ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 133/2015

Deliberând pe fond asupra recursului în casație de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 446 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița s-au dispus următoarele: În temeiul disp. art. 9 alin. (1) lit. a) teza a II-a și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. rap. la 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.P., la o pedeapsă de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În baza disp. art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului F.P. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale. Conform disp. art. 9 alin. (1) lit. c) teza I și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. Potrivit disp. art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului F.P. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 286 din 12 septembrie 2006 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 5963/2004, definitivă prin decizia penală nr. 4254 din 14 septembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 7447/42/2006. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente de 2 ani, 8 luni și 6 luni închisoare și repuse în individualitatea lor. În baza disp.

art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate pentru infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 286 din 12 septembrie 2006 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 5963/2004, definitivă prin decizia penală nr. 4254 din 14 septembrie 2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 7447/42/2006, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. Potrivit art. 86 1 rap. la disp. art. 86 5 alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Conform disp. art. 86 2 C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 8 ani. În temeiul art. 86 3 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul F.P. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 86 3 alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București. S-a atras atenția inculpatului F.P. asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. rap. la art. 83 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În baza disp. art. 9 alin. (1) lit. a) teza a II-a și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. rap. la 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata O.M.A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În temeiul disp. art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei O.M.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale. Conform disp. art. 9 alin. (1) lit. c) teza I și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare. S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Potrivit disp. art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei O.M.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale. În baza disp. art. 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate pentru infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea disp.

art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În temeiul art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Conform disp. art. 86 2 C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 5 ani. În temeiul art. 86 3 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata O.M.A. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 86 3 alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița. S-a atras atenția inculpatei O.M.A. asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. rap. la art. 83 C. pen. Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii inculpatei O.M.A. de la data de 05 iulie 2005 până la data de 06 iulie 2005. În baza art. 346 C. proc. pen. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, și i-a obligat pe inculpații F.P.

și O.M.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.G.C. SRL Târgoviște, cu sediul în str. C.P., nr. 3-5, județul Dâmbovița la plata sumei de 10.239.927 RON (conform raportului de expertiză financiar-contabilă judiciară înregistrată la 06 septembrie 2012 întocmită de expert C.A.), din care 6.548.726 RON reprezintă accize datorate bugetului de stat, 2.697.268 RON TVA și 993.933 RON impozit pe profit, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de la data expirării termenului legal de plată a obligațiilor fiscale către stat până la data plății efective. În conformitate cu art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate, respectiv: cele 74 facturi fiscale pretins emise de către SC N.L.C.

SRL pentru SC T.G.C. SRL Târgoviște având ca obiect mere industriale (borhot) și cele 30 chitanțe apărând ca eliberate de SC N.L.C. SRL în favoarea SC T.G.C. SRL Târgoviște privind încasarea în numerar a contravalorii merelor industriale; chitanțele (în total 30); chitanțele pretins emise de SC C. SRL Beciu în favoarea SC T.G. SRL Târgoviște privind încasarea în numerar a contravalorii lucrărilor de reparații (în total 85); facturile fiscale (în total 19); facturile fiscale pretins emise de SC L.W. SA Arad către SC T.G.C. SRL Târgoviște (în total 92); chitanțele pretins emise de SC L.W. SA Arad privind încasarea în numerar de la SC T.G.C. SRL Târgoviște a contravalorii băuturilor spirtoase (în total 23); contractul de închiriere din 25 noiembrie 2004 dintre SC C. SA și SC T.G.C.

SRL Târgoviște; procesul verbal de predare primire a 100 bazine încheiat între SC C. SA și SC T.G.C. SRL Târgoviște - anexa la contract; procesul verbal de predare primire a cantității de 1.882.100 kg fructe amestec, datat 10 ianuarie 2005, încheiat între SC T.G.C. SRL și SC C. SA; 37 procese verbal de custodie cu date cuprinse între 01 decembrie 2004 -10 ianuarie 2005 prin care SC T.G.C. SRL a predat către SC C. SA diverse cantități de mere industriale (borhot); contractul de vânzare cumpărare din 01 decembrie 2004 dintre SC N.L.C. SRL București și SC T.G.C. SRL Târgoviște, având ca obiect fructe. S-a menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților F.P.

și O.M.A., instituit de către organele de urmărire penală prin procesele-verbale de aplicare a sechestrului din 25 mai 2011. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 la rămânerea definitivă a hotărârii se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului copie de pe dispozitivul hotărârii judecătorești. În temeiul art. 191 alin. (2) și (3) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la câte 4000 RON cheltuieli judiciare către stat în care sunt incluse și cheltuielile ocazionate cu desfășurarea urmăririi penale, cheltuieli care vor fi suportate în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.G.C. SRL Târgoviște cu sediul în str. C.P., nr. 3-5, județul Dâmbovița. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA - Serviciul Teritorial Ploiești, inculpații F.P.

și T. (O.) M.A., partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - ANAF prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, și partea responsabilă civilmente SC T.G.C. SRL Târgoviște. Prin decizia penală nr. 929 din 3 octombrie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva sentinței penale nr. 446 din 21 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița privind pe inculpații F.P. și O.M.A., (în prezent T.), a desființat în parte, în latură penală, sentința primei instanțe și rejudecând cauza: A descontopit principală rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului F.P.

în componentele sale de două pedepse de câte 3 ani închisoare, stabilite pentru două infracțiuni de evaziune fiscală, deduse judecății în prezenta cauză, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 286 din 12 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, definitivă prin decizia penală nr. 4254 din 14 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pe care le repune în individualitatea lor. A înlăturat de la încadrarea juridică a infracțiunilor de evaziune fiscală, obiect al prezentei cauze, dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969. A reținut dispozițiile art. 5 C. pen. la încadrarea juridică a celor două infracțiuni de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) teza a II-a și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, respectiv prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) teza I și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplic.art.

41 alin. (2) C. pen. 1969 și a majorat cuantumul pedepselor principale aplicate inculpatului F.P. prin sentința apelată, de la câte 3 ani închisoare la câte 5 ani închisoare. A menținut dispozițiile privind anularea suspendării executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 286 din 12 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, definitivă prin decizia penală nr. 4254 din 14 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În baza art. 33 lit. a) și art. 36 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., a contopit pedepsele de câte 5 ani închisoare stabilite pentru două infracțiuni de evaziune fiscală, deduse judecății în prezenta cauză, cu pedepsele de 2 ani închisoare, 8 luni închisoare și 6 luni închisoare stabilite prin sentința penală anterior menționată, conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

1969 cu aplic. art. 5 C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând ca în final, inculpatul Fabian Petru să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare. A descontopit pedeapsa rezultantă principală de 2 ani închisoare aplicată inculpatei O.M.A., (în prezent T.), în componentele sale de două pedepse de câte 2 ani închisoare, pe care le-a repus în individualitatea lor. A înlăturat de la încadrarea juridică dată faptelor dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969. A reținut la încadrarea juridică dispozițiile art. 5 C. pen. și a majorat cuantumul pedepselor principale stabilite pentru două infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) teza a II-a și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, respectiv prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) teza I și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, de la câte 2 ani închisoare la câte 5 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 cu aplic. art. 5 C. pen., a aplicat inculpatei O.M.E. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. A menținut în rest dispozițiile sentinței penale. A respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă ANAF București Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, inculpații F.P. și O. (T.) M.E., precum și partea responsabilă civilmente SC T.G.C., cu sediul în Târgoviște, C.P., nr. 3-5 județul Dâmbovița. Împotriva deciziei nr. 929 din 3 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, inculpatul F.P.

a declarat prezentul recurs în casație. Inculpatul, în motivarea cererii de recurs în casație, a invocat cazurile prev. de art. 438 pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen. și a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa și schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) teza a II-a și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) (80 acte materiale), în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) (80 acte materiale) și din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) teza a I și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.

art. 41 alin. (2) (185 acte materiale), în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) (185 acte materiale) și să se constate că pedeapsa aplicată prin sentința primei instanțe este legală și temeinică. Înalta Curte, prin încheierea nr. 37/RC din 27 ianuarie 2015, a admis în principiu cererea de recurs în casație, stabilind prim termen de judecată pe fondul recursului în casație, în ședință publică. La primul termen de judecată în ședință publică (24 februarie 2015), recurentul inculpat F.P. a lipsit, fiind prezenți apărătorii aleși ai acestuia. Apărătorii recurentului inculpat au menționat că nu au luat legătura cu el în ultima perioadă și că nu cunosc care este situația acestuia, sens în care au solicitat efectuarea unei adrese către Administrația Națională a Penitenciarelor.

Înalta Curte, în urma demersurilor procedurale, a constatat că mandatul de executare a pedepsei închisorii emis pe numele inculpatului F.P. nu a fost pus în executare întrucât condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei închisorii, acesta fiind dat în urmărire națională și internațională, fiind emis și mandat european de arestare (adresa Tribunalului Dâmbovița). La noul termen de judecată (07 aprilie 2015), avocații aleși ai recurentului nu s-au mai prezentat, asistența juridică fiind asigurată de avocatul desemnat din oficiu. Înalta Curte a amânat pronunțarea deciziei la data de 21 aprilie 2015 pentru ca, eventual, avocații aleși să depună concluzii scrise. Avocații aleși au transmis prin fax, în termenul de amânare a pronunțării deciziei, „concluzii scrise" în care au reiterat motivele cererii de recurs în casație.

Recursul în casație va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta: C. proc. pen. în vigoare reglementează judecarea cauzelor penale în două etape: judecarea cauzei în primă instanță și, respectiv, judecarea cauzei în calea de atac a apelului. Atât judecarea cauzei în primă instanță, cât și judecarea cauzei în apel, permit examinarea integrală a acesteia, în fapt și în drept. Spre deosebire de C. proc. pen. anterior, recursul nu mai este o cale ordinară de atac, noul C. proc. pen. reglementând „recursul în casație" ca o cale extraordinară de atac, exclusiv cu referire la aspectele de drept ale cauzei penale, iar nu cu referire la aspectele de fapt. În consecință, în cursul soluționării recursului în casație Înalta Curte nu poate proceda la reexaminarea probelor și la reevaluarea situației de fapt astfel cum acestea au fost stabilite în mod definitiv de cele două instanțe de fond (prima instanță și instanța de apel).

Niciunul dintre cele două cazuri de recurs în casație invocate de condamnatul F.P. (pct. 7 și pct. 12 ale art. 438 C. proc. pen.) nu este incident în cauza penală dedusă controlului judiciar pe calea recursului în casație. Inculpatul a fost condamnat pentru fapte prevăzute de legea penală, și care constituie infracțiuni de evaziune fiscală; instanța de recurs în casație nu poate proceda, așa cum solicită recurentul în motivele scrise de recurs în casație, la reexaminarea probatoriului (reanalizarea declarațiilor martorilor, a declarațiilor inculpaților, a înscrisurilor etc.) în scopul stabilirii altei situații de fapt care, în final, să justifice (așa cum solicită recurentul) soluția de achitare ori o soluție prin care să se constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, nefiind posibilă nici soluția schimbării încadrării juridice a faptelor; Înalta Curte, în limitele prev. de art. 438 pct. 7 C. proc.

pen., nu poate decât să compare, sub aspect juridic, corelația stabilită de cele două instanțe de fond între situația de fapt și textul incriminator al faptelor, respectiv, existența textului incriminator al faptelor (fapta să fie prevăzută de legea penală). Din această perspectivă, se constată că instanța de apel, prin decizia definitivă, a stabilit legal și temeinic - conform situației de fapt rezultată din probe - că faptele sunt prevăzute de lege ca infracțiuni de evaziune fiscală. De asemenea, nu este incident nici cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.; în realitate, pe calea acestui caz de recurs în casație, astfel cum a fost motivat în cererea de recurs și în concluziile scrise, condamnatul tinde la reexaminarea modului de stabilire a legii penale mai favorabile și, eventual, prin intermediul unei schimbări de încadrare juridică a faptelor, la aplicarea unor pedepse mai reduse; având în vedere și disp.

art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul F.P. împotriva deciziei penale nr. 929 din 3 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 4061/120/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 21 aprilie 2015.