ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4258/2009

Asupra recursurilor penale de față; Analizând lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 81 din 31 ianuarie 2008 Tribunalul Timiș, în baza art. 25, art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata P.K.I., , la 2 (doi) ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. În baza art. 81, art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de mai sus, cu un termen de încercare de 4 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83, art. 85 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

a achitat pe inculpata P.K.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000; pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, art. 215 1 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25, art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 25, art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 25, art. 288 alin. (2) raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 25, art. 29, art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunilor informatice prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., a achitat pe inculpata A.M.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 161/2003; - art. 255 C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; - art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 11 lit. g) din Legea nr. 87/1994 modificată cu referire la art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000; - art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; - art. 25, art. 20 C. pen., raportat la art. 18 1 din Legea nr. 78/2000; - art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; - art. 288 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; - art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., a achitat pe inculpata H.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 289 C. pen., și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, a infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, precum și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 18 1 din Legea nr. 78/2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.L., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, precum și infracțiunea prevăzută de art. 25, art. 288 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.C.L., la l (un) an închisoare. În baza art. 37 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la l (un) an închisoare. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de l (un) an închisoare. În perioada prevăzută de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de mai sus, cu un termen de încercare de 3 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a suspendat și executarea pedepsei accesorii. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, art. 85 C. pen. În baza art. 14, art. 346 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 998-999 C. civ., a respins pretențiile civile formulate de partea civilă D.G.F.P. Timiș. A constatat că părțile vătămate SC C.A. SRL, Agenția Națională pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, Casa de Economii și Consemnațiuni București, Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice și Locuințelor nu s-au constituit părți civile.

În temeiul art. 353 și art. 163 C. proc. pen., a dispus ridicarea măsurii asigurătorii dispusă prin ordonanța din 21 ianuarie 2005, aplicată prin procesul-verbal din 24 ianuarie 2005 al DNA - Serviciul Teritorial Timișoara și radierea din C.F. nr. 14678 a notării referitoare la aplicarea sechestrului asigurător. În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea actelor false întocmite de inculpatul T.C.I.L.: contract prestări servicii si situație finală de lucrări. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpații P.K.I. și T.C.L. la câte 500 lei cheltuieli judiciare față de stat. În baza art. 30 din Legea nr. 78/2000 a dispus publicarea hotărârii definitive într-un ziar local.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul PNA – Serviciul Teritorial Timișoara, au fost trimise în judecată, în stare de arest preventiv: Inculpata P.K.I., în sarcina căreia s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, luare de mită, complicitate la delapidare în formă continuată, două infracțiuni de instigare la fals intelectual dintre care una în formă continuată, două infracțiuni de fals intelectual dintre care una în formă continuată, uz de fals, instigare la fals material în înscrisuri oficiale, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată neurmată de executare, infracțiunea informatică prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, fapte aflate în concurs real, Inculpata A.M.E., în sarcina căreia a fost reținută săvârșirea infracțiunilor de cumpărare de influență, dare de mită, delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, înșelăciune săvârșită prin mijloace frauduloase în formă continuată, evaziune fiscală, fals intelectual la legea contabilității, instigare la săvârșirea infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Comunității Europene prevăzută la art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 rămasă în forma tentativei, fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată,

fapte aflate în concurs real, și Inculpata H.A., în sarcina căreia a fost reținută săvârșirea unei tentative la infracțiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene prevăzută la art. 18 1 din Legea nr. 78/2000, ca și săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, complicitate la fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte aflate în concurs real. Prin același rechizitoriu, au mai fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații T.C.L., în sarcina căruia a fost reținută săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și fals intelectual la legea contabilității în formă continuată, fapte aflate în concurs real, ca și inculpatul P.L., în sarcina căruia a fost reținută săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și instigare la fals material în înscrisuri oficiale, fapte aflate în concurs real.

Din starea de fapt s-a reținut că inculpata P., în perioada anilor 2001 -2004, a îndeplinit funcția de director al Administrației Finanțelor Publice a municipiului Timișoara, funcție de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor care fac obiectul dosarului, deoarece, contrar îndatoririlor sale de serviciu și în schimbul primirii unor foloase materiale necuvenite, a desfășurat mai multe activități infracționale în favoarea SC C.A. SRL, al cărei administrator era inc. A., atât prin intervenții la funcționarii din conducerea D.G.F.P. Timiș - de influența cărora s-a prevalat pentru ca SC C.A.

SRL să fie favorizată cu ocazia controalelor fiscale vizând rambursarea de TVA, pentru a se asigura că aceste controale vor fi efectuate de persoane apropiate ei și vor avea un caracter formal, iar cererile vor fi soluționate favorabil și societatea va beneficia cu operativitate de rambursările de TVA în valoare totală de 6.953.971.293 lei Rol, sau pentru a i se aproba instituirea popririi terțului SC C. SA Arad sau efectuarea unor plăți - și prin intervenții pe lângă funcționari din alte instituții - pentru aprobarea unor credite, sau pentru ridicarea unei ipoteci -, cât și prin exercitarea în mod ilegal a atribuțiilor sale de serviciu, prin rezolvarea în mod direct a unor cereri formulate de inc.

A. în legătură cu diferite activități ale A.F.P. Timișoara, precum și prin executarea silită sau eliberarea în fals a unor certificate de atestare fiscală necesare acestei societăți pentru participarea la licitații. Pentru ajutorul acordat inculpatei A. și SC C.A. SRL și în schimbul favorizării acestei societăți comerciale în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu, inc. P. a acceptat primirea unor foloase materiale necuvenite în valoare totală de 3.378.838.555 lei Rol de la administratorul acestei societăți, inc. A., foloase materializate în construirea și amenajarea vilei sale situată în localitatea D. și în dotarea acestei vile cu diferite instalații sanitare și cu centrală termică, lucrările și materialele de construcție înglobate în acest imobil fiind făcute din fondurile SC C.A.

SRL, prin însușirea lor de către inc. A., administrator și director al acestei societăți comerciale, în interesul și cu complicitatea inc. P. În acest sens, în sarcina inculpatei P. s-a reținut faptul că în cursul lunii februarie 2004 a intervenit în favoarea SC C.A. SRL la J.J. directorul executiv al D.G.F.P. Timiș, pentru a se aproba cererile formulate de inc. A. privind acordarea sprijinului conducerii pentru aprobarea înființării popririi asupra terțului SC C. SA Arad, pe de o parte, precum și pentru a i se aproba, ca pentru viitor, pentru lucrările pe care le efectuau la sediul D.G.F.P. Timiș, în calitate de subantreprenor, plata să-i fie făcută direct de către D.G.F.P. Timiș prin eliminarea S.C.

C. SA care era antreprenorul general al lucrării. S-a mai reținut că inc. P., în același scop și prin încălcarea atribuțiunilor sale de serviciu, a dispus funcționarilor din subordinea sa să întocmească în mod nelegal documentația pentru instituirea popririi terțului SC C. SA Arad și executarea silită a acestuia, cu nerespectarea dispozițiilor legale, scopul urmărit fiind acela de a acorda ajutor societății administrate de inc. A. în recuperarea, prin această procedură de executare silită, a unei restanțe în valoare de 2,4 miliarde lei Rol, pe care SC C. SA o acumulase față de SC C.A. SRL urmare a contractului încheiat între cele două societăți privind lucrările efectuate la noul sediu al D.G.F.P.

Timiș. În acest scop, din probele administrate a rezultat că inc. P. 1-a determinat pe inspectorul B.C.D. să întocmească titlurile executorii care să ateste în mod nereal că SC C.A. SRL avea o datorie reală și scadentă față de bugetul de stat, titluri pe care le-a semnat în locul directorului adjunct al A.F.P. Timișoara, documente false ce au fost folosite și la instanța de judecată pentru a se obține poprirea conturilor SC C. Ulterior, după ce SC C.A. SRL și-a recuperat restanțele, inc. P. 1-a determinat pe inspectorul B.M.S. să introducă în evidența A.F.P. Timișoara și să antedateze declarațiile și deconturile de TVA ale SC C.A. SRL aferente lunii februarie 2004, prin care se atesta situația reală conform căreia SC C.A.

SRL nu avea datorii la bugetul de stat în momentul în care s-a făcut executarea silită a SC C. SA, astfel încât datele informatice din baza de date a A.F.P. Timișoara au fost modificate fără drept, rezultând date necorespunzătoare adevărului în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice. DNA arată că din probele administrate a mai rezultat că, pentru a justifica necesitatea pornirii acestei proceduri de executare silită, între inc. P. și inc. A. a intervenit o înțelegere prin care prima inculpată a determinat-o pe a doua inculpată să întocmească documente false (decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 și a declarației de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2003) prin care să ateste în mod nereal că SC C.A.

SRL avea datorii restante la bugetul de stat în valoare de 2,4 miliarde lei Rol și astfel să justifice interesul A.F.P. Timișoara pentru înființarea popririi asupra terțului SC C., scopul real urmărit fiind de fapt recuperarea acestei sume în favoarea SC C.A. SRL. De asemenea, s-a stabilit că inc. P., urmare a unei cereri adresate A.F.P. Timișoara de inc. A. în numele SC C.A. SRL și înregistrată sub nr. 450841 din 12 decembrie 2003 la A.F.P. Timișoara, a eliberat Certificatul de atestare fiscala nr. 450841 din 12 decembrie 2003, prin care se atesta în mod nereal faptul că societatea nu avea datorii la bugetul de stat, pentru ca SC C.A. SRL să poată participa la licitația organizată de Spitalul Universitar C.F.R.

Timișoara în vederea efectuării unor lucrări de construcții. Din probele administrate a mai rezultat că inculpata P., în considerarea aceluiași folos material necuvenit și la solicitarea inculpatului A., s-a folosit de funcția sa pentru a interveni în favoarea SC C.A. SRL atât la conducerea CEC, sucursala Timiș, (respectiv la T.D., directorul CEC și la C.A. șefa Serviciului Credite) pentru ca SC C.A. să i se acorde un credit PHARE în valoare de 130.000 Euro, cât și la conducerea Băncii F., sucursala Timișoara, respectiv la M.I. directorul acestei bănci, pentru ca acesta să intervină pe lângă conducerea de la Banca R. unde inc. A. contractase anterior un credit de 50.000 Euro, astfel încât directorul de la Banca Românească să aprobe ridicarea ipotecii de pe imobilul cu care inc.

A. garantase creditul respectiv. În legătură cu intervenția sa la conducerea CEC, sucursala Timișoara, în cursul lunii octombrie 2003, se reține în rechizitoriu că inculpata P.K.I. a instigat-o pe inculpata A.M. să întocmească în fals un contract de creditare a societății sale sau să-1 antedateze, pentru a-i servi (în eventualitatea unui control al funcționarilor C.E.C.) la justificarea datelor din contul "462" din bilanțul contabil pe anul 2002 al SC C.A. SRL, instigare care nu a fost pusă în executare de inc. A. Se mai retine că pentru a-și acoperi activitatea infracțională reprezentând primirea folosului material necuvenit de la SC C.A. SRL, inc. P. 1-a determinat pe inc. T. să întocmească în fals un contract de prestări servicii între SC D. & R. SRL și soțul ei, inc.

P.L., precum și o situație finală de lucrări, facturi fiscale și chitanțe, prin care să ateste în mod nereal că lucrările de construcții și materialele folosite la construirea vilei sale au fost executate și provin de la SC D. & R. SRL Berzovia și de la SC C.C. SRL Berzovia, societăți la care inc. T. era angajat ca și contabil. În ceea ce o privește pe inculpata A.M., din starea de fapt s-a reținut în rechizitoriu că la instigarea inculpatei P.K.I., împreună cu inculpata H.A., a falsificat decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 și a declarației de impozit pe profit aferent anului fiscal 2003, înscrisuri depuse la organul fiscal, că la instigarea inculpatei P.K. a falsificat, tot cu ajutorul inc.

H., datele din bilanțul contabil pe anul 2001, care fusese depus la organul fiscal, și a modificat datele contabile din balanța sintetică pe luna septembrie 2003, după care a instigat-o pe inc. H. să prezinte la CEC, sucursala Timișoara, aceste documente contabile falsificate în vederea obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, faptă rămasă în forma tentativei, care se pedepsește conform dispozițiilor art. 18 4 din Legea nr. 78/2000. Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că, în cursul lunii octombrie 2003, inc. A., în calitatea sa de director economic și administrator al SC C.A. SRL Timișoara, a determinat-o pe inc. H., inspector în cadrul D.G.F.P.

Timiș, Serviciul Audit, care ținea în mod nelegal evidența contabilă a SC C.A. SRL (contrar dispozițiilor Legii nr. 161/2003 privind incompatibilitățile în exercitarea funcțiilor publice), să falsifice bilanțul contabil pe anul 2001 și balanța sintetica de verificare pe luna septembrie 2003 a societății și să prezinte aceste documente la CEC, sucursala Timișoara, în scopul obținerii pe nedrept a unui credit PHARE în valoare de 130.000 Euro, credit care provenea din Fondul bugetului general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, faptă care însă nu s-a consumat și n-a produs rezultatul scontat, instituția bancară refuzând să acorde acest credit deoarece, în pofida datelor false comunicate SC C.A.

SRL, aceasta nu întrunea condițiile de bonitate impuse pentru obținerea unui astfel de credit. În sarcina inculpatei A. a fost reținută și săvârșirea infracțiunilor de cumpărare a influenței, dare de mită și delapidare în legătură cu însușirea din patrimoniul SC C.A. SRL al cărei administrator era, a materialelor de construcții, a forței de muncă și a altor bunuri, care au fost folosite la construirea și amenajarea casei familiei P. și care reprezintă foloase necuvenite în valoare totală de 3.378.838.555 lei rol, pe care inc. P. le-a primit de la inc. A. în schimbul activităților infracționale pe care le-a desfășurat pentru favorizarea SC C.A. SRL. În sarcina inculpatei A. s-a mai reținut săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, constând în neînregistrarea în evidențele contabile ale SC C.A.

SRL a unor venituri în sumă de 2.490.410.131 lei rol, cu consecința sustragerii de la plata impozitelor și taxelor cu suma de 891.267.822 lei rol reprezentând impozit pe profit și TVA, ca și faptul că nu a înregistrat operațiunile comerciale în legătură cu efectuarea lucrărilor de construcții la casa familiei P., ceea ce a dus la denaturarea elementelor patrimoniale ale SC C.A. SRL. Tot în sarcina inculpatei A. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune săvârșită prin folosire de mijloace frauduloase în legătură cu modalitatea în care SC C.A. SRL a beneficiat în mod nelegal de rambursări de TVA în sumă totală de 1.009.485.460 lei rol. Astfel, din probele administrate pe parcursul procesului penal rechizitoriul retine că în perioada 01 octombrie 2002 - 31 octombrie 2003, SC C.A.

SRL, prin inc. A., care conducea și coordona activitatea economică și contabilă a societății, având pe lângă funcția de acționar și cea de director economic și fiind persoana care ținea evidența contabilă primară a firmei, a beneficiat pe nedrept de rambursări TVA în sumă totală de 1.009.485.460 lei rol, astfel că potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității, implicit pentru deducerea nelegală a TVA-ului în sumă totală de 1.009.485.460 lei rol, revine acesteia. De asemenea, din probele administrate rezultă că inculpata A., în perioada octombrie 2002 - octombrie 2003, prin înregistrarea în contabilitatea SC C.A. SRL a facturilor emise de SC T.A.

SRL, SC D. SRL, SC U.C. SRL și M.C. & C., prin întocmirea cererilor de rambursare a TVA-ului aferent acestor facturi, prin faptul că a prezentat organelor fiscale ca fiind adevărate aceste documente în scopul inducerii în eroare cu privire la cuantumul TVA-ului la care SC C.A. SRL era îndreptățită, în scopul de a beneficia pe nedrept de rambursarea TVA-ului aferent acestor facturi, a produs bugetului de stat o pagubă în valoare de 1.009.485.460 lei rol rol, sumă cu care D.G.F.P. Timiș s-a constituit parte civilă în cauză, conform Adresei nr. 3611 din 21 ianuarie 2005 (vol IV filele 411-412 dos. u.p.). De altfel, scopul urmărit de inc. A. prin cumpărarea influenței pe care inc. P. o avea pe lângă funcționarii din cadrul D.G.F.P.

Timiș nu era doar celeritatea soluționării cererii și a virării sumelor de bani, ci și acela ca verificările vizând rambursările de TVA ale SC C.A. SRL să aibă un caracter formal pentru a induce mai ușor în eroare autoritățile fiscale cu privire la realitatea operațiunilor comerciale înfățișate prin facturile emise de societățile pe care le conducea direct sau indirect. În ceea ce privește imobilul familiei P., din expertiza contabilă întocmită în cauză, la urmărirea penală coroborată cu datele expertizei tehnice, s-a stabilit că din valoarea totală a lucrărilor de construcție efectuate de SC C.A. SRL în favoarea inc. P., respectiv de 2.839.360.131 lei rol, SC C.A. SRL nu a înregistrat, ca venituri decât suma de 348.950.000 lei rol aferentă facturii fiscale din 31 decembrie 2003 minus TVA aferent acesteia, rămânând nefacturată și neînregistrată în contabilitate suma de 2.490.410.131 lei rol.

Astfel, până la data finalizării construcției, inclusiv a anexei, curții și împrejmuirii (luna aprilie 2004), SC C.A. SRL a realizat în fapt venituri din prestarea de servicii aferente lucrărilor de construcții executate la imobilul inc. P., în sumă de 2.839.360.131 lei rol, pe care inc. A., în calitatea sa de director economic și de administrator care în fapt ținea și contabilitatea societății, după cum chiar aceasta recunoaște în declarațiile sale, trebuia să le înregistreze în evidența contabilă pe măsura realizării acestora, iar prin neînregistrarea acestor venituri s-a produs un prejudiciu de 891.267.822 lei rol, D.G.F.P. Timiș care s-a constituit parte civilă în cauză (vol. IV fila 396-400).

În ceea ce o privește pe inculpata H.A., din starea de fapt s-a reținut că a ajutat-o pe inc. A. să falsifice mai multe documente contabile (decontul de TVA aferent lunii februarie 2003, declarația de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2004, document ce au fost depuse la organul fiscal, bilanțul contabil pe anul 2001 ce fusese înregistrat la organul fiscal, balanța sintetică de verificare pe luna septembrie 2003), ca și faptul că a prezentat la CEC, sucursala Timișoara, documente contabile false ale SC C.A. SRL în vederea obținerii pe nedrept a unor fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, respectiv a unui credit aferent programului PHARE pentru IMM-uri RO 9711, derulat prin trei instituții bancare dintre care una era CEC-ul.

Așa cum rezultă din probele existente la dosarul cauzei, conform Acordului de împrumut încheiat între Ministerul Finanțelor și CEC, creditele acordate în cadrul acestui program provin din fondurile Comunităților Europene și sunt administrate în numele acestor Comunități de CEC și celelalte instituții bancare nominalizate, motiv pentru care beneficiază de protecția instituită de legiuitor prin incriminarea infracțiunilor de la art. 18 din Legea nr. 78/2000 chiar dacă creditele respective erau rambursabile deoarece esențială este proveniența sumelor de bani aferente acestui program, ca și faptul că urmare a derulării acestui program societățile cărora le era adresat programul beneficiau de anumite facilități (dobândă mai mică, termen de rambursare mai mare, perioada de grație de un an).

În sarcina inc. H. s-a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în forma tentativei, deoarece solicitarea creditului însoțită de depunerea actelor contabile falsificate nu a avut ca urmare acordarea acelui credit din cauze independente de voința inculpatei, dar ne aflăm în prezența unei tentative deoarece elementul material al acestei infracțiuni constă tocmai în folosirea și în prezentarea de documente ori declarații false, inexacte ori incomplete, iar conform dispozițiilor art. 18 4 din Legea nr. 78/2000 tentativa la această infracțiune se pedepsește. În ceea ce-i privește pe inculpații T. și P.L., din starea de fapt s-a reținut că în primăvara anului 2004 inc.

P. i-a cerut inc. T. să-i procure documente false prin care să ateste în mod nereal că lucrările de construire a imobilului său (fundație, zidărie, amenajări interioare, finisaje, zugrăveli) au fost efectuate de alte societăți, iar materialele de construcții precum ciment, var, oțel beton, cărămidă etc. provin de la alte societăți, scop în care inc. P. i-a determinat pe ceilalți doi inculpați să încheie în fals, în numele SC D. & R. SRL Berzovia (societate la care evidența contabilă era ținută de inc. T., dos.u.p. vol. I, filele 138-142), un contract de prestări servicii, pe care l-au și semnat, obiectul contractului constând în „execuții fundații 250 ml", „execuție zidărie 50 mc" și „diverse amenajări interioare finisaje, zugrăveli" toate în valoare de 200 milioane lei rol plus TVA, termenul de efectuare a lucrărilor fiind de „60 zile calendaristice de la data de începere transmisă prin ordin". De asemenea, s-a mai reținut că inculpații T. și P.L.

au mai întocmit în fals și au semnat, cu data de 20 decembrie 2003, în baza contractului antemenționat, situația de lucrări executate la șantierul "Casa particulară ", prin care lucrările executate au fost defalcate pe cantitate, preț materiale și valoarea manoperei, iar inc. T. i-a emis în fals inculpatului P.L., atât o factura fiscală aferentă acestui contract, în valoare de 238.000.000 lei rol și chitanțele aferente din care rezulta efectuarea plății ei, cât și o factură fiscală în valoare de 299.289.760 lei rol care reprezenta contravaloarea mai multor materiale de construcții care ar fi fost livrate de SC C.C. SRL Berzovia (la care contabilitatea era ținută de inc. T.), sens în care 1-a determinat pe colegul său S.D.

- care nu cunoștea caracterul lor nereal - să completeze factura cu datele respective, și a întocmit chitanțele aferente din care rezulta efectuarea plății (dos. u.p. vol. I, fila 143 și vol. III, fila 132). Toate aceste operațiuni au fost înregistrate, în mod nelegal, de inc. T. în contabilitatea celor două societăți, prin aceasta fiind denaturate rezultatele patrimoniale ale celor două societăți, așa cum se reflectă ele în bilanțurile contabile. Din probele administrate a mai rezultat că ulterior arestării inculpatei P., la data de 05 octombrie 2004, soțul său, inc. P.L. 1-a determinat pe martorul H.J.C. - șeful Biroului Urbanism din cadrul Primăriei D., să înregistreze și să postdateze, în mod fals, procesul-verbal de recepție a imobilului familiei P. (proces-verbal întocmit în luna august 2004 dar neînregistrat în evidențele primăriei D.) pentru a se putea justifica plata ulterioară a lucrărilor de construcții către SC C.A.

SRL. În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, a fost atașat dosarul Parchetului nr. 52/P/2004, au fost audiați martori, inculpați, au fost efectuate expertize contabile, respectiv de construcții. Cu privire la cele două expertize judiciare întocmite în faza de urmărire penală instanța constată că în momentul întocmirii acestora s-au încălcat dispozițiile art. 6 din Convenție, cu privire la dreptul la un proces echitabil, reținând instanța de fond că la întocmirea expertizelor, inculpatele P.K.I. și A.M.E., față de care se luase măsura arestării preventive, nu au avut posibilitatea să propună obiective, ori să prezinte înscrisuri și nici nu au fost citate de experți.

Reține instanța de fond că potrivit jurisprudenței CEDO, principiul egalității armelor impune ca fiecare parte să aibă posibilitatea să se familiarizeze cu probele dosarului, să își exprime punctul de vedere cu privire la existența, conținutul și autenticitatea probelor, într-o formă și într-un interval de timp adecvate. Considerând că în momentul întocmirii rapoartelor de expertiză în faza de urmărire penală au fost încălcate dispozițiile art. 6 din Convenție, instanța de fond a înlăturat concluziile acestor expertize, iar la pronunțarea sentinței a avut în vedere numai rapoartele de expertiză întocmite în faza de cercetare judecătorească. Analizând infracțiunile reținute în sarcina inculpatelor A.M.E.

și P.K.I. reține instanța de fond că la 10 februarie 1999 D.G.F.P. Timiș în calitate de beneficiar, a încheiat cu antreprenorul general SC C. SA un contract de construire pentru sediul comun al D.G.F.P. Timiș. La 10 martie 2009 între SC C. SA și SC C.A. SRL din Timișoara s-a încheiat un contract de subantrepriză, această societate urmând să execute o parte din lucrări. Întrucât plățile se efectuau către antreprenorul general, iar acesta achita cu mare întârziere costul lucrărilor către subantreprenor, s-a ajuns ca la începutul lunii februarie 2004, SC C. SA să aibă datorii către SC C.A. SRL de 2.415.496.986 lei vechi. Având în vedere acest debit al antreprenorului general către subantreprenor situația fiind adusă la cunoștința beneficiarului D.G.F.P.

Timiș, în baza declarațiilor depuse de SC C.A. SRL privind decontul de TVA, respectiv impozitul pe profit, A.F.P. Timișoara constată existența unei creanțe a SC C.A. SRL către bugetul de stat. Astfel se emit două titluri executorii asupra debitoarei față de bugetul de stat, unul în valoare de 2.040.033.213 ROL reprezentând TVA de plată, iar celălalt în valoare de 420.246.752 ROL impozit pe profit. Pentru recuperarea acestor creanțe A.F.P. Timișoara a trecut la executarea silită prin poprirea sumelor de bani ce erau datorate de SC C. SA, iar ulterior depune la Judecătoria Arad o cerere prin care solicită instanței menținerea popririi instituite asupra terțului SC C. SA și să se dispună începerea executării silite.

Prin sentința nr. 3907 din 8 iunie 2004, Judecătoria Arad a admis în parte cererea creditoarei A.F.P. Timișoara, a dispus menținerea popririi și a respins capătul de cerere privind începerea executării silite. În raport de această situație de fapt, apreciază instanța de fond, că operațiunea de înființare a popririi terțului SC C. SA este legală, așa încât reține instanța de fond că nu sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la fals intelectual prev. de art. 25 rap. la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în legătură cu determinarea învinuitului B.C.D. de a întocmi în fals cele două titluri executorii pentru înființarea popririi asupra terțului SC C. SA, fals intelectual prev. de art. 289 C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în legătură cu semnarea actelor de executare prin care a atestat în mod nereal date necorespunzătoare adevărului, uz de fals prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în legătură cu depunerea formelor de executare întocmite în fals la instanța de judecată pentru menținerea popririi, infracțiuni reținute în sarcina inculpatei P.K.I. Arată instanța de fond că această situație rezultă din expertiza efectuată în faza de cercetare judecătorească. Cu privire la eliberarea certificatului de atestate fiscală nr. 450841 din 12 decembrie 2003 în vederea participării SC C.A.

SRL la o licitație pentru efectuarea de lucrări de construcții la Spitalul CFR Timișoara, reține instanța de fond că răspunsul este dat de expertiza contabilă efectuată în faza de cercetare judecătorească ce conchide că eliberarea certificatului de atestare fiscală s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în legătură cu determinarea martorului B.M.S. să antedateze la data de 21 mai 2004 decontul de TVA aferent lunii februarie 2004 și declarația privind impozitul pe profit aferent anului fiscal 2003 cu data de 12 martie 2004, infracțiune reținută în sarcina inculpatei P.K.I.

Referitor la furnizarea de către inculpata P.K.I. de date cu privire la situația financiară a Bibliotecii Centrale Universitare inculpatei A.M., se reține în rechizitoriu că în considerarea primirii unui folos material necuvenit, inculpata P.K.I. a informat-o pe inculpata A.M. cu privire la sumele de bani aflate în contul Bibliotecii Centrale Universitare cu care SC C.A. SRL era în relații contractuale, având de încasat 1,7 miliarde lei vechi. Prețul plătit pentru aceste informații era reprezentat de instalațiile sanitare și centrala termică pentru imobilul inculpatei P.K.I. din localitatea D.. Situația de fapt descrisă la capitolul I al rechizitoriului este încadrată în drept ca fiind săvârșită de inculpata A.M.

astfel: fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în legătură cu falsificarea decontului TVA aferent lunii februarie 2004 și a declarației de impozit pe profit aferent anului fiscal 2003, care au fost depuse la organul fiscal, cumpărare de influență prevăzută de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000 corelativă infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, comise de inculpata P.K.I., dare de mită prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 corelativ infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 comisă de inculpata P.K.I.

și delapidare prev. de art. 215/1 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în legătură cu însușirea din patrimoniul SC C.A. SRL pe care îl administra în calitate de director al acestei societăți a materialelor de construcție și a altor bunuri în valoare de 3.378.838.555 lei vechi în imobilul construit inculpatei P.K.I. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 reține instanța de fond că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni cât timp cele două înscrisuri, respectiv declarația de impozit pe profit aferentă anului fiscal 2004 și decontul TVA aferent lunii februarie 2004, nu pot avea calitatea de înscrisuri oficiale ele emanând de la o societate comercială.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 reținută în sarcina inculpatei P.K.I., reține instanța de fond că această faptă nu există. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000, reține instanța de fond că din situația de fapt nu rezultă că inculpata A.M. ar fi oferit foloase necuvenite inculpatei P.K.I. pentru ca aceasta să-și folosească influența față de alte persoane pentru a obține facilități în favoarea SC C.A. SRL și a inculpatei A.M. personal. Reține instanța de fond că edificarea locuinței familiei P. din comuna D. s-a făcut pe bază contractuală oneroasă, existând documente ce atestă plata prețului la valoarea contractată, astfel încât nu se poate reține obținerea de către inculpata P.K.I.

a uni folos necuvenit. Nici condiția privitoare la determinarea unui funcționar de a face sau a nu face un act ce intra în atribuțiile sale de serviciu nu este întrunită în cauză, apreciind instanța de fond că directorul D.G.F.P. Timiș, martorul J.J. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu fără a fi influențat sau determinat de inculpata P.K.I., la fel și ceilalți funcționari însărcinați cu înregistrarea documentelor. Astfel, reține instanța de fond că faptei îi lipsește unui din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă pentru infracțiunea de cumpărare de influență prevăzută de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000 de către inculpata A.M. corelativă infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen.

raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, reținută în sarcina inculpatei P.K.I. Cu privire la infracțiunea de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. reținută în sarcina inculpatei A.M., apreciază instanța de fond că nu poate fi reținută această infracțiune cât timp nu există folosul creat funcționarului atâta vreme cât SC C.A. SRL a încheiat contract cu familia P. în mai 2003 pentru care s-a plătit în 2 mai 2003 un avans, apoi pe parcursul derulării lucrării s-a mai achitat o parte din preț, iar după recepția finală s-a achitat valoarea integrală. Se apreciază că lipsește latura obiectivă a infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 reținută în sarcina inculpatei A.M.

corelativă infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 reținută în sarcina inculpatei P.K.I. Cu privire la infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215/1 alin. (2) C. pen. reținută în sarcina inculpatei A.M. reține instanța de fond că această faptă nu poate fi reținută cât timp expertiza contabilă efectuată în cauză stabilește că prețul pentru construirea casei familiei P. a fost achitat, motiv pentru care SC C.A. SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză. Ca atare, nici infracțiunea de complicitate la delapidare de care a fost învinuită inculpata P.K.I. nu poate fi reținută. Reține instanța de fond că un argument comun ce vine în sprijinul soluției de achitare pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei A.M.

este acela că cele trei infracțiuni de cumpărare de influență, dare de mită și delapidare ar avea același obiect material, respectiv casa din comuna D. construită de SC C.A. SRL pentru inculpata P.K.I. Cu privire la posibilitatea de a contracta noi credite pentru SC C.A. SRL inculpata A.M., însoțită de inculpata P.K.I. , s-a deplasat la sediul din Timișoara a CEC pentru a obține informații cu privire la condițiile de creditare. Deși în rechizitoriu se susține că demersul viza informații cu privire la acordarea de credite PHARE, reține instanța de fond că din ansamblul probator nu rezultă această împrejurare. Cercetările derulate de organele de urmărire penală sub acest aspect au demarat în urma descoperirii unor înscrisuri la sediul sucursalei CEC Timișoara care proveneau de la SC C.A.

SRL, însă, reține instanța de fond că aceste înscrisuri nu erau înregistrate în niciun fel la această sucursală, fiind găsite la persoana cu care inculpatele au discutat în vederea obținerii informațiilor referitoare la o eventuală creditare. În rechizitoriu se reține că prezentarea acestor acte contabile fără a fi atașate la vreo cerere, reprezintă o încercare de a obține în mod nelegal un credit PHARE cu atât mai mult cu cât, potrivit raportului specialiștilor DNA, înscrisurile aveau conținutul alterat tocmai pentru a crea aparență întrunirii condițiilor de eligibilitate pentru acordarea creditului. Această stare de fapt este încadrată de acuzare în ceea ce o privește pe inculpata A.M. in infracțiunile de cumpărare de influenta prev. de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 161/2003, corelativa infracțiunii de trafic de influenta săvârșita de inculpata P.K.

prin intervenția sa la conducerea CEC Timișoara, in scopul mai sus indicat în considerația aceluiași folos material; fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în legătura cu modificarea prin fals a datelor din bilanțul contabil pe anul 2001, înscris care prin depunerea lui la organul fiscal devine înscris oficial in sensul prev. de art.150 alin. (2) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătura privata prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în legătura cu modificarea datelor contabile din balanța sintetica pe luna septembrie 2003 ce a fost depusa la CEC Timișoara; instigare la săvârșirea unor infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunității Europene, în forma tentativei, prev. de art. 25, art. 20 C. pen.

rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în legătura cu instigarea inculpatei Hoban de a prezenta la CEC Timișoara documentele contabile falsificate în vederea obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunității Europene ori din bugetele administrate de acestea ori in numele lor. Cu privire la infracțiunea prev. de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000 reține instanța de fond că inculpata A.M. este acuzată că în schimbul oferirii folosului – respectiv casa din comuna D., inculpatei P.K.I. i-a cerut acesteia să intervină pe lângă conducerea CEC pentru a beneficia de credit PHARE fără a exista probe în acest sens, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive, respectiv latura obiectivă.

Cu privire la infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 290 C. pen. reține instanța de fond că și acestor infracțiuni le lipsește latura obiectivă cât timp actele alterate și ulterior folosirea lor nu au produs consecințe juridice. Cu privire la infracțiunea prev. de art. 18/1 din Legea nr. 78/2000 constând în folosirea sau prezentarea de documente ori declarații inexacte sau incomplete care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, se reține că inculpata A.M. a instigat-o pe inculpata H.A. de a prezenta la CEC documente false, însă apreciază instanța de fond că documentele în discuție nu întrunesc condițiile de a fi reținute ca false în înțelesul legii penale motiv pentru care a considerat că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive.

Se reține în rechizitoriu că în perioada august 2003- februarie 2004, SC C.A. SRL a formulat un număr de trei solicitări având ca obiect rambursarea TVA colectată și vărsată la bugetul de stat. Instanța de fond apreciază că aceste cereri au fost soluționate cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă impuse de legislația aplicabilă la cea dată, iar procesul-verbal de control întocmit de inspectoarea B.M., audiată ca martor, corespunde realității. Reține instanța de fond că nu se poate aprecia că desemnarea numitei B.M. pentru a efectua controlul fiscal anticipat s-a făcut exclusiv la intervenția inculpatei P.K.I. deoarece nu există probe în acest sens. Se reține că la data de 25 august 2003 SC C.A.

SRL a formulat cerere de rambursare TVA, iar la data de 9 septembrie 2003 s-a deplasat la sediul societății persoana însărcinată cu efectuarea controlului anticipat. Întrucât au apărut modificări la TVA inculpata A.M. a formulat o nouă cerere de rambursare TVA la data de 10 septembrie 2003 în sumă de 3.297.017.309 lei vechi incluzând și perioada aferentă lunii august 2003. În urma controlului efectuat s-a aprobat restituirea sumei de 3.193.448.991 lei vechi, 101.454.447 lei vechi urmând a fi raportate în decontul lunii septembrie 2003, fiind respinsă cererea de rambursare a sumei de 2.113.871 lei vechi. Reține instanța de fond că mențiunile din rechizitoriu cu privire la caracterul formal al controlului efectuat de martora B.M., fără verificarea temeinică a documentelor de evidență contabilă cu explicația că metoda de control a fost prin sondaj, nu este reală mai ales că expertiza tehnică efectuată în faza de cercetare judecătorească stabilește că martora B.M.

a efectuat un control total, fiind verificate toate facturile finale înscrise în jurnalul pentru cumpărări și în cel de vânzări. Reține instanța de fond că și cererile de rambursare de TVA formulate de SC C.A. SRL la data de 14 mai 2003 în sumă de 1.354.635.237 lei vechi și la data de 11 noiembrie 2003 în sumă de 1.842.932.886 lei vechi au fost soluționate corect, controalele efectuate fiind complete, neavând un caracter formal, iar inspectorii audiați în calitate de martori au arătat că au respectat legislația în vigoare, procesele-verbale fiind întocmite fără a interveni inculpata P.K.I. în favoarea agentului economic controlat. În opinia acuzării atitudinea inculpatei P.K.I. este determinată de intenția ei de a obține același folos material injust, respectiv casa pe care SC C.A.

SRL o construia acesteia la D., însă apreciază instanța că această susținere nu a fost probată de niciun mijloc de probă. Aceleași susțineri din rechizitoriu pleacă de la premisa că bugetul de stat a fost prejudiciat prin rambursarea în mod nelegal către SC C.A. SRL a sumei de 1.009.485.460 lei vechi a TVA, fiind reținută infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. Reține instanța de fond că ulterior, datorită modificării cuantumului prejudiciului s-a reținut infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., însă apreciază instanța de fond că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni cât timp din actele existente la dosar rezultă că persoanelor însărcinate cu efectuarea controlului le-a fost prezentată întreaga documentație necesară pentru a putea hotărî cu privire la cuantumul sumei, se ce cuvenea cu titlu de rambursare TVA către SC C.A.

SRL. Se susține că nici condiția esențială referitoare la existența prejudiciului nu este îndeplinită, demnă de remarcat fiind poziția D.G.F.P. Timiș care a precizat în faza de cercetare judecătorească că s-a constituit parte civilă la solicitarea D.N.A. Ca atare, apreciază instanța de fond că faptei de înșelăciune reținută în sarcina inculpatei A.M. îi lipsește unul din elementele constitutive dispunând achitarea acesteia. În raport de această situație de fapt apreciază instanța de fond că nu poate fi reținută nici infracțiunea prevăzută de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000 în sarcina inculpatei A.M. Cu privire la construirea casei din D., beneficiar fiind familia P., reține instanța de fond că între SC C.A.

SRL în calitate de constructor și inculpatul P.L. s-a încheiat un contract de construire prin care părțile au convenit ca SC C.A. SRL să construiască beneficiarului o locuința unifamiliala cu garaj, în comuna D., pe terenul beneficiarului, în baza proiectului nr. 105/2002, a certificatului de urbanism 194 si a autorizației de construire nr. 80/2002. Potrivit clauzelor acestui contract prețul locuinței a fost stabilit la 60.000 dolari SUA + TVA, achitabil în lei la cursul oficial al BNR din ziua facturării. Ca modalitate de plata s-a stabilit ca 20% din valoarea locuinței se va achita la începerea lucrărilor, 80 % la data recepției. La punctul 4 din contract s-a prevăzut ca și durată de execuție termenul din autorizația de construcție, constructorul având obligația de a asigura forța de munca, materialele, instalațiile, echipamentele și toate celelalte obiecte.

La data încheierii acestui contract, proiectul, certificatul de urbanism si autorizația de construcție despre care se face vorbire în cuprinsul contractului, erau eliberate de autoritățile competente, ca situate in timp, ultimul, autorizația de construire, fiind eliberat la 14 octombrie 2002. Un alt element ce contrazice teza acuzării cu privire la valabilitatea acestui contract îl reprezintă factura fiscala 6565463 emisa de SC C.A. SRL la 02 mai 2003 pentru suma totala de 370.000.000 lei vechi beneficiarului L.P.

Aceasta factura, la rubrica „localitate”, are specificarea localitatea D.. Mai mult, la rubrica "denumirea produselor sau a serviciilor" este stipulat în mod expres "avans lucrări de construcții conform contract". Nu este lipsit de importanta faptul că această sumă a fost achitată de către beneficiar, inculpatul P., în numerar, în zilele de 2 mai 2003 -20 mai 2003, cu un an înainte de a se pune vreo cerere de restituire a TVA-ului, vreo cerere pentru eliberarea certificatului fiscal sau alte cereri de a se efectua plăți. Așa cum constată expertiza contabilă din faza de cercetare judecătoreasca la pct. A I fila 9 raport, pct. B I 3 fila 37 raport, precum și la concluziile de la pct. A I fila 67 si B I fila 80 ale aceluiași raport, factura nr. 6565463 emisa la 02 mai 2003 este înregistrată in jurnalul contabil de vânzări la poziția nr. 9 a lunii mai 2003, iar sumele de bani încasate în numerar au fost evidențiate in contabilitatea societății ca și încasare avans.

Prin urmare, viciile imputate acestui contract ce a fost succedat în timp de documente contabile, nu există. Nu se poate ajunge la concluzia că acest contract între părți este nereal deoarece nu poartă data si nici număr de înregistrare, și ca ar avea o forma sumară. Este de principiu ca în materia raporturilor de drept privat și în special în materia dreptului comercial forma scrisă cu dată certă sau cu alte mențiuni nu este prevăzută în mod imperativ, fiind reglementată, doar în anumite situații, forma scrisă a tranzacției, ca si condiție ad probationem. Dovada raportului comercial, al conținutului acestuia, a întinderii drepturilor și obligațiilor părților poate fi făcută în orice mod si cu orice mijloc de probă.

În situația din speță există înscrisul ce conține voința părților, sub denumirea de contract de construire, iar existenta lui este confirmata de celelalte documente, ce, o dată înregistrate în registrul comerciantului, capătă însușirea de acte cu dată certă. O alta dovada a existenței contractului o reflecta însăși începerea executării obligației stabilite în sarcina beneficiarului, respectiv aceea de a achita constructorului, cu titlu de avans, 20 % din valoarea lucrării, sume ce au fost achitate, așa cum s-a arătat, în numerar, în limita plafonului de plată admisă la acea vreme în perioada 02 mai 2003- 20 mai 2003. Opinia acuzării, prezentată ca atare, că acest contract nu poate fi luat în considerare ca document legal, întrucât nu este înregistrat în evidentele societății, nu are o data certă, fiind întocmit sumar, tocmai pentru a justifica în eventualitatea unor controale lucrările efectuate la locuința inc