa nici

tu nici mata și dacă ești smardoaica date cu nivea mult mult vor să-ți știi câți

stă bine...ia vezi pe porno fetir. extaz la serv. (servici).ro. salutări de la...".

Astfel, s-a reținut

că în aceeași perioadă (nefiind o coincidență că ultimul mesaj trimis lui B.C. a

fost în aceeași zi cu mesajul către M.M., probabil că inculpatul nu a mai reîncărcat

cartela după această dată, mai ales că la începutul lunii septembrie a plecat în

concediu împreună cu soția sa), inculpatul, de pe același număr de telefon, într-un

limbaj trivial ce păstrează amprenta invectivei ca mod de exprimare similar celor

spuse lui B., a proferat amenințări, cerând bani, fără a specifica sume exacte,

însă trimițând la o așa-zisă amendă de 3.000 euro, de la partea vătămată, altminteri

în mod explicit va avea ea de suferit, mama acesteia, amenințările la adresa părții

vătămate fiind proferate cu referiri la acte contra vieții sau cu acte de agresiune

sexuală. Amenințarea a fost și în legătură cu faptul că, dacă nu se va prezenta

la D.N.A. pentru a oferi lista celor care s-ar presupune că ar fi implicați în acte

de corupție, atunci va fi violată sau abuzată sexual de către organele de anchetă,

lăsând să se înțeleagă că știe despre așa-zise afaceri veroase ale acesteia, faptă

ce va rămâne ca una imaginară în conținutul șantajului.

Într-un alt mesaj,

o amenință pe partea vătămată, cerându-i „amendă" sau parte din sumele presupus

a fi fost primite, cu dezvăluirea unor fotografii compromițătoare pe care se presupune

că le-ar avea cu aceasta, insinuând existența unei relații intime cu numitul B.C.,

„PT.l".

Inculpatul a mai

folosit o serie de expresii insultătoare, repetându-i părții vătămate să pregătească

„biștarii" iar ca un element particular, face referire la ținuta intimă a părții,

menționând despre aceiași „chiloți tanga" precum în mesajele adresate părții

B.C.

Inculpatul a mai

amenințat-o că dacă nu dă în vileag presupuse acte de corupție va întreprinde acțiuni

prin care o va trimite la „R.", adresând de asemenea un limbaj de o trivialitate

extremă.

S-a reținut în

actul de sesizare al instanței că de la primul mesaj din data de 22 iulie 2010,

partea a fost amenințată cerându-i-se să pregătească „biștarii", ulterior explicit

menționându-se că va fi violată, aspecte ce intră în conținutul cerinței esențiale

a „folosului" prevăzut de art. 194 C. pen. și continuând asemenea până la final,

unde o amenință și pe mama părții vătămate, s-a circumscris o activitate unică a

infracțiunii de șantaj, mesajele de amenințare cu fapte materiale și fără mențiunea

folosului, trei la număr, înglobându-se în mobilul infracțiunii complexe de șantaj,

primind unitate la nivel de latură subiectivă, poziția inculpatului analizându-se

în mod unitar, altminteri neputându-se ratifica ideea că, ulterior unui mesaj de

șantaj repetat, la diferite intervale de timp, celelalte mesaje intercalate ce nu

fac referire la folos ar putea primi încadrarea amenințării simple sau continuate.

Si cu privire

la această faptă apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice

în sensul reținerii dispozițiilor art. 193 C. pen. și nu art. 194 alin. (1) și

(2) C. pen., însă, această solicitare a fost respinsă întrucât ca și în situația

faptelor săvârșite împotriva părții vătămate B.C. sub aspect formal fapta săvârșită

corespunde definiției dată infracțiunii de șantaj.

Analizând însă

îndeplinirea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni atât sub aspectul

laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective instanța a constatat că

amenințările și insultele adresate de către inculpat părții vătămate M.M. nu au

avut drept scop obținerea vreunui folos material ci, alarmarea acesteia, crearea

unei stări de tensiune psihică acestei părți vătămate. Astfel, în lipsa elementului

intențional instanța a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de șantaj

prev. de art. 194 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât fapta nu a fost comisă cu intenția

cerută de lege pentru a fi sancționată.

În ceea ce o privește

pe partea vătămată C.M., în primul rând s-a făcut precizarea că aceasta a primit

mesaje de la inculpat de pe terminalul V. cu seria I2., cartela SIM N2., pe numărul

acesteia N10. Probabil din rațiuni financiare, inculpatul a ales o cartelă V., terminal

asupra căruia nu există o probă directă a detenției, precum în cazul celuilalt telefon,

însă exprimarea din mesaje și mai ales anumite date personale din conținutul acestora

conduc ineluctabil la aceeași persoană care a trimis mesajele incriminate celorlalte

persoane. O probă directă în sensul aceleiași persoane o constituie faptul că la

data de 22 iulie 2010 mesajul primit de C.M. este transmis de pe același număr,

N8., ca în cazul celorlalți doi, fiind singura excepție, ulterior inculpatul achiziționându-și

o cartelă V. în scopul "abordării" acestei persoane.

Astfel, la data

de 22 iulie 2010, numita C.M. a primit mesajul „mersi", acesta nefiind procesat

criminalistic datorită conținutului lapidar, dar a fost consemnat în procesul -verbal

și în declarația părții, imediat la data de 28 iulie 2010, persoana sesizând organele

de poliție, alarmându-se, numărul nefiindu-i cunoscut, însă avea cunoștință de mesajele

trimise celorlalte părți. Precizarea s-a făcut, deoarece perioada reținută a fost

începând cu data de 22 iulie 2010, chiar dacă mesajul acesta în concret nu are mențiuni

asemenea celor ce vor urma; starea de alarmare a părții a fost tocmai pricinuită

și de mesajele primite de colegii săi în acea perioadă, actul de sesizare făcând

dovada stării de alarmare, urmând ca și acesta să fie inclus în actele materiale

ale infracțiunii de amenințare continuată, fiind primul act material reținut. Ulterior

actelor din data de 29 iulie 2010, partea și-a menținut plângerea, iar manifestarea

sa a fost neîndoielnică și după terminarea activității continuate de amenințare.

În privința mesajului

din data de 22 iulie 2010, pe lângă faptul că a fost dat la orele 21:17, la aceeași

oră a transmis mesaje numitelor M.M. și V.C., ceea ce este interesant de subliniat

este faptul că mesajul este transmis de pe numărul O., N8., fiind singurul mesaj

trimis de pe același terminal ca și celorlalte părți, ulterior folosind o cartelă

V., cum s-a menționat deja, cartelă V. introdusă într-un telefon mobil cu un alt

IMEI, telefon ce se presupune că l-a cumpărat în acea perioadă, deoarece anterior

datei de 29 iulie 2010 nu are trafic înregistrat, posibila achiziționare fiind între

22 iulie 2010 și 29 iulie 2010.

S-a mai arătat,

înainte ca situația de fapt să fie descrisă, că la data de 29 iulie 2010 de pe numărul

de telefon N2. - folosit de către inculpat, numita C.M. a fost apelată la orele

12:39, respectiv 12:43 pe numărul N10., durata apelurilor fiind de 4, respectiv

o secundă, partea vătămată menționând că persoana de la celălalt capăt al firului

a tăcut, fiind sigurele apeluri date de către inculpat, ulterior, la 12:43, partea

vătămată fiind cea care a apelat numărul de telefon, iar pentru 17 secunde nimeni

nu i-a adresat vreun cuvânt, din localizarea celulei reieșind că cel care a sunat-o

pe partea vătămată se afla chiar la domiciliul ei, pe șos. P., sector 2. Anterior

se trimisese primul mesaj din acea zi, redat mai jos, în care partea vătămată era

avertizată că a fost găsită și că se va intra la ea în casă, urmând a fi aruncată

de la balcon, C.M. aflându-se la domiciliu, sens în care a fost informată că e urmărită,

inculpatul știind că în acea zi nu era la serviciu, după cum și menționează în conținutul

mesajului trimis din împrejurimile casei sale.

Astfel, la 29

iulie 2010: „te-am găsit panarama ce ești boarfa dracului nu-ți ajunge de acasă

acum vrei și la servici? vin acuma la tine să-ți rup parul din cap...de nu te arunc

de la balcon pe V. pregătește-te mortimati de crăcănata"; la data de 30

iulie 2010: „(...) de panarama ordinară și...și șpăgoasă nu-ți mai ajunge ...de

șefi acum ai trecut la tineret stearpa dracului ce ești ce te lauzi la zdrențele

tale că faci ce vrei nemernica dracului și zdreanță că ai rupt ITM-ul în două cu

sutele de euro în plic primite pentru acte pentru vechime la pile. stearpă jegoasă

că vin peste tine pe radna cu neamul meu să te omor cu bătaia și pe tine și pe handi2(ca)patu

de bar (bac tu) care nu știe că de la nea P."; „te-au....toți șefi cu PT. care

iai pt firma Iu bărbat. acuma vin fă să vezi pușcăriașo ce vei fi"; „sunt L.

va rog sunați mai vreau să îi spun și eu ceva doamnei care este în legătură la telefon

va mulțumesc"; „ești perversa a avut dreptate mama lui S."; ,,nimik niceodată

mincinoasă ca tine, și perversă mă pis pe tine dute draku de ... kă nu stau că nu

stau să vorbesc cu o jegoasă și un nimik îti meriți soarta javră"; la data

de 01 august 2010: ,,firai dracului de stearpă dracului lasă că vezi tu mâine la

serviciu ala se s(p)ăgari și curve ce....la șefi și va... cu bărbați însurați în

timpul programului... de pitică crăcănată, și dacă scapi de mine oricum te mănâncă

pușcăria..lingeamai"; „zdreanțo lasă că vorbim mâine mâncamiai lindicu de boccie

și...care...la bărbați cu neveste acasă....morți măti de soitd-dacă nu trimit unchi

mei să te omoare în curte și să-ți dea drumul în hasna.jegoaso poate emigrezi în

Canada stearpo crăcănato cu picioare de scroaf îți place... de șoferi. vedeaua pe

mata moartă lângă tactu. să tragi bine draperiile stearpo"; la data de 16

august 2010: „ștoarfo te așteptam jos”; „ai plecat ți(-)e frică stearpo vin peste

tine..nu scapi"; la data de 17 august 2010: „fay zdreanțo belită te așteaptă

P. sai...poate faci un bebe moldovean cu ochi albaștri, zdreanță stearpă stai prea

aproape de maternitate să nu ti ia chiriași foc să sară de la etajul unu. scuze

ca te-am deranjat la...sub birou. tot te înec în privata(pivnița,probabil)mâine...nu

faci copi și nici nu ajungi în canada pitic limbric"; „stearpo du-te în giulești

să-ți iei bebelușul la vila. ai 12 de unde să alegi..."; la data de 22

august 2010: „stearpo te pregătești să te muți lângă capii tăi din giulești nu te

grăbi. faci câteva injectții în...ala mare și una în buze că ai de supt multe...de

bărbați la R. crăcănato P. spunea că ești bună doar la clanță și să stai capră zdreanță

pitică, ne vedem mâine la biserică"; în data de 24 august 2010: „fă stearpo

te-ai mutat lângă cordaci....de firmele de unde drogatu de bărbatătu ia mii de euroi

șia meritat....pe care o faci.stai să ne...pateu o să facki un puradel oltean cu

ochi albaștri curviștino vino k în parcare să-ți fac niște inje(c)ți de o sută de

euro în....piticanie.ia sună-mă fă....să-ți...laife (probabil life-viață în limba

engleză) N11."; la data de 26 august 2010, aceeași ultimă dată ca și în cazul

precedentelor mesaje, „sterposenie bocie nu mai vi la serv. te piși pe tine de frică

retardato și centuristă vezi căți dam vești bune..a murit sorta acum cinci minute".

Numărul N11. menționat

mai sus a fost o altă pistă falsă pe care inculpatul a încercat să o inoculeze știind

încă din data de 23 iulie că B.C. s-a prezentat la Poliția Capitalei, după cum l-a

și înștiințat într-unui dintre mesaje.

Din actele și

lucrările dosarului a rezultat fără putință de tăgadă că mesajele primite de toate

cele trei părți vătămate aparțin aceluiași autor, reținându-se că limbajul, atât

ca și conținut, cât și ca exprimare, este nu aproape ci identic cu cel folosit în

mesajele adresate celorlalte părți, regăsindu-se până și aceleași greșeli și succesiune

în abordarea exprimării injurioase; s-a arătat că este aceeași persoană cea care

a folosit acest terminal și pentru argumentul potrivit căruia, C.M. a fost apelată

inițial la 22 iulie de pe celălalt terminal achiziționat, de inculpat din târgul

V. împreună cu martorul C.D.

De asemenea, deși

inculpatul a negat în mod constant că este autorul acestor mesaje, anumite aspecte

relevate de acestea conduc la concluzia că cel care le-a expediat este o persoană

din anturajul familiei C., cu acces la problemele familiale ale acesteia (soții

C. fiind nașii de cununie ai familiei T.). Respectivele mesaje conțineau referiri

la afacerile numitului C.M.U., detalii din locuința părții vătămate, la imposibilitatea

părții vătămate de a concepe un copil, la împrejurarea că sora părții vătămate dorește

să emigreze în Canada, toate aceste aspecte nu puteau fi cunoscute decât de o persoană

apropiată familiei, iar, în cazul celorlalte două părți vătămate de colegi de serviciu

(T.R. soția inculpatului).

Un aspect cu valoare

probatorie l-a reprezentat și împrejurarea că inculpatul a fost descoperit în momentul

efectuării percheziției la locul de muncă, având asupra sa fișele de evidență informatizată

a părții vătămate C.M. și a soțului acesteia C.M.U., în condițiile în care accesarea

sistemului și extragerea fișelor este permisă numai în cadrul unui dosar penal și

doar atașate dosarului, când aceștia sunt suspecți, ceea ce nu a fost cazul, multe

aspecte fiind regăsite și în aceste fișe și reproduse în mesaje sub diverse forme,

pentru aceasta urmând a se sesiza și organul abilitat pentru a aplica sancțiunea

administrativă de rigoare.

În aceeași ordine

de idei, s-a reținut că inculpatul a accesat baza de date și în cazul părții vătămate

B.C., deoarece referirea la „C." este referirea la comuna natală a persoanei

ce nu ar fi putut fi cunoscută decât din accesarea neautorizată ori a fost divulgată

de soția sa din fișele de la locul de muncă.

La percheziția

de la Secția 12 Poliție, inculpatul mai avea asupra sa și fișa de evidență a altei

persoane, N.C., care lucrează tot la I.T.M., niciunele dintre aceste acte nejustificându-le

în a sa detenție de la locul de muncă, sens în care s-a apreciat că inculpatul se

pare că urmărea și alte persoane de la locul de muncă al soției sale.

De asemenea, în

privința mesajelor trimise lui C.M. s-a reținut că referirea la numitul P. este

o trimitere la numitul P.D., fostul șef de serviciu al părții vătămate, aspect ce

nu putea fi împărtășit inculpatului decât de către soția sa, iar alt aspect esențial

era trimiterea la finalul activității incriminate a mesajelor transmise în perioada

iulie-august și soțului părții vătămate, C.M.U., în datele de 23 și 24 august, pe

numărul de telefon N11., însoțite de mesajul „te iubesc" aspect consemnat în

audierea soțului părții vătămate, fapt ce denotă că persoana era atât din anturajul

de serviciu, cât și din cel familial al numiților C.M.U. și C.M.

Solicitarea apărării

de achitare a inculpatului, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., nu este justificată

în raport de niciuna dintre cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului.

Pe lângă aspectele relevate mai sus referitoare la aspecte din viața privată a soților

C. sau din activitatea profesională a celorlalte două părți vătămate și alte împrejurări

vin să întărească aceeași concluzie respectiv că inculpatul este autorul mesajelor

primite de cei trei.

Astfel, un aspect

esențial care rezultă din analiza comparativă a listing-urilor telefonice (privind

telefonul mobil personal al inculpatului, N5. cu seria I4. în raport cu telefoanelor

utilizate pentru transmiterea mesajelor de amenințare/șantaj cu seria I1., respectiv

I5. și nr. de apel N1., respectiv N2.) a fost acela că inculpatul a fost localizat

ca trimițând, din aceeași celulă sau din celule învecinate, apeluri de pe telefonul

său personal, puțin anterior, imediat sau ulterior trimiterii mesajelor către numitul

B.C. sau către celelalte părți vătămate. Localizarea telefonului personal pe listing

a fost în aceeași zonă cu telefonul corp delict utilizat în trimiterea mesajelor

cu pricina, în acest sens la dosar fiind efectuată o hartă relațională, după cum

s-a precizat, care a concluzionat următoarele: în nouă zile, în perioada 20 iulie

- 26 august, telefoanele incriminate cu cartelele N8., notat X1, respectiv N13.

notat X2, se aflau în perioada trimiterii unor mesaje de șantaj sau amenințare în

aceeași zonă din care T.M. primea sau transmitea de pe numărul său personal comunicări,

telefon nr. N5., aceasta fiind încă una din „scăpările" inculpatului, cele

nouă zile excluzând orice coincidență, cel puțin una incriminatoare pentru inculpat,

acestea fiind un aspect probator direct ce, coroborat cu proba detenției unuia dintre

telefoane, confirmă în mod cert activitatea infracționala a inculpatului T.M.; de

menționat că numărul de telefon „out going al mesajelor" trimise părților vătămate

de pe terminalul O., respectiv N14., de pe care, la interval de o secundă, se continuă

transmiterea mesajelor, aparține centrului de mesagerie O. prin care se transmit

mesajele de pe cartelele SIM în cazul în care acestea au un conținut mai mare, localizarea

de celulă fiind menționată în segmentul imediat sus, în momentul contactării ,,out

going sms" către părțile vătămate, aceea fiind celula de localizare (precizările

au fost lămurite de către S.R.I., încheindu-se proces-verbal în acest sens, iar

conținutul listing-ului telefoanelor a fost și imprimat în înscrisuri).

S-a apreciat că

faptele astfel cum au fost reținute și probate întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 alin. (1) C. pen., în formă continuată,

în acest caz fiind dovedite atât starea de alarmare a părții vătămate cât și intenția

inculpatului de a determina temeri severe acesteia.

Pentru această

faptă instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare,

ținând seama de criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă

cuprinse în C. pen., modalitatea și împrejurările în care a fost comisă fapta respectiv

gravitatea avertismentelor adresate de inculpat, relația acestora (nașă de cununie

a soților T. și nașa de botez a copiilor acestora), disp. art. 13 din Legea nr.

78/2000.

În ceea ce privește

modalitatea de executare instanța a apreciat însă că circumstanțele personale ale

inculpatului justifică concluzia că reeducarea acestuia poate interveni și fără

privarea de libertate astfel încât s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În privința laturii

civile s-a apreciat potrivit disp. art. 346 alin. (2) C. proc. pen., că, deși în

cazul părților vătămate M.M. și B.C. s-a dispus o soluție de achitare în temeiul

art. 10 lit. d) C. proc. pen., prin avertismentele trimise acestora, prin cuvintele

injurioase li s-a creat acestora o stare de temere permanentă, le-a fost afectată

viața de familie, viața socială dar și cea profesională astfel încât se impune a

fi acordate daune morale în cuantum de 20.000 RON, pentru fiecare dintre părțile

vătămate.

În cazul părții

vătămate B.C. s-a reținut că acesta a făcut dovada că, urmare a presiunilor și tensiunii

create de amenințările formulate de inculpat la adresa familiei sale acesta a fost

nevoit să angajeze o firmă de pază, pentru care a plătit conform facturii depuse

la dosar în 26 august 2010, suma de 9.982 RON, astfel încât a fost obligat inculpatul

la plata acestei sume către partea civilă B.C.

Și în privința

părții vătămate C.M. instanța a reținut că se impune acordarea daunelor morale în

cuantumul solicitat de aceasta, avându-se în vedere ca și în cazul celorlalte două

părți vătămate declarațiile martorilor audiați în cauză care au confirmat și în

cazul acesteia împrejurarea că mesajele primite i-au creat acesteia o stare de teroare

și stres permanente, precum și sentimentul de insecuritate producându-i un dezechilibru

important în viața de familie, dar și în viața socială.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpatul

T.M. și părțile civile C.M., B.C. și M.M., criticând-o pentru nelegalitate și ne

temeinicie.

Critica Ministerului

Public a vizat greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunile prev. de

art. 194 alin. (1) C. pen. - parte vătămată B.C. și respectiv art. 194 alin.

(1) și C. pen. - parte vătămată M.M. întrucât din probele administrate rezultă că

inculpatul a produs celor două părți vătămate o profundă stare de temere, de alarmare,

acestea fiind gata să satisfacă cerințele inculpatului tocmai pentru ca respectiva

stare să înceteze, iar infracțiunea de șantaj subzistă indiferent dacă persoana

constrânsă satisface sau nu pretenția făptuitorului.

Inculpatul T.M.

a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și achitarea

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât

nu este autorul faptelor sesizate.

A susținut că

hotărârea atacată are la bază mijloace de probă obținute în mod ilegal (interceptarea

comunicărilor inculpatului în vederea localizării acestuia), și de aceea acestea

ar fi trebuit înlăturate.

Părțile civile

C.M., B.C. și M.M. au solicitat, pe latură penală, condamnarea inculpatului pentru

comiterea infracțiunii de șantaj iar pe latură civilă, menținerea soluției primei

instanțe ca fiind legală și temeinică.

În subsidiar,

pe latură penală părțile civile B.C. și M.M. au solicitat condamnarea inculpatului

pentru comiterea infracțiunii de amenințare.

Prin decizia penală

nr. 349/A din 16 noiembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și părțile

civile B.C. și M.M. împotriva sentinței penale nr. 80 din 01 februarie 2012, pronunțată

de Tribunalul București, secția I penală.

A desființat,

în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în fond:

În baza art. 334

C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea de șantaj

prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000

în infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 C. pen. față de părțile vătămate

B.C. și M.M.

În baza art. 193

C. pen. a condamnat inculpatul T.M. la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru

săvârșirea infracțiunilor de amenințare în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

(părți vătămate B.C. și M.M.).

A făcut aplicarea

art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33-34

C. pen. a contopit cele două pedepse aplicate cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată

de judecătorul fondului, în final, inculpatul având de executat 1 an închisoare.

A menținut celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

A respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul T.M. și partea civilă C.M. împotriva aceleiași

sentințe, cu obligarea acestora la câte 200 RON cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut, în

fapt că, în perioada 20 iulie - 26 august 2010, inculpatul T.M. a proferat, prin

intermediul telefonului mobil, sub formă de mesaje, amenințări la adresa celor 3

părți vătămate, în condițiile în care le cunoștea și deținea chiar amănunte intime

din viața lor privată sau a activității desfășurate în raporturile de muncă.

Astfel, la data

de 23 mai 2010, în telefonul cu seria I1., în care a fost folosită cartela SIM cu

nr. N1., a fost introdusă cartela SIM N3., cartelă ce era folosită în telefonul

cu seria I3., numărul și telefonul aparținând martorului C.D. La acea dată, la orele

11:13, de pe numărul amintit a fost transmis un mesaj către numărul de telefon N4.

(număr de telefon fără relevanță operativă), ulterior neconstatându-se vreo activitate

a numărului N3., împreună cu seria I1.

S-a mai constatat

că pe numărul de telefon N3. s-au efectuat mai multe apeluri la sfârșitul lunii

mai, respectiv la începutul lunii iunie, de la numărul de telefon N5. aparținând

numitului T.M.

Efectuându-se

verificări asupra numărului de telefon N3., s-a constatat că acesta aparține martorului

C.D. Acest martor a arătat că îl cunoaște pe inculpatul și că este prieten cu acesta.

Martorul a precizat că în data de 23 mai 2010 l-a însoțit pe inculpatul T.M. în

târgul V.B. De aici, inculpatul intenționa să-și cumpere un telefon mobil, ceea

ce a și făcut. Acesta a achiziționat, contra sumei de 60 de RON, un telefon mobil

(cu seria I1.). Pentru a-l verifica în prealabil dacă funcționează, inculpatul a

solicitat cartela SIM a martorului (cu nr. N3.), de pe care a transmis respectivul

mesaj.

Martorul l-a recunoscut

pe inculpat, a precizat numerele sale de telefon și seriile IMEI ale terminalelor

mobile, menționând de asemenea că acesta este un cunoscut de-al său.

Interceptările

telefonice, urmare a punerii sub urmărire a telefoanelor părților vătămate, speriate

de mesajele de amenințare primite, au dovedit, fără dubiu, folosirea unui limbaj

trivial cu referire la viața lor intimă, fiecare dintre cazuri prezentând asemănări

nu numai de conținut sau exprimare dar și lingvistice sau chiar greșeli gramaticale,

denotând că aparțin uneia și aceleiași persoane.

Locațiile din

care proveneau aceste amenințări au fost stabilite ca fiind cele în care s-a aflat

inculpatul, în data de 23 mai 2010 la Târgul V.B., cu folosirea cartelei introdusă

într-un telefon mobil achiziționat ad hoc în prezența martorului C.D. Ulterior,

în apropierea locuințelor părților vătămate sau ale locului lor de muncă, date furnizate

de companiile de telefonie mobilă sau de S.R.I. ca fiind „celule" ce cuprindeau

o sferă a teritoriului din care apelantul transmitea mesajele în cauză.

Mai mult, cunoașterea

unor amănunte ale vieții lor private, în condițiile în care inculpatul și soția

sa erau finii familiei C., împrejurarea că soția inculpatului lucra la același loc

de muncă cu părțile vătămate și i-a facilitat inculpatului accesul la date ce nu

erau destinate publicului, găsite cu ocazia perchezițiilor asupra lui, demonstrează

că numai acesta era autorul faptelor chiar dacă și în fața acestei instanțe, la

termenul din 25 mai 2013, cu ocazia audierii le-a negat, motivând că totul se datorează

unei filmări pe care a făcut-o în Parlamentul României cu prilejul unei moțiuni

de cenzură, unde a participat într-o delegație de protestatari.

În pofida acestei

atitudini, de nerecunoaștere, inculpatul a solicitat și la fond dar și în prezentul

apel o schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de șantaj în cea

de amenințare, rezultând, implicit, o recunoaștere a faptelor comise cu posibilitatea

condamnării sale la pedepse mult mai reduse în condițiile în care infracțiunii de

șantaj, prev. de art. 194 C. pen., în care este implicată o persoană ce exercită

o funcție publică (inculpatul fiind agent șef de Poliție în cadrul D.G.P.M.B.),

îi sunt incidente disp. art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, respectiv o pedeapsă

cuprinsă între 7 și 12 ani închisoare.

S-a reținut că

din ansamblul materialului probator administrat în cauză, rezultă că inculpatul

a amenințat pe cele trei părți vătămate, atentând prin faptele sale la libertatea

lor psihică și morală, de natură a le inhiba posibilitatea de a lua hotărâri și

de a acționa cum cred de cuviință, fără temerea că li s-ar putea produce vreun rău

și punându-le în imposibilitatea de a-și mai desfășura în mod normal activitatea

și participarea la viața de relații sociale, aspecte ce caracterizează atât obiectiv

cât și subiectiv conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 193 C.

pen.

În contextul acestor

fapte, referirea la diferite sume de bani fără a se efectua sau a se cere remiterea

lor și condițiile de loc sau de timp unde să se deruleze și care să conducă la scopul

urmărit - dobândirea în mod injust al unui folos pentru sine sau pentru altul, nu

imprimă faptei caracteristica esențială a infracțiunii de șantaj prevăzută de

art. 194 C. pen.

Prin urmare, și

față de părțile civile B.C. și M.M. s-a reținut că, prin schimbarea încadrării juridice

a faptei, comiterea infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 C. pen., în formă

continuată și, consecutiv, se va dispune condamnarea inculpatului T.M. la câte o

pedeapsă de 1 an închisoare care va fi contopită cu cea aplicată de judecătorul

fondului față de partea civilă C.M., rezultând cea mai grea de executat, respectiv

1 an închisoare.

Dat fiind că inculpatul

este la prima încălcare a legii penale, că atitudinea sa procesuală oscilantă a

îngreunat cercetarea judecătorească dar prin cererea expresă de schimbare a încadrării

juridice a recunoscut implicit angrenarea sa în comiterea faptelor reținute prin

actul de sesizare, instanța nu va modifica modalitatea de executare a pedepsei,

menținând suspendarea ei condiționată pe durata termenului de încercare de 3 ani

cu posibilitatea revocării acestui beneficiu în cazul perseverării în comiterea

de infracțiuni.

Latura civilă

a cauzei, acordarea de despăgubiri materiale și morale în favoarea fiecărei părți

civile a fost just soluționată de instanța fondului, în raport de prejudiciul moral

încercat de fiecare dintre acestea, necuantificabil după o grilă prestabilită, lăsat

la aprecierea judecătorului, în cazul de față, în proporție echitabilă față de faptele

inculpatului ce au insuflat temeri serioase acestora dar și privitor la daunele

materiale acordate părții civile B.C. pentru protecția familiei sale.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și inculpatul T.M. pentru nelegalitate și ne temeinicie.

Invocând cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., Ministerul

Public a solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. privind schimbarea

încadrării juridice cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1)

C. pen. cu referire la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, pentru partea

vătămată B.C., respectiv cea prevăzută de art. 194 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire

la același text de lege din legea specială în ceea ce privește partea vătămată M.M.

Invocând cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în două infracțiuni

de amenințare prev. de art. 193 C. pen., fiecare cu aplicarea dispozițiilor

art. 41 alin. (2) C. pen.

Recurentul intimat

inculpat prin apărător ales, a invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 9, 10, 17

2

și 18 C. proc. pen.

Referitor la cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen. a solicitat trimiterea

cauzei spre rejudecare întrucât motivarea instanței de apel contrazice dispozitivul

acesteia, în sensul că, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prev. de art. 194 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 193 C. pen., și cu toate

acestea instanța de apel deși a respins apelul inculpatului, ca nefondat, a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptelor conform solicitărilor sale.

Cu privire la

motivul de recurs invocat, care se circumscrie cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., a susținut că, deși a invocat atât la

instanța de fond, cât și la cea de apel și anume, nelegalitatea probelor obținute,

instanța nu s-a pronunțat sub nicio formă asupra acestui aspect.

A mai susținut

că deși a solicitat să se constate că inculpatul nu poate fi condamnat în baza unor

„probe neoriginale", susținând că toate procesele-verbale de transcriere de

la dosar nu sunt certificate de organele de urmărire penală care au dispus întocmirea

acestora, cu toate acestea niciuna din instanțe nu s-a pronunțat și pe acest aspect,

arătând că el a solicitat să se facă dovada minimă a existenței legalității în privința

emiterii acestor procese-verbale, în sensul menționării unității care le-a întocmit,

data emiterii acestora și modul cum au fost obținute.

De asemenea, a

arătat că declarațiile martorului C. asupra căruia a făcut mai multe afirmații nu

au fost analizate sub nicio formă de instanțe și, ca atare, toate apărările au rămas

fără niciun fel de rezultat.

A mai arătat că

în fața instanței de fond, urmare audierii CD-urilor a formulat șase obiecțiuni,

instanța nepronunțându-se asupra acestora.

De asemenea, a

arătat că un alt motiv de trimitere spre rejudecare se referă la faptul că instanța

de apel nu a analizat apelul invocat de inculpat vizând latura civilă a cauzei referitoare

la acordarea daunelor materiale solicitate de partea civilă B.C., limitându-se doar

la menționarea faptului că daunele materiale și morale au fost soluționate corect

de instanța fondului.

Pentru primele

două motive de casare a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța

să lămurească discordanța dintre motivare și dispozitiv și pentru a doua ipoteză

pentru a se pronunța pe cererile formulate și pe care instanța nu le-a soluționat.

În ceea ce privește

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

a apreciat că inculpatul a fost condamnat în baza unor probe care nu au fost obținute

în mod legal, cu încălcarea prevederilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen. și a dispozițiilor

art. 6 parag. 1 și 3 și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

pentru că au fost obținute autorizații pentru obținerea listingurilor, însă înscrisurile

folosite în acuzare nu au fost certificate de către organele care le-au emis, în

acest sens a solicitat atât în fața instanței de fond cât și cea de apel efectuarea

unei expertize tehnice.

A susținut că

a solicitat expertizarea celor trei CD-uri atașate la dosarul cauzei pentru a se

stabili dacă informațiile stocate pe aceste dispozitive optice sunt veridice, deoarece

se cunoaște foarte bine că de la copierea unor date de pe un CD sau suport tehnic

pe altul, în mod evident pot să apară diverse modificări voite sau nu.

De asemenea, a

arătat că există o diferență între numărul de coloane ale proceselor-verbale și

ale listingurilor care erau atașate de organul de urmărire penală, în sensul că

acestea cuprindeau 9 rubrici, iar cele care i-au fost înmânate cuprindeau 20, și

de aceea a apreciat că se impunea expertizarea pentru lămurirea cauzei pe toate

aspectele.

A mai arătat că

în fața instanței de apel a mai făcut o solicitare în sensul de a fi audiată și

soția inculpatului care a fost și ea cercetată în calitate de făptuitoare, dar instanța

a respins și această cerere cu motivarea că nu este utilă soluționării cauzei.

Cu privire la

motivul de recurs întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. a solicitat achitarea inculpatului în lumina dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. -fapta nu a fost comisă

de inculpat întrucât materialul probator administrat în cauză nu este suficient

de bine argumentat pentru a demonstra vinovăția inculpatului.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și

din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul

este fondat pentru următoarele considerente:

Conform art. 385

9

pct. 9 teza a II-a C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când motivarea

contrazice dispozitivul hotărârii. În speță, motivarea în mod evident contrazice

dispozitivul, respectiv, în timp ce în considerentele hotărârii instanței de fond

se arată că inculpatul prin apărătorul său ales a solicitat schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. prin dispozitivul

hotărârii a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.M. a desființat,

în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen.

a schimbat încadrarea juridică a faptelor de șantaj prev. de art. 194 alin. (1)

C. pen. rap la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de amenințare

prev. de art. 193 C. pen. față de părțile vătămate B.C. și M.M.

Astfel că, existența

contrarietății între considerentele și dispozitivul deciziei penale date în apel,

face imposibilă examinarea de către instanța de recurs a motivelor invocate cu ocazia

exercitării acestei căi de atac, din ansamblul hotărârii nerezultând cu claritate

convingerea reală a instanței și argumentele care au stat la baza adoptării soluției.

În această situație,

decizia instanței de apel se circumscrie cazului de casare statuat de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen. și impune conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C.

proc. pen., trimiterea cauzei spre re