ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3040/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3040/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra

recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei

a constatat următoarele:

În baza art. 215

1

alin. (2), cu

aplicarea art. 41 alin. (2), cu reținerea art. 74 alin. (1), lit. a), b), c)

alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.E.N. la o

pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de

delapidare, în formă continuată.

În baza art. 215

alin. (2), (3), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1), lit.

a), b), c) alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii

de înșelăciune în formă continuată.

În baza art. 290

alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (1) lit. a),

b), c) alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat același inculpat la

o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals în

formă continuată.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului,

acesta execută în final pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-au reținut

dispozițiile art. 13 C. pen. ca urmare a neaplicării pedepselor accesorii.

În baza dispozițiilor

art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția

inculpatului cu privire la dispozițiile art. 86

4

C. pen. referitoare

la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul

neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor impuse și cu privire la

dispozițiile art. 83 și 84 C. pen., în sensul că dacă în termenul de încercare

comite din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă

chiar după expirarea acestui termen, instanța revoca suspendarea condiționată,

dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa

aplicată pentru noua infracțiune.

De asemenea, dacă

până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit

obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța dispune

revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat

dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații.

S-a constatat că

inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 13 martie 2006 - 13

iunie 2007.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus revocarea măsurii obligării de a nu părăsi

țara prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen., dispusă față de inculpat

prin încheierea de ședință din data de 08 iunie 2007 a Tribunalului Brașov,

executorie de îndată.

S-a dispus

comunicarea unei copii a prezentelor dispoziții instituțiilor interesate de

revocarea măsurii.

În baza art. 346

alin. (1) rap. la art. 14 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească

SC S.Q. SRL București suma de 1.298.292,48 lei (RON) cu titlu de despăgubiri.

S-a constatat

integral recuperat prejudiciul cauzat SC P.D.V. SRL.

În baza art. 348 rap.

la art. 445 C. proc. pen., au fost anulate înscrisurile false, după cum

urmează:

Facturile fiscale

seria BXIW nr. A, B și C din data de 05 februarie 2005 (beneficiar SC E. SRL),

D, E, F, G, H, I, J (beneficiar SC G.D. SRL), seria BXKO nr. K, L, M, N, O, P

(beneficiar SC B. SRL), seria BXKO nr. Q, R, S, Y (beneficiar SC R.I. SRL),

seria BXKO nr. Z din data de 20 februarie 2004, beneficiar SC S. SRL.

Contractele de

comercializare încheiate, după cum urmează:

- contractul încheiat

de SC S.Q. SRL, care în calitate de vânzător, vinde către SC E. SRL;

- contractul dintre

SC S.Q. și SC S. SRL, din data de 20 februarie 2004;

- contractul dintre

SC S.Q. și SC B. SRL, din data de 29 iunie 2004;

- contractul dintre

SC S.Q. și SC R.I. SRL;

- contractul dintre

SC S.Q. și SC G.D. SRL.

Dispune restituirea

de îndată a înscrisurilor originale solicitate pentru efectuarea expertizei,

după cum urmează:

- către O.R.C.

Mehedinți - contract de închiriere pentru spații comerciale cu altă destinație

decât cea de locuit, încheiat între Ș.L. și SC E. SRL, 1 filă;

- către O.R.C.

Mehedinți - delegație de reprezentare a firmei SC E. SRL la Registrul

Comerțului, 1 filă;

- către O.R.C.

Mehedinți - procesul-verbal de predare-primire încheiat la data de 28 martie

2005, 1 filă;

- către O.R.C. Timiș

- Hotărârea A.G.A. din data de 30 ianuarie 2001, 1 filă;

- către O.R.C. Timiș

- act adițional din 04 octombrie 2002, 1 filă;

- către O.R.C. Timiș

- proces-verbal din 23 decembrie 2003, 1 filă;

- către O.R.C. Timiș

- act adițional din data de 13 iunie 2005, 2 file;

- către O.R.C. Timiș

- act adițional la actul constitutiv al SC S. SRL, 1 filă;

- către O.R.C. Timiș

- Hotărârea A.G.A. din 13 noiembrie 2006, 1 filă;

- către O.R.C. Timiș

- Declarația pe proprie răspundere fără număr, dată de N.Ș., 1 filă;

- către O.R.C. Timiș

- Hotărârea asociat unic din 01 septembrie 2007, 1 filă;

- către O.R.C. Timiș

- act adițional la statutul SC E.G. SRL, 1 filă;

- către O.R.C. Timiș

- Hotărârea asociatului unic FN al SC E.G. SRL, 1 filă;

- către O.R.C. Timiș

- Hotărârea asociatului unic FN din data de 13 martie 2000, al SC E.G. SRL, 1

filă;

- către O.R.C. Timiș

- Hotărârea asociatului unic din 12 martie 2001, al SC E.G. SRL, 1 filă;

- către O.R.C. Timiș

- Contract de cesiune de părți sociale din data de 14 ianuarie 2002, 1 filă;

- către O.R.C. Timiș

- Hotărârea asociatului unic din 14 ianuarie 2002, al SC E.G. SRL, 1 filă;

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de

800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că:

privește partea vătămată SC S.Q. SRL.

Inculpatul T.E.N. a

fost angajat la SC S.Q. SRL - punctul de lucru Timișoara, în perioada noiembrie

2003 - februarie 2005. Inițial angajarea sa a fost făcută în calitate de agent

de vânzări, iar ulterior a fost trecut în postul de director zonal de vânzări.

Trecerea inculpatului de pe o funcție pe alta nu s-a făcut cu respectarea

dispozițiilor legale, în acest sens, deși s-a încheiat actul adițional la

contractul de muncă nr. X, acesta nu a fost notificat inculpatului și

Inspectoratului Teritorial de Muncă. Atribuțiile inculpatului au fost stabilite

în perioada arătată, prin regulamentul de ordine interioară al societății, care

a intrat în vigoare începând cu data de 01 ianuarie 2004, în baza Deciziei

interne din 19 decembrie 2003. Se constată că între atribuțiile de agent și

cele de director de vânzări, în fapt, față de cele exercitate de inculpat, nu

au existat mari diferențe, în sensul că inculpatul s-a ocupat în continuare de

vânzarea bunurilor societății, cu precizarea că se ocupa de mai multe firme,

mai mari și cu care societatea avea relații mai vechi. Inculpatul a deținut

funcția de director zonal de vânzări începând cu data de 01 octombrie 2003,

conform prevederilor actului adițional din 13 octombrie 2003, fără însă ca

pentru acest post să se fi îndeplinit o fișă a postului care să detalieze

sarcinile ce îi reveneau, inculpatul luând însă la cunoștință de regulamentul

interior al firmei așa cum reiese din tabelul nominal înregistrat din 15 iunie

2004, semnătura aparținându-i conform expertizei efectuate în cauză. În acest

sens, s-a stabilit că directorul zonal se subordonează directorului de

marketing și directorului comercial. Directorul zonal are obligația de a se

preocupa de bunul mers al activității punctului de lucru pe care îl conduce și

de verificarea îndeplinirii atribuțiilor ce le revin angajaților. Acesta are

atribuții de verificarea agenților în ceea ce privește măsura în care aceștia

au toate datele de identificare ale clienților cu care lucrează, acesta fiind

răspunzător pentru banii nerecuperați de la clienți în cazul în care nu se

conformează politicii firmei. La dosarul cauzei, nu există înscrisuri din care

să reiasă că inculpatul a exercitat asemenea atribuții.

Faptul că inculpatul

a avut calitatea de director zonal, asumată de el, reiese din atribuțiile ce

i-au revenit - el a fost cel care se ocupa de firmele cu cele mai mari vânzări,

fiind vorba în speță de cele cinci societăți din litigiu - exercitate și deci

executate de inculpat, că și din faptul că declarația de demisie este dată din

funcția de director. În plus, în toate declarațiile date de inculpat,

inculpatul arată că a deținut funcția de director zonal. În calitatea pe care

inculpatul a avut-o s-a ocupat în exclusivitate de SC E. SRL Drobeta-Turnu

Severin, SC R.I. SRL Hunedoara, SC S. SRL Timișoara, SC B. SRL Timișoara și SC

G.D. SRL Timișoara, în sensul că livra marfă acestor societăți și încasa de la

acestea banii aferenți facturilor întocmite.

Expertiza judiciară

efectuată în cursul judecății a stabilit că în ceea ce privește contractul

individual de muncă, în cazul semnăturii, structura ei diferă de modelele curente

de semnătură utilizate de către inculpat, iar din examinarea întregului

material aflat la dosar a relevat că inculpatul utilizează variate semnături,

pe lângă modelul analizat, de la scrierea integrală a numelui și prenumelui

până la un model similar cu cel al semnăturii din litigiu de pe contractul de

muncă. Față de aceasta se conchide că semnătura de pe contractul de muncă nr. Z

a fost executată de către inculpat. În ceea ce privește tabelul anexă la

regulamentul de ordine interioară din data de 15 iunie 2004, semnătura de la

poziția 1 (T.E.N.) prezintă o semnătură cu structură similară modelelor

inculpatului. Or toate aceste argumente conduc la concluzia că inculpatul a

cunoscut calitatea de director de vânzări pe care o ocupa, dar mai ales a

cunoscut atribuțiile ce i-au revenit. În plus, inculpatul nu este cercetat în

prezenta cauză pentru neglijență sau abuz în serviciu, gestiunea de fapt o avea

și în calitate de agent de vânzări, prin urmare întrunește sintagma de

funcționar, deoarece era angajat în serviciul părții civile, iar față de

atribuțiile pe care le exercita, indiferent că avea calitatea de agent de

vânzări, indiferent dacă o avea pe cea de director zonal, a fost gestionar de

fapt a bunurilor societății, predate către el pe baza facturilor înaintate de

inculpat.

Din analiza probelor

cauzei, a reieșit că inculpatul T.E.N., în perioada 2004 - 2005, a întocmit în

fals mai multe contracte și facturi fiscale pentru cinci societăți comerciale

mai sus menționate, prin aceea că deși nu exista o comandă prealabilă de la

aceste societăți, inculpatul ridica în baza documentelor de mai sus, marfă din

depozitul societății pe care și-a însușit-o și ulterior a traficat-o, în folos

propriu.

Din ansamblul

probator administrat, a reieșit că inculpatul în perioada 2004 - 2005, a

întocmit în fals mai multe contracte și facturi fiscale pentru cinci societăți

comerciale și anume deși nu exista comandă prealabilă de la acestea, inculpatul

ridica pe baza documentelor de mai sus marfă pe care a însușit-o și a traficat-o,

în folos propriu.

În acest sens,

societățile comerciale pentru care inculpatul a emis în fals contracte și

facturi fictive au fost SC E. SRL, SC R.I., SC S. SRL, SC B. SRL și SC G.D.

SRL.

În ceea ce privește

istoricul contractele de comercializare, se constată că la dosarul cauzei a

fost depus contractul încheiat de SC S.Q. SRL, care în calitate de vânzător,

vinde către SC E. SRL, reprezentată de P.C. marfă conform anexei la contract.

Contractul este valabil de la data semnării acestuia și până la data de 31

decembrie 2004, putând fi prelungit tacit cu câte 1 an. Se arată că

cumpărătorul va achita marfa cumpărată, emițând B.O. avalizat, respectând un

termen de plată de 21 de zile. Contractul este nedatat și nu are prevăzut un

număr de ordine și înregistrare. Din analiza acestui înscris reiese

neconcordanța cu privire la datele de identificare ale cumpărătorului,

societatea în cauză neavând sediul social în Timișoara, aceasta fiind

înregistrată la O.R.C. Mehedinți. Facturile emise în baza contractului sunt:

seria BXIW nr. B, A, C din data de 05 februarie 2005.

În ceea ce privește

contractul dintre SC S.Q. și SC S. SRL, din data de 20 februarie 2004, privește

cartele telefonice preplătite, conform anexei la contract. Contractul este

datat la 20 februarie 2004, fără număr de ordine și de înregistrare în propria

bază de date. Acest înscris face notă discordantă față de celelalte contracte,

în sensul că nu mai conține aceleași prevederi cu privire la obiectul

contractului, termenul de livrare, obligațiile părților și răspunderea

contractuală. La dosar este anexată factura aferentă contractului, seria BXKO

nr. Z.

În ceea ce privește

contractul dintre SC S.Q. și SC B. SRL, din data de 29 iunie 2004, privește

cartele telefonice preplătite, conform anexei la contract, cu plata la 25 de

zile de la livrare. Contractul nu are număr de ordine și înregistrare, marfa

vândută și respectiv cumpărată urmând să fie livrată în baza comenzilor emise

de cumpărător, conform cu oferta vânzătorului, iar plata urmând să se efectueze

prin emiterea de bilete la ordin avalizate. Potrivit prevederilor contractului,

perioada de valabilitate a acestuia era finele anului 2004, cu posibilitatea

prelungirii duratei. La dosar sunt anexate facturile aferente contractului,

seria BXKO nr. K, M, L, T, W, U.

În ceea ce privește

contractul dintre SC S.Q. și SC R.I. SRL, privește cartele telefonice

preplătite, conform anexei la contract, cu plata la 21 de zile de la livrare.

Contractul este nedatat și nu are prevăzut un număr de ordine și înregistrare

în baza proprie de date. Din analiza acestui contract se desprinde că datele de

identitate ale cumpărătorului sunt vădit completate eronat, această societate

fiind înregistrată la O.R.C. Hunedoara, în contract fiind completate alte date.

La dosar sunt anexate facturile aferente contractului, seria BXKO nr. S, Y, R,

Q.

În ceea ce privește

contractul dintre SC S.Q. și SC G.D. SRL, a fost depus contractul nedatat și

fără a avea prevăzut un număr de ordine și înregistrare în baza proprie de

date.

Referitor la

istoricul societăților din cauză, se constată că în cea ce privește SC R.I.

SRL, prin Încheierea de ședință 1287/CA/2004 din data de 19 mai 2004 pronunțată

de Tribunalul Hunedoara s-a decis intrarea în faliment a debitoarei, fiind

pronunțată dizolvarea societății. SC R.I. SRL a fost dizolvată prin Încheierea

nr. 1287/CA/2004 din data de 19 mai 2004 a Tribunalului Hunedoara.

De asemenea, din

actele comunicate de registrul comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, reiese

că SC G.D. SRL are ca asociați pe inculpatul T.E., SC E. SRL și SC B. SRL,

precum și pe numiții B.T. și A.T., ulterior conform actului adițional din data

de 23 martie 2005 părțile sociale au fost cedate de inculpat mamei sale F.M. și

numitei S.L., totodată fiind retrasă SC E. SRL. La data de 18 septembrie 2003

inculpatul a acordat o procură generală de administrare numitei S.L.

În ceea ce privește

SC E. SRL, O.R.C., comunică faptul că T.E.N. este asociat al acestei societăți.

Din actele

constitutive ale SC E. SRL, comunicate de Registrul Comerțului, rezultă că

această societate a fost înființată de inculpatul T.E. la data de 30 august

2001 și la data de 28 martie 2005 inculpatul a cesionat părțile sociale către

numiții A.M.L. și C.A.I., dată la care se menționează că au fost predate toate

actele firmei către cesionari. Totodată inculpatul s-a retras din societate.

Expertizele efectuate

în cauză au stabilit, după cum urmează: facturile fiscale întocmite prin

contrafacerea scrierii a subscrierii și a impresiunilor de ștampilă, de către

inculpat au fost următoarele: BXIW nr. A, BXIW nr. B, BXIW nr. C - emise pe

numele SC E. SRL; BXIW nr. D, BXIW nr. E, BXIW nr. F emise pe numele SC G.D.

SRL, BXIW nr. K, BXIW nr. L, BXIW nr. M emise pe numele SC R.I. SRL, BXIW nr.

G, BXIW nr. H, I emise pe numele SC G.D. SRL, BXIW nr. Q, BXIW nr. R, BXIW nr.

S emise pe numele R.I. SRL, BXKO nr. U, BXKO nr. W, BXKO nr. T emise pe numele

SC B. SRL, BXIW nr. J emisă pe numele SC G.I. SRL.

În acest sens,

raportul de constatare tehnico-științific din 21 octombrie 2005 a arătat că

scrisul depus prin intermediul hârtiei autocopiatoare în rubricile facturilor

BXIW D, E, F, K, L, M, Y, G, H și I a fost executat de inculpatul T.E.N.

S-a mai considerat că

celelalte facturi care nu au fost amintite în raport au fost redactate pe

calculator, însă tot de inculpatul T.E.N. al cărui nume se regăsește în colțul

din dreapta sus al facturilor respective (agent T.E.), putându-se considera

aceasta și datorită faptului că de cele cinci societăți comerciale se ocupa în

exclusivitate inculpatul, fiind folosite aceleași metode de fraudare.

De asemenea, se

constată că nu au fost respectate în totalitate prevederile actelor normative

în materie, cu privire la completarea corespunzătoare a acestor formulare

tipizate, cu regim special, lipsesc datele de identificare ale persoanei care

efectuează livrarea bunurilor, nu au fost completate corespunzător rubricile

referitoare la datele de identificare ale cumpărătorului, sau nu întotdeauna a

fost aplicată semnătura și ștampila de primire a bunurilor de către beneficiar.

În plus, niciuna dintre facturile fiscale nu poartă viza unui control financiar

intern al SC S.Q. SRL, deoarece societatea nu avea organizat un asemenea

control.

Probatoriul cauzei a

mai stabilit că o altă modalitate utilizată de inculpat, a fost returul fictiv

de marfă, aceasta deoarece stornările de marfă nu au fost însoțite de note de

recepție care să ateste restituirea efectivă a bunurilor menționate în facturi.

În plus, din analiza fișelor de magazie ale magazionerului (martorul N.D.E.)

reiese că nu au avut loc retururi de marfă.

Situația retururilor

a fost următoarea:

La data de 05

ianuarie 2005, prin factura fiscală de stornare nr. AA, se „restituie” la

gestiunea depozitului un număr de 425 bucăți cartele O. 15 dolari SUA de la SC

G.D. SRL și concomitent s-a întocmit factura fiscală nr. M din 05 ianuarie 2005

către SC B. SRL, pentru aceeași cantitate de cartele; operațiunea se repetă în

aceeași dată, când prin factura fiscală nr. V se „restituie” un număr de 250 de

astfel de cartele, precum și 100 cartele O. 24 dolari SUA și 300 cartele pachet

O. 6 dolari SUA, de la SC G.D. SRL și concomitent a fost întocmită factura

fiscală de „livrare” nr. K către SC B. SRL, pentru cantități identice de

produse.

La data de 06

ianuarie 2005 prin factura de stornare nr. X se „restituie” în depozit un număr

de 250 cartele C.G. 6 dolari SUA și 1.600 cartele C.K. 10 dolari SUA de către

SC G.D. SRL și concomitent a fost întocmită factura de livrare nr. Y pentru

aceleași cantități și sortimente către SC R.I. SRL, or toate acestea conduc la

concluzia că retururile de marfă erau fictive și erau efectuate pentru a

justifica imposibilitatea de predare a mărfurilor către depozit tocmai datorită

inexistenței lor materiale, iar în mod scriptic acestea erau livrate altor

societăți, însă marfa în cazul tuturor stornărilor a existat doar scriptic.

Toate aceste

modalități de fraudare erau acoperite de inculpat prin faptul că toate plățile

se efectuau prin persoana sa, prin depunere de numerar în bancă, în numele

respectivelor societăți. În anexa raportului de expertiză sunt prezentate

facturile fictive emise în cauză, după cum urmează: nr. U, W, T din data de 29

decembrie 2004, nr. L din data de 04 ianuarie 2005, nr. K, M din data de 05

ianuarie 2005 către SC B. SRL; nr. B, A, C din data de 05 februarie 2005 către

SC E. SRL, nr. G, F, D, E, H, I din data de 20 ianuarie 2005, nr. J din data de

07 decembrie 2004 către SC G.D. SRL; nr. S din data de 29 decembrie 2004, nr.

Q, R din data de 05 februarie 2005, nr. Y din data de 06 ianuarie 2005 către SC

R.I. SRL; nr. Z din data de 03 februarie 2005 către SC S. SRL.

Un argument în plus

pentru faptul că aceste operațiuni comerciale erau fictive este și faptul că

din analiza documentelor financiar contabile ale celor cinci firme „debitoare”

reiese că niciuna din societățile SC S., B., R.I. nu a înregistrat în

contabilitate vreun flux de marfă achiziționată de la SC S.Q. SRL, iar

celelalte societăți administrate o perioadă de timp și de inculpat, au în

actele contabile sume de bani mai reduse decât cele reale.

Inexistența

raporturilor comerciale reiese și din faptul că la data de 28 februarie 2005,

reprezentanții părții vătămate au chemat la negociere reprezentanții celor

cinci societăți comerciale pentru conciliere, răspunzând însă doar SC S. SRL care

a recunoscut un debit de 292,88 RON, pentru restul considerând facturile false

și SC G.D. SRL, reprezentată la acea dată de B.V. care a recunoscut debitele și

s-a angajat la plata lor, angajament neonorat. În toate celelalte situații,

scrisorile recomandate adresate reprezentanților celor trei societăți

comerciale au fost returnate, sediul fiind greșit, în sensul că acele societăți

nu mai figurau la sediile menționate în contract.

În ceea ce privește

procedura încheierii contractelor, normele interne ale SC S.Q. SRL, stabilesc

faptul că acestea se încheie local, de către directorii zonali, care au

obligația urmăririi derulării lor, de la sediul central al firmei fiind

transmise de regulă numai indicații pentru bunul mers al punctului de lucru.

Regulamentul prevede obligativitatea comunicării unor copii de pe aceste

contracte și reprezentanților filialei, aspect ce nu a avut loc în cauză,

acestea nefiind înregistrate nici în evidența punctului de lucru. De asemenea,

inculpatul nu a respectat regulamentul de ordine al societății, care prevedea

că orice tranzacție mai mare de 175 euro trebuie garantată cu file CEC sau B.O.

avalizat. Mai trebuie reținut și faptul că niciuna din societățile beneficiare

nu a formulat comenzi ferme pentru livrarea produselor.

În plus, raportul de

expertiză criminalistică din data de 07 noiembrie 2008, efectuat de I.N.E.C.

Cluj, prin care au fost analizate din punct de vedere grafologic contractele

din litigiu, facturile emise în baza acestora, precum și alte înscrisuri, a

stabilit că trei din facturile din litigiu nr. A, B și C au ca și cumpărător SC

E. SRL, șapte cu nr. D, E, F, G, H, I, J au ca beneficiar pe SC G.D. SRL, șase

cu nr. K, L, M, N, O, P au ca beneficiar SC B. SRL, patru cu nr. Q, R, S, Y au

ca beneficiar SC R.I. SRL. Toate facturile din litigiu sunt realizate pe

formulare autocopiative tipizate, tipărite sub supravegherea C.N.I.N. SA, având

emitentul SC S.Q. SRL: rubrica semnătură a fost completată fie cu scris de

mână, fie cu ajutorul unei imprimante (nr. S, U, W, T, J).

Însă examenul

comparativ al scrisului ce completează facturile nr. A, B, C (SC E.), nr. Q și

R (SC R.I.) realizat față de modelele de comparație ale inculpatului a relevat

existența unor deosebiri structurale, de dinamică și nivel de evoluție a scrisului.

Fiind însă pe de o parte folosită aceeași metodă de fraudare, iar pe de altă

parte fiind vorba de societățile comerciale de care se ocupa inculpatul,

tribunalul va porni de la premisa că și acestea sunt imputabile inculpatului,

fiind cuprinse în aceeași acțiune infracțională.

Scrisul de pe

celelalte facturi în litigiu prezintă însă similitudini structurale cu scrisul

de comparație ce emană de la inculpat, având aceleași caracteristici de clasă,

precizându-se că similitudinile continuă și la nivelul detaliilor de execuție,

în acest sens se concluzionează că facturile nr. G, E, F, K, L, M, G, H, I au

fost realizate de inculpatul T.E.

În ceea ce privește

impresiunile de ștampilă de pe facturile din litigiu, expertiza a arătat cum

s-a evidențiat utilizarea unor modele diferite față de cele prezentate ca și

impresiuni de comparație, ridicate de la O.R.C. Timiș. În cadrul expertizei au

fost ilustrate fotogramele impresiunilor de ștampilă în litigiu alături de

modelele de comparație, diferențele fiind evidente. S-a considerat că în ceea

ce privește impresiunile de ștampilă ale SC R.I. nu s-au putut pronunța

datorită lipsei materialului de comparație. În concluzie se arată că

impresiunile de ștampilă ale SC E. SRL, SC B. SRL, SC G.D. SRL nu au fost

create de către ștampilele ale căror impresiuni au fost depuse pe actele de

comparație puse la dispoziție.

Se mai arată că din

examinarea actului adițional la statutul SC E.G. SRL a relevat faptul că

semnăturile depuse în partea inferioară a textului sunt diferite de semnătura

din contractul de comercializare a cartelelor încheiat între SC S. și SC S.Q.;

Referitor la

contractele din litigiu, expertiza a concluzionat că scrisul din cuprinsul

acestora nu a fost realizat de către inculpat, fără a se putea stabili dacă

acestea au fost semnate de inculpat.

Toate acestea se

coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv a

administratorilor firmelor părți contractante din contractele de mai sus, după

cum urmează:

Administratorul SC S.

SRL, martorul A.A.E. a declarat că a existat un contract de comercializare cu

SC S.Q., însă ultima comandă și livrare de marfă a fost la data de 22 iunie

2004, nicidecum cea din factura întocmită de inculpat. Acest martor nu

recunoaște soldul de 1.739.904.492 lei (ROL) existent în evidențele S.Q.,

întrucât nu a primit marfă de acești bani.

Martorul B.T.,

administratorul de la SC B. SRL, la data audierii încarcerat în Penitenciarul

Timișoara, nu a recunoscut facturile emise de S.Q. și nici pe inculpatul T.E.

Fostul administrator

de la SC B. SRL în perioada 2001 - 2003, martorul C.D. a declarat că în acea

perioadă societatea lui a avut raporturi comerciale cu SC S.Q., însă în anul

2003 a cedat firma numiților B.T. și A.T. Martorul C.D. a declarat că nu a

semnat niciun contract de comercializare cu S.Q. în data de 29 iunie 2004, cu

atât mai mult cu cât la acea dată nici nu mai era administrator al societății,

prin urmare se consideră că acel contract a fost falsificat de inculpatul T.E.

pentru a da aparență de legalitate operațiunilor comerciale frauduloase pe care

le-a efectuat și din care și-a însușit în interes personal bunuri și bani.

Martorul M.M.,

administratorul de la SC R.I. SRL Hunedoara și el la acea vreme încarcerat

declara că nu cunoaște de nicio relație comercială între firma sa și S.Q.

De altfel, SC R.I.

SRL a fost dizolvată prin Încheierea nr. 1287/CA/2004 din data de 19 mai 2004 a

Tribunalului Hunedoara.

Martorul N.D.E.,

gestionar în perioada mai 2002 - 31 mai 2005 la SC S.Q., punctul de lucru

Timișoara, a arătat că directorul T.E.N., ridica marfa în baza facturilor

fiscale, iar martora F.A.R., asistent manager la aceeași firmă, a precizat că

de SC B., SC G.D., SC R.I., SC E. și SC S. s-a ocupat în exclusivitate

inculpatul T.E.N.

La celelalte două

societăți pe numele cărora inculpatul T.E. a emis facturile fictive, SC E. și

SC G.D., în perioada respectivă, asociat și administrator era chiar inculpatul.

Ulterior, SC E. a fost cesionată de inculpat unor persoane care conform

declarațiilor acestora, nici nu știu ce anume au cumpărat, în acest sens fiind

declarațiile martorilor C.A.I. și A.M.L.; aspect din care reiese că cesiunea a

fost fictivă, în realitate de societate se ocupa tot inculpatul și familia sa,

iar SC G.D. și-a schimbat asociații și administratorii, inițial mama inculpatului

F.M. și ulterior tatăl inculpatului numitul T.N.

Nu în ultimul rând,

un argument în plus este faptul că după demisia sa, în biroul său au fost

găsite o serie de chitanțe originale, exemplarul I care se dă celui care achită

contravaloarea mărfii achiziționate, astfel că dacă relațiile comerciale chiar

erau adevărate, aceste exemplare ale chitanțelor nu aveau cum să se afle în

posesia inculpatului.

Din materialul

probator mai sus prezentat și analizat, tribunalul reține că nu există niciun

dubiu că prin toate aceste manopere frauduloase inculpatul T.E.N. și-a însușit

din gestiune suma totală de 1.384.702,48 lei (RON), prejudiciu ce a fost

parțial recuperat. Acest lucru s-a datorat atât acțiunii inculpatului, dar și

neregulilor existente în cadrul firmei și mai ales a lipsei de control atent a

angajaților firmei, superiorii mulțumindu-se cu „realizările” scriptice ale

angajaților.

Prejudiciul cauzat de

inculpat societății este de 1.384.702,48 lei (RON) sumă ce reprezintă

contravaloarea a 81.288 cartele preplătite O., C. și R., ridicate de inculpat

din gestiunea depozitului local Timișoara, în perioada decembrie 2004 -

februarie 2005, existând o legătură de cauzalitate între minusul din gestiunea

societății și plusul creat în patrimoniul inculpatului. În urma faptului că pe

parcursul cercetărilor penale inculpatul a recuperat o parte din prejudiciul

cauzat părții vătămate, aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de

1.298.292,48 lei (RON).

În ceea ce privește

calitatea inculpatului de funcționar în cadrul firmei SC S.Q. SRL, se constată

că atât în virtutea celei de agent de vânzări cât și în virtutea celei de

director de vânzări, inculpatul a avut gestiunea de fapt a bunurilor însușite,

fiind deținătorul acestora din momentul luării din depozitul firmei, având paza

juridică a acestora. Contactul material direct cu bunurile, posesia lor până la

predare, îi conferă atribuții de gestiune de fapt, astfel că însușirea

bunurilor în scopul traficării acestora întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de delapidare în reglementarea art. 215

1

C. proc. pen. în varianta

prevăzută de alin. (2) datorită valorii prejudiciului cauzat prin fapta sa.

Inculpatul a primit în mod repetat din depozitul societății, ca prepus al

acesteia, bunuri ce trebuiau comercializate către terți, inculpatul asumându-și

calitatea de gestionar de fapt, indiferent dacă această sarcina i-a fost sau nu

atribuită în mod expres.

2) În perioada 15

ianuarie 2003 - 07 februarie 2005, inculpatul T.E.N. a fost asociat și

administrator la SC G.D. SRL Timișoara. Din data de 07 februarie 2005,

inculpatul a renunțat, în acte, la calitatea de administrator și asociat al

firmei, în favoarea mamei sale F.M. În fapt el a continuat să conducă firma,

procedând la interpunerea unor persoane de sex feminin pentru a canaliza

răspunderea penală pentru faptele sale în sarcina acestora.

În data de 31 martie

2005, în societate a intrat un nou asociat, numita S.L., fiind retras asociatul

SC E. SRL.

Prin urmare, la data

de 31 martie 2005 și până la data de 12 august 2005, SC G.D. a avut în acte doi

asociați: F.M. și S.L., prima fiind și administrator (din data de 12 august

2005, asociat unic și administrator este numitul T.N., tatăl inculpatului). În

realitate patron al afacerilor derulate de firma a continuat să fie inculpatul

T.E.

Deși nu mai avea

nicio calitate în firmă, inculpatul T.E. a emis în mod fraudulos, cu scopul

inducerii în eroare, mai multe bilete la ordin în favoarea SC P.D.V. SRL Iași

care au fost refuzate la plată total sau parțial, pe motiv de lipsă de

disponibil. Prejudiciul cauzat s-a ridicat la suma de 487.315,53 lei (RON).

Aceste B.O. au fost emise de SC G.D. pentru plata unor cartele telefonice

pentru telefoane mobile cumpărate de la SC P.D.V. La dosar au fost depuse copii

ale facturilor fiscale întocmite de P.D.V. către G.D. odată cu livrarea mărfii.

Ca practică, SC G. achiziționa marfa conform contractului, iar plata se efectua

cu B.O., care fie era completat integral, fie era semnat de inculpat și

ștampilat cu ștampila firmei sale, în acest ultim caz, biletele la ordin erau

completate la firma distribuitoare.

Firma sus-menționată

a depus o plângere împotriva inculpatului T.E., cât și împotriva numitelor F.M.

și Ș.L., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de

grave, prevăzută de art. 215 alin. (3), (5) C. pen. și bancrută frauduloasă și

simplă (art. 285 din Legea nr. 31/1990, art. 141 alin. (2) din Legea nr.

64/1995).

La dosar au fost

depuse un număr de șase B.O.: cinci care se regăsesc în plângerea părții

vătămate și emise în perioada aprilie - mai 2005 și unul emis în 05 septembrie

2005, de asemenea refuzat la plată, aceasta în condițiile în care din 31 martie

2005 și până la data de 12 august 2005 societatea a avut ca administratori pe

F.M. și S.L.

Audiat

administratorul SC P.D.V., numitul I.M.E. a arătat că a avut legături

comerciale cu SC G.D., la început inculpatul T.E. plătea cu ordine de plată,

însă la un moment dat a început să cumpere cantități mai mari de marfă, făcând

plata cu bilete la ordin. Biletele la ordin completate total sau parțial de

inculpatul T.E. erau înmânate de acesta angajatei punctului de lucru din

Timișoara al SC P.D.V. SRL Iași, iar aceasta din urmă le trimitea la sediul din

Iași, unde un angajat la firmei completa B.O. cu numele și datele convenite în

prealabil cu inculpatul T.E. Martorele M.G. - directoarea punctului de lucru

din Timișoara - și E.G.D. - angajată la sediul din Iași, au confirmat

afirmațiile administratorului I.M.E. Martora E.G.D. a precizat că la un moment

dat, după ce banca a început să refuze plățile, inculpatul T.E. nu a mai

răspuns la telefon, aceasta a arătat că în ultima perioadă de timp, anterioară

intrării în incapacitate de plată, inculpatul T.E. a trimis către firmă mai

multe B.O. semnate, ștampilate și avalizate, dar în rest necompletate,

spunându-le celor de la P.D.V. că e bine „să fie acolo”, urmând ca aceștia să

le completeze cu sumele datorate de G.D. Martora E.G.D. a observat că de la

începutul colaborării cu inculpatul, acesta trimitea câte un singur B.O.

completat în totalitate, pentru o singură factură. Sus-numita a prezentat

organelor de cercetare penală originalele. Fiind depuse la dosar copii ale B.O.

trimise de inculpat, în alb.

Cele șase B.O.

refuzate la plată sunt următoarele: B.O. emis la data de 10 mai 2005 scadent la

data de 01 iunie 2005 în valoare de 690.819.014 lei, B.O. emis la data de 25

mai 2005 scadent la aceeași dată, în valoare de 539.867.279 lei, B.O. emis la

data de 23 mai 2005 scadent la aceeași dată în valoare de 686.963.430 lei, B.O.

emis la data de 27 aprilie 2005, cu aceeași dată scadentă, în valoare

2.037.004250 lei și B.O. emis la data de 05 septembrie 2005 scadent la data de

12 septembrie 2005, în valoare de 211.203,44 lei.

Ultimele trei B.O.

figurează avalizate în mod fraudulos de inculpatul T.E. Faptul că inculpatul a

folosit elemente frauduloase pentru inducerea în eroare este recunoscut

implicit de el, deoarece a solicitat înscrierea în fals cu privire la aceste

bilete la ordin.

În cauză s-a efectuat

o expertiză criminalistică grafoscopică, astfel raportul din 17 mai 2006

întocmit de I.N.E.C., Laboratorul Interjudețean Timișoara, a concluzionat că

scrisul inculpatului se regăsește pe B.O. emis la data de 23 mai 2005 în

valoare de 686.963.430 lei și B.O. emis la data de 25 mai 2005 în valoare de

539.867.279 lei, la toate rubricile de pe aversul celor două, cât și la rubrica

avalizat a B.O. din data de 27 aprilie 2005 în valoare de 1.355.501.340 lei și

în valoare de 2.037.004.250 lei, cât și a B.O. din data de 05 septembrie 2005

în valoare de 211.203,44 lei lei.

În același raport,

expertul a constatat că semnăturile inculpatului se regăsesc pe 5 din cele 6

B.O., singura excepție fiind B.O. emis în data de 10 mai 2005, scris și semnat

de mama inculpatului, numita F.M.

Se reține că, deși

inculpatul T.E. nu mai avea nicio calitate în SC G., iar specimenul de

semnătură în bancă a fost anulat la data de 18 aprilie 2005, totuși inculpatul

a continuat să emită B.O. în favoarea SC P.D.V. SRL Iași, B.O. care au fost

fără acoperire, inducând în eroare societatea parte vătămată care a continuat

să livreze marfă, chiar și la data de 09 iunie 2005, bazându-se pe buna

încredere a inculpatului și pe B.O. emise de acesta.

Din declarația

martorei M.G., director de vânzări la punctul de lucru al societății parte

vătămate, aflat la Timișoara, reiese că biletele la ordin erau aduse de

inculpat la sediul punctului de lucru, acestea erau semnate și ștampilate, iar

altele mai aveau și alte date completate. Acestea erau trimise la Iași, fără a

fi completate cu alte date. Din declarațiile martorei E.G.D. reiese că din anul

2003 se ocupa de plăți și încasări la SC P.D.V. Iași. Aceasta a arătat că

inculpatul trimitea comenzile, iar biletele la ordin trimise de inculpat erau

completate integral iar altele parțial, în acest ultim caz, ea completând

restul elementelor. Martora arată că au existat situații în care a fost

contactată telefonic de inculpat pentru a amâna introducerea în circuitul

bancar a B.O.

Intenția de a înșela

a inculpatului, reiese și din faptul că în declarații neagă că el ar fi semnat

și completat B.O. în cauză, arătând că nu știe cum au intrat acestea în posesia

P.D.V. De asemenea, inculpatul a mai arătat că de la data retragerii din firmă

(07 februarie 2005) nu s-a mai implicat deloc în activitatea acesteia, fapt

neadevărat, conform celor de mai sus. Referitor la biletele la ordin,

inculpatul a arătat că le-a semnat în perioada în care avea dreptul, iar apoi

au dispărut de la sediul biroului său, intrând în posesia lor reprezentanții părții

civile, în perioada în care el nu mai avea nicio calitate în firmă. Dincolo de

faptul că explicația inculpatului pare ușor puerilă, din probele administrate

în cauză tribunalul va reține că inculpatul se face vinovat și de comiterea

acestei infracțiuni, deoarece biletele la ordin emise de acesta au avut

calitatea de instrumente de plată, or inculpatul trebuie să aibă o atitudine

asumată și responsabilă pentru ca la termenul scadent să aibă rezervele

necesare pentru acoperirea sumelor înscrise în acestea. Un aspect extrem de

important ce va fi avut în vedere la individualizarea pedepsei este faptul că

în timpul urmăririi penale, datoria către SC P.D.V. a fost achitată, printr-un

contract de novație și stingerea datoriei prin dare în plată, astfel că partea

vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

Emiterea unui bilet

la ordin pentru a cărui valorificare la data scadenței nu există acoperirea

necesară, constituie infracțiune când beneficiarul este indus sau menținut în

eroare, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, prin prezentarea

ca fiind adevărat faptul mincinos că există acoperire în cont pentru încasare,

în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat

contractul, fapta constituind infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215

alin. (3) C. pen.

Emiterea biletelor la

ordin fără acoperire nu poate constitui o faptă cu caracter civil,

neconstituind infracțiune, pentru simplul fapt că biletele la ordin sunt

titluri executorii și deci din această pricină învestite cu formulă executorie

pot fi executate silit, deoarece în speță acest fapt s-a realizat însă fără

succes deoarece biletele la ordin emise cu titlu de instrument de plată nu au

avut acoperirea necesară.

În cazul în care,

însă, prin emiterea biletului la ordin fără acoperire creditorul este indus în

eroare, în scopul obținerii unui folos material injust și dacă s-a cauzat

acestuia o pagubă, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții

prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen.

În speță, funcția ce

a fost atribuită de inculpat biletului la ordin este aceea de a determina prin

inducere în eroare la încheierea convenției, mențiunile privind contul, banca

plătitoare, suma de plată fiind elemente de natură a convinge cealaltă parte cu

privire la seriozitatea și posibilitățile de plată ale făptuitorului, iar

pentru a întregi conținutul infracțiunii, acțiunea de amăgire, de inducere în

eroare cu privire la posibilitățile, condițiile și forma de plată, trebuie să

fie săvârșită cu vinovăție, în forma intenției, aspect de asemenea îndeplinit,

deoarece pe de o parte inculpatul nu avea dreptul să semneze bilete la ordin,

nu avea dreptul să avalizeze bilete la ordin, acestea fiind efectuate cu scopul

de a acorda o aparență inexistentă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov care a

criticat sentința penală pentru netemeinicie privind:

- individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate inculpatului relativ la infracțiunile de fals

material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1, cu

aplic. art. 41 alin. 2 C. pen., delapidare prevăzută de art. 215

1

,

cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. și înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 2,

3, 5, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.;

- modalitatea de executare

a pedepsei rezultante, respectiv suspendate sub supraveghere prevăzută de art.

86

1

C. pen.;

- neaplicarea

pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.;

- omisiunea

comunicării hotărârii către Registrul Comerțului potrivit art. 7 din Legea nr.

26/1990, republicată.

În dezvoltarea

motivelor de apel Ministerul Public a arătat că pedepsele aplicate inculpatului

nu sunt în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la atingerea scopului

prevăzut de art. 52 C. pen., deoarece inculpatul, în calitate de director zonal

de vânzări a întocmit în fals mai multe contracte și facturi fiscale, a ridicat

marfa din depozit pe care și-a însușit-o și a valorificat-o, în scopul

obținerii pentru sine a foloaselor materiale, prejudiciul fiind de 1.384.702,48

lei, reprezentând contravaloarea a 81.288 cartele preplătite O., C. și R.

În mod asemănător a

fost descrisă activitatea materială a inculpatului și pentru celelalte

infracțiuni, descriere pe care instanța nu o reia.

Cu referire la

motivele de apel, Ministerul Public a susținut că inculpatul s-a folosit în

derularea activității infracționale de calitatea sa de director zonal și a

reușit să urzească un plan amplu de a obține foloase ilicite, astfel că

motivarea instanței cu privire la faptul că infracțiunile comise pe fondul

lipsei de experiență și mai puțin a dorinței de a se îmbogăți nu poate fi

primită, cu atât mai mult cu cât a negat comiterea lor, deși a fost pus în fața

evidenței, ceea ce conduce la concluzia că nu a realizat consecințele faptelor

sale.

De asemenea, s-a mai

arătat că prejudiciul produs este foarte mare, raportat la momentul producerii

(anii 2003 - 2005) și motivarea instanței în sensul că deși cuantumul este mare

dar trebuie avută în vedere și rata inflației nu poate fi primită, Ministerul

Public solicitând aplicarea unor pedepse orientate spre maximul prevăzut de

lege cu executare în regim de detenție.

Ministerul Public a

mai solicitat și aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c)

C. pen. - interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o

profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit

pentru săvârșirea infracțiunii, cu aceeași motivare care ar justifica majorarea

pedepselor și schimbarea modalității de executare.

În plus, s-a

solicitat și aplicarea art. 7 din Legea nr. 26/1990, respectiv comunicarea

hotărârii la Registrul Comerțului pentru a se consemna că este nedemn de a

exercita această profesie.

Prin Decizia penală

nr. 7/Ap din 27 ianuarie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori, a admis apelul Parchetului, a desființat sentința sub aspectul

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 26/1990, dispunând comunicarea hotărârii la

Registrul Comerțului, menținând celelalte dispoziții.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin

care decizia penală a fost criticată pentru netemeinicie privind

individualizarea pedepselor.

S-a solicitat casarea

deciziei și în consecință majorarea pedepselor, iar ca modalitate de executare,

stabilirea regimului de detenție cu deducerea perioadei reținerii în arest

preventiv, caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nefiind

fondat va fi respins pentru următoarele considerente:

Din verificarea lucrărilor

dosarului cauzei, se reține că instanța orientându-se la pedeapsa rezultantă de

3 ani închisoare cu suspendare, pedeapsa sub supraveghere pe un termen de 6 ani

a considerat toate criteriile generale de individualizare, în cadrul acestora

reliefând și datele ce țin de persoana inculpatului, fără antecedente

personale, vârsta acestuia și lipsa sa de experiență.

De altfel, reținerea

sau nu a existenței împrejurărilor care pot constitui circumstanțe este

atributul instanței, maturizat în convingerea sa că o pedeapsă stabilită în

limitele textului incriminator și cu luarea în considerare a situației

infractorului, poate conduce la realizarea scopului pedepsei.

Or, așa cum s-a

arătat vinovăția inculpatului a fost dovedită și ținând seama de cele de mai

sus se apreciază că pedeapsa a fost just individualizată cu respectarea

criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ea reliefând pericolul

social ridicat al faptei, dar și persoana inculpatului față de care s-au

reținut circumstanțe.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de parchet va fi respins în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

împotriva Deciziei penale nr. 7/Ap din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat

T.E.N.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 septembrie 2010.