ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1508/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1508/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față;

Prin Sentința penală nr. 525/F din data de 5

iulie 2011 a Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul art. 26 C.

pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin.

(1) lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpații M.T.N. și

R.M. la câte o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 65

alin. (2) C. pen. și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a aplicat

inculpaților câte o pedeapsă complementară constând în interzicerea

exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76

lit. c) C. pen., a condamnat pe aceiași inculpați la câte o pedeapsă de 1 an și

6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a dispus ca inculpații să execute

fiecare câte o pedeapsă de 3 ani închisoare și câte o pedeapsă complementară

constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după

executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 861

C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor de câte

3 ani închisoare aplicate inculpaților, pe durata unor termene de încercare,

stabilite potrivit art. 862 C. pen., de 7 ani, pentru inculpatul M.T.N. și de 6

ani, pentru inculpatul R.M..

În temeiul art. 863

C. pen., a dispus ca, pe durata acestor termene de încercare, inculpații să se

supună următoarelor măsuri; a) să se prezinte o dată la două luni la Serviciul

de Probațiune; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență și

să respecte următoarele obligații: a) să desfășoare o activitate sau să urmeze

un curs de învățământ ori de calificare; b) să nu intre în legătură, direct sau

indirect, unul cu altul, încredințând supravegherea lor Serviciului de

Probațiune.

În temeiul art. 359

C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin.

(1) și (2) cu ref. la art. 83 și art. 84 C. pen.

În temeiul art. 88 C.

pen., a computat din durata pedepselor aplicate inculpaților perioada reținerii

și arestării preventive, începând cu data de 25 martie 2011 și până la zi.

În temeiul art. 350

alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpaților.

A aplicat

inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și, în temeiul art. 71 alin.

(5) C. pen., a dispus suspendarea executării acesteia pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepselor cu închisoarea.

În temeiul art. 17

alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea și

distrugerea următoarelor cantități de droguri: 5,00 grame rezină de cannabis și

4,54 grame rezină de cannabis, prelevate drept contraprobe, sigilate cu

sigiliul tip MI nr. x, depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. -

D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 6 aprilie 2011; 120,38 grame rezină de

cannabis, 478 capsule rezină de cannabis, în ambalaj original, cu masa brută de

2822,5 grame și 78,35 grame, 202 capsule rezină de cannabis, în ambalaj

original, cu masa brută de 1.191,3 grame, sigilate cu sigiliul tip MI nr. x,

depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii

din 6 aprilie 2011.

În temeiul art. 109

alin. (4) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpatul M.T.N. a sumei

de 550 RON, consemnată la CEC Bank, conform recipisei din 28 martie 2011 și a

telefonului mobil marca N., depus la Camera de Corpuri Delicte a D.G.P.M.B. - S.C.J.E.O.,

conform dovezii din 29 martie 2011 și către inculpatul R.M. a telefonului mobil

marca N. și a telefonului mobil marca S., conținând cartela C., depuse la

Camera de Corpuri Delicte a D.G.P.M.B. - S.C.J. E.O, conform dovezii din 29

martie 2011.

În temeiul art. 191

alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpați la plata sumei de câte 3.000

RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul a constatat că, prin Rechizitoriul emis la data de

12 aprilie 2011 în Dosarul nr. 441/D/P/2011 al Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial

București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a

inculpaților M.T.N. și R.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate

la trafic internațional de droguri de risc și trafic de droguri de risc,

prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și

respectiv de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în sarcina acestora reținându-se,

în fapt, că au înlesnit introducerea în țară a cantității de 4.237 grame rezină

de cannabis (hașiș), iar, la data de 24 martie 2011, au fost depistați, în

București, în timp ce încercau să transporte acele droguri, ascunse în

căptușeala a două genți tip troler, expediate din Madrid (Spania).

În cursul cercetării

judecătorești, au fost ascultați inculpații (care au negat săvârșirea faptelor)

și martorii M.A.I., G.S. și T.M. (șoferii cursei efectuate cu autocarul în care

au fost transportate drogurile, pe traseul Madrid-București), B.I.

(taximetristul care i-a condus pe inculpați la locul de sosire a acelui

autocar) și C.D. (martor asistent la operațiunea de prindere în flagrant a

inculpaților).

Analizând întregul

probatoriu al cauzei, Tribunalul a stabilit următoarea situație de fapt:

La data de 8 martie

2011, lucrători din cadrul I.G.P.R., Brigada de Combatere a Criminalității

Organizate, Serviciul Antidrog s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că

inculpatul M.T.N. și alte persoane din anturajul acestuia sunt implicați în

traficul de hașiș (rezină de cannabis), procurat din Spania. În urma

investigațiilor întreprinse, a rezultat că, în activitatea de introducere a

acestui drog în țară, inculpatul anterior menționat era ajutat de inculpatul R.M.,

cunoscut inițial sub numele de "B.".

În baza încheierii

din data de 9 martie 2011, Tribunalul București a emis autorizația X/2011,

valabilă pe o perioadă de 30 de zile (de la data de 9 martie 2011 până la data

de 7 aprilie 2011), pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor și

comunicărilor efectuate de la postul telefonic cu nr. X (folosit de inculpatul

M.T.N. și cei din anturajul lui) și respectiv de la postul telefonic cu nr. Y

(folosit de inculpatul R.M. și cei din anturajul lui).

De asemenea, în baza

încheierii din data de 15 martie 2011, Tribunalul București a emis autorizația

X, valabilă pe o perioadă de 24 de zile (de la data de 15 martie 2011 până la

data de 7 aprilie 2011), pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor și

comunicărilor efectuate de la postul telefonic cu nr. X (folosit de inculpatul

M.T.N. și cei din anturajul lui).

La data de 13 martie

2011, cu un autocar al firmei SC A. Sibiu SA, inculpatul M.T.N. a plecat din

București, cu destinația Madrid. Inculpatul s-a întors în tară la data de 22

martie 2011, cu un autocar al firmei E., condus de martorii G.S., M.A.I. și

T.M..

În perioada cât s-a

aflat în Spania, inculpatul M.T.N. I-a contactat de mai multe ori pe inculpatul

R.M., folosind postul telefonic cu nr. Z (34 fiind prefixul Spaniei).

Astfel, la data de 20

martie 2011, ora 16,40, folosind postul telefonic cu numărul anterior

menționat, I-a sunat pe inculpatul R.M., căruia i-a comunicat: "Nu te duci

la muncă, că trebuie să te duci cu el, frate! ... Da, aștept să mă sune pe mine

omu, să-mi spună: bă, frate, în ziua cutare să vină oamenii. Ai înțeles? ...

Hai, te sun eu săptămâna asta. Mâine, poimâine ...".

După trei minute,

folosind același post telefonic, I-a sunat din nou pe inculpatul R.M., căruia

i-a cerut: "Să nu zici la nimeni că ai vorbit cu mine, că morții tăi! Știi

tu ..." acesta răspunzându-i: "Nu, mă ... nu, nu. Știu eu".

Pe baza acestor

convorbiri, se poate reține existența unei înțelegeri între cei doi inculpați,

cu privire la activitățile pe care urmau să le desfășoare și la asigurarea unui

caracter secret al acestora, de natură să-i ferească de riscul de a fi

descoperiți.

Înainte ca autocarul

în care s-a urcat și inculpatul M.T.N. să plece din Madrid, anterior orei

13,00, la șoferul G.S. a venit un tânăr, în vârstă de aproximativ 35 de ani,

care, fără a prezenta vreun act de identitate, i-a spus că se numește

"D.C."și că dorește să expedieze către București, pe numele

cumnatului său, R.M., două genți tip troler. Acesta i-a comunicat șoferului

numele destinatarului, R.M., precum și numărul de telefon al acestuia, date pe

care martorul G.S. Ie-a consemnat pe o coală tip A4. De asemenea, i-a comunicat

acelui șofer și numărul său de telefon, spunându-i că, în situația în care

cumnatul lui nu vine să ridice cele două troiere, să-l sune în Spania la acel

număr, pentru a-l anunța de acest lucru.

Se observă că numărul

de telefon comunicat de expeditorul celor două troiere, pentru a putea fi

contactat, este același de pe care inculpatul M.T.N. îl apelase pe inculpatul

R.M., cu ocazia convorbirilor anterior menționate.

În continuare,

martorul G.S. a verificat conținutul celor două troiere, constatând că nu

conțin obiecte suspecte. Martorul a scris codurile X și Y și Ie-a aplicat pe

cele două troiere, după care, pe o bucată de hârtie, Ie-a copiat și Ie-a dat

expeditorului. O dată cu cele două coduri, martorul i-a comunicat expeditorului

și numărul lui personal de telefon, pentru a păstra legătura, în cazul în care

destinatarul nu se prezenta pentru a ridica trolerele.

După ce au fost

realizate toate aceste formalități, martorul T.M. a luat cele două troiere și

Ie-a introdus în cala autocarului.

Din declarațiile

martorilor G.S., M.A.I. și T.M., a rezultat că anterior menționatele coduri de

identificare, atribuite celor două troiere, erau cunoscute numai de ei și

expeditor, căruia i-au fost comunicate în momentul preluării acestora în

vederea transportului.

Ulterior, la

București, când inculpatul R.M. s-a prezentat pentru a ridica cele două

troiere, acesta avea asupra lui acele coduri, ceea ce conduce la concluzia că

inculpatul M.T.N. i-a comunicat aceste date atunci când s-au întâlnit și că

respectivele coduri i-au fost comunicate inculpatului M.T.N. de către

expeditorul "Dinică C.", după depozitarea bagajelor în cala

autocarului.

Această concluzie se

desprinde din faptul că șoferii autocarului nu i-au comunicat inculpatului R.M.

numerele de cod, iar convorbirile celui din urmă erau interceptate, rezultând

că nu a existat o discuție telefonică în cadrul căreia acesta să afle acele

coduri.

Inculpatul M.T.N. a

declarat în fața instanței că a fost anunțat de "C." cu privire la

coletele trimise pe numele inculpatului R.M., după ce a plecat din Spania,

recunoscând astfel că a luat legătura cu acea persoană.

Pe ruta Madrid -

București, martorii G.S., M.A.I. și T.M. au condus autocarul pe rând, astfel

că, între Budapesta și Timișoara, acesta a fost condus de primul martor.

Autocarul a intrat în

România la data de 24 martie 2011, în jurul orei 8,00, iar, când a staționat la

Arad, inculpatul M.T.N., având certitudinea că cele două trolere vor ajunge în

siguranță la destinație, a coborât și și-a continuat drumul până la București

cu un alt mijloc de transport, respectiv un taxi. La ora 18,00, inculpatul

M.T.N. se afla deja în București.

Inculpatul M.T.N.,

din precauție, a coborât la Arad și, tot ca o măsură de siguranță, a evitat

să-l anunțe telefonic pe inculpatul R.M. despre această schimbare a planului,

intenționând să-l contacteze personal, în București.

La ora 17,11,

martorul G.S., folosind numărul de telefon al firmei de transport, l-a

contactat pe inculpatul R.M. și i-a comunicat că are de ridicat două colete

expediate de la Madrid, spunându-i totodată că autocarul va ajunge în București

"undeva în jur de opt și jumătate" și va staționa în "strada B.,

la M.D.".

Întrucât cele

comunicate de șoferul autocarului nu corespundeau înțelegerii inițiale,

inculpatul R.M. așteptându-se ca inculpatul M.T.N. să fie în autocar, cel

dintâi a încercat să-l contacteze pe cel de-al doilea și, nereușind, a luat

legătura cu numitul "G.", o cunoștință comună, posesor al postului

telefonic cu nr. Z și, în mod insistent, i-a cerut acestuia să-l pună în

legătură cu inculpatul M.T.N., spunându-i: "Știu că e plecat, dar am o

problemă ... Trebuie să fiu undeva la opt și jumătate și trebuie să vorbesc cu

el neapărat, dacă mă duc sau nu ... Eu trebuie să fiu undeva să iau un pachet,

la opt jumătate și vreau să vorbesc neapărat cu el. Trebuia să mă sune ... Dacă

nu mă sună el până la opt jumătate, eu nu mă duc nicăieri, stau acasă".

La ora 18,00,

inculpatul M.T.N. l-a sunat pe inculpatul R.M., încercând să-l calmeze pe

acesta. În continuarea discuției, inculpatul R.M. i-a spus inculpatului M.T.N.

că: "M-a sunat de cinci ori ăla (șoferul), a zis să fiu la opt și

jumătate, nu știu unde", iar acesta i-a transmis: "Știu eu, merg eu

cu tine, stai liniștit".

Încercând să afle ce

s-a întâmplat pe traseu, inculpatul R.M. i-a spus inculpatului M.T.N.: "Ce

morții tăi să fac, mai rău d-atâta, pentru că tu ai spus că vii cu autocarul,

ai înțeles?", iar acesta i-a răspuns: "Da, mă. Și eu sunt acolo, eu

sunt cu el, am venit de la Arad cu taxiul. Nu știi cum vin eu? Bă, parcă ești

prost ... Lasă-mă".

La ora 18, inculpatul

R.M. I-a sunat din nou pe inculpatul M.T.N. ca să îl anunțe că șoferul

autocarului i-a lăsat un număr de telefon pentru a-l contacta (se referea la

numărul de telefon al firmei de transport, pe care martorul G.S. I-a folosit

când I-a sunat la ora 17,11), iar acesta i-a spus că: "Da mă, da. Îi

sunăm, că-i cu autobuzul. Eu am fost cu ei mă, acolo, acum am venit. Eu am luat

taxiul de la Arad, ai înțeles?".

La ora 19,16,

inculpatul R.M. I-a sunat pe martorul G.S., iar acesta din urmă i-a spus că

autocarul va ajunge în București după ora 21,00 și că îl va suna când va pleca

din Ploiești.

În jurul orei 20,00,

inculpații R.M. și M.T.N. au plecat din zona unde locuiesc (Strada F., sectorul

5) și, cu un taxi luat la întâmplare, s-au deplasat pe Strada Buzești, cu mult

înainte de ora când urma să sosească autocarul, scopul lor fiind acela de a

supraveghea zona și de a se asigura că nu există riscul de a fi depistați.

La ora 21,02, în timp

ce se aflau deja amândoi pe Strada Buzești, martorul M.A.I. (unul dintre

șoferi) I-a sunat pe inculpatul R.M. și i-a comunicat că autocarul va ajunge în

București în jurul orei 21,45, iar acesta, încercând să pară relaxat, i-a spus:

"Ca să nu întârzii, eu plec d-acuma d-acasă, ajung în 10 minute, un sfert

de oră. Și vă aștept acolo până veniți, da?". De această dată, inculpatul

R.M. a fost sunat de martorul M.A.I., întrucât martorul G.S. coborâse la

Ploiești, oraș în care locuiește.

În jurul orei 21,30,

ambii inculpați s-au deplasat spre Strada P., aflată la o distanță de

aproximativ 20 - 30 metri de Strada B. și, la întâmplare, au oprit taxiul

condus de martorul B.I..

Cei doi inculpați au

urcat în taxi, iar inculpatul M.T.N. i-a spus șoferului să rămână în zonă,

întrucât așteaptă un autocar, de unde vor prelua un pachet expediat din Spania.

În jurul orei 22,00,

când autocarul a parcat pe Strada Buzești, inculpatul M.T.N. i-a spus

inculpatului R.M. să se ducă să preia bagajele, iar martorului B.I. i-a cerut

să parcheze taxiul în spatele autocarului. Totodată, din motive de precauție,

inculpatul M.T.N. a coborât din taxi, stabilind ca loc de întâlnire M.D.

După ce martorul B.I.

a parcat taxiul în spatele autocarului, inculpatul R.M. s-a dus la martorul

T.M. (cel de-al treilea șofer al autocarului) și i-a prezentat codurile de

identificare, x și y, după care cel din urmă a scos cele două trolere din cală

și i Ie-a dat.

După ce inculpatul

R.M. a preluat trolerele și le-a pus în portbagajul taxiului, au intervenit

lucrătorii de poliție, imobilizându-l.

În paralel, o altă

echipă de lucrători de poliție l-au imobilizat pe inculpatul M.T.N., aflat în

apropierea autocarului.

În prezența celor doi

inculpați, a martorului asistent C.D. și a martorilor B.I. (taximetristul),

M.A.I. și T.M. (doi dintre cei trei șoferi ai autocarului), lucrătorii de

poliție au verificat conținutul celor două trolere, care aveau aplicate

codurile de identificare x și y, transportate de inculpatul R.M. din autocar în

taxi.

Fiind înlăturată

căptușeala, în partea de jos a celor două trolere, au fost găsite un pachet

mare și două pachete de dimensiuni mai mici, sigilate cu scotch. În interiorul

pachetului mare, s-au găsit 500 de capsule ovale, care conțineau o substanță de

culoare închisă, iar, în cele două pachete mai mici, s-au găsit alte 217

capsule ovale, care, de asemenea, conțineau o substanță de culoare închisă.

Toate capsulele erau acoperite cu un strat de cafea, destinat să înlocuiască

mirosul pe care îl emană rezina de cannabis și să evite descoperirea drogului

în urma unei eventuale intervenții canine.

Cele 500 și respectiv

217 capsule au fost introduse în pachete diferite, sigilate cu sigiliul tip Ml

nr. x și predate laboratorului, pentru analize.

Prin Raportul de

constatare tehnico-științifică din 31 martie 2011, s-a stabilit că cele 500 de

capsule conțineau 2.915 grame rezină de cannabis presată, cu o concentrație în

THC de 4,54 - 5%, iar cele 217 capsule conțineau 1.236,9 grame rezină de

cannabis presată, cu o concentrație în THC de 4,12 - 5%.

Din aceste cantități,

s-au prelevat, drept contraprobe, 5,00 și respectiv 4,54 grame rezină de

cannabis, care au fost sigilate cu sigiliul tip Ml nr. x și depuse la Camera de

Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 6 aprilie 2011.

Cantitățile de 120,38

grame rezină de cannabis, 478 capsule rezină de cannabis, în ambalaj original,

cu masa brută de 2.822,5 grame, 78,35 grame rezină de cannabis și 202 capsule

rezină de cannabis, în ambalaj original, cu masa brută de 1.191,3 grame au fost

sigilate cu sigiliul tip Ml nr. x și depuse la Camera de Corpuri Delicte a

I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 6 aprilie 2011.

Ambii inculpați au

fost percheziționați corporal, astfel că, asupra inculpatului M.T.N., au fost

găsite un telefon mobil marca N., conținând o cartelă SIM și suma de 550 RON,

iar, asupra inculpatului R.M., au fost găsite un telefon marca N. și un telefon

marca S., conținând o cartelă SIM C.

De asemenea, asupra

inculpatului R.M., a fost găsit un bilet în care erau consemnate codurile X și

Y și numărul de telefon al martorului G.S..

Tribunalul a

menționat că, dat fiind caracterul accentuat de clandestinitate în care se

desfășoară, descoperirea și probarea infracțiunilor incriminate în Legea nr.

143/2000 presupun acțiuni specifice din partea organelor de urmărire penală.

Astfel, în cauză, aceste organe au organizat o operațiune de prindere în

flagrant și au procedat la interceptarea și înregistrarea autorizată a

convorbirilor telefonice purtate de inculpați. În aceste condiții, este firesc

ca instanța să dea eficiență datelor și împrejurărilor ce rezultă din aceste

mijloace de probă, care dovedesc vinovăția inculpaților în comiterea

infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată. Inculpații nu

sunt obligați să-și dovedească nevinovăția, dar, în măsura în care există probe

în acuzare, ei au posibilitatea de a le combate. Această atitudine, prin care

se exprimă dezacordul față de acele probe, nu trebuie să se mărginească însă la

simpla negare a faptelor sau împrejurărilor ce rezultă din acestea, ci

presupune administrarea de probe contrare, conform regulii că cel care afirmă

este obligat să dovedească afirmația făcută (eius probatio qui dicit, non qui

negat).

În consecință,

Tribunalul a constatat că inculpații au săvârșit acțiunile anterior menționate,

cu forma de vinovăție cerută de lege, întrucât, din probele administrate,

rezultă că aveau cunoștință de conținutul celor două trolere, astfel că faptele

acestora, constând în aceea că au înlesnit introducerea în tară a cantității de

4.237 grame rezină de cannabis (hașiș), iar, la data de 24 martie 2011, au fost

depistați în flagrant, pe raza municipiului București, în timp ce încercau să

transporte acele droguri, ascunse în căptușeala celor două genți tip troler,

expediate din Madrid, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de

complicitate la trafic internațional de droguri de risc și trafic de droguri de

risc, prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 și respectiv de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pentru care a

dispus condamnarea lor.

La individualizarea

pedepselor, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.

72 C. pen., respectiv limitele speciale menționate în normele de incriminare

incidente, gradul concret de pericol social al faptelor și datele personale ale

inculpaților.

Pentru a evalua

pericolul social al faptelor, Tribunalul a reținut cantitatea de droguri

traficată, natura acelor droguri, modul concret în care s-au realizat acțiunile

ce constituie elementul material al infracțiunilor, importanța valorii sociale

lezate, gravitatea urmărilor produse, gradul de vinovăție a fiecărui inculpat,

dar și împrejurarea că fapte de acest gen au dobândit, în ultima perioadă, un

caracter de fenomen, prin care se aduce atingere sănătății publice,

reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității

organizate.

În același timp,

Tribunalul a reținut că, deși, prin aplicarea pedepsei, se urmărește și un scop

preventiv general, în sensul inhibării tendințelor antisociale ale membrilor

societății, această prevenție generală nu constituie o finalitate directă, ci

mediată, care se realizează numai în măsura în care pedeapsa este astfel

stabilită încât funcțiile sale să corespundă gravității proprii a infracțiunii

săvârșite, întrucât a aplica o pedeapsă necorespunzătoare acestei gravități ar

înseamnă a-l supune pe infractor unui spor de privațiuni sau restricții, care

nu sunt necesare pentru a corecta conduita sa. În speță, Tribunalul a constatat

că acțiunile întreprinse de cei doi inculpați s-au încadrat, în cazul

infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, în categoria celor

specifice participației sub forma complicității, iar, în cazul infracțiunii de

trafic de droguri de risc, în una dintre modalitățile normative descrise de

lege (transportul). În același context, Tribunalul a constatat că, deși

Parchetul a solicitat confiscarea sumei de 550 RON, ridicată de la inculpatul

M.T.N., pe motiv că ar exista indicii că provine din activități legate de

traficul de droguri, în sarcina niciunuia dintre inculpați nu s-a reținut

săvârșirea faptelor în forma vânzării, după cum nu există probe că drogurile

urmau să fie comercializate de către aceștia.

În privința datelor

personale ale inculpaților, Tribunalul a constatat că aceștia sunt persoane

tinere, cu o experiență de viață redusă, lipsite de antecedente penale,

implicate în viața de familie (inculpatul M.T.N. urmând să se căsătorească cu

prietena sa, însărcinată), cu o conduită corespunzătoare în mediul social în

care trăiesc, în plus inculpatul R.M. dovedind că a lucrat, în mod constant, în

diferite domenii de activitate, care i-au asigurat o sursă licită de venituri.

Aceste date au fost apreciate de Tribunal ca fiind de natură să releve o

periculozitate mai scăzută a celor doi inculpați și un potențial sporit de a

reacționa în mod pozitiv la pedepse și de a se reabilita rapid. De asemenea,

chiar dacă inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor, Tribunalul a

apreciat că această atitudine derivă din instinctul de conservare și nu trebuie

sancționată, neputând servi ca temei pentru aplicarea unor pedepse mai mari, cu

atât mai mult cu cât inculpații beneficiază nu numai de prezumția de

nevinovăție, dar și de dreptul la tăcere, având drept componentă esențială

dreptul de a nu contribui la propria acuzare. Sub același aspect, Tribunalul a

reținut și mediul în care inculpații trăiesc, anturajul și legăturile dintre

aceștia, pe fondul cărora s-a desfășurat activitatea lor infracțională,

împrejurările respective dezvăluind cauzele săvârșirii faptelor și fiind

relevante în dozarea reacției represive, pentru a li se da inculpaților

posibilitatea de a se îndrepta, sub influența pedepselor aplicate. Astfel,

Tribunalul a menționat că o pedeapsă deosebit de aspră în raport cu datele

personale ale fiecărui inculpat este neconvingătoare și neeficientă, fără a fi

în măsură să-și atingă scopul.

Drept urmare, în

considerarea conduitei anterioare a celor doi inculpați, a vârstei și a

însușirilor lor personale, Tribunalul a apreciat că aceștia sunt apți să se

îndrepte și fără privare de libertate, prin eforturi făcute sub amenințarea

executării viitoare a pedepselor, de care nu pot scăpa decât printr-o conduită

corectă, deci, prin auto-reeducare. În vederea întăririi caracterului de

coerciție și prevenție, Tribunalul, dispunând suspendarea executării pedepselor

aplicate inculpaților, a stabilit măsuri care să permită supravegherea lor

permanentă, pe durata termenelor de încercare, ca o garanție că fapte precum

cele pedepsite în prezenta cauză nu se vor mai repeta.

În privința măsurilor

de siguranță impuse de specificul cauzei, Tribunalul a dispus confiscarea și

distrugerea drogurilor ce fac obiectul infracțiunilor deduse judecății.

Referitor la suma de

550 RON, ridicată de la inculpatul M.T.N., Tribunalul a constatat că aceasta nu

are legătură cu cauza, al cărei obiect este determinat de dispozițiile art. 317

C. proc. pen., motiv pentru care a dispus restituirea ei către inculpatul

respectiv.

De asemenea, întrucât

confiscarea unor bunuri se poate dispune numai dacă acestea au servit efectiv

la realizarea laturii obiective a infracțiunilor, condiție pe care telefoanele

mobile ridicate de la cei doi inculpați nu o îndeplinesc, Tribunalul a dispus

restituirea acestora.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București (la data

de 7 iulie 2011) și inculpații R.M. (la data de 12 iulie 2011, prin intermediul

avocatului ales) și M.T.N. (la data de 15 iulie 2011, data poștei, prin

intermediul avocatului ales).

Apelurile astfel

declarate au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți

la data de 25 iulie 2011.

Prin motivele scrise

de apel, susținute întocmai cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de

31 octombrie 2011 (consemnate în încheierea de amânare a pronunțării),

Parchetul a criticat sentința penală atacată sub aspectul greșitei

individualizări a pedepselor aplicate celor doi inculpați, atât în ceea ce

privește durata acestora, cât și în ceea ce privește modalitatea lor de

executare, susținând că pedepsele respective, coborâte cu mult sub limitele

speciale minime, sunt nejustificat de mici în raport cu gravitatea

infracțiunilor săvârșite, în cazul inculpatului R.M. ignorându-se și

împrejurarea sancționării administrative anterioare a acestuia, pentru fapta

incriminată de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Inculpații nu și-au

motivat în scris apelurile declarate, iar, cu ocazia dezbaterilor, beneficiind

de asistența juridică a avocaților aleși, au solicitat achitarea lor, în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

pentru ambele infracțiuni, pe motiv că nu cunoșteau conținutul celor două genți

tip troler și nu au avut vreo legătură cu persoana care a plasat drogurile în

acestea. În subsidiar, ambii inculpați au solicitat menținerea pedepselor

aplicate de către instanța de fond, în durata și modalitatea de executare

stabilite de aceasta.

Inculpații, fiind

întrebați în mod explicit de către Curte, nu au dorit să dea noi declarații în

fața instanței de apel, precizând însă că își mențin declarațiile formulate cu

ocazia judecății în primă instanță.

La cererea

inculpaților, admisă de Curte, a fost administrată, pentru fiecare, proba cu

înscrisuri, exclusiv în circumstanțiere, inculpatul M.T.N. depunând la dosar un

contract individual de muncă, iar inculpatul R.M. o adeverință eliberată de

angajatorul său.

Curtea, din oficiu, a

pus în discuție schimbarea încadrării juridice, cu privire la inculpatul M.T.N.,

din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în

infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, atât avocatul ales al acestuia, cât și reprezentantul Parchetului

fiind de acord cu această schimbare.

Prin Decizia penală

nr. 287/A din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, au

fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București și de inculpatul M.T.N..

S-a desființat, în

parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

S-a descontopit, în

cazul fiecărui inculpat, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. în pedepsele componente, care au fost repuse în

individualitatea lor. În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat

încadrarea juridică, cu privire la inculpatul M.T.N., din infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută

de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 26 C.

pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin.

(1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat

inculpatul la pedepsele de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de

risc.

În temeiul art. 26 C.

pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin.

(1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat

inculpatul la pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de

risc.

În temeiul art. 33

lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au

contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute

pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (1) și 2 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe

durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88

alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii și

arestării preventive, începând cu data de 25 martie 2011 și până la data de 5

iulie 2011.

În temeiul art. 26 C.

pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin.

(1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat

inculpatul R.M. la pedepsele de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de

droguri de risc.

În temeiul art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la

art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la

pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În temeiul art. 33

lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au

contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (1) și 2 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe

durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88

alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii și

arestării preventive, începând cu data de 25 martie 2011 și până la data de 5

iulie 2011.

S-a înlăturat, cu

privire la ambii inculpați, aplicarea dispozițiilor art. 861 și urm. și art. 71

alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 18

alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 143/2000, s-a dispus păstrarea de

contraprobe din drogurile confiscate.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A fost respins ca

nefondat apelul declarat de inculpatul R.M. împotriva aceleiași sentințe

penale.

Curtea de Apel a

constatat că instanța de fond, în urma unei analize judicioase a întregului

probatoriu al cauzei, a stabilit o situație de fapt corectă, conformă acelui

probatoriu, care dovedește, în afara oricărui dubiu, participația penală a

celor doi inculpați la introducerea în țară, venind din Spania, a cantității de

4,237 kilograme de rezină de cannabis (drog de risc, potrivit Tabelului anexă

nr. III din Legea nr. 143/2000) și respectiv la preluarea acesteia, în București,

din autocarul cu care a fost transportată, ascunsă în căptușeala a două genți

tip troler.

Solicitarea

inculpaților de achitare pe temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

(care presupune că faptele nu ar fi fost săvârșite de aceștia) este lipsită de

fundament, câtă vreme inculpatul M.T.N. nu a negat deplasarea sa, de la Madrid

până la Arad, în autocarul cu care au fost transportate drogurile și nici

prezența lui în imediata apropiere a locului de unde, în București, acestea au

fost preluate, din acel autocar, de inculpatul R.M., iar acesta, la rândul său,

nu a negat acțiunea anterior menționată, singura apărare, comună, a

inculpaților întemeindu-se pe susținerea că ei nu ar fi cunoscut conținutul

genților în care s-a realizat livrarea drogurilor și nici nu ar fi avut vreo

legătură cu persoana din Spania care a realizat această operațiune.

Referitor la această

unică apărare, care, în cazul în care s-ar dovedi reală, ar constitui motiv de

achitare pe alte temeiuri decât cele invocate, respectiv cele prevăzute de art.

10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (pentru lipsa intenției, ca element

constitutiv al laturii subiective, în cazul ambelor infracțiuni deduse

judecății) sau de art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. rap. la art. 51 alin.

(1) C. pen. (pentru eroare de fapt asupra conținutului genților preluate din

autocar), Curtea constată că este nefondată, fiind contrazisă, cu certitudine,

de probatoriul cauzei.

Astfel, este dovedită

cu certitudine, pe baza convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate

conform autorizației emise de judecător, consemnate în procesele-verbale de

transcriere, împrejurarea, de altfel necontestată de inculpați, că, între

aceștia, au avut loc, cu două zile înainte de plecarea din Madrid a autocarului

în care se aflau drogurile, respectiv la data de 20 martie 2011, două asemenea

convorbiri, inițiate de inculpatul M.T.N. (aflat în Spania), care i-a cerut

interlocutorului său, inculpatul R.M., să fie pregătit pentru o acțiune care

implica prezența sa, chiar cu riscul de a lipsi de la locul de muncă și să nu

relateze nimănui despre discuțiile purtate cu el.

De asemenea, este

certă împrejurarea, dovedită prin aceleași convorbiri telefonice, coroborate cu

declarațiile constante ale martorului G.S., că persoana (cunoscută drept

"C.", până în prezent neidentificată) care a adus la autocar, la

locul de plecare din Madrid, în data de 22 martie 2011, cele două genți (în

care s-a dovedit ulterior că se aflau drogurile) i-a comunicat acestuia, ca

fiind numărul de telefon pe care putea fi contactat, același număr de pe care,

cu două zile în urmă, inculpatul M.T.N. îl sunase pe inculpatul R.M. (X, 34

fiind prefixul Spaniei) și că aceeași persoană i-a spus martorului că

destinatarul din România al genților respective este inculpatul R.M.,

comunicându-i și numărul lui de telefon, același cu cel de pe care acesta

fusese sunat anterior de inculpatul M.T.N.

Certă este și

împrejurarea că, la predarea celor două genți de către persoana anterior

menționată, martorul G.S. (unul dintre șoferii autocarului) Ie-a aplicat

acestora câte un cod de identificare (X și Y), iar autocolantele respective au

fost identificate pe acele genți cu ocazia acțiunii de prindere în flagrant,

numerele acestora fiind menționate și în cuprinsul biletului găsit asupra

inculpatului R.M. (care s-a prezentat să ridice gentile), cu ocazia aceleiași

acțiuni.

Întrucât inculpatul

R.M. (ale cărui convorbiri telefonice erau interceptate) nu a intrat în

legătură directă cu persoana care a livrat drogurile din Spania (un anume

"C."), singura, în afara martorului G.S., care le cunoștea, rezultă

în mod logic că acesta nu putea afla acele coduri de identificare decât de la

inculpatul M.T.N., care I-a însoțit la momentul când s-a prezentat să preia

gențile din autocar și care, la rândul său, nu le putea afla decât de la acea

persoană, având în vedere că, astfel cum s-a evidențiat anterior, folosea, în

Spania, același număr de telefon cu aceasta (între cei doi existând, prin

urmare, o relație de mare încredere) și, mai mult, conform propriei

recunoașteri, chiar a fost contactat telefonic de persoana respectivă în timpul

deplasării cu autocarul spre România.

Din probatoriul

administrat, a rezultat cu certitudine și împrejurarea că, după intrarea

autocarului în România, inculpatul M.T.N. a coborât din acesta, la Arad,

continuându-și drumul spre București cu un taxi. Explicația dată de inculpat

comportamentului său, respectiv existența unui conflict cu șoferii autocarului,

este contrazisă de aceștia, martorii M.A.I., G.S. și T.M. negând în declarațiile

lor un astfel de conflict, iar afirmația că ar fi trebuit să se întâlnească în

acea localitate cu un prieten care nu a mai venit este lipsită de orice suport

probator. De asemenea, în absența oricărui motiv plauzibil care să îl justifice

(fiind neverosimil a crede că inculpatul a ales să se deplaseze către

București, câteva sute de kilometri, pe propria cheltuială, de "6 milioane

și jumătate", potrivit declarației sale, deși avea achitat integral prețul

transportului cu autocarul), singura explicație rațională a comportamentului

său este precauția pe care a înțeles să o manifeste, pentru a nu fi depistat

chiar în autocarul în care se aflau drogurile, în acest sens fiind, de altfel,

și conținutul celor două convorbiri telefonice purtate, la sosirea în

București, cu inculpatul R.M.

Este dovedită în mod

cert, pe baza convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate conform

autorizației emise de judecător, și împrejurarea că, mai înaintate de a discuta

cu inculpatul M.T.N., în condițiile anterior menționate, inculpatul R.M., fiind

anunțat telefonic de șoferul autocarului (martorul G.S.) că trebuie să se

prezinte în câteva ore pentru a-i fi remise două colete transmise din Spania, a

intrat în panică, încercând să ia legătura cu primul inculpat, prin intermediul

unui prieten comun "G.", față de care a afirmat că, dacă nu este

contactat de acesta, el nu se duce să ia "pachetul", ceea ce

dovedește că era conștient de conținutul acestuia și nu dorea să-și asume

singur responsabilitatea preluării lui.

În sfârșit, certă

este și împrejurarea, dovedită prin procesul-verbal de prindere în flagrant,

semnat fără obiecțiuni de inculpați, că, după ce s-au întâlnit, aceștia s-au

deplasat împreună spre locul unde urma să oprească autocarul, cu mai mult de o

oră înainte de sosirea anunțată a acestuia, singura explicație rațională a

comportamentului lor fiind aceea că, astfel, cunoscând conținutul genților pe

care urmau să le preia, au dorit să asigure o supraveghere a zonei, pentru a

evita să fie depistați, în același sens fiind interpretat și faptul că, în

acest interval, inculpații au schimbat două taxi-uri.

Conform aceluiași

proces-verbal, dar și declarațiilor constante ale martorului asistent C.D. și

martorului ocular B.I., șoferul ultimului taxi folosit de inculpați, la sosirea

autocarului, inculpatul R.M. s-a deplasat la acesta și a preluat cele două

genți în care s-au descoperit ulterior drogurile, pe care Ie-a transportat până

la taxi, punându-le în portbagajul acestuia, în timp ce inculpatul M.T.N., care

coborâse din taxi cu câteva minute în urmă, a fost depistat și el în imediata

apropiere.

Coroborând toate

elementele faptice anterior menționate, Curtea constată că este dovedită cu

certitudine împrejurarea cunoașterii de către ambii inculpați a conținutului celor

două genți livrate din Madrid, comportamentul și acțiunile acestora, înainte și

în timpul realizării transportului drogurilor către România, precum și cu

ocazia preluării lor în București, nelăsând vreo urmă de îndoială asupra

acestui aspect și nici asupra intenției comune de a asigura reușita

introducerii acelor droguri în țară și intrarea lor în posesia acestora.

Raportat la situația

de fapt evidențiată (identică cu cea stabilită de către instanța de fond),

Curtea constată că încadrarea juridică din sentința penală apelată este corectă

în ceea ce privește reținerea, în sarcina fiecăruia dintre cei doi inculpați, a

infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de risc,

prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

și, în sarcina inculpatului R.M., a infracțiunii de trafic de droguri de risc,

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În schimb, Curtea

constată că, în cazul inculpatului M.T.N., care nu a intrat în contact direct

cu drogurile, neefectuând în mod nemijlocit vreo operațiune dintre cele

prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu privire la acestea, ci

doar ajutându-l, în baza unei înțelegeri anterioare, pe inculpatul R.M. să le

preia din autocar și să le transporte până la autoturismul taxi cu care s-au

deplasat împreună, în vederea intrării în posesia lor, este greșită reținerea,

în privința infracțiunii incriminate de articolul anterior menționat, a formei

de participație a autoratului, contribuția sa la săvârșirea acelei infracțiuni

fiind cea a unui complice, în accepțiunea art. 26 C. pen., motiv pentru care va

dispune, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea corespunzătoare a

încadrării juridice, numai sub acest aspect apelul inculpatului respectiv fiind

considerat fondat.

Referitor la apelul

Parchetului, Curtea, însușindu-și critica formulată de acesta, constată că

instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse greșit individualizate în

raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., acordând un efect exagerat

circumstanței atenuante judiciare reținute în favoarea acestora, conform art.

74 alin. (1) lit. a) C. pen., în considerarea datelor personale care îi

caracterizează în mod pozitiv, în detrimentul gravității infracțiunilor

săvârșite.

Astfel, implicarea

inculpaților într-o activitate infracțională transfrontalieră, care a avut

drept consecință introducerea în țară a unei cantități mari dintr-un drog de

risc (peste 4 kilograme de rezină de cannabis), destinat, în mod evident,

comercializării, pe o piață internă cu o cerere tot mai mare, în contextul

notoriu al creșterii numărului de consumatori, îndeosebi în rândul tinerilor,

imprimă faptelor acestora un grad ridicat de pericol social și impune aplicarea

unui tratament sancționator mai sever, apt să asigure realizarea scopului

punitiv la care face referire art. 52 C. pen., dar și a celui

preventiv-educativ reglementat de același articol, evaluat prin prisma datelor

personale favorabile (lipsa de antecedente penale, inculpatul R.M. fiind doar

sancționat administrativ, cu amendă, în anul 2009, pentru deținere de droguri

de mare risc în vederea consumului propriu, integrarea socială, apartenența la

familii organizate, existența unor locuri de muncă).

Drept urmare,

reținând, la rândul său, în favoarea inculpaților, circumstanța atenuantă

judiciară anterior menționată (pe care nici Parchetul nu a contestat-o în mod

explicit), în considerarea datelor personale deja evidențiate și, în

consecință, efectul obligatoriu prevăzut de art. 76 alin. (1) lit. a) și c) C.

pen., în sensul coborârii pedepselor sub limitele speciale minime prevăzute în

normele de incriminare incidente, Curtea va pronunța condamnarea inculpatului

M.T.N. la pedeapsa de 6 ani închisoare (cu menținerea pedepsei complementare

aplicate de către instanța de fond), pentru infracțiunea prevăzută de art. 26

C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și respectiv la

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (cu interzicerea, drept pedeapsă

complementară, pe o perioadă de 2 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.), pentru infracțiunea prevăzută de

art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și a

inculpatului R.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare (cu menținerea pedepsei

complementare aplicate de către instanța de fond), pentru infracțiunea

prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și

respectiv la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (cu interzicerea, drept

pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, a drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.), pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La stabilirea

pedepselor anterior menționate, diferențiate între inculpați în cazul

infracțiunii celei mai grave, în pofida reținerii, în privința amândurora, a

aceleiași forme a participației penale (complicitatea) și egale în cazul

celeilalte infracțiuni, chiar în situația reținerii comiterii acesteia de

inculpatul R.M. în calitate de autor și de inculpatul M.T.N. în calitate de

complice, Curtea are în vedere, în aplicarea dispozițiilor art. 27 C. pen.,

contribuția efectivă a fiecăruia la săvârșirea infracțiunilor, constatând că

rolul determinant i-a revenit ultimului inculpat, care s-a deplasat în Spania

pentru a intra în legătură cu persoana care a livrat drogurile, a însoțit

transportul acestora până la intrarea în țară, luându-și măsuri de precauție

pentru a nu fi depistat și, tocmai în acest scop, a evitat un contact direct cu

drogurile, primul inculpat fiind acela care, în contextul dat și în condițiile

ascendentului evident avut asupra sa de către celălalt, și-a asumat riscul de a

le prelua în mod direct.

Întrucât, raportat la

pedepsele astfel stabilite, nu este posibilă, conform art. 861 alin. (2) C.

pen., acordarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării

acestora, a fost înlăturată aplicarea, cu privire la ambii inculpați, a

dispozițiilor art. 861 și urm. și respectiv art. 71 alin. (5) C. pen.

Tot în apelul

Parchetului, Curtea constată, din oficiu, ca fiind nelegală dispoziția

instanței de fond de distrugere în întregime a drogurilor prelevate drept

contraprobe, cu privire la care s-a dispus, în mod corect, măsura de siguranță

a confiscării, în condițiile în care, potrivit art. 18 alin. (1) teza a II-a

din Legea nr. 143/2000, păstrarea de contraprobe este obligatorie, astfel că

sentința penală atacată a fost reformată și sub acest aspect.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs inculpații M.T.N. și R.M..

Inculpatul M.T.N. a invocat

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a

solicitat o reindividualizare a pedepsei în raport cu criteriile prev. de art.

72 C. pen.

Inculpatul R.M. a

invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 10, 18 și 14 C.

proc. pen.

În ce privește cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., s-a susținut că

instanțele au reținut greșit situația de fapt, ceea ce echivalează cu o

nerezolvare a fondului cauzei, nu s-au administrat probe decât pentru

confirmarea aspectelor nelegale și netemeinice din faza de urmărire penală, nu

s-a lămurit cauza sub toate aspectele, nu s-a respectat prezumția de

nevinovăție, nu s-au respectat drepturile părților, ceea ce a condus la

pronunțarea unei hotărâri netemeinice și nelegale, întemeiată pe supoziții și

nu pe probe.

S-a mai susținut că

instanța nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel prin care se solicita

achitarea inculpatului motivat de faptul că acesta nu cunoștea că în cele două

trolere există droguri; de asemenea, instanța a omis să se pronunțe cu privire

la nulitatea actelor procedurale și la neefectuarea cercetării judecătorești.

Instanțele nu s-au

pronunțat cu privire la unele probe administrate, decizia instanței de apel

fiind nemotivată.

În ce privește cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., s-a susținut că

situația de fapt reținută în cauză este vădit și neîndoielnic contrară probelor

existente la dosar, din care rezultă că inculpatul R. a fost indus în eroare de

inculpatul M., el necunoscând conținutul celor două trolere.

În ce privește cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., s-a susținut că

instanțele nu au ținut cont de dispozițiile legale și de criteriile prev. de

art. 72 C. pen.

Prin motivele scrise

de recurs, fără a se indica și vreun caz de casare, s-au formulat mai multe

critici referitoare la interceptările și înregistrările aflate la dosar,

susținându-se că acestea au fost obținute ilegal, că au fost autorizate înainte

de începerea urmăririi penale, că nu au fost efectuate de procuror sau de

organul de cercetare penală delegat de procuror, că la dosarul cauzei nu există

originalul înregistrărilor, ci doar o copie a acestora.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de