ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3012/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 81 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1252/30/2005 s-a dispus, în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatei P.K.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de mai sus, cu un termen de încercare de 4 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83, 85 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., a fost achitată inculpata P.K.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000; pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, art. 215 1 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25, art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 25, art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 25, 288 alin. (2) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 25, 29, 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunilor informatice prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., a fost achitată inculpata A.M.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 161/2003; art. 255 C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; art. 215 1 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen; art. 11 lit. g) din Legea nr. 87/1994 modificată cu referire la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000; art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 25, 20 C. pen., raportat la art. 18 1 din Legea nr. 78/2000; art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 288 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata H.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, precum și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 18 1 din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.L., , pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, precum și infracțiunea prevăzută de art. 25, 288 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.C.L., la 1 an închisoare. în baza art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare. În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea 1 an închisoare.

În perioada prevăzută de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 81, 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de mai sus, cu un termen de încercare de 3 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 85 C. pen. În baza art. 14, 346 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 998-999 C. civ., au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă D.G.F.P. Timiș. S-a constatat că părțile vătămate SC C.A. SRL, Agenția Națională pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, C. Bank București, Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor nu s-au constituit părți civile.

În temeiul art. 353 și art. 163 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii dispusă prin ordonanța din 21 ianuarie 2005, aplicată prin procesul-verbal din 24 ianuarie 2005 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara și radierea din C.F. nr. X a notării referitoare la aplicarea sechestrului asigurător. În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false întocmite de inculpatul T.C.L.: contract prestări servicii și situație finală de lucrări. în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații. P.K.I. și T.C.L. la câte 500 RON cheltuieli judiciare față de stat. În baza art. 30 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus publicarea hotărârii definitive într-un ziar local.

Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Timiș, a reținut următoarele: Prin rechizitoriul D.N.A.

- Serviciul Teritorial Timișoara, au fost trimise în judecată, în stare de arest preventiv: Inculpata P.K.I., în sarcina căreia s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, luare de mită, complicitate la delapidare în formă continuată, două infracțiuni de instigare la fals intelectual dintre care una în formă continuată, două infracțiuni de fals intelectual dintre care una în formă continuată, uz de fals, instigare la fals material în înscrisuri oficiale, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată neurmată de executare, infracțiunea informatică prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, fapte aflate în concurs real, Inculpata A.M.E., în sarcina căreia a fost reținută săvârșirea infracțiunilor de cumpărare de influență, dare de mită, delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, înșelăciune săvârșită prin mijloace frauduloase în formă continuată, evaziune fiscală, fals intelectual la Legea contabilității, instigare la săvârșirea infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Comunității Europene prevăzută la art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 rămasă în forma tentativei, fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte aflate în concurs real, și Inculpata H.A.,

în sarcina căreia a fost reținută săvârșirea unei tentative la infracțiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene prevăzută la art. 18 1 din Legea nr. 78/2000, ca și săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, complicitate la fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte aflate în concurs real. Prin același rechizitoriu, au mai fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații T.C.L., în sarcina căruia a fost reținută săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și fals intelectual la Legea contabilității în formă continuată, fapte aflate în concurs real, ca și inculpatul P.L., în sarcina căruia a fost reținută săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și instigare la fals material în înscrisuri oficiale, fapte aflate în concurs real.

Din starea de fapt s-a reținut că inculpata P., în perioada anilor 2001-2004, a îndeplinit funcția de director al Administrației Finanțelor Publice a municipiului Timișoara, funcție de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor care fac obiectul dosarului, deoarece, contrar îndatoririlor sale de serviciu și în schimbul primirii unor foloase materiale necuvenite, a desfășurat mai multe activități infracționale în favoarea SC C.A. SRL, al cărei administrator era inculpata A., atât prin intervenții la funcționarii din conducerea D.G.F.P. Timiș - de influența cărora s-a prevalat pentru ca SC C.A.

să fie favorizată cu ocazia controalelor fiscale vizând rambursarea de TVA, pentru a se asigura că aceste controale vor fi efectuate de persoane apropiate ei și vor avea un caracter formal, iar cererile vor fi soluționate favorabil și societatea va beneficia cu operativitate de rambursările de TVA în valoare totală de 6.953.971.293 ROL, sau pentru a i se aproba instituirea popririi terțului SC C. SA Arad sau efectuarea unor plăți - și prin intervenții pe lângă funcționari din alte instituții - pentru aprobarea unor credite, sau pentru ridicarea unei ipoteci, cât și prin exercitarea în mod ilegal a atribuțiilor sale de serviciu, prin rezolvarea în mod direct a unor cereri formulate de inculpata A. în legătură cu diferite activități ale A.F.P.

Timișoara, precum și prin executarea silită sau eliberarea în fals a unor certificate de atestare fiscală necesare acestei societăți pentru participarea la licitații. Pentru ajutorul acordat inculpatei A. și SC C.A. SRL și în schimbul favorizării acestei societăți comerciale în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu, inculpata P. a acceptat primirea unor foloase materiale necuvenite în valoare totală de 3.378.838.555 ROL de la administratorul acestei societăți, inculpatul A., foloase materializate în construirea și amenajarea vilei sale situată în localitatea Dumbrăvița și în dotarea acestei vile cu diferite instalații sanitare și cu centrală termică, lucrările și materialele de construcție înglobate în acest imobil fiind făcute din fondurile SC C.A.

SRL, prin însușirea lor de către inculpatul A., administrator și director al acestei societăți comerciale, în interesul și cu complicitatea inculpatei P. În acest sens, în sarcina inculpatei P. s-a reținut faptul că în cursul lunii februarie 2004 a intervenit în favoarea SC C.A. SRL la J.J., directorul executiv al D.G.F.P. Timiș, pentru a se aproba cererile formulate de inculpatul A. privind acordarea sprijinului conducerii pentru aprobarea înființării popririi asupra terțului SC C. SA Arad, pe de o parte, precum și pentru a i se aproba, ca pentru viitor, pentru lucrările pe care le efectuau la sediul D.G.F.P. Timiș, în calitate de subantreprenor, plata să-i fie făcută direct de către D.G.F.P.

Timiș prin eliminarea SC C. SA care era antreprenorul general al lucrării. S-a mai reținut că inculpata P., în același scop și prin încălcarea atribuțiunilor sale de serviciu, a dispus funcționarilor din subordinea sa să întocmească în mod nelegal documentația pentru instituirea popririi terțului SC C. SA Arad și executarea silită a acestuia, cu nerespectarea dispozițiilor legale, scopul urmărit fiind acela de a acorda ajutor societății administrate de inculpatul A. în recuperarea, prin această procedură de executare silită, a unei restanțe în valoare de 2,4 miliarde ROL, pe care SC C. SA o acumulase față de SC C.A. SRL urmare a contractului încheiat între cele două societăți privind lucrările efectuate la noul sediu al D.G.F.P.

Timiș. În acest scop, din probele administrate a rezultat că inculpata P. l-a determinat pe inspectorul B.C.D. să întocmească titlurile executorii care să ateste în mod nereal că SC C.A. SRL avea o datorie reală și scadentă față de bugetul de stat, titluri pe care Ie-a semnat în locul directorului adjunct al A.F.P. Timișoara, documente false ce au fost folosite și la instanța de judecată pentru a se obține poprirea conturilor SC C. SA. Ulterior, după ce SC C.A. SRL și-a recuperat restanțele, inculpata P. l-a determinat pe inspectorul B.M.S. să introducă în evidența A.F.P. Timișoara și să antedateze declarațiile și deconturile de TVA ale SC C.A. SRL aferente lunii februarie 2004, prin care se atesta situația reală conform căreia SC C.A.

SRL nu avea datorii la bugetul de stat în momentul în care s-a făcut executarea silită a SC C. SA, astfel încât datele informatice din baza de date a A.F.P. Timișoara au fost modificate fără drept, rezultând date necorespunzătoare adevărului în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice. D.N.A. a arătat că din probele administrate a mai rezultat că, pentru a justifica necesitatea pornirii acestei proceduri de executare silită, între inculpata P. și inculpata A. a intervenit o înțelegere prin care prima inculpată a determinat-o pe a doua inculpată să întocmească documente false (decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 și a declarației de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2003) prin care să ateste în mod nereal că SC C.A.

SRL avea datorii restante la bugetul de stat în valoare de 2,4 miliarde ROL și astfel să justifice interesul A.F.P. Timișoara pentru înființarea popririi asupra terțului SC C. SA, scopul real urmărit fiind de fapt recuperarea acestei sume în favoarea SC C.A. SRL. De asemenea, s-a stabilit că inculpata P., urmare a unei cereri adresate A.F.P. Timișoara de inculpata A. în numele SC C.A. SRL și înregistrată în 12 decembrie 2003 la A.F.P. Timișoara, a eliberat certificatul de atestare fiscală din 12 decembrie 2003, prin care se atesta în mod nereal faptul că societatea nu avea datorii la bugetul de stat, pentru ca SC C.A. SRL să poată participa la licitația organizată de Spitalul Universitar Timișoara în vederea efectuării unor lucrări de construcții.

Din probele administrate a mai rezultat că inculpata P., în considerarea aceluiași folos material necuvenit și la solicitarea inculpatului A., s-a folosit de funcția sa pentru a interveni în favoarea SC C.A. SRL atât la conducerea C. Bank - Sucursala Timiș (respectiv la T.D., directorul C. Bank și la C.A. șefa Serviciului Credite) pentru ca SC C.A. SRL să i se acorde un credit Phare în valoare de 130.000 euro, cât și la conducerea Băncii F. - Sucursala Timișoara, respectiv la M.I. directorul acestei bănci, pentru ca acesta să intervină pe lângă conducerea de la Banca R. unde inculpata A. contractase anterior un credit de 50.000 euro, astfel încât directorul de la Banca R. să aprobe ridicarea ipotecii de pe imobilul cu care inculpata A. garantase creditul respectiv.

În legătură cu intervenția sa la conducerea C. Bank - Sucursala Timișoara, în cursul lunii octombrie 2003, s-a reținut in rechizitoriu că inculpata P.K.I. a instigat-o pe inculpata A.M. să întocmească în fals un contract de creditare a societății sale sau să-l antedateze, pentru a-i servi (în eventualitatea unui control al funcționarilor C. Bank) la justificarea datelor din contul „462” din bilanțul contabil pe anul 2002 al SC C.A. SRL, instigare care nu a fost pusă în executare de inculpata A. S-a mai reținut că pentru a-și acoperi activitatea infracțională reprezentând primirea folosului material necuvenit de la SC C.A. SRL, inculpata P. l-a determinat pe inculpatul T. să întocmească în fals un contract de prestări servicii între SC D.R.

SRL și soțul ei, inculpatul P.L., precum și o situație finală de lucrări, facturi fiscale și chitanțe, prin care să ateste în mod nereal că lucrările de construcții și materialele folosite la construirea vilei sale au fost executate și provin de la SC D.R. SRL Berzovia și de la SC C.C. SRL Berzovia, societăți la care inculpatul T. era angajat ca și contabil. În ceea ce o privește pe inculpata A.M., din starea de fapt s-a reținut în rechizitoriu că la instigarea inculpateu P.K.I., împreună cu inculpata H.A., a falsificat decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 și a declarației de impozit pe profit aferent anului fiscal 2003, înscrisuri depuse la organul fiscal, că la instigarea inculpatei P.K.I.

a falsificat, tot cu ajutorul inculpatei H., datele din bilanțul contabil pe anul 2001, care fusese depus la organul fiscal, și a modificat datele contabile din balanța sintetică pe luna septembrie 2003, după care a instigat-o pe inculpata H. să prezinte la C. Bank - Sucursala Timișoara aceste documente contabile falsificate în vederea obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, faptă rămasă în forma tentativei, care se pedepsește conform dispozițiilor art. 18 4 din Legea nr. 78/2000. Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că, în cursul lunii octombrie 2003, inculpata A., în calitatea sa de director economic și administrator al SC C.A. SRL Timișoara, a determinat-o pe inculpata H., inspector în cadrul D.G.F.P.

Timiș - Serviciul Audit, care ținea în mod nelegal evidența contabilă a SC C.A. SRL (contrar dispozițiilor Legii nr. 161/2003 privind incompatibilitățile în exercitarea funcțiilor publice), să falsifice bilanțul contabil pe anul 2001 și balanța sintetică de verificare pe luna septembrie 2003 a societății și să prezinte aceste documente la C. Bank - Sucursala Timișoara, în scopul obținerii pe nedrept a unui credit Phare în valoare de 130.000 euro, credit care provenea din Fondul bugetului general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, faptă care însă nu s-a consumat și n-a produs rezultatul scontat, instituția bancară refuzând să acorde acest credit deoarece, în pofida datelor false comunicate SC C.A.

SRL, aceasta nu întrunea condițiile de bonitate impuse pentru obținerea unui astfel de credit. În sarcina inculpatei A. a fost reținută și săvârșirea infracțiunilor de cumpărare a influenței, dare de mită și delapidare în legătură cu însușirea din patrimoniul SC C.A. SRL al cărei administrator era, a materialelor de construcții, a forței de muncă și a altor bunuri, care au fost folosite la construirea și amenajarea casei familiei P. și care reprezintă foloase necuvenite în valoare totală de 3.378.838.555 ROL, pe care inculpata P. Ie-a primit de la inculpata A. în schimbul activităților infracționale pe care Ie-a desfășurat pentru favorizarea SC C.A. SRL. În sarcina inculpatei A. s-a mai reținut săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, constând în neînregistrarea în evidențele contabile ale SC C.A.

SRL a unor venituri în sumă de 2.490.410.131 ROL, cu consecința sustragerii de la plata impozitelor și taxelor cu suma de 891.267.822 ROL reprezentând impozit pe profit și TVA, ca și faptul că nu a înregistrat operațiunile comerciale în legătură cu efectuarea lucrărilor de construcții la casa familiei P., ceea ce a dus la denaturarea elementelor patrimoniale ale SC C.A. SRL. Tot în sarcina inculpatei A. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune săvârșită prin folosire de mijloace frauduloase în legătură modalitatea în care SC C.A. a beneficiat în mod nelegal de rambursări de TVA în sumă totală de 1.009.485.460 ROL. Astfel, din probele administrate pe parcursul procesului penal rechizitoriul reține că în perioada 01 octombrie 2002 - 31 octombrie 2003, SC C.A.

SRL, prin inculpata A., care conducea și coordona activitatea economică și contabilă a societății având pe lângă funcția de acționar și cea de director economic și fiind persoana care ținea evidența contabilă primară a firmei, a beneficiat pe nedrept de rambursări TVA în sumă totală de 1.009.485.460 ROL, astfel că potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității, implicit pentru deducerea nelegală a TVA-ului în sumă totală de 1.009.485.460 ROL, revine acesteia. De asemenea, din probele administrate rezultă că inculpata A., în perioada octombrie 2002 - octombrie 2003, prin înregistrarea în contabilitatea SC C.A. SRL a facturilor emise de SC T.A.

SRL, SC D. SRL, SC U. SRL și M.C.C., prin întocmirea cererilor de rambursare a TVA-ului aferent acestor facturi, prin faptul că a prezentat organelor fiscale ca fiind adevărate aceste documente în scopul inducerii în eroare cu privire la cuantumul TVA-ului la care SC C.A. SRL era îndreptățită, în scopul de a beneficia pe nedrept de rambursarea TVA-ului aferent acestor facturi, a produs bugetului de stat o pagubă în valoare de 1.009.485.460 ROL, sumă cu care D.G.F.P. Timiș s-a constituit parte civilă în cauză, conform adresei din 21 ianuarie 2005. De altfel, scopul urmărit de inculpata A. prin cumpărarea influenței pe care inculpata P. o avea pe lângă funcționarii dun cadrul D.G.F.P. Timiș nu era doar celeritatea soluționării cererii și a virării sumelor de bani, ci și acela ca verificările vizând rambursările de TVA ale SC C.A.

SRL să aibă un caracter formal pentru a induce mai ușor în eroare autoritățile fiscale cu privire la realitatea operațiunilor comerciale înfățișate prin facturile emise de societățile pe care le conducea direct sau indirect. În ceea ce privește imobilul familiei P., din expertiza contabilă întocmită în cauză, la urmărirea penală coroborată cu datele expertizei tehnice, s-a stabilit că din valoarea totală a lucrărilor de construcție efectuate de SC C.A. SRL în favoarea inculpatei P., respectiv de 2.839.360.131 ROL, SC C.A. SRL nu a înregistrat, ca venituri decât suma de 348.950.000 ROL aferentă facturii fiscale din 31 decembrie 2003 minus TVA aferent acesteia, rămânând nefacturată și neînregistrată în contabilitate suma de 2.490.410.131 ROL.

Astfel, până la data finalizării construcției, inclusiv a anexei, curții și împrejmuirii (luna aprilie 2004), SC C.A. SRL a realizat în fapt venituri din prestarea de servicii aferente lucrărilor de construcții executate la imobilul inculpatei P. din localitatea Dumbrăvița, în sumă de 2.839.360.131 ROL, pe care inculpata A., în calitatea sa de director economic și de administrator care în fapt ținea și contabilitatea societății, după cum chiar aceasta recunoaște în declarațiile sale, trebuia să le înregistreze în evidența contabilă pe măsura realizării acestora, iar prin neînregistrarea acestor venituri s-a produs un prejudiciu de 891.267.822 ROL D.G.F.P. Timiș, care s-a constituit parte civilă în cauză.

În ceea ce o privește pe inculpata H.A., din starea de fapt s-a reținut că a ajutat-o pe inculpata A. să falsifice mai multe documente contabile (decontul de TVA aferent lunii februarie 2003, declarația de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2004, document ce a fost depus la organul fiscal, bilanțul contabil pe anul 2001 ce fusese înregistrat la organul fiscal, balanța sintetică de verificare pe luna septembrie 2003), ca și faptul că a prezentat la C. Bank - Sucursala Timișoara documente contabile false ale SC C.A. SRL în vederea obținerii pe nedrept a unor fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, respectiv a unui credit aferent programului Phare pentru I.M.M.-uri RO 9711, derulat prin trei instituții bancare dintre care una era C. Bank.

Așa cum rezultă din probele existente la dosarul cauzei, conform Acordului de împrumut încheiat între Ministerul Finanțelor și C. Bank, creditele acordate în cadrul acestui program provin din fondurile Comunităților Europene și sunt administrate în numele acestor Comunități de C. Bank și celelalte instituții bancare nominalizate, motiv pentru care beneficiază de protecția instituită de legiuitor prin încriminarea infracțiunilor de la art. 18 din Legea nr. 78/2000 chiar dacă creditele respective erau rambursabile deoarece esențială este proveniența sumelor de bani aferente acestui program, ca și faptul că urmare a derulării acestui program societățile cărora le era adresat programul beneficiau de anumite facilități (dobândă mai mică, termen de rambursare mai mare, perioada de grație de un an).

În sarcina inculpatei H. s-a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în forma tentativei, deoarece solicitarea creditului însoțită de depunerea actelor contabile falsificate nu a avut ca urmare acordarea acelui credit din cauze independente de voința inculpatei, dar ne aflăm în prezența unei tentative deoarece elementul material al acestei infracțiuni constă tocmai în folosirea și în prezentarea de documente ori declarații false, inexacte ori incomplete, iar conform dispozițiilor art. 18 4 din Legea nr. 78/2000 tentativa la această infracțiune se pedepsește.

În ceea ce-i privește pe inculpații T. și P.L., din starea de fapt s-a reținut că în primăvara anului 2004 inculpatul P. i-a cerut inculpatului T. să-i procure documente false prin care să ateste în mod nereal că lucrările de construire a imobilului său din localitatea Dumbrăvița (fundație, zidărie, amenajări interioare, finisaje, zugrăveli) au fost efectuate de alte societăți, iar materialele de construcții precum ciment, var, oțel beton, cărămidă etc. provin de la alte societăți, scop în care inculpatul P. i-a determinat pe ceilalți doi inculpați să încheie în fals, în numele SC D.R.

SRL Berzovia (societate la care evidența contabilă era ținută de inculpatul T.), un contract de prestări servicii, pe care I- au și semnat, obiectul contractului constând în „execuții fundații 250 ml”, „execuție zidărie 50 mc” și „diverse amenajări interioare finisaje, zugrăveli” toate în valoare de 200 milioane ROL plus TVA, termenul de efectuare a lucrărilor fiind de „60 zile calendaristice de la data de începere transmisă prin ordin”. De asemenea, s-a mai reținut că inculpații T. și P.L. au mai întocmit în fals și au semnat, cu data de 20 decembrie 2003, în baza contractului antemenționat, situația de lucrări executate la șantierul „Casa particulară str. O.T.

nr. 15”, prin care lucrările executate au fost defalcate pe cantitate, preț materiale și valoarea manoperei, iar inculpatul T. i-a emis în fals inculpatului P.L., atât o factură fiscală aferentă acestui contract, în valoare de 238.000.000 ROL și chitanțele aferente din care rezulta efectuarea plății ei, cât și o factură fiscală în valoare de 299.289.760 ROL care reprezenta contravaloarea mai multor materiale de construcții care ar fi fost livrate de SC C.C. SRL Berzovia (la care contabilitatea era ținută de inculpatul T.), sens în care I-a determinat pe colegul său S.D. - care nu cunoștea caracterul lor nereal - să completeze factura cu datele respective, și a întocmit chitanțele aferente din care rezulta efectuarea plății.

Toate aceste operațiuni au fost înregistrate, în mod nelegal, de inculpatul T. în contabilitatea celor două societăți, prin aceasta fiind denaturate rezultatele patrimoniale ale celor două societăți, așa cum se reflectă ele în bilanțurile contabile. Din probele administrate a mai rezultat că ulterior arestării inculpatei P., la data de 05 octombrie 2004, soțul său, inculpatul P.L. I-a determinat pe martorul H.J.C. - șeful Biroului Urbanism din cadrul Primăriei Dumbrăvița, să înregistreze și să postdateze, în mod fals, procesul-verbal de recepție a imobilului familiei P. (proces-verbal întocmit în luna august 2004, dar neînregistrat în evidențele Primăriei Dumbrăvița) pentru a se putea justifica plata ulterioară a lucrărilor de construcții către SC C.A.

SRL. S-a reținut că starea de fapt descrisă în rechizitoriu corespunde cu declarațiile date de martori pe parcursul întregului proces penal și se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate pe parcursul acestuia. Referitor la declarațiile inculpaților A., P., P.L., H., s-a considerat că acestea nu pot fi avute în vedere întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul procesului penal, aceștia având o atitudine procesuală nesinceră, negând comiterea faptelor în ciuda probelor elocvente din care rezultă activitatea infracțională pe care au desfășurat-o.

Astfel, inculpata A. a negat că ar fi falsificat vreun document contabil, deși din actele existente la dosarul cauzei, care au fost ridicat de la organele fiscale și de la C. Bank, ca și din verificările efectuate rezultă în mod indubitabil că actele respective au suferit modificări de esență și nici nu a recunoscut că a dorit să angajeze un credit din fondurile Phare, deși și acest aspect rezultă în mod indubitabil din mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal (inclusiv declarațiile martorilor angajați la C. Bank, convorbirile telefonice purtate între inculpate și existența documentelor contabile depuse de inculpata H. în numele SC C.A. la C. Bank).

Inculpata A. a mai susținut că nu a înregistrat în contabilitate veniturile realizate prin prestarea acestor servicii de construire a imobilului inculpatei P. pe motiv că lucrarea nu ar fi fost recepționată la data de 30 iunie 2004 (așa cum era prevăzut într-un așa zis contract de construire) deoarece au existat mici defecțiuni la diverse instalații și la sistemul de încălzire, declarație care contravine celorlalte probe din dosar din care rezultă că imobilul a fost finalizat încă din luna decembrie 2003, iar împrejmuirea și curtea interioară a fost finalizată în luna aprilie 2004, iar inculpata A. încă din faza de proiect i-a dat de înțeles martorului B.N., că valoarea de construire a acestei vile o va include pe cheltuielile societății și o va deconta pe alte lucrări aflate în derulare.

Parchetul susține că în ceea ce privește contractul invocat de inculpatele A.M. și P.K.I. în apărare (în condițiile în care în prima declarație inculpata A. a susținut că lucrările nu au fost făcute în baza unui contract), contract conform căruia prețul lucrărilor de construirea a imobilului familiei P. ar fi de 60.000 dolari S.U.A. plus TVA, nu poate fi luat în considerare întrucât acest înscris nu este înregistrat în evidențele SC C.A. SRL, nu este datat, iar din examinarea formei sale (raportat la celelalte contracte de construire încheiate de SC C.A. SRL cu alți beneficiari) reiese caracterul său nereal având în vedere cuprinsul său sumar (din care nici nu reiese cu exactitate lucrările la efectuarea cărora s-a angajat societatea, cu atât mai puțin fiind întemeiate apărările inculpatelor raportat la dotarea casei inculpatei P. cu centrala termică și cu celelalte bunuri achiziționate de C.A.

de la R. și care au fost montate la casa inculpatei P., bunuri care exced dotarea standard a unei case predate „la cheie” deoarece este vorba printre altele și de o cadă cu jacuzzi) și discrepanța vădită dintre valoarea consemnată în cuprinsul său și valoarea reală a lucrărilor de construcții efectuate (care depășesc echivalentul a 100.000 dolari S.U.A.). În plus, în evidențele SC C.A. SRL nu figurează nicio înregistrare care să privească materialele înglobate, utilajele sau forța de muncă folosite la construirea casei inculpatei P. și nici nu a fost încasată contravaloarea acestora la termenele stipulate în așa zisul contract (plata în întregime a lucrărilor trebuia să se facă la data de 30 iunie 2004 după recepția imobilului, deși imobilul a fost finalizat în totalitate încă din luna aprilie 2004, iar beneficiarul s-a mutat efectiv încă de la sfârșitul anului 2003, când inculpata P. a achiziționat de la M. mobilierul care a fost plătit de SC P.R.

și a fost livrat la casa din localitatea Dumbrăvița în cursul aceleiași luni). De asemenea, nu corespund realității nici susținerile inculpatei A. că a fost de mai multe ori la martorul J., iar cererea aflată în litigiu ar fi depus-o cu ocazia unei audiențe, în condițiile în care din evidențele D.G.F.P. Timiș rezultă că inculpata A. nu a fost niciodată în audiență la directorul D.G.F.P. Timiș (conform adresei din 23 mai 2006 a D.G.F.P. Timiș) și nu pot fi reținute nici apărările pe care și Ie-a făcut referitor la deducerea TVA-ului, în condițiile în care chiar inspectorii care au făcut controalele respective au declarat că au făcut controalele prin sondaj, fără a verifica firmele care emiseseră facturile care conțineau toate datele necesare, control care s-ar fi impus datorită sumelor mari solicitate și dacă ar fi cunoscut că firmele respective aparțin sau sunt sub influența familiei A. și singura lor activitate era cea legată de facturile emise către C.A.

pentru efectuarea de diferite lucrări, în condițiile în care unele nu aveau nici un angajat (așa cum a rezultat din verificările făcute de comisarii Gărzii Financiare la firmele respective). De altfel, și din raportul A.N.A.F. rezultă că la efectuarea controalelor vizând restituirea de TVA s-au identificat mai multe neregularități și încălcări ale metodologiei, ceea ce a dus la restituirea unor sume la care SC C.A. SRL nu era îndreptățit, inclusiv pentru lucrările efectuate la Spitalul de copii, în condițiile în care SC C.A. SRL nu a depus documentația aferentă acestei lucrări necesară pentru a fi scutită de la plata TVA-ului. În ceea ce privește declarațiile inculpatei P.K.I., D.N.A. consideră că acestea nu pot fi reținute deoarece vin în contradicție vădită cu celelalte probe administrate pe parcursul procesului penal în condițiile în care inculpata susține că, raportat la SC C.A.

SRL, și-a desfășurat atribuțiunile de serviciu în mod corect și legal, că executarea silită a SC C. SA s-a făcut în mod legal și în interesul statului pentru recuperarea unor datorii ale SC A. SRL, deși prin probe certe s-a stabilit că efectuarea acestei executri nu s-a făcut în mod legal pentru datorii reale și exigibile, iar sumele de bani au fost folosite în interesul exclusiv al SC C.A. SRL (pentru plata unor datorii care nu existau la momentul respectiv și pentru garanția de bună execuție). În ceea ce privește modul abuziv în care, în favoarea SC C.A. SRL, și-a desfășurat inculpata P. atribuțiunile de serviciu, acesta rezultă în mod indubitabil din actele întocmite la A.F.P. Timișoara în favoarea acestei societăți comerciale, din declarațiile funcționarilor publici din cadrul acestei instituții și din verificările efectuate, inclusiv din concluziile raportului A.N.A.F.

și din conținutul convorbirilor purtate de inculpată cu inculpata A.M. De asemenea, inculpata nu a recunoscut nici intervențiile făcute în favoarea SC C.A. SRL pe lângă diverși funcționar, deși acestea rezultă în mod indubitabil din conținutul convorbirilor purtate de inculpată cu inculpata A. și cu persoanele pe lângă care a intervenit, din declarațiile acestor persoane și din constatările care vizează materializarea acestor intervenții, spre exemplu în efectuarea unor controale fiscale formale și cu celeritate șa SC C.A. SRL sau în aprobarea cererilor adresată de această societate conducerii D.G.F.P. Timiș. În ceea ce privește folosul necuvenit pe care inculpata P.K.I. l-a primit de la inculpata A.M.

în considerarea activității infracționale desfășurate în favoarea SC C.A. SRL, Parchetul apreciază că declarațiile inculpatei nu pot fi reținute deoarece contravin probelor existente la dosarul cauzei (privitor la încheierea contractului, la conținutul acestuia, la valoarea stabilită a contractului, la sumele achitate, la materialele folosite etc), dar absența din evidențele SC C.A. SRL a oricărei referiri la casa familiei P. și cu conținutul convorbirilor telefonice purtate între cele două inculpate în care discuțiile despre intervențiile și modul de desfășurare al activității inculpata P. sunt strâns legate de discuțiile legate de construcția casei, de asigurările inculpatei A. că totul se va rezolva cum dorește și că vor suporta ei costurile (inclusiv pentru gard, curte) și de mulțumirile pe care inculpata P. i le adresează inculpatei A. pentru serviciile făcute.

D.N.A. arată că în declarațiile sale inculpata H. nu a recunoscut comiterea faptelor și a declarat chiar că nu se afla într-o situație de incompatibilitate, deși, având în vedere calitatea sa de inspector auditoriu în cadrul D.G.F.P. Timiș, această incompatibilitate rezultă în mod cert din textele legale care privesc activitatea statutul funcționarului public și ale Legii nr. 161/2003 privind incompatibilității în exercitarea funcțiilor publice, în condițiile în care inculpata în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu semnase ca reprezentantă a D.G.F.P. Timiș contractul din 1999 încheiat cu constructorii noului sediu al D.G.F.P. Timiș (C. și A.).

De asemenea, nu pot fi reținute nici apărările sale conform cărora a fost doar un „cărăuș” în condițiile în care infracțiunea pedepsită la art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 pedepsește tocmai fapta de depunere a unor documente false în vederea obținerii de credite din fondurile Comunităților Europene și inculpata a participat direct la falsificarea datelor de pe documentele contabile pe care Ie-a depus în numele SC C.A. SRL (aspect care rezultă inclusiv din conținutul convorbirilor purtate între inculpatele A. și P.). D.N.A. arată că inculpatul P.L. deși nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, a explicat în fața instanței de judecată că au avut nevoie de documentele contabile falsificate de inculpatul T. pentru a justifica proveniența unor materiale folosite la construirea casei și care nu proveneau de la SC C.A.

SRL, însă nu a lămurit față de cine sau pentru ce aveau nevoie de aceste justificări. Nu pot fi reținute nici apărările pe care și le face inculpatul față de împrejurările în care l-a determinat pe martorul H. să înregistreze în fals procesul-verbal de recepție și nici susținerile sale privind modul în carer s-au facturat și s-au plătit către C.A.

lucrările efectuate la imobilul său în condițiile în care din probele administrate pe parcursul acestui proces penal rezultă în mod indubitabil că documentele la care face referire nu corespund realității, că lucrările la imobil au fost finalizate în decembrie 2003 când s-au și mutat acolo, iar procesul-verbal datat octombrie 2004 și factura emisă în 2004 sunt acte prin care inculpații au încercat să ascundă activitatea infracțională desfășurată și au încercat, după reținerea inculpatelor P. și A., să dea o aparență de legalitate construcției imobilului familiei P. Celelalte susțineri ale inculpatului privind materialele pe care Ie-a pus la dispoziția constructorului nu sunt susținute de nici un mijloc de probă.

Inculpatul T., a recunoscut că a întocmit în fals contractul de prestări servicii, situația de lucrări, facturile și chitanțele expuse mai sus, fiind determinat în acest sens de inculpata P., care i-a solicitat aceste documente pentru a-și justifica construirea imobilului din localitatea Dumbrăvița, iar primele două înscrisuri au fost semnate la rubrica „beneficiar” de P.L., soțul acesteia, că i-a semnat în fals pe administratorii celor două societăți, în numeie cărora a întocmit înscrisurile fără ca aceștia să aibă cunoștință de așa-zisele operațiuni comerciale, iar formularele cu numele societăților și ștampilele Ie-a folosit întrucât avea acces documentele și ștampilele acestor societăți la care le ținea evidențele contabile, iar aceste declarații sunt confirmate de declarațiile martorilor, cu concluziile constatării tehnico-științifice grafice și cu rezultatul verificărilor efectuate de comisarii Gărzii Financiare.

D.N.A. arată că în ceea ce privește faptele reținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriu, din convorbirile telefonice purtate între inculpata P. și inculpata A., convorbiri înregistrate în baza unei autorizații emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, certificate și ulterior transformat în probă de Tribunalul Timiș, probă care se coroborează cu celelalte probe administrate pe parcursul procesului penal și din care rezultă în mod indubitabil activitatea infracțională desfășurată de inculpați și reținută prin actul de sesizare al instanței de judecată. Astfel, în ceea ce privește intervențiile făcute de inculpata P. în favoarea SC C.A. SRL, din proba convorbirilor purtate între cele două inculpate rezultă în mod indubitabil faptul că inculpata P. i-a adus la cunoștință inculpatei A. că a vorbit cu directorul adjunct D.D.

care i-a recomandat să se adreseze pentru soluționarea acestei cereri directorului executiv J.J. și ca în cererea prin care solicită sprijinul D.G.F.P. Timiș pentru recuperarea datoriei SC C. SA și aprobarea ca plățile pe viitor să se facă în mod direct la SC C.A. SRL, să nu indice numele directorului căruia îi va adresa cererea - aspecte care sunt confirmate de declarațiile celor doi martori, de cererile redactate în numele SC C.A. SRL înregistrate la D.G.F.P. Timiș și de acțiunile celor două inculpate, întrucât la data de 09 februarie 2004 inculpata P. i-a prezentat-o pe inculpata A. directorului executiv J. și a intervenit la acesta pentru a se aproba cererile inculpatei A. spunându-i că SC C.A.

SRL are datorii la bugetul de stat și este în interesul A.F.P. Timișoara să aprobe instituirea popririi asupra terțului SC C. SA Arad pentru a se recupera aceste datorii, care în realitate nu existau, determinându-l astfel pe martorul J. să aprobe atât instituie popririi asupra terțului SC C. SA, cât și întocmirea de către martora S. a documentației necesare pentru ca pe viitor, cu acordul SC C. SA, plata lucrărilor de construcții efectuate de SC C.A. SRL să se achite direct acesteia. Tot din aceste probe rezultă că după aprobarea cererilor, în cursul aceleiași zile, inculpatele P. și A. s-au pus de acord cu privire la modalitatea prin care urmau să fie puse în aplicare executarea silită prin poprirea veniturilor terțului SC C. SA și cu privire la încasarea pe viitor a contravalorii lucrărilor de construcții direct de la D.G.F.P.

Timiș, din discuții rezultând în mod cert că cele două inculpate au știut că sumele poprite vor fi folosite pentru plata unor datorii viitoare ale SC C.A. SRL, că aprobarea cererilor s-a datorat intervenției inculpatei P. pe lângă directorul executiv și că inculpata P. i-a indicat inculpatei A. ce trebuie să facă pentru a justifica instituirea poprii asupra conturilor SC C. SA, discuții confirmate de acțiunile ulterioare ale celor două inculpate în condițiile în care inculpatele A. și H. au întocmit și au semnat în fals un decont de TVA aferent lunii februarie 2004 și o declarație privind impozitul pe profit aferentă anului fiscal 2003, în care au consemnat date nereale din care să rezulte că SC A. SRL are datorii la bugetul de stat de peste 2 miliarde ROL reprezentând TVA și peste 400 milioane ROL reprezentând impozit pe profit.

Datele inserate în decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 și în declarația pe profit aferentă anului fiscal 2003 sunt necorespunzătoare adevărului deoarece, în acel moment, în evidența contabilă a SC C.A. SRL și în datele trecute în fișa de evidență a plătitorului SC C.A. SRL nu apare nici o datorie a acestei societăți comerciale către bugetul de stat, aspect care rezultă și din raportul de expertiză contabilă și din raportul de constatare întocmit de specialiștii P.N.A. conform cărora în realitate SC C.A. SRL avea dreptul de a-i se rambursa TVA în sumă de 110.413.104 ROL, iar în ceea ce privește impozitul pe profit aferent anului fiscal 2003, societatea avea de plată o sumă mult mai mică.

D.N.A. arată că în ceea ce privește modul abuziv în care inculpata P.K.I. și-a desfășurat activitatea de serviciu pentru a favoriza SC C.A. SRL, din probe a rezultat în mod indubitabil că documentele falsificate au fost depuse, la data de 12 martie 2004 la A.F.P. Timișoara prin inculpata P., așa cum rezultă din declarațiile martorilor S.M. și B.A.T. și, în cursul aceleiași zile, pe baza acestor acte false pe care i Ie-a dat, inculpata P. i-a dispus martorului B. să emită titluri executorii și adresa de înființare a popririi către SC C. SA, iar martorul B., urmare a dispozițiilor inculpatei P. a întocmit și a semnat, alături de inculpata P., titlurile executorii pentru sumele trecute în cele două, menționând în mod nelegal și că 12 martie 2004 este termenul scadent de plată, deși, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, obligațiile devin scadente la data de 25 ale fiecărei luni.

În realizarea aceluiași scop, la data de 15 martie 2004, urmare a dispoziției inculpatei P., martorul B. a întocmit și adresa de înființare a popririi către SC C. SA Arad (prin care se aducea la cunoștința reprezentanților acestei societăți măsura instituită de A.F.P. Timișoara pentru sumele de bani datorate debitorului SC C.A. SRL), iar somația emisă în fals a fost adresată debitorului SC C.A. SRL (prin care societatea era înștiințată că figura în evidența fiscală cu debitele de 2.040.033.213 ROL pentru TVA și 420.246.752 ROL pentru impozitul pe profit). În rechizitoriu se mai arată că tot din dispoziția inculpatei P., la data de 16 martie 2004, martorul B. s-a deplasat la Arad cu un autoturism pus la dispoziție de SC C.A.

SRL pentru a preda SC C. SA Arad adresa de înființare a popririi emisă, așa cum rezultă din declarația martorilor B. și M., iar ulterior, în 20 aprilie 2004, A.F.P. Timișoara, prin inculpata P., a chemat în judecată debitoarea SC C.A. SRL și pe terțul poprit SC C. SA solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună atât menținerea popririi asupra terțului poprit și începerea executării silite asupra terțului poprit pentru suma de 2.415.425.965 ROL, depunând la dosar adresa de înființare a popririi și somația de plată în care era consemnat în mod nereal ca datorie a SC C.A. SRL la bugetul de stat o creanță certă, lichidă și exigibilă de peste 2,4 miliarde ROL și că SC C.A.

SRL ar avea de încasat de la SC C. SA Arad aceeași sumă. Urmare a hotărârii instanței de menținere a popririi asupra terțului SC C. SA, au fost blocate în mod nelegal conturile acestei societăți, iar suma de aproximativ 2,4 miliarde ROL obținută astfel în perioada 12 martie 2004 - 14 iulie 2004 a fost folosită pentru plata unor datorii viitoare la bugetul de stat ale SC C.A. SRL. Astfel, la data de 14 iunie 2004, din dispoziția inculpatei P., pentru a distribui pe datorii ale SC C.A. SRL sumele încasate de la SC C. SA, martorul B. a emis față de SC C.A. SRL alte 9 titluri executorii și somația de plată - acte care au fost semnate de inculpata P. (care a semnat în locul directorului adjunct al A.F.P.

Timișoara, martorul C., căruia îi revenea această atribuțiune și care a refuzat să le semneze) și a menționat în mod nelegal ca termen scadent data de 11 iunie 2004 în loc de 25 iunie 2004 (data la care în realitate obligațiile respective deveneau scadente prin efectul legii). Sumele obținute prin poprirea terțului SC C. SA au fost utilizate de către SC C.A. SRL (pe baza unor note și referate întocmite de angajații A.F.P. Timiș și aprobate de inculpatei P.) fie pentru stingerea diferitor obligații către bugetul de stat născute ulterior momentului declanșării procedurii executării silite a SC C. SA, fie pentru constituirea garanției de bună execuție. Din probele administrate, D.N.A. apreciază că, la data de 21 mai 2004, după instituirea popririi și a celorlalte forme de executare silită, inculpatele P. și A. au convenit ca SC C.A.

SRL să depună la A.F.P. Timișoara decontul real de TVA aferent lunii februarie 2004, precum și declarația de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2003 cu datele reale, conforme cu cele din evidența contabilă a acestei societăți, pentru a nu figura cu datoriile restante la bugetul de stat ce fuseseră create în mod artificial prin documentele depuse și înregistrate la data de 12 martie 2004, deoarece acestea atrăgeau plata de majorări și penalități. În acest scop, la data de 21 mai 2004, inculpata P. a primit aceste noi documente de la inculpata A. după care i-a dat dispoziție inspectorului B.M.S. din cadrul compartimentului TVA, să le introducă în baza de date a A.F.P.

Timișoara să le antedateze cu 12 martie 2004 și să le atribuie anumite numere de înregistrare, sens în care i-a înmânat documentele respective, o dischetă care conținea datele reale ale societății, un bilet pe care erau înscrise numerele de înregistrare pe care trebuia să le atribuie noilor documente (aceleași numere sub care au fost înregistrate la data de 12 martie 2004 decontul de TVA și declarația de impozit pe profit conținând datele nereale), iar martorul B., deși dispoziția era nelegală, s-a conformat acestor dispoziții (a antedatat documentele primite și Ie-a introdus în baza de date a A.F.P.

Timișoara sub numerele date de inculpata P., decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 apărând ca și când ar fi fost depus la data de 12 martie 2004, iar declarația de impozit pe profit pe anul 2003 apare ca fiind făcută la data de 26 aprilie 2004) astfel încât datele din documentele cu conținut nereal introduse în evidență la data de 12 martie 2004 au fost înlocuite cu cele reale, martorul făcând pe declarația de impozit pe profit menținea „rectificativă” (pentru a crea aparența că declarația inițială depusă și înregistrată la data de 12 martie 2004 ar fi conținut date eronate. Se reține că aceste aspecte rezultă atât din declarațiile martorului B., din verificările efectuate cu privire la modalitatea de înregistrarea la A.F.P.

Timișoara a documentelor provenind de la societățile comerciale (conform cărora deconturile de TVA și declarațiile impozit pe profit se preluau de către Biroul preluare documente și nu direct de către inspectorii din cadrul Biroului TVA) și a elementelor de individualizare a inspectorilor din cadrul A.F.P. (ștampila individualizată aparținându-i martorului B.), ca și din procesul-verbal de constatarea IT efectuat la data de 18 octombrie 2004 de specialiștii P.N.A. (prin care s-a stabilit că introducerea datelor s-a realizat de către utilizatorul parolei corespunzătoare calculatorului situat în Biroul TVA în care își desfășoară activitatea martorul B., că în baza de date a A.F.P. Timișoara au fost identificate datele noi, reale, din documentele