ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1508/2012

Asupra recursurilor penale de față; Prin Sentința penală nr. 525/F din data de 5 iulie 2011 a Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpații M.T.N. și R.M. la câte o pedeapsa de 3 ani închisoare. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a aplicat inculpaților câte o pedeapsă complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe aceiași inculpați la câte o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a dispus ca inculpații să execute fiecare câte o pedeapsă de 3 ani închisoare și câte o pedeapsă complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților, pe durata unor termene de încercare, stabilite potrivit art. 862 C. pen., de 7 ani, pentru inculpatul M.T.N.

și de 6 ani, pentru inculpatul R.M.. În temeiul art. 863 C. pen., a dispus ca, pe durata acestor termene de încercare, inculpații să se supună următoarelor măsuri; a) să se prezinte o dată la două luni la Serviciul de Probațiune; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență și să respecte următoarele obligații: a) să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare; b) să nu intre în legătură, direct sau indirect, unul cu altul, încredințând supravegherea lor Serviciului de Probațiune.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin. (1) și (2) cu ref. la art. 83 și art. 84 C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., a computat din durata pedepselor aplicate inculpaților perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 25 martie 2011 și până la zi. În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților. A aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și, în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării acesteia pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor cu închisoarea.

În temeiul art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea și distrugerea următoarelor cantități de droguri: 5,00 grame rezină de cannabis și 4,54 grame rezină de cannabis, prelevate drept contraprobe, sigilate cu sigiliul tip MI nr. x, depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 6 aprilie 2011; 120,38 grame rezină de cannabis, 478 capsule rezină de cannabis, în ambalaj original, cu masa brută de 2822,5 grame și 78,35 grame, 202 capsule rezină de cannabis, în ambalaj original, cu masa brută de 1.191,3 grame, sigilate cu sigiliul tip MI nr. x, depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 6 aprilie 2011. În temeiul art. 109 alin. (4) C. proc.

pen., a dispus restituirea către inculpatul M.T.N. a sumei de 550 RON, consemnată la CEC Bank, conform recipisei din 28 martie 2011 și a telefonului mobil marca N., depus la Camera de Corpuri Delicte a D.G.P.M.B. - S.C.J.E.O., conform dovezii din 29 martie 2011 și către inculpatul R.M. a telefonului mobil marca N. și a telefonului mobil marca S., conținând cartela C., depuse la Camera de Corpuri Delicte a D.G.P.M.B. - S.C.J. E.O, conform dovezii din 29 martie 2011. În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpați la plata sumei de câte 3.000 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că, prin Rechizitoriul emis la data de 12 aprilie 2011 în Dosarul nr. 441/D/P/2011 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților M.T.N.

și R.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la trafic internațional de droguri de risc și trafic de droguri de risc, prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și respectiv de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în sarcina acestora reținându-se, în fapt, că au înlesnit introducerea în țară a cantității de 4.237 grame rezină de cannabis (hașiș), iar, la data de 24 martie 2011, au fost depistați, în București, în timp ce încercau să transporte acele droguri, ascunse în căptușeala a două genți tip troler, expediate din Madrid (Spania). În cursul cercetării judecătorești, au fost ascultați inculpații (care au negat săvârșirea faptelor) și martorii M.A.I., G.S.

și T.M. (șoferii cursei efectuate cu autocarul în care au fost transportate drogurile, pe traseul Madrid-București), B.I. (taximetristul care i-a condus pe inculpați la locul de sosire a acelui autocar) și C.D. (martor asistent la operațiunea de prindere în flagrant a inculpaților). Analizând întregul probatoriu al cauzei, Tribunalul a stabilit următoarea situație de fapt: La data de 8 martie 2011, lucrători din cadrul I.G.P.R., Brigada de Combatere a Criminalității Organizate, Serviciul Antidrog s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul M.T.N. și alte persoane din anturajul acestuia sunt implicați în traficul de hașiș (rezină de cannabis), procurat din Spania.

În urma investigațiilor întreprinse, a rezultat că, în activitatea de introducere a acestui drog în țară, inculpatul anterior menționat era ajutat de inculpatul R.M., cunoscut inițial sub numele de "B.". În baza încheierii din data de 9 martie 2011, Tribunalul București a emis autorizația X/2011, valabilă pe o perioadă de 30 de zile (de la data de 9 martie 2011 până la data de 7 aprilie 2011), pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor efectuate de la postul telefonic cu nr. X (folosit de inculpatul M.T.N. și cei din anturajul lui) și respectiv de la postul telefonic cu nr. Y (folosit de inculpatul R.M. și cei din anturajul lui).

De asemenea, în baza încheierii din data de 15 martie 2011, Tribunalul București a emis autorizația X, valabilă pe o perioadă de 24 de zile (de la data de 15 martie 2011 până la data de 7 aprilie 2011), pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor efectuate de la postul telefonic cu nr. X (folosit de inculpatul M.T.N. și cei din anturajul lui). La data de 13 martie 2011, cu un autocar al firmei SC A. Sibiu SA, inculpatul M.T.N. a plecat din București, cu destinația Madrid. Inculpatul s-a întors în tară la data de 22 martie 2011, cu un autocar al firmei E., condus de martorii G.S., M.A.I. și T.M.. În perioada cât s-a aflat în Spania, inculpatul M.T.N. I-a contactat de mai multe ori pe inculpatul R.M., folosind postul telefonic cu nr. Z (34 fiind prefixul Spaniei).

Astfel, la data de 20 martie 2011, ora 16,40, folosind postul telefonic cu numărul anterior menționat, I-a sunat pe inculpatul R.M., căruia i-a comunicat: "Nu te duci la muncă, că trebuie să te duci cu el, frate! ... Da, aștept să mă sune pe mine omu, să-mi spună: bă, frate, în ziua cutare să vină oamenii. Ai înțeles? ... Hai, te sun eu săptămâna asta. Mâine, poimâine ...". După trei minute, folosind același post telefonic, I-a sunat din nou pe inculpatul R.M., căruia i-a cerut: "Să nu zici la nimeni că ai vorbit cu mine, că morții tăi! Știi tu ..." acesta răspunzându-i: "Nu, mă ... nu, nu. Știu eu". Pe baza acestor convorbiri, se poate reține existența unei înțelegeri între cei doi inculpați, cu privire la activitățile pe care urmau să le desfășoare și la asigurarea unui caracter secret al acestora, de natură să-i ferească de riscul de a fi descoperiți.

Înainte ca autocarul în care s-a urcat și inculpatul M.T.N. să plece din Madrid, anterior orei 13,00, la șoferul G.S. a venit un tânăr, în vârstă de aproximativ 35 de ani, care, fără a prezenta vreun act de identitate, i-a spus că se numește "D.C."și că dorește să expedieze către București, pe numele cumnatului său, R.M., două genți tip troler. Acesta i-a comunicat șoferului numele destinatarului, R.M., precum și numărul de telefon al acestuia, date pe care martorul G.S. Ie-a consemnat pe o coală tip A4. De asemenea, i-a comunicat acelui șofer și numărul său de telefon, spunându-i că, în situația în care cumnatul lui nu vine să ridice cele două troiere, să-l sune în Spania la acel număr, pentru a-l anunța de acest lucru.

Se observă că numărul de telefon comunicat de expeditorul celor două troiere, pentru a putea fi contactat, este același de pe care inculpatul M.T.N. îl apelase pe inculpatul R.M., cu ocazia convorbirilor anterior menționate. În continuare, martorul G.S. a verificat conținutul celor două troiere, constatând că nu conțin obiecte suspecte. Martorul a scris codurile X și Y și Ie-a aplicat pe cele două troiere, după care, pe o bucată de hârtie, Ie-a copiat și Ie-a dat expeditorului. O dată cu cele două coduri, martorul i-a comunicat expeditorului și numărul lui personal de telefon, pentru a păstra legătura, în cazul în care destinatarul nu se prezenta pentru a ridica trolerele. După ce au fost realizate toate aceste formalități, martorul T.M.

a luat cele două troiere și Ie-a introdus în cala autocarului. Din declarațiile martorilor G.S., M.A.I. și T.M., a rezultat că anterior menționatele coduri de identificare, atribuite celor două troiere, erau cunoscute numai de ei și expeditor, căruia i-au fost comunicate în momentul preluării acestora în vederea transportului. Ulterior, la București, când inculpatul R.M. s-a prezentat pentru a ridica cele două troiere, acesta avea asupra lui acele coduri, ceea ce conduce la concluzia că inculpatul M.T.N. i-a comunicat aceste date atunci când s-au întâlnit și că respectivele coduri i-au fost comunicate inculpatului M.T.N. de către expeditorul "Dinică C.", după depozitarea bagajelor în cala autocarului.

Această concluzie se desprinde din faptul că șoferii autocarului nu i-au comunicat inculpatului R.M. numerele de cod, iar convorbirile celui din urmă erau interceptate, rezultând că nu a existat o discuție telefonică în cadrul căreia acesta să afle acele coduri. Inculpatul M.T.N. a declarat în fața instanței că a fost anunțat de "C." cu privire la coletele trimise pe numele inculpatului R.M., după ce a plecat din Spania, recunoscând astfel că a luat legătura cu acea persoană. Pe ruta Madrid - București, martorii G.S., M.A.I. și T.M. au condus autocarul pe rând, astfel că, între Budapesta și Timișoara, acesta a fost condus de primul martor. Autocarul a intrat în România la data de 24 martie 2011, în jurul orei 8,00, iar, când a staționat la Arad, inculpatul M.T.N., având certitudinea că cele două trolere vor ajunge în siguranță la destinație, a coborât și și-a continuat drumul până la București cu un alt mijloc de transport, respectiv un taxi.

La ora 18,00, inculpatul M.T.N. se afla deja în București. Inculpatul M.T.N., din precauție, a coborât la Arad și, tot ca o măsură de siguranță, a evitat să-l anunțe telefonic pe inculpatul R.M. despre această schimbare a planului, intenționând să-l contacteze personal, în București. La ora 17,11, martorul G.S., folosind numărul de telefon al firmei de transport, l-a contactat pe inculpatul R.M. și i-a comunicat că are de ridicat două colete expediate de la Madrid, spunându-i totodată că autocarul va ajunge în București "undeva în jur de opt și jumătate" și va staționa în "strada B., la M.D.". Întrucât cele comunicate de șoferul autocarului nu corespundeau înțelegerii inițiale, inculpatul R.M.

așteptându-se ca inculpatul M.T.N. să fie în autocar, cel dintâi a încercat să-l contacteze pe cel de-al doilea și, nereușind, a luat legătura cu numitul "G.", o cunoștință comună, posesor al postului telefonic cu nr. Z și, în mod insistent, i-a cerut acestuia să-l pună în legătură cu inculpatul M.T.N., spunându-i: "Știu că e plecat, dar am o problemă ... Trebuie să fiu undeva la opt și jumătate și trebuie să vorbesc cu el neapărat, dacă mă duc sau nu ... Eu trebuie să fiu undeva să iau un pachet, la opt jumătate și vreau să vorbesc neapărat cu el. Trebuia să mă sune ... Dacă nu mă sună el până la opt jumătate, eu nu mă duc nicăieri, stau acasă". La ora 18,00, inculpatul M.T.N. l-a sunat pe inculpatul R.M., încercând să-l calmeze pe acesta.

În continuarea discuției, inculpatul R.M. i-a spus inculpatului M.T.N. că: "M-a sunat de cinci ori ăla (șoferul), a zis să fiu la opt și jumătate, nu știu unde", iar acesta i-a transmis: "Știu eu, merg eu cu tine, stai liniștit". Încercând să afle ce s-a întâmplat pe traseu, inculpatul R.M. i-a spus inculpatului M.T.N.: "Ce morții tăi să fac, mai rău d-atâta, pentru că tu ai spus că vii cu autocarul, ai înțeles?", iar acesta i-a răspuns: "Da, mă. Și eu sunt acolo, eu sunt cu el, am venit de la Arad cu taxiul. Nu știi cum vin eu? Bă, parcă ești prost ... Lasă-mă". La ora 18, inculpatul R.M. I-a sunat din nou pe inculpatul M.T.N. ca să îl anunțe că șoferul autocarului i-a lăsat un număr de telefon pentru a-l contacta (se referea la numărul de telefon al firmei de transport, pe care martorul G.S.

I-a folosit când I-a sunat la ora 17,11), iar acesta i-a spus că: "Da mă, da. Îi sunăm, că-i cu autobuzul. Eu am fost cu ei mă, acolo, acum am venit. Eu am luat taxiul de la Arad, ai înțeles?". La ora 19,16, inculpatul R.M. I-a sunat pe martorul G.S., iar acesta din urmă i-a spus că autocarul va ajunge în București după ora 21,00 și că îl va suna când va pleca din Ploiești. În jurul orei 20,00, inculpații R.M. și M.T.N. au plecat din zona unde locuiesc (Strada F., sectorul 5) și, cu un taxi luat la întâmplare, s-au deplasat pe Strada Buzești, cu mult înainte de ora când urma să sosească autocarul, scopul lor fiind acela de a supraveghea zona și de a se asigura că nu există riscul de a fi depistați.

La ora 21,02, în timp ce se aflau deja amândoi pe Strada Buzești, martorul M.A.I. (unul dintre șoferi) I-a sunat pe inculpatul R.M. și i-a comunicat că autocarul va ajunge în București în jurul orei 21,45, iar acesta, încercând să pară relaxat, i-a spus: "Ca să nu întârzii, eu plec d-acuma d-acasă, ajung în 10 minute, un sfert de oră. Și vă aștept acolo până veniți, da?". De această dată, inculpatul R.M. a fost sunat de martorul M.A.I., întrucât martorul G.S. coborâse la Ploiești, oraș în care locuiește. În jurul orei 21,30, ambii inculpați s-au deplasat spre Strada P., aflată la o distanță de aproximativ 20 - 30 metri de Strada B. și, la întâmplare, au oprit taxiul condus de martorul B.I.. Cei doi inculpați au urcat în taxi, iar inculpatul M.T.N.

i-a spus șoferului să rămână în zonă, întrucât așteaptă un autocar, de unde vor prelua un pachet expediat din Spania. În jurul orei 22,00, când autocarul a parcat pe Strada Buzești, inculpatul M.T.N. i-a spus inculpatului R.M. să se ducă să preia bagajele, iar martorului B.I. i-a cerut să parcheze taxiul în spatele autocarului. Totodată, din motive de precauție, inculpatul M.T.N. a coborât din taxi, stabilind ca loc de întâlnire M.D. După ce martorul B.I. a parcat taxiul în spatele autocarului, inculpatul R.M. s-a dus la martorul T.M. (cel de-al treilea șofer al autocarului) și i-a prezentat codurile de identificare, x și y, după care cel din urmă a scos cele două trolere din cală și i Ie-a dat.

După ce inculpatul R.M. a preluat trolerele și le-a pus în portbagajul taxiului, au intervenit lucrătorii de poliție, imobilizându-l. În paralel, o altă echipă de lucrători de poliție l-au imobilizat pe inculpatul M.T.N., aflat în apropierea autocarului. În prezența celor doi inculpați, a martorului asistent C.D. și a martorilor B.I. (taximetristul), M.A.I. și T.M. (doi dintre cei trei șoferi ai autocarului), lucrătorii de poliție au verificat conținutul celor două trolere, care aveau aplicate codurile de identificare x și y, transportate de inculpatul R.M. din autocar în taxi. Fiind înlăturată căptușeala, în partea de jos a celor două trolere, au fost găsite un pachet mare și două pachete de dimensiuni mai mici, sigilate cu scotch.

În interiorul pachetului mare, s-au găsit 500 de capsule ovale, care conțineau o substanță de culoare închisă, iar, în cele două pachete mai mici, s-au găsit alte 217 capsule ovale, care, de asemenea, conțineau o substanță de culoare închisă. Toate capsulele erau acoperite cu un strat de cafea, destinat să înlocuiască mirosul pe care îl emană rezina de cannabis și să evite descoperirea drogului în urma unei eventuale intervenții canine. Cele 500 și respectiv 217 capsule au fost introduse în pachete diferite, sigilate cu sigiliul tip Ml nr. x și predate laboratorului, pentru analize. Prin Raportul de constatare tehnico-științifică din 31 martie 2011, s-a stabilit că cele 500 de capsule conțineau 2.915 grame rezină de cannabis presată, cu o concentrație în THC de 4,54 - 5%, iar cele 217 capsule conțineau 1.236,9 grame rezină de cannabis presată, cu o concentrație în THC de 4,12 - 5%.

Din aceste cantități, s-au prelevat, drept contraprobe, 5,00 și respectiv 4,54 grame rezină de cannabis, care au fost sigilate cu sigiliul tip Ml nr. x și depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 6 aprilie 2011. Cantitățile de 120,38 grame rezină de cannabis, 478 capsule rezină de cannabis, în ambalaj original, cu masa brută de 2.822,5 grame, 78,35 grame rezină de cannabis și 202 capsule rezină de cannabis, în ambalaj original, cu masa brută de 1.191,3 grame au fost sigilate cu sigiliul tip Ml nr. x și depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 6 aprilie 2011. Ambii inculpați au fost percheziționați corporal, astfel că, asupra inculpatului M.T.N., au fost găsite un telefon mobil marca N., conținând o cartelă SIM și suma de 550 RON, iar, asupra inculpatului R.M., au fost găsite un telefon marca N. și un telefon marca S., conținând o cartelă SIM C. De asemenea, asupra inculpatului R.M., a fost găsit un bilet în care erau consemnate codurile X și Y și numărul de telefon al martorului G.S.. Tribunalul a menționat că, dat fiind caracterul accentuat de clandestinitate în care se desfășoară, descoperirea și probarea infracțiunilor incriminate în Legea nr. 143/2000 presupun acțiuni specifice din partea organelor de urmărire penală.

Astfel, în cauză, aceste organe au organizat o operațiune de prindere în flagrant și au procedat la interceptarea și înregistrarea autorizată a convorbirilor telefonice purtate de inculpați. În aceste condiții, este firesc ca instanța să dea eficiență datelor și împrejurărilor ce rezultă din aceste mijloace de probă, care dovedesc vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată. Inculpații nu sunt obligați să-și dovedească nevinovăția, dar, în măsura în care există probe în acuzare, ei au posibilitatea de a le combate. Această atitudine, prin care se exprimă dezacordul față de acele probe, nu trebuie să se mărginească însă la simpla negare a faptelor sau împrejurărilor ce rezultă din acestea, ci presupune administrarea de probe contrare, conform regulii că cel care afirmă este obligat să dovedească afirmația făcută (eius probatio qui dicit, non qui negat).

În consecință, Tribunalul a constatat că inculpații au săvârșit acțiunile anterior menționate, cu forma de vinovăție cerută de lege, întrucât, din probele administrate, rezultă că aveau cunoștință de conținutul celor două trolere, astfel că faptele acestora, constând în aceea că au înlesnit introducerea în tară a cantității de 4.237 grame rezină de cannabis (hașiș), iar, la data de 24 martie 2011, au fost depistați în flagrant, pe raza municipiului București, în timp ce încercau să transporte acele droguri, ascunse în căptușeala celor două genți tip troler, expediate din Madrid, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la trafic internațional de droguri de risc și trafic de droguri de risc, prevăzute de art. 26 C. pen.

rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și respectiv de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pentru care a dispus condamnarea lor. La individualizarea pedepselor, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele speciale menționate în normele de incriminare incidente, gradul concret de pericol social al faptelor și datele personale ale inculpaților. Pentru a evalua pericolul social al faptelor, Tribunalul a reținut cantitatea de droguri traficată, natura acelor droguri, modul concret în care s-au realizat acțiunile ce constituie elementul material al infracțiunilor, importanța valorii sociale lezate, gravitatea urmărilor produse, gradul de vinovăție a fiecărui inculpat, dar și împrejurarea că fapte de acest gen au dobândit, în ultima perioadă, un caracter de fenomen, prin care se aduce atingere sănătății publice, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.

În același timp, Tribunalul a reținut că, deși, prin aplicarea pedepsei, se urmărește și un scop preventiv general, în sensul inhibării tendințelor antisociale ale membrilor societății, această prevenție generală nu constituie o finalitate directă, ci mediată, care se realizează numai în măsura în care pedeapsa este astfel stabilită încât funcțiile sale să corespundă gravității proprii a infracțiunii săvârșite, întrucât a aplica o pedeapsă necorespunzătoare acestei gravități ar înseamnă a-l supune pe infractor unui spor de privațiuni sau restricții, care nu sunt necesare pentru a corecta conduita sa. În speță, Tribunalul a constatat că acțiunile întreprinse de cei doi inculpați s-au încadrat, în cazul infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, în categoria celor specifice participației sub forma complicității, iar, în cazul infracțiunii de trafic de droguri de risc, în una dintre modalitățile normative descrise de lege (transportul).

În același context, Tribunalul a constatat că, deși Parchetul a solicitat confiscarea sumei de 550 RON, ridicată de la inculpatul M.T.N., pe motiv că ar exista indicii că provine din activități legate de traficul de droguri, în sarcina niciunuia dintre inculpați nu s-a reținut săvârșirea faptelor în forma vânzării, după cum nu există probe că drogurile urmau să fie comercializate de către aceștia. În privința datelor personale ale inculpaților, Tribunalul a constatat că aceștia sunt persoane tinere, cu o experiență de viață redusă, lipsite de antecedente penale, implicate în viața de familie (inculpatul M.T.N. urmând să se căsătorească cu prietena sa, însărcinată), cu o conduită corespunzătoare în mediul social în care trăiesc, în plus inculpatul R.M.

dovedind că a lucrat, în mod constant, în diferite domenii de activitate, care i-au asigurat o sursă licită de venituri. Aceste date au fost apreciate de Tribunal ca fiind de natură să releve o periculozitate mai scăzută a celor doi inculpați și un potențial sporit de a reacționa în mod pozitiv la pedepse și de a se reabilita rapid. De asemenea, chiar dacă inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor, Tribunalul a apreciat că această atitudine derivă din instinctul de conservare și nu trebuie sancționată, neputând servi ca temei pentru aplicarea unor pedepse mai mari, cu atât mai mult cu cât inculpații beneficiază nu numai de prezumția de nevinovăție, dar și de dreptul la tăcere, având drept componentă esențială dreptul de a nu contribui la propria acuzare.

Sub același aspect, Tribunalul a reținut și mediul în care inculpații trăiesc, anturajul și legăturile dintre aceștia, pe fondul cărora s-a desfășurat activitatea lor infracțională, împrejurările respective dezvăluind cauzele săvârșirii faptelor și fiind relevante în dozarea reacției represive, pentru a li se da inculpaților posibilitatea de a se îndrepta, sub influența pedepselor aplicate. Astfel, Tribunalul a menționat că o pedeapsă deosebit de aspră în raport cu datele personale ale fiecărui inculpat este neconvingătoare și neeficientă, fără a fi în măsură să-și atingă scopul. Drept urmare, în considerarea conduitei anterioare a celor doi inculpați, a vârstei și a însușirilor lor personale, Tribunalul a apreciat că aceștia sunt apți să se îndrepte și fără privare de libertate, prin eforturi făcute sub amenințarea executării viitoare a pedepselor, de care nu pot scăpa decât printr-o conduită corectă, deci, prin auto-reeducare.

În vederea întăririi caracterului de coerciție și prevenție, Tribunalul, dispunând suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaților, a stabilit măsuri care să permită supravegherea lor permanentă, pe durata termenelor de încercare, ca o garanție că fapte precum cele pedepsite în prezenta cauză nu se vor mai repeta. În privința măsurilor de siguranță impuse de specificul cauzei, Tribunalul a dispus confiscarea și distrugerea drogurilor ce fac obiectul infracțiunilor deduse judecății. Referitor la suma de 550 RON, ridicată de la inculpatul M.T.N., Tribunalul a constatat că aceasta nu are legătură cu cauza, al cărei obiect este determinat de dispozițiile art. 317 C. proc. pen., motiv pentru care a dispus restituirea ei către inculpatul respectiv.

De asemenea, întrucât confiscarea unor bunuri se poate dispune numai dacă acestea au servit efectiv la realizarea laturii obiective a infracțiunilor, condiție pe care telefoanele mobile ridicate de la cei doi inculpați nu o îndeplinesc, Tribunalul a dispus restituirea acestora. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București (la data de 7 iulie 2011) și inculpații R.M. (la data de 12 iulie 2011, prin intermediul avocatului ales) și M.T.N. (la data de 15 iulie 2011, data poștei, prin intermediul avocatului ales).

Apelurile astfel declarate au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 25 iulie 2011. Prin motivele scrise de apel, susținute întocmai cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 31 octombrie 2011 (consemnate în încheierea de amânare a pronunțării), Parchetul a criticat sentința penală atacată sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate celor doi inculpați, atât în ceea ce privește durata acestora, cât și în ceea ce privește modalitatea lor de executare, susținând că pedepsele respective, coborâte cu mult sub limitele speciale minime, sunt nejustificat de mici în raport cu gravitatea infracțiunilor săvârșite, în cazul inculpatului R.M.

ignorându-se și împrejurarea sancționării administrative anterioare a acestuia, pentru fapta incriminată de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Inculpații nu și-au motivat în scris apelurile declarate, iar, cu ocazia dezbaterilor, beneficiind de asistența juridică a avocaților aleși, au solicitat achitarea lor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru ambele infracțiuni, pe motiv că nu cunoșteau conținutul celor două genți tip troler și nu au avut vreo legătură cu persoana care a plasat drogurile în acestea. În subsidiar, ambii inculpați au solicitat menținerea pedepselor aplicate de către instanța de fond, în durata și modalitatea de executare stabilite de aceasta.

Inculpații, fiind întrebați în mod explicit de către Curte, nu au dorit să dea noi declarații în fața instanței de apel, precizând însă că își mențin declarațiile formulate cu ocazia judecății în primă instanță. La cererea inculpaților, admisă de Curte, a fost administrată, pentru fiecare, proba cu înscrisuri, exclusiv în circumstanțiere, inculpatul M.T.N. depunând la dosar un contract individual de muncă, iar inculpatul R.M. o adeverință eliberată de angajatorul său. Curtea, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, cu privire la inculpatul M.T.N., din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, atât avocatul ales al acestuia, cât și reprezentantul Parchetului fiind de acord cu această schimbare.

Prin Decizia penală nr. 287/A din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București și de inculpatul M.T.N.. S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând: S-a descontopit, în cazul fiecărui inculpat, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor. În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică, cu privire la inculpatul M.T.N., din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.

rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedepsele de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de risc. În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc.

În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (1) și 2 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 25 martie 2011 și până la data de 5 iulie 2011. În temeiul art. 26 C. pen.

rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.M. la pedepsele de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de risc. În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (1) și 2 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 25 martie 2011 și până la data de 5 iulie 2011. S-a înlăturat, cu privire la ambii inculpați, aplicarea dispozițiilor art. 861 și urm. și art. 71 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 18 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 143/2000, s-a dispus păstrarea de contraprobe din drogurile confiscate. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.M. împotriva aceleiași sentințe penale. Curtea de Apel a constatat că instanța de fond, în urma unei analize judicioase a întregului probatoriu al cauzei, a stabilit o situație de fapt corectă, conformă acelui probatoriu, care dovedește, în afara oricărui dubiu, participația penală a celor doi inculpați la introducerea în țară, venind din Spania, a cantității de 4,237 kilograme de rezină de cannabis (drog de risc, potrivit Tabelului anexă nr. III din Legea nr. 143/2000) și respectiv la preluarea acesteia, în București, din autocarul cu care a fost transportată, ascunsă în căptușeala a două genți tip troler.

Solicitarea inculpaților de achitare pe temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (care presupune că faptele nu ar fi fost săvârșite de aceștia) este lipsită de fundament, câtă vreme inculpatul M.T.N. nu a negat deplasarea sa, de la Madrid până la Arad, în autocarul cu care au fost transportate drogurile și nici prezența lui în imediata apropiere a locului de unde, în București, acestea au fost preluate, din acel autocar, de inculpatul R.M., iar acesta, la rândul său, nu a negat acțiunea anterior menționată, singura apărare, comună, a inculpaților întemeindu-se pe susținerea că ei nu ar fi cunoscut conținutul genților în care s-a realizat livrarea drogurilor și nici nu ar fi avut vreo legătură cu persoana din Spania care a realizat această operațiune.

Referitor la această unică apărare, care, în cazul în care s-ar dovedi reală, ar constitui motiv de achitare pe alte temeiuri decât cele invocate, respectiv cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (pentru lipsa intenției, ca element constitutiv al laturii subiective, în cazul ambelor infracțiuni deduse judecății) sau de art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. rap. la art. 51 alin. (1) C. pen. (pentru eroare de fapt asupra conținutului genților preluate din autocar), Curtea constată că este nefondată, fiind contrazisă, cu certitudine, de probatoriul cauzei.

Astfel, este dovedită cu certitudine, pe baza convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate conform autorizației emise de judecător, consemnate în procesele-verbale de transcriere, împrejurarea, de altfel necontestată de inculpați, că, între aceștia, au avut loc, cu două zile înainte de plecarea din Madrid a autocarului în care se aflau drogurile, respectiv la data de 20 martie 2011, două asemenea convorbiri, inițiate de inculpatul M.T.N. (aflat în Spania), care i-a cerut interlocutorului său, inculpatul R.M., să fie pregătit pentru o acțiune care implica prezența sa, chiar cu riscul de a lipsi de la locul de muncă și să nu relateze nimănui despre discuțiile purtate cu el.

De asemenea, este certă împrejurarea, dovedită prin aceleași convorbiri telefonice, coroborate cu declarațiile constante ale martorului G.S., că persoana (cunoscută drept "C.", până în prezent neidentificată) care a adus la autocar, la locul de plecare din Madrid, în data de 22 martie 2011, cele două genți (în care s-a dovedit ulterior că se aflau drogurile) i-a comunicat acestuia, ca fiind numărul de telefon pe care putea fi contactat, același număr de pe care, cu două zile în urmă, inculpatul M.T.N. îl sunase pe inculpatul R.M. (X, 34 fiind prefixul Spaniei) și că aceeași persoană i-a spus martorului că destinatarul din România al genților respective este inculpatul R.M., comunicându-i și numărul lui de telefon, același cu cel de pe care acesta fusese sunat anterior de inculpatul M.T.N.

Certă este și împrejurarea că, la predarea celor două genți de către persoana anterior menționată, martorul G.S. (unul dintre șoferii autocarului) Ie-a aplicat acestora câte un cod de identificare (X și Y), iar autocolantele respective au fost identificate pe acele genți cu ocazia acțiunii de prindere în flagrant, numerele acestora fiind menționate și în cuprinsul biletului găsit asupra inculpatului R.M. (care s-a prezentat să ridice gentile), cu ocazia aceleiași acțiuni. Întrucât inculpatul R.M.

(ale cărui convorbiri telefonice erau interceptate) nu a intrat în legătură directă cu persoana care a livrat drogurile din Spania (un anume "C."), singura, în afara martorului G.S., care le cunoștea, rezultă în mod logic că acesta nu putea afla acele coduri de identificare decât de la inculpatul M.T.N., care I-a însoțit la momentul când s-a prezentat să preia gențile din autocar și care, la rândul său, nu le putea afla decât de la acea persoană, având în vedere că, astfel cum s-a evidențiat anterior, folosea, în Spania, același număr de telefon cu aceasta (între cei doi existând, prin urmare, o relație de mare încredere) și, mai mult, conform propriei recunoașteri, chiar a fost contactat telefonic de persoana respectivă în timpul deplasării cu autocarul spre România.

Din probatoriul administrat, a rezultat cu certitudine și împrejurarea că, după intrarea autocarului în România, inculpatul M.T.N. a coborât din acesta, la Arad, continuându-și drumul spre București cu un taxi. Explicația dată de inculpat comportamentului său, respectiv existența unui conflict cu șoferii autocarului, este contrazisă de aceștia, martorii M.A.I., G.S. și T.M. negând în declarațiile lor un astfel de conflict, iar afirmația că ar fi trebuit să se întâlnească în acea localitate cu un prieten care nu a mai venit este lipsită de orice suport probator.

De asemenea, în absența oricărui motiv plauzibil care să îl justifice (fiind neverosimil a crede că inculpatul a ales să se deplaseze către București, câteva sute de kilometri, pe propria cheltuială, de "6 milioane și jumătate", potrivit declarației sale, deși avea achitat integral prețul transportului cu autocarul), singura explicație rațională a comportamentului său este precauția pe care a înțeles să o manifeste, pentru a nu fi depistat chiar în autocarul în care se aflau drogurile, în acest sens fiind, de altfel, și conținutul celor două convorbiri telefonice purtate, la sosirea în București, cu inculpatul R.M.

Este dovedită în mod cert, pe baza convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate conform autorizației emise de judecător, și împrejurarea că, mai înaintate de a discuta cu inculpatul M.T.N., în condițiile anterior menționate, inculpatul R.M., fiind anunțat telefonic de șoferul autocarului (martorul G.S.) că trebuie să se prezinte în câteva ore pentru a-i fi remise două colete transmise din Spania, a intrat în panică, încercând să ia legătura cu primul inculpat, prin intermediul unui prieten comun "G.", față de care a afirmat că, dacă nu este contactat de acesta, el nu se duce să ia "pachetul", ceea ce dovedește că era conștient de conținutul acestuia și nu dorea să-și asume singur responsabilitatea preluării lui.

În sfârșit, certă este și împrejurarea, dovedită prin procesul-verbal de prindere în flagrant, semnat fără obiecțiuni de inculpați, că, după ce s-au întâlnit, aceștia s-au deplasat împreună spre locul unde urma să oprească autocarul, cu mai mult de o oră înainte de sosirea anunțată a acestuia, singura explicație rațională a comportamentului lor fiind aceea că, astfel, cunoscând conținutul genților pe care urmau să le preia, au dorit să asigure o supraveghere a zonei, pentru a evita să fie depistați, în același sens fiind interpretat și faptul că, în acest interval, inculpații au schimbat două taxi-uri. Conform aceluiași proces-verbal, dar și declarațiilor constante ale martorului asistent C.D.

și martorului ocular B.I., șoferul ultimului taxi folosit de inculpați, la sosirea autocarului, inculpatul R.M. s-a deplasat la acesta și a preluat cele două genți în care s-au descoperit ulterior drogurile, pe care Ie-a transportat până la taxi, punându-le în portbagajul acestuia, în timp ce inculpatul M.T.N., care coborâse din taxi cu câteva minute în urmă, a fost depistat și el în imediata apropiere. Coroborând toate elementele faptice anterior menționate, Curtea constată că este dovedită cu certitudine împrejurarea cunoașterii de către ambii inculpați a conținutului celor două genți livrate din Madrid, comportamentul și acțiunile acestora, înainte și în timpul realizării transportului drogurilor către România, precum și cu ocazia preluării lor în București, nelăsând vreo urmă de îndoială asupra acestui aspect și nici asupra intenției comune de a asigura reușita introducerii acelor droguri în țară și intrarea lor în posesia acestora.

Raportat la situația de fapt evidențiată (identică cu cea stabilită de către instanța de fond), Curtea constată că încadrarea juridică din sentința penală apelată este corectă în ceea ce privește reținerea, în sarcina fiecăruia dintre cei doi inculpați, a infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de risc, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și, în sarcina inculpatului R.M., a infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În schimb, Curtea constată că, în cazul inculpatului M.T.N., care nu a intrat în contact direct cu drogurile, neefectuând în mod nemijlocit vreo operațiune dintre cele prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu privire la acestea, ci doar ajutându-l, în baza unei înțelegeri anterioare, pe inculpatul R.M.

să le preia din autocar și să le transporte până la autoturismul taxi cu care s-au deplasat împreună, în vederea intrării în posesia lor, este greșită reținerea, în privința infracțiunii incriminate de articolul anterior menționat, a formei de participație a autoratului, contribuția sa la săvârșirea acelei infracțiuni fiind cea a unui complice, în accepțiunea art. 26 C. pen., motiv pentru care va dispune, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice, numai sub acest aspect apelul inculpatului respectiv fiind considerat fondat.

Referitor la apelul Parchetului, Curtea, însușindu-și critica formulată de acesta, constată că instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse greșit individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., acordând un efect exagerat circumstanței atenuante judiciare reținute în favoarea acestora, conform art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în considerarea datelor personale care îi caracterizează în mod pozitiv, în detrimentul gravității infracțiunilor săvârșite.

Astfel, implicarea inculpaților într-o activitate infracțională transfrontalieră, care a avut drept consecință introducerea în țară a unei cantități mari dintr-un drog de risc (peste 4 kilograme de rezină de cannabis), destinat, în mod evident, comercializării, pe o piață internă cu o cerere tot mai mare, în contextul notoriu al creșterii numărului de consumatori, îndeosebi în rândul tinerilor, imprimă faptelor acestora un grad ridicat de pericol social și impune aplicarea unui tratament sancționator mai sever, apt să asigure realizarea scopului punitiv la care face referire art. 52 C. pen., dar și a celui preventiv-educativ reglementat de același articol, evaluat prin prisma datelor personale favorabile (lipsa de antecedente penale, inculpatul R.M.

fiind doar sancționat administrativ, cu amendă, în anul 2009, pentru deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, integrarea socială, apartenența la familii organizate, existența unor locuri de muncă). Drept urmare, reținând, la rândul său, în favoarea inculpaților, circumstanța atenuantă judiciară anterior menționată (pe care nici Parchetul nu a contestat-o în mod explicit), în considerarea datelor personale deja evidențiate și, în consecință, efectul obligatoriu prevăzut de art. 76 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., în sensul coborârii pedepselor sub limitele speciale minime prevăzute în normele de incriminare incidente, Curtea va pronunța condamnarea inculpatului M.T.N. la pedeapsa de 6 ani închisoare (cu menținerea pedepsei complementare aplicate de către instanța de fond), pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.

rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și respectiv la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (cu interzicerea, drept pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.), pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și a inculpatului R.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare (cu menținerea pedepsei complementare aplicate de către instanța de fond), pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și respectiv la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (cu interzicerea, drept pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.), pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La stabilirea pedepselor anterior menționate, diferențiate între inculpați în cazul infracțiunii celei mai grave, în pofida reținerii, în privința amândurora, a aceleiași forme a participației penale (complicitatea) și egale în cazul celeilalte infracțiuni, chiar în situația reținerii comiterii acesteia de inculpatul R.M. în calitate de autor și de inculpatul M.T.N.

în calitate de complice, Curtea are în vedere, în aplicarea dispozițiilor art. 27 C. pen., contribuția efectivă a fiecăruia la săvârșirea infracțiunilor, constatând că rolul determinant i-a revenit ultimului inculpat, care s-a deplasat în Spania pentru a intra în legătură cu persoana care a livrat drogurile, a însoțit transportul acestora până la intrarea în țară, luându-și măsuri de precauție pentru a nu fi depistat și, tocmai în acest scop, a evitat un contact direct cu drogurile, primul inculpat fiind acela care, în contextul dat și în condițiile ascendentului evident avut asupra sa de către celălalt, și-a asumat riscul de a le prelua în mod direct. Întrucât, raportat la pedepsele astfel stabilite, nu este posibilă, conform art. 861 alin. (2) C. pen., acordarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării acestora, a fost înlăturată aplicarea, cu privire la ambii inculpați, a dispozițiilor art. 861 și urm. și respectiv art. 71 alin. (5) C. pen.

Tot în apelul Parchetului, Curtea constată, din oficiu, ca fiind nelegală dispoziția instanței de fond de distrugere în întregime a drogurilor prelevate drept contraprobe, cu privire la care s-a dispus, în mod corect, măsura de siguranță a confiscării, în condițiile în care, potrivit art. 18 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 143/2000, păstrarea de contraprobe este obligatorie, astfel că sentința penală atacată a fost reformată și sub acest aspect. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații M.T.N. și R.M.. Inculpatul M.T.N. a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat o reindividualizare a pedepsei în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Inculpatul R.M. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 10, 18 și 14 C. proc. pen. În ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., s-a susținut că instanțele au reținut greșit situația de fapt, ceea ce echivalează cu o nerezolvare a fondului cauzei, nu s-au administrat probe decât pentru confirmarea aspectelor nelegale și netemeinice din faza de urmărire penală, nu s-a lămurit cauza sub toate aspectele, nu s-a respectat prezumția de nevinovăție, nu s-au respectat drepturile părților, ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărâri netemeinice și nelegale, întemeiată pe supoziții și nu pe probe. S-a mai susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel prin care se solicita achitarea inculpatului motivat de faptul că acesta nu cunoștea că în cele două trolere există droguri; de asemenea, instanța a omis să se pronunțe cu privire la nulitatea actelor procedurale și la neefectuarea cercetării judecătorești.

Instanțele nu s-au pronunțat cu privire la unele probe administrate, decizia instanței de apel fiind nemotivată. În ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., s-a susținut că situația de fapt reținută în cauză este vădit și neîndoielnic contrară probelor existente la dosar, din care rezultă că inculpatul R. a fost indus în eroare de inculpatul M., el necunoscând conținutul celor două trolere. În ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., s-a susținut că instanțele nu au ținut cont de dispozițiile legale și de criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Prin motivele scrise de recurs, fără a se indica și vreun caz de casare, s-au formulat mai multe critici referitoare la interceptările și înregistrările aflate la dosar, susținându-se că acestea au fost obținute ilegal, că au fost autorizate înainte de începerea urmăririi penale, că nu au fost efectuate de procuror sau de organul de cercetare penală delegat de procuror, că la dosarul cauzei nu există originalul înregistrărilor, ci doar o copie a acestora. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de