ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3012/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3012/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 81 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul

nr. 1252/30/2005 s-a dispus, în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatei P.K.I. la

pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la

fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În

baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În

baza art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată

a pedepsei de mai sus, cu un termen de încercare de 4 ani.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei

accesorii.

S-a atras atenția inculpatei asupra

dispozițiilor art. 83, 85 C. pen.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.K.I., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din

Legea nr. 78/2000; art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr.

78/2000; pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, art. 215

1

alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25, art. 289 C. pen.,

raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 25, art. 289 C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea

nr. 78/2000, art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art.

17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c)

din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea

nr. 78/2000, art. 25, 288 alin. (2) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr.

78/2000 și art. 25, 29, 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr.

78/2000.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a)

C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea

infracțiunilor informatice prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen., a fost achitată inculpata A.M.E., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 6

1

din Legea nr. 78/2000,

modificată prin Legea nr. 161/2003; art. 255 C. pen., raportat la art. 7 alin.

(2) din Legea nr. 78/2000; art. 215

1

alin. (2), cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.; art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C.pen; art. 11 lit. g) din Legea nr. 87/1994 modificată cu referire

la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000; art. 37 din Legea nr. 82/1991

raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr.

78/2000; art. 25, 20 C. pen., raportat la art. 18

1

din Legea nr.

78/2000; art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

art. 288 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen., a fost achitată inculpata H.A., pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea

nr. 78/2000.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., și

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a infracțiunii prevăzute de art. 290 C.

pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, precum și pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.L., , pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, precum și

infracțiunea prevăzută de art. 25, 288 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17

lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În

baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., a fost condamnat inculpatul T.C.L., la 1 an închisoare. în baza art. 37

din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În

temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul

va executa pedeapsa cea mai grea 1 an închisoare.

În

perioada prevăzută de art. 71 C. pen., au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În

baza art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea

condiționată a pedepsei de mai sus, cu un termen de încercare de 3 ani.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor

accesorii. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 85 C.

pen. În baza art. 14, 346 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 998-999 C.

civ., au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă D.G.F.P.

Timiș.

S-a constatat că părțile vătămate SC

C.A. SRL, Agenția Națională pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, C. Bank

București, Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor nu s-au

constituit părți civile.

În

temeiul art. 353 și art. 163 C. proc. pen., s-a dispus

ridicarea măsurii asigurătorii dispusă prin ordonanța din 21 ianuarie 2005,

aplicată prin procesul-verbal din 24 ianuarie 2005 al D.N.A. - Serviciul

Teritorial Timișoara și radierea din C.F. nr. X a notării referitoare la

aplicarea sechestrului asigurător.

În

baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor

false întocmite de inculpatul T.C.L.: contract prestări servicii și situație

finală de lucrări.

în baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., au fost obligați inculpații. P.K.I. și T.C.L. la câte 500 RON cheltuieli

judiciare față de stat.

În

baza art. 30 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus publicarea

hotărârii definitive într-un ziar local.

Pentru a pronunța această sentință

penală, Tribunalul Timiș, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul D.N.A. - Serviciul

Teritorial Timișoara, au fost trimise în judecată, în stare de arest preventiv:

Inculpata P.K.I., în sarcina căreia

s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, luare de mită,

complicitate la delapidare în formă continuată, două infracțiuni de instigare

la fals intelectual dintre care una în formă continuată, două infracțiuni de

fals intelectual dintre care una în formă continuată, uz de fals, instigare la

fals material în înscrisuri oficiale, instigare la fals în înscrisuri sub

semnătură privată în formă continuată, instigare la fals în înscrisuri sub

semnătură privată neurmată de executare, infracțiunea informatică prevăzută de

art. 48 din Legea nr. 161/2003, fapte aflate în concurs real,

Inculpata A.M.E., în sarcina căreia a

fost reținută săvârșirea infracțiunilor de cumpărare de influență, dare de

mită, delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată,

înșelăciune săvârșită prin mijloace frauduloase în formă continuată, evaziune

fiscală, fals intelectual la Legea contabilității, instigare la săvârșirea

infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Comunității Europene

prevăzută la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 rămasă în forma

tentativei, fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, fals în

înscrisuri sub semnătură privată, fapte aflate în concurs real, și Inculpata H.A.,

în sarcina căreia a fost reținută săvârșirea unei tentative la infracțiunea

împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene prevăzută la art.

18

1

din Legea nr. 78/2000, ca și săvârșirea infracțiunilor de fals

material în înscrisuri oficiale, complicitate la fals intelectual și fals în

înscrisuri sub semnătură privată, fapte aflate în concurs real.

Prin același rechizitoriu, au mai fost

trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații T.C.L., în sarcina

căruia a fost reținută săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub

semnătură privată în formă continuată și fals intelectual la Legea

contabilității în formă continuată, fapte aflate în concurs real, ca și

inculpatul P.L., în sarcina căruia a fost reținută săvârșirea infracțiunilor de

fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și instigare la

fals material în înscrisuri oficiale, fapte aflate în concurs real.

Din starea de fapt s-a reținut că

inculpata P., în perioada anilor 2001-2004, a îndeplinit funcția de director al

Administrației Finanțelor Publice a municipiului Timișoara, funcție de care s-a

folosit pentru săvârșirea infracțiunilor care fac obiectul dosarului, deoarece,

contrar îndatoririlor sale de serviciu și în schimbul primirii unor foloase

materiale necuvenite, a desfășurat mai multe activități infracționale în

favoarea SC C.A. SRL, al cărei administrator era inculpata A., atât prin

intervenții la funcționarii din conducerea D.G.F.P. Timiș - de influența cărora

s-a prevalat pentru ca SC C.A. să fie favorizată cu ocazia controalelor fiscale

vizând rambursarea de TVA, pentru a se asigura că aceste controale vor fi

efectuate de persoane apropiate ei și vor avea un caracter formal, iar cererile

vor fi soluționate favorabil și societatea va beneficia cu operativitate de

rambursările de TVA în valoare totală de 6.953.971.293 ROL, sau pentru a i se

aproba instituirea popririi terțului SC C. SA Arad sau efectuarea unor plăți -

și prin intervenții pe lângă funcționari din alte instituții - pentru aprobarea

unor credite, sau pentru ridicarea unei ipoteci, cât și prin exercitarea în mod

ilegal a atribuțiilor sale de serviciu, prin rezolvarea în mod direct a unor

cereri formulate de inculpata A. în legătură cu diferite activități ale A.F.P.

Timișoara, precum și prin executarea silită sau eliberarea în fals a unor

certificate de atestare fiscală necesare acestei societăți pentru participarea

la licitații.

Pentru ajutorul acordat inculpatei A.

și SC C.A. SRL și în schimbul favorizării acestei societăți comerciale în

exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu, inculpata P. a acceptat primirea

unor foloase materiale necuvenite în valoare totală de 3.378.838.555 ROL de la

administratorul acestei societăți, inculpatul A., foloase materializate în

construirea și amenajarea vilei sale situată în localitatea Dumbrăvița și în

dotarea acestei vile cu diferite instalații sanitare și cu centrală termică,

lucrările și materialele de construcție înglobate în acest imobil fiind făcute

din fondurile SC C.A. SRL, prin însușirea lor de către inculpatul A.,

administrator și director al acestei societăți comerciale, în interesul și cu

complicitatea inculpatei P.

În

acest sens, în sarcina inculpatei P. s-a reținut faptul

că în cursul lunii februarie 2004 a intervenit în favoarea SC C.A. SRL la J.J.,

directorul executiv al D.G.F.P. Timiș, pentru a se aproba cererile formulate de

inculpatul A. privind acordarea sprijinului conducerii pentru aprobarea

înființării popririi asupra terțului SC C. SA Arad, pe de o parte, precum și

pentru a i se aproba, ca pentru viitor, pentru lucrările pe care le efectuau la

sediul D.G.F.P. Timiș, în calitate de subantreprenor, plata să-i fie făcută

direct de către D.G.F.P. Timiș prin eliminarea SC C. SA care era antreprenorul

general al lucrării.

S-a mai reținut că inculpata P., în

același scop și prin încălcarea atribuțiunilor sale de serviciu, a dispus

funcționarilor din subordinea sa să întocmească în mod nelegal documentația pentru

instituirea popririi terțului SC C. SA Arad și executarea silită a acestuia, cu

nerespectarea dispozițiilor legale, scopul urmărit fiind acela de a acorda

ajutor societății administrate de inculpatul A. în recuperarea, prin această

procedură de executare silită, a unei restanțe în valoare de 2,4 miliarde ROL,

pe care SC C. SA o acumulase față de SC C.A. SRL urmare a contractului încheiat

între cele două societăți privind lucrările efectuate la noul sediu al D.G.F.P.

Timiș.

În

acest scop, din probele administrate a rezultat că inculpata

P. l-a determinat pe inspectorul B.C.D. să întocmească titlurile executorii

care să ateste în mod nereal că SC C.A. SRL avea o datorie reală și scadentă

față de bugetul de stat, titluri pe care Ie-a semnat în locul directorului

adjunct al A.F.P. Timișoara, documente false ce au fost folosite și la instanța

de judecată pentru a se obține poprirea conturilor SC C. SA. Ulterior, după ce

SC C.A. SRL și-a recuperat restanțele, inculpata P. l-a determinat pe

inspectorul B.M.S. să introducă în evidența A.F.P. Timișoara și să antedateze

declarațiile și deconturile de TVA ale SC C.A. SRL aferente lunii februarie

2004, prin care se atesta situația reală conform căreia SC C.A. SRL nu avea

datorii la bugetul de stat în momentul în care s-a făcut executarea silită a SC

C. SA, astfel încât datele informatice din baza de date a A.F.P. Timișoara au

fost modificate fără drept, rezultând date necorespunzătoare adevărului în

scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice.

D.N.A. a arătat că din probele

administrate a mai rezultat că, pentru a justifica necesitatea pornirii acestei

proceduri de executare silită, între inculpata P. și inculpata A. a intervenit

o înțelegere prin care prima inculpată a determinat-o pe a doua inculpată să

întocmească documente false (decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 și a

declarației de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2003) prin care să

ateste în mod nereal că SC C.A. SRL avea datorii restante la bugetul de stat în

valoare de 2,4 miliarde ROL și astfel să justifice interesul A.F.P. Timișoara

pentru înființarea popririi asupra terțului SC C. SA, scopul real urmărit fiind

de fapt recuperarea acestei sume în favoarea SC C.A. SRL.

De asemenea, s-a stabilit că inculpata

P., urmare a unei cereri adresate A.F.P. Timișoara de inculpata A. în numele SC

C.A. SRL și înregistrată în 12 decembrie 2003 la A.F.P. Timișoara, a eliberat certificatul

de atestare fiscală din 12 decembrie 2003, prin care se atesta în mod nereal

faptul că societatea nu avea datorii la bugetul de stat, pentru ca SC C.A. SRL să

poată participa la licitația organizată de Spitalul Universitar Timișoara în

vederea efectuării unor lucrări de construcții.

Din probele administrate a mai

rezultat că inculpata P., în considerarea aceluiași folos material necuvenit și

la solicitarea inculpatului A., s-a folosit de funcția sa pentru a interveni în

favoarea SC C.A. SRL atât la conducerea C. Bank - Sucursala Timiș (respectiv la

T.D., directorul C. Bank și la C.A. șefa Serviciului Credite) pentru ca SC C.A.

SRL să i se acorde un credit Phare în valoare de 130.000 euro, cât și la

conducerea Băncii F. - Sucursala Timișoara, respectiv la M.I. directorul

acestei bănci, pentru ca acesta să intervină pe lângă conducerea de la Banca R.

unde inculpata A. contractase anterior un credit de 50.000 euro, astfel încât

directorul de la Banca R. să aprobe ridicarea ipotecii de pe imobilul cu care

inculpata A. garantase creditul respectiv.

În

legătură cu intervenția sa la conducerea C. Bank - Sucursala

Timișoara, în cursul lunii octombrie 2003, s-a reținut in rechizitoriu că

inculpata P.K.I. a instigat-o pe inculpata A.M. să întocmească în fals un

contract de creditare a societății sale sau să-l antedateze, pentru a-i servi

(în eventualitatea unui control al funcționarilor C. Bank) la justificarea

datelor din contul „462” din bilanțul contabil pe anul 2002 al SC C.A. SRL,

instigare care nu a fost pusă în executare de inculpata A.

S-a mai reținut că pentru a-și acoperi

activitatea infracțională reprezentând primirea folosului material necuvenit de

la SC C.A. SRL, inculpata P. l-a determinat pe inculpatul T. să întocmească în

fals un contract de prestări servicii între SC D.R. SRL și soțul ei, inculpatul

P.L., precum și o situație finală de lucrări, facturi fiscale și chitanțe, prin

care să ateste în mod nereal că lucrările de construcții și materialele

folosite la construirea vilei sale au fost executate și provin de la SC D.R.

SRL Berzovia și de la SC C.C. SRL Berzovia, societăți la care inculpatul T. era

angajat ca și contabil.

În

ceea ce o privește pe inculpata A.M., din starea de fapt

s-a reținut în rechizitoriu că la instigarea inculpateu P.K.I., împreună cu

inculpata H.A., a falsificat decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 și a

declarației de impozit pe profit aferent anului fiscal 2003, înscrisuri depuse

la organul fiscal, că la instigarea inculpatei P.K.I. a falsificat, tot cu

ajutorul inculpatei H., datele din bilanțul contabil pe anul 2001, care fusese

depus la organul fiscal, și a modificat datele contabile din balanța sintetică

pe luna septembrie 2003, după care a instigat-o pe inculpata H. să prezinte la

C. Bank - Sucursala Timișoara aceste documente contabile falsificate în vederea

obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene,

faptă rămasă în forma tentativei, care se pedepsește conform dispozițiilor art.

18

4

din Legea nr. 78/2000.

Astfel, din probele administrate în

cauză a rezultat că, în cursul lunii octombrie 2003, inculpata A., în calitatea

sa de director economic și administrator al SC C.A. SRL Timișoara, a

determinat-o pe inculpata H., inspector în cadrul D.G.F.P. Timiș - Serviciul

Audit, care ținea în mod nelegal evidența contabilă a SC C.A. SRL (contrar

dispozițiilor Legii nr. 161/2003 privind incompatibilitățile în exercitarea

funcțiilor publice), să falsifice bilanțul contabil pe anul 2001 și balanța

sintetică de verificare pe luna septembrie 2003 a societății și să prezinte

aceste documente la C. Bank - Sucursala Timișoara, în scopul obținerii pe

nedrept a unui credit Phare în valoare de 130.000 euro, credit care provenea

din Fondul bugetului general al Comunităților Europene sau din bugetele

administrate de acestea ori în numele lor, faptă care însă nu s-a consumat și

n-a produs rezultatul scontat, instituția bancară refuzând să acorde acest

credit deoarece, în pofida datelor false comunicate SC C.A. SRL, aceasta nu

întrunea condițiile de bonitate impuse pentru obținerea unui astfel de credit.

În

sarcina inculpatei A. a fost reținută și săvârșirea

infracțiunilor de cumpărare a influenței, dare de mită și delapidare în

legătură cu însușirea din patrimoniul SC C.A. SRL al cărei administrator era, a

materialelor de construcții, a forței de muncă și a altor bunuri, care au fost

folosite la construirea și amenajarea casei familiei P. și care reprezintă

foloase necuvenite în valoare totală de 3.378.838.555 ROL, pe care inculpata P.

Ie-a primit de la inculpata A. în schimbul activităților infracționale pe care

Ie-a desfășurat pentru favorizarea SC C.A. SRL.

În

sarcina inculpatei A. s-a mai reținut săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală, constând în neînregistrarea în evidențele

contabile ale SC C.A. SRL a unor venituri în sumă de 2.490.410.131 ROL, cu

consecința sustragerii de la plata impozitelor și taxelor cu suma de

891.267.822 ROL reprezentând impozit pe profit și TVA, ca și faptul că nu a

înregistrat operațiunile comerciale în legătură cu efectuarea lucrărilor de

construcții la casa familiei P., ceea ce a dus la denaturarea elementelor

patrimoniale ale SC C.A. SRL.

Tot în sarcina inculpatei A. s-a

reținut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune săvârșită prin folosire de

mijloace frauduloase în legătură modalitatea în care SC C.A. a beneficiat în

mod nelegal de rambursări de TVA în sumă totală de 1.009.485.460 ROL.

Astfel, din probele administrate pe

parcursul procesului penal rechizitoriul reține că în perioada 01 octombrie

2002 - 31 octombrie 2003, SC C.A. SRL, prin inculpata A., care conducea și

coordona activitatea economică și contabilă a societății având pe lângă funcția

de acționar și cea de director economic și fiind persoana care ținea evidența

contabilă primară a firmei, a beneficiat pe nedrept de rambursări TVA în sumă

totală de 1.009.485.460 ROL, astfel că potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 1

din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea

contabilității, implicit pentru deducerea nelegală a TVA-ului în sumă totală de

1.009.485.460 ROL, revine acesteia.

De asemenea, din probele administrate

rezultă că inculpata A., în perioada octombrie 2002 - octombrie 2003, prin

înregistrarea în contabilitatea SC C.A. SRL a facturilor emise de SC T.A. SRL, SC

D. SRL, SC U. SRL și M.C.C., prin întocmirea cererilor de rambursare a TVA-ului

aferent acestor facturi, prin faptul că a prezentat organelor fiscale ca fiind

adevărate aceste documente în scopul inducerii în eroare cu privire la

cuantumul TVA-ului la care SC C.A. SRL era îndreptățită, în scopul de a

beneficia pe nedrept de rambursarea TVA-ului aferent acestor facturi, a produs

bugetului de stat o pagubă în valoare de 1.009.485.460 ROL, sumă cu care D.G.F.P.

Timiș s-a constituit parte civilă în cauză, conform adresei din 21 ianuarie

care inculpata P. o avea pe lângă funcționarii dun cadrul D.G.F.P. Timiș nu era

doar celeritatea soluționării cererii și a virării sumelor de bani, ci și acela

ca verificările vizând rambursările de TVA ale SC C.A. SRL să aibă un caracter

formal pentru a induce mai ușor în eroare autoritățile fiscale cu privire la

realitatea operațiunilor comerciale înfățișate prin facturile emise de

societățile pe care le conducea direct sau indirect.

În

ceea ce privește imobilul familiei P., din expertiza

contabilă întocmită în cauză, la urmărirea penală coroborată cu datele

expertizei tehnice, s-a stabilit că din valoarea totală a lucrărilor de

construcție efectuate de SC C.A. SRL în favoarea inculpatei P., respectiv de

2.839.360.131 ROL, SC C.A. SRL nu a înregistrat, ca venituri decât suma de

348.950.000 ROL aferentă facturii fiscale din 31 decembrie 2003 minus TVA

aferent acesteia, rămânând nefacturată și neînregistrată în contabilitate suma

de 2.490.410.131 ROL. Astfel, până la data finalizării construcției, inclusiv a

anexei, curții și împrejmuirii (luna aprilie 2004), SC C.A. SRL a realizat în

fapt venituri din prestarea de servicii aferente lucrărilor de construcții

executate la imobilul inculpatei P. din localitatea Dumbrăvița, în sumă de

2.839.360.131 ROL, pe care inculpata A., în calitatea sa de director economic

și de administrator care în fapt ținea și contabilitatea societății, după cum

chiar aceasta recunoaște în declarațiile sale, trebuia să le înregistreze în

evidența contabilă pe măsura realizării acestora, iar prin neînregistrarea

acestor venituri s-a produs un prejudiciu de 891.267.822 ROL D.G.F.P. Timiș,

care s-a constituit parte civilă în cauză.

În

ceea ce o privește pe inculpata H.A., din starea de fapt

s-a reținut că a ajutat-o pe inculpata A. să falsifice mai multe documente

contabile (decontul de TVA aferent lunii februarie 2003, declarația de impozit

pe profit aferentă anului fiscal 2004, document ce a fost depus la organul

fiscal, bilanțul contabil pe anul 2001 ce fusese înregistrat la organul fiscal,

balanța sintetică de verificare pe luna septembrie 2003), ca și faptul că a

prezentat la C. Bank - Sucursala Timișoara documente contabile false ale SC C.A.

SRL în vederea obținerii pe nedrept a unor fonduri din bugetul general al

Comunităților Europene, respectiv a unui credit aferent programului Phare

pentru I.M.M.-uri RO 9711, derulat prin trei instituții bancare dintre care una

era C. Bank.

Așa cum rezultă din probele existente

la dosarul cauzei, conform Acordului de împrumut încheiat între Ministerul

Finanțelor și C. Bank, creditele acordate în cadrul acestui program provin din

fondurile Comunităților Europene și sunt administrate în numele acestor

Comunități de C. Bank și celelalte instituții bancare nominalizate, motiv

pentru care beneficiază de protecția instituită de legiuitor prin încriminarea

infracțiunilor de la art. 18 din Legea nr. 78/2000 chiar dacă creditele

respective erau rambursabile deoarece esențială este proveniența sumelor de

bani aferente acestui program, ca și faptul că urmare a derulării acestui

program societățile cărora le era adresat programul beneficiau de anumite

facilități (dobândă mai mică, termen de rambursare mai mare, perioada de grație

de un an). În sarcina inculpatei H. s-a reținut săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în forma tentativei,

deoarece solicitarea creditului însoțită de depunerea actelor contabile

falsificate nu a avut ca urmare acordarea acelui credit din cauze independente

de voința inculpatei, dar ne aflăm în prezența unei tentative deoarece elementul

material al acestei infracțiuni constă tocmai în folosirea și în prezentarea de

documente ori declarații false, inexacte ori incomplete, iar conform dispozițiilor

art. 18

4

din Legea nr. 78/2000 tentativa la această infracțiune se

pedepsește.

În

ceea ce-i privește pe inculpații T. și P.L., din starea

de fapt s-a reținut că în primăvara anului 2004 inculpatul P. i-a cerut inculpatului

T. să-i procure documente false prin care să ateste în mod nereal că lucrările

de construire a imobilului său din localitatea Dumbrăvița (fundație, zidărie,

amenajări interioare, finisaje, zugrăveli) au fost efectuate de alte societăți,

iar materialele de construcții precum ciment, var, oțel beton, cărămidă etc.

provin de la alte societăți, scop în care inculpatul P. i-a determinat pe

ceilalți doi inculpați să încheie în fals, în numele SC D.R. SRL Berzovia (societate

la care evidența contabilă era ținută de inculpatul T.), un contract de

prestări servicii, pe care

I-

au și semnat, obiectul contractului

constând în „execuții fundații 250 ml”, „execuție zidărie 50 mc” și „diverse

amenajări interioare finisaje, zugrăveli” toate în valoare de 200 milioane ROL

plus TVA, termenul de efectuare a lucrărilor fiind de „60 zile calendaristice

de la data de începere transmisă prin ordin”.

De asemenea, s-a mai reținut că

inculpații T. și P.L. au mai întocmit în fals și au semnat, cu data de 20

decembrie 2003, în baza contractului antemenționat, situația de lucrări

executate la șantierul „Casa particulară str. O.T. nr. 15”, prin care lucrările

executate au fost defalcate pe cantitate, preț materiale și valoarea manoperei,

iar inculpatul T. i-a emis în fals inculpatului P.L., atât o factură fiscală

aferentă acestui contract, în valoare de 238.000.000 ROL și chitanțele aferente

din care rezulta efectuarea plății ei, cât și o factură fiscală în valoare de

299.289.760 ROL care reprezenta contravaloarea mai multor materiale de

construcții care ar fi fost livrate de SC C.C. SRL Berzovia (la care

contabilitatea era ținută de inculpatul T.), sens în care I-a determinat pe

colegul său S.D. - care nu cunoștea caracterul lor nereal - să completeze

factura cu datele respective, și a întocmit chitanțele aferente din care

rezulta efectuarea plății.

Toate aceste operațiuni au fost

înregistrate, în mod nelegal, de inculpatul T. în contabilitatea celor două

societăți, prin aceasta fiind denaturate rezultatele patrimoniale ale celor

două societăți, așa cum se reflectă ele în bilanțurile contabile.

Din probele administrate a mai

rezultat că ulterior arestării inculpatei P., la data de 05 octombrie 2004,

soțul său, inculpatul P.L. I-a determinat pe martorul H.J.C. - șeful Biroului

Urbanism din cadrul Primăriei Dumbrăvița, să înregistreze și să postdateze, în

mod fals, procesul-verbal de recepție a imobilului familiei P. (proces-verbal

întocmit în luna august 2004, dar neînregistrat în evidențele Primăriei

Dumbrăvița) pentru a se putea justifica plata ulterioară a lucrărilor de

construcții către SC C.A. SRL.

S-a reținut că starea de fapt descrisă

în rechizitoriu corespunde cu declarațiile date de martori pe parcursul

întregului proces penal și se coroborează cu celelalte mijloace de probă

administrate pe parcursul acestuia.

Referitor la declarațiile inculpaților

A., P., P.L., H., s-a considerat că acestea nu pot fi avute în vedere întrucât

nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul procesului penal,

aceștia având o atitudine procesuală nesinceră, negând comiterea faptelor în

ciuda probelor elocvente din care rezultă activitatea infracțională pe care au

desfășurat-o.

Astfel, inculpata A. a negat că ar fi

falsificat vreun document contabil, deși din actele existente la dosarul

cauzei, care au fost ridicat de la organele fiscale și de la C. Bank, ca și din

verificările efectuate rezultă în mod indubitabil că actele respective au

suferit modificări de esență și nici nu a recunoscut că a dorit să angajeze un

credit din fondurile Phare, deși și acest aspect rezultă în mod indubitabil din

mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal (inclusiv

declarațiile martorilor angajați la C. Bank, convorbirile telefonice purtate

între inculpate și existența documentelor contabile depuse de inculpata H. în

numele SC C.A. la C. Bank).

Inculpata A. a mai susținut că nu a

înregistrat în contabilitate veniturile realizate prin prestarea acestor

servicii de construire a imobilului inculpatei P. pe motiv că lucrarea nu ar fi

fost recepționată la data de 30 iunie 2004 (așa cum era prevăzut într-un așa

zis contract de construire) deoarece au existat mici defecțiuni la diverse

instalații și la sistemul de încălzire, declarație care contravine celorlalte

probe din dosar din care rezultă că imobilul a fost finalizat încă din luna

decembrie 2003, iar împrejmuirea și curtea interioară a fost finalizată în luna

aprilie 2004, iar inculpata A. încă din faza de proiect i-a dat de înțeles

martorului B.N., că valoarea de construire a acestei vile o va include pe

cheltuielile societății și o va deconta pe alte lucrări aflate în derulare.

Parchetul susține că în ceea ce privește

contractul invocat de inculpatele A.M. și P.K.I. în apărare (în condițiile în

care în prima declarație inculpata A. a susținut că lucrările nu au fost făcute

în baza unui contract), contract conform căruia prețul lucrărilor de

construirea a imobilului familiei P. ar fi de 60.000 dolari S.U.A. plus TVA, nu

poate fi luat în considerare întrucât acest înscris nu este înregistrat în

evidențele SC C.A. SRL, nu este datat, iar din examinarea formei sale (raportat

la celelalte contracte de construire încheiate de SC C.A. SRL cu alți

beneficiari) reiese caracterul său nereal având în vedere cuprinsul său sumar

(din care nici nu reiese cu exactitate lucrările la efectuarea cărora s-a

angajat societatea, cu atât mai puțin fiind întemeiate apărările inculpatelor

raportat la dotarea casei inculpatei P. cu centrala termică și cu celelalte

bunuri achiziționate de C.A. de la R. și care au fost montate la casa inculpatei

P., bunuri care exced dotarea standard a unei case predate „la cheie” deoarece

este vorba printre altele și de o cadă cu jacuzzi) și discrepanța vădită dintre

valoarea consemnată în cuprinsul său și valoarea reală a lucrărilor de

construcții efectuate (care depășesc echivalentul a 100.000 dolari S.U.A.). În

plus, în evidențele SC C.A. SRL nu figurează nicio înregistrare care să

privească materialele înglobate, utilajele sau forța de muncă folosite la

construirea casei inculpatei P. și nici nu a fost încasată contravaloarea

acestora la termenele stipulate în așa zisul contract (plata în întregime a

lucrărilor trebuia să se facă la data de 30 iunie 2004 după recepția

imobilului, deși imobilul a fost finalizat în totalitate încă din luna aprilie

2004, iar beneficiarul s-a mutat efectiv încă de la sfârșitul anului 2003, când

inculpata P. a achiziționat de la M. mobilierul care a fost plătit de SC P.R.

și a fost livrat la casa din localitatea Dumbrăvița în cursul aceleiași luni).

De asemenea, nu corespund realității

nici susținerile inculpatei A. că a fost de mai multe ori la martorul J., iar

cererea aflată în litigiu ar fi depus-o cu ocazia unei audiențe, în condițiile

în care din evidențele D.G.F.P. Timiș rezultă că inculpata A. nu a fost

niciodată în audiență la directorul D.G.F.P. Timiș (conform adresei din 23 mai

2006 a D.G.F.P. Timiș) și nu pot fi reținute nici apărările pe care și Ie-a

făcut referitor la deducerea TVA-ului, în condițiile în care chiar inspectorii

care au făcut controalele respective au declarat că au făcut controalele prin

sondaj, fără a verifica firmele care emiseseră facturile care conțineau toate

datele necesare, control care s-ar fi impus datorită sumelor mari solicitate și

dacă ar fi cunoscut că firmele respective aparțin sau sunt sub influența

familiei A. și singura lor activitate era cea legată de facturile emise către C.A.

pentru efectuarea de diferite lucrări, în condițiile în care unele nu aveau

nici un angajat (așa cum a rezultat din verificările făcute de comisarii Gărzii

Financiare la firmele respective). De altfel, și din raportul A.N.A.F. rezultă

că la efectuarea controalelor vizând restituirea de TVA s-au identificat mai

multe neregularități și încălcări ale metodologiei, ceea ce a dus la

restituirea unor sume la care SC C.A. SRL nu era îndreptățit, inclusiv pentru

lucrările efectuate la Spitalul de copii, în condițiile în care SC C.A. SRL nu

a depus documentația aferentă acestei lucrări necesară pentru a fi scutită de

la plata TVA-ului.

În

ceea ce privește declarațiile inculpatei P.K.I., D.N.A.

consideră că acestea nu pot fi reținute deoarece vin în contradicție vădită cu

celelalte probe administrate pe parcursul procesului penal în condițiile în

care inculpata susține că, raportat la SC C.A. SRL, și-a desfășurat

atribuțiunile de serviciu în mod corect și legal, că executarea silită a SC C.

SA s-a făcut în mod legal și în interesul statului pentru recuperarea unor

datorii ale SC A. SRL, deși prin probe certe s-a stabilit că efectuarea acestei

executri nu s-a făcut în mod legal pentru datorii reale și exigibile, iar

sumele de bani au fost folosite în interesul exclusiv al SC C.A. SRL (pentru

plata unor datorii care nu existau la momentul respectiv și pentru garanția de

bună execuție). În ceea ce privește modul abuziv în care, în favoarea SC C.A.

SRL, și-a desfășurat inculpata P. atribuțiunile de serviciu, acesta rezultă în

mod indubitabil din actele întocmite la A.F.P. Timișoara în favoarea acestei

societăți comerciale, din declarațiile funcționarilor publici din cadrul

acestei instituții și din verificările efectuate, inclusiv din concluziile raportului

A.N.A.F. și din conținutul convorbirilor purtate de inculpată cu inculpata A.M.

De asemenea, inculpata nu a recunoscut

nici intervențiile făcute în favoarea SC C.A. SRL pe lângă diverși funcționar,

deși acestea rezultă în mod indubitabil din conținutul convorbirilor purtate de

inculpată cu inculpata A. și cu persoanele pe lângă care a intervenit, din

declarațiile acestor persoane și din constatările care vizează materializarea

acestor intervenții, spre exemplu în efectuarea unor controale fiscale formale

și cu celeritate șa SC C.A. SRL sau în aprobarea cererilor adresată de această

societate conducerii D.G.F.P. Timiș.

În

ceea ce privește folosul necuvenit pe care inculpata P.K.I.

l-a primit de la inculpata A.M. în considerarea activității infracționale

desfășurate în favoarea SC C.A. SRL, Parchetul apreciază că declarațiile

inculpatei nu pot fi reținute deoarece contravin probelor existente la dosarul

cauzei (privitor la încheierea contractului, la conținutul acestuia, la

valoarea stabilită a contractului, la sumele achitate, la materialele folosite

etc), dar absența din evidențele SC C.A. SRL a oricărei referiri la casa familiei

P. și cu conținutul convorbirilor telefonice purtate între cele două inculpate

în care discuțiile despre intervențiile și modul de desfășurare al activității

inculpata P. sunt strâns legate de discuțiile legate de construcția casei, de

asigurările inculpatei A. că totul se va rezolva cum dorește și că vor suporta

ei costurile (inclusiv pentru gard, curte) și de mulțumirile pe care inculpata P.

i le adresează inculpatei A. pentru serviciile făcute.

D.N.A. arată că în declarațiile sale

inculpata H. nu a recunoscut comiterea faptelor și a declarat chiar că nu se

afla într-o situație de incompatibilitate, deși, având în vedere calitatea sa

de inspector auditoriu în cadrul D.G.F.P. Timiș, această incompatibilitate

rezultă în mod cert din textele legale care privesc activitatea statutul

funcționarului public și ale Legii nr. 161/2003 privind incompatibilității în

exercitarea funcțiilor publice, în condițiile în care inculpata în exercitarea

atribuțiunilor sale de serviciu semnase ca reprezentantă a D.G.F.P. Timiș

contractul din 1999 încheiat cu constructorii noului sediu al D.G.F.P. Timiș (C.

și A.). De asemenea, nu pot fi reținute nici apărările sale conform cărora a

fost doar un „cărăuș” în condițiile în care infracțiunea pedepsită la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 pedepsește tocmai fapta de depunere a unor documente

false în vederea obținerii de credite din fondurile Comunităților Europene și

inculpata a participat direct la falsificarea datelor de pe documentele

contabile pe care Ie-a depus în numele SC C.A. SRL (aspect care rezultă

inclusiv din conținutul convorbirilor purtate între inculpatele A. și P.).

D.N.A. arată că inculpatul P.L. deși

nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, a explicat în

fața instanței de judecată că au avut nevoie de documentele contabile

falsificate de inculpatul T. pentru a justifica proveniența unor materiale

folosite la construirea casei și care nu proveneau de la SC C.A. SRL, însă nu a

lămurit față de cine sau pentru ce aveau nevoie de aceste justificări. Nu pot

fi reținute nici apărările pe care și le face inculpatul față de împrejurările

în care l-a determinat pe martorul H. să înregistreze în fals procesul-verbal de

recepție și nici susținerile sale privind modul în carer s-au facturat și s-au

plătit către C.A. lucrările efectuate la imobilul său în condițiile în care din

probele administrate pe parcursul acestui proces penal rezultă în mod

indubitabil că documentele la care face referire nu corespund realității, că

lucrările la imobil au fost finalizate în decembrie 2003 când s-au și mutat

acolo, iar procesul-verbal datat octombrie 2004 și factura emisă în 2004 sunt

acte prin care inculpații au încercat să ascundă activitatea infracțională

desfășurată și au încercat, după reținerea inculpatelor P. și A., să dea o

aparență de legalitate construcției imobilului familiei P. Celelalte susțineri

ale inculpatului privind materialele pe care Ie-a pus la dispoziția constructorului

nu sunt susținute de nici un mijloc de probă.

Inculpatul T., a recunoscut că a

întocmit în fals contractul de prestări servicii, situația de lucrări,

facturile și chitanțele expuse mai sus, fiind determinat în acest sens de inculpata

P., care i-a solicitat aceste documente pentru a-și justifica construirea

imobilului din localitatea Dumbrăvița, iar primele două înscrisuri au fost

semnate la rubrica „beneficiar” de P.L., soțul acesteia, că i-a semnat în fals

pe administratorii celor două societăți, în numeie cărora a întocmit

înscrisurile fără ca aceștia să aibă cunoștință de așa-zisele operațiuni

comerciale, iar formularele cu numele societăților și ștampilele Ie-a folosit

întrucât avea acces documentele și ștampilele acestor societăți la care le ținea

evidențele contabile, iar aceste declarații sunt confirmate de declarațiile

martorilor, cu concluziile constatării tehnico-științifice grafice și cu

rezultatul verificărilor efectuate de comisarii Gărzii Financiare.

D.N.A. arată că în ceea ce privește faptele

reținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriu, din convorbirile telefonice

purtate între inculpata P. și inculpata A., convorbiri înregistrate în baza

unei autorizații emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, certificate și ulterior transformat în probă de Tribunalul Timiș,

probă care se coroborează cu celelalte probe administrate pe parcursul

procesului penal și din care rezultă în mod indubitabil activitatea

infracțională desfășurată de inculpați și reținută prin actul de sesizare al

instanței de judecată.

Astfel, în ceea ce privește

intervențiile făcute de inculpata P. în favoarea SC C.A. SRL, din proba

convorbirilor purtate între cele două inculpate rezultă în mod indubitabil

faptul că inculpata P. i-a adus la cunoștință inculpatei A. că a vorbit cu

directorul adjunct D.D. care i-a recomandat să se adreseze pentru soluționarea

acestei cereri directorului executiv J.J. și ca în cererea prin care solicită

sprijinul D.G.F.P. Timiș pentru recuperarea datoriei SC C. SA și aprobarea ca

plățile pe viitor să se facă în mod direct la SC C.A. SRL, să nu indice numele

directorului căruia îi va adresa cererea - aspecte care sunt confirmate de

declarațiile celor doi martori, de cererile redactate în numele SC C.A. SRL

înregistrate la D.G.F.P. Timiș și de acțiunile celor două inculpate, întrucât

la data de 09 februarie 2004 inculpata P. i-a prezentat-o pe inculpata A.

directorului executiv J. și a intervenit la acesta pentru a se aproba cererile

inculpatei A. spunându-i că SC C.A. SRL are datorii la bugetul de stat și este în

interesul A.F.P. Timișoara să aprobe instituirea popririi asupra terțului SC C.

SA Arad pentru a se recupera aceste datorii, care în realitate nu existau,

determinându-l astfel pe martorul J. să aprobe atât instituie popririi asupra

terțului SC C. SA, cât și întocmirea de către martora S. a documentației

necesare pentru ca pe viitor, cu acordul SC C. SA, plata lucrărilor de

construcții efectuate de SC C.A. SRL să se achite direct acesteia.

Tot din aceste probe rezultă că după

aprobarea cererilor, în cursul aceleiași zile, inculpatele P. și A. s-au pus de

acord cu privire la modalitatea prin care urmau să fie puse în aplicare

executarea silită prin poprirea veniturilor terțului SC C. SA și cu privire la

încasarea pe viitor a contravalorii lucrărilor de construcții direct de la D.G.F.P.

Timiș, din discuții rezultând în mod cert că cele două inculpate au știut că

sumele poprite vor fi folosite pentru plata unor datorii viitoare ale SC C.A.

SRL, că aprobarea cererilor s-a datorat intervenției inculpatei P. pe lângă

directorul executiv și că inculpata P. i-a indicat inculpatei A. ce trebuie să

facă pentru a justifica instituirea poprii asupra conturilor SC C. SA, discuții

confirmate de acțiunile ulterioare ale celor două inculpate în condițiile în

care inculpatele A. și H. au întocmit și au semnat în fals un decont de TVA

aferent lunii februarie 2004 și o declarație privind impozitul pe profit

aferentă anului fiscal 2003, în care au consemnat date nereale din care să rezulte

că SC A. SRL are datorii la bugetul de stat de peste 2 miliarde ROL

reprezentând TVA și peste 400 milioane ROL reprezentând impozit pe profit.

Datele inserate în decontul de TVA

aferent lunii februarie 2004 și în declarația pe profit aferentă anului fiscal

2003 sunt necorespunzătoare adevărului deoarece, în acel moment, în evidența

contabilă a SC C.A. SRL și în datele trecute în fișa de evidență a plătitorului

SC C.A. SRL nu apare nici o datorie a acestei societăți comerciale către

bugetul de stat, aspect care rezultă și din raportul de expertiză contabilă și

din raportul de constatare întocmit de specialiștii P.N.A. conform cărora în

realitate SC C.A. SRL avea dreptul de a-i se rambursa TVA în sumă de

110.413.104 ROL, iar în ceea ce privește impozitul pe profit aferent anului

fiscal 2003, societatea avea de plată o sumă mult mai mică.

D.N.A. arată că în ceea ce privește

modul abuziv în care inculpata P.K.I. și-a desfășurat activitatea de serviciu

pentru a favoriza SC C.A. SRL, din probe a rezultat în mod indubitabil că

documentele falsificate au fost depuse, la data de 12 martie 2004 la A.F.P.

Timișoara prin inculpata P., așa cum rezultă din declarațiile martorilor S.M.

și B.A.T. și, în cursul aceleiași zile, pe baza acestor acte false pe care i

Ie-a dat, inculpata P. i-a dispus martorului B. să emită titluri executorii și

adresa de înființare a popririi către SC C. SA, iar martorul B., urmare a

dispozițiilor inculpatei P. a întocmit și a semnat, alături de inculpata P.,

titlurile executorii pentru sumele trecute în cele două, menționând în mod

nelegal și că 12 martie 2004 este termenul scadent de plată, deși, potrivit

dispozițiilor legale în vigoare, obligațiile devin scadente la data de 25 ale

fiecărei luni.

În

realizarea aceluiași scop, la data de 15 martie 2004,

urmare a dispoziției inculpatei P., martorul B. a întocmit și adresa de

înființare a popririi către SC C. SA Arad (prin care se aducea la cunoștința

reprezentanților acestei societăți măsura instituită de A.F.P. Timișoara pentru

sumele de bani datorate debitorului SC C.A. SRL), iar somația emisă în fals a

fost adresată debitorului SC C.A. SRL (prin care societatea era înștiințată că

figura în evidența fiscală cu debitele de 2.040.033.213 ROL pentru TVA și

420.246.752 ROL pentru impozitul pe profit).

În

rechizitoriu se mai arată că tot din dispoziția inculpatei

P., la data de 16 martie 2004, martorul B. s-a deplasat la Arad cu un

autoturism pus la dispoziție de SC C.A. SRL pentru a preda SC C. SA Arad adresa

de înființare a popririi emisă, așa cum rezultă din declarația martorilor B. și

M., iar ulterior, în 20 aprilie 2004, A.F.P. Timișoara, prin inculpata P., a

chemat în judecată debitoarea SC C.A. SRL și pe terțul poprit SC C. SA

solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună atât

menținerea popririi asupra terțului poprit și începerea executării silite

asupra terțului poprit pentru suma de 2.415.425.965 ROL, depunând la dosar

adresa de înființare a popririi și somația de plată în care era consemnat în

mod nereal ca datorie a SC C.A. SRL la bugetul de stat o creanță certă, lichidă

și exigibilă de peste 2,4 miliarde ROL și că SC C.A. SRL ar avea de încasat de

la SC C. SA Arad aceeași sumă.

Urmare a hotărârii instanței de

menținere a popririi asupra terțului SC C. SA, au fost blocate în mod nelegal

conturile acestei societăți, iar suma de aproximativ 2,4 miliarde ROL obținută

astfel în perioada 12 martie 2004 - 14 iulie 2004 a fost folosită pentru plata

unor datorii viitoare la bugetul de stat ale SC C.A. SRL. Astfel, la data de 14

iunie 2004, din dispoziția inculpatei P., pentru a distribui pe datorii ale SC C.A.

SRL sumele încasate de la SC C. SA, martorul B. a emis față de SC C.A. SRL alte

9 titluri executorii și somația de plată - acte care au fost semnate de inculpata

P. (care a semnat în locul directorului adjunct al A.F.P. Timișoara, martorul C.,

căruia îi revenea această atribuțiune și care a refuzat să le semneze) și a

menționat în mod nelegal ca termen scadent data de 11 iunie 2004 în loc de 25

iunie 2004 (data la care în realitate obligațiile respective deveneau scadente

prin efectul legii).

Sumele obținute prin poprirea terțului

SC C. SA au fost utilizate de către SC C.A. SRL (pe baza unor note și referate

întocmite de angajații A.F.P. Timiș și aprobate de inculpatei P.) fie pentru

stingerea diferitor obligații către bugetul de stat născute ulterior momentului

declanșării procedurii executării silite a SC C. SA, fie pentru constituirea

garanției de bună execuție.

Din probele administrate, D.N.A.

apreciază că, la data de 21 mai 2004, după instituirea popririi și a celorlalte

forme de executare silită, inculpatele P. și A. au convenit ca SC C.A. SRL să

depună la A.F.P. Timișoara decontul real de TVA aferent lunii februarie 2004,

precum și declarația de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2003 cu datele

reale, conforme cu cele din evidența contabilă a acestei societăți, pentru a nu

figura cu datoriile restante la bugetul de stat ce fuseseră create în mod

artificial prin documentele depuse și înregistrate la data de 12 martie 2004,

deoarece acestea atrăgeau plata de majorări și penalități.

În

acest scop, la data de 21 mai 2004, inculpata P. a primit

aceste noi documente de la inculpata A. după care i-a dat dispoziție inspectorului

B.M.S. din cadrul compartimentului TVA, să le introducă în baza de date a A.F.P.

Timișoara să le antedateze cu 12 martie 2004 și să le atribuie anumite numere

de înregistrare, sens în care i-a înmânat documentele respective, o dischetă

care conținea datele reale ale societății, un bilet pe care erau înscrise

numerele de înregistrare pe care trebuia să le atribuie noilor documente

(aceleași numere sub care au fost înregistrate la data de 12 martie 2004

decontul de TVA și declarația de impozit pe profit conținând datele nereale),

iar martorul B., deși dispoziția era nelegală, s-a conformat acestor dispoziții

(a antedatat documentele primite și Ie-a introdus în baza de date a A.F.P.

Timișoara sub numerele date de inculpata P., decontul de TVA aferent lunii

februarie 2004 apărând ca și când ar fi fost depus la data de 12 martie 2004,

iar declarația de impozit pe profit pe anul 2003 apare ca fiind făcută la data

de 26 aprilie 2004) astfel încât datele din documentele cu conținut nereal

introduse în evidență la data de 12 martie 2004 au fost înlocuite cu cele

reale, martorul făcând pe declarația de impozit pe profit menținea „rectificativă”

(pentru a crea aparența că declarația inițială depusă și înregistrată la data

de 12 martie 2004 ar fi conținut date eronate.

Se reține că aceste aspecte rezultă

atât din declarațiile martorului B., din verificările efectuate cu privire la

modalitatea de înregistrarea la A.F.P. Timișoara a documentelor provenind de la

societățile comerciale (conform cărora deconturile de TVA și declarațiile

impozit pe profit se preluau de către Biroul preluare documente și nu direct de

către inspectorii din cadrul Biroului TVA) și a elementelor de individualizare

a inspectorilor din cadrul A.F.P. (ștampila individualizată aparținându-i

martorului B.), ca și din procesul-verbal de constatarea IT efectuat la data de

18 octombrie 2004 de specialiștii P.N.A. (prin care s-a stabilit că

introducerea datelor s-a realizat de către utilizatorul parolei corespunzătoare

calculatorului situat în Biroul TVA în care își desfășoară activitatea martorul

B., că în baza de date a A.F.P. Timișoara au fost identificate datele noi,

reale, din documentele