ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3040/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele: În baza art. 215 1 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), cu reținerea art. 74 alin. (1), lit. a), b), c) alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.E.N. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de delapidare, în formă continuată. În baza art. 215 alin. (2), (3), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1), lit. a), b), c) alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată. În baza art. 290 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals în formă continuată. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta execută în final pedeapsa de 3 ani închisoare. S-au reținut dispozițiile art. 13 C. pen. ca urmare a neaplicării pedepselor accesorii. În baza dispozițiilor art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 86 4 C. pen.

referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor impuse și cu privire la dispozițiile art. 83 și 84 C. pen., în sensul că dacă în termenul de încercare comite din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. De asemenea, dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 13 martie 2006 - 13 iunie 2007. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 145 1 C. proc. pen., dispusă față de inculpat prin încheierea de ședință din data de 08 iunie 2007 a Tribunalului Brașov, executorie de îndată. S-a dispus comunicarea unei copii a prezentelor dispoziții instituțiilor interesate de revocarea măsurii. În baza art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească SC S.Q. SRL București suma de 1.298.292,48 lei (RON) cu titlu de despăgubiri. S-a constatat integral recuperat prejudiciul cauzat SC P.D.V.

SRL. În baza art. 348 rap. la art. 445 C. proc. pen., au fost anulate înscrisurile false, după cum urmează: Facturile fiscale seria BXIW nr. A, B și C din data de 05 februarie 2005 (beneficiar SC E. SRL), D, E, F, G, H, I, J (beneficiar SC G.D. SRL), seria BXKO nr. K, L, M, N, O, P (beneficiar SC B. SRL), seria BXKO nr. Q, R, S, Y (beneficiar SC R.I. SRL), seria BXKO nr. Z din data de 20 februarie 2004, beneficiar SC S. SRL. Contractele de comercializare încheiate, după cum urmează: - contractul încheiat de SC S.Q. SRL, care în calitate de vânzător, vinde către SC E. SRL; - contractul dintre SC S.Q. și SC S. SRL, din data de 20 februarie 2004; - contractul dintre SC S.Q. și SC B. SRL, din data de 29 iunie 2004; - contractul dintre SC S.Q.

și SC R.I. SRL; - contractul dintre SC S.Q. și SC G.D. SRL. Dispune restituirea de îndată a înscrisurilor originale solicitate pentru efectuarea expertizei, după cum urmează: - către O.R.C. Mehedinți - contract de închiriere pentru spații comerciale cu altă destinație decât cea de locuit, încheiat între Ș.L. și SC E. SRL, 1 filă; - către O.R.C. Mehedinți - delegație de reprezentare a firmei SC E. SRL la Registrul Comerțului, 1 filă; - către O.R.C. Mehedinți - procesul-verbal de predare-primire încheiat la data de 28 martie 2005, 1 filă; - către O.R.C. Timiș - Hotărârea A.G.A. din data de 30 ianuarie 2001, 1 filă; - către O.R.C. Timiș - act adițional din 04 octombrie 2002, 1 filă; - către O.R.C.

Timiș - proces-verbal din 23 decembrie 2003, 1 filă; - către O.R.C. Timiș - act adițional din data de 13 iunie 2005, 2 file; - către O.R.C. Timiș - act adițional la actul constitutiv al SC S. SRL, 1 filă; - către O.R.C. Timiș - Hotărârea A.G.A. din 13 noiembrie 2006, 1 filă; - către O.R.C. Timiș - Declarația pe proprie răspundere fără număr, dată de N.Ș., 1 filă; - către O.R.C. Timiș - Hotărârea asociat unic din 01 septembrie 2007, 1 filă; - către O.R.C. Timiș - act adițional la statutul SC E.G. SRL, 1 filă; - către O.R.C. Timiș - Hotărârea asociatului unic FN al SC E.G. SRL, 1 filă; - către O.R.C. Timiș - Hotărârea asociatului unic FN din data de 13 martie 2000, al SC E.G. SRL, 1 filă; - către O.R.C.

Timiș - Hotărârea asociatului unic din 12 martie 2001, al SC E.G. SRL, 1 filă; - către O.R.C. Timiș - Contract de cesiune de părți sociale din data de 14 ianuarie 2002, 1 filă; - către O.R.C. Timiș - Hotărârea asociatului unic din 14 ianuarie 2002, al SC E.G. SRL, 1 filă; În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că: 1. În ceea ce privește partea vătămată SC S.Q. SRL. Inculpatul T.E.N. a fost angajat la SC S.Q. SRL - punctul de lucru Timișoara, în perioada noiembrie 2003 - februarie 2005. Inițial angajarea sa a fost făcută în calitate de agent de vânzări, iar ulterior a fost trecut în postul de director zonal de vânzări.

Trecerea inculpatului de pe o funcție pe alta nu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, în acest sens, deși s-a încheiat actul adițional la contractul de muncă nr. X, acesta nu a fost notificat inculpatului și Inspectoratului Teritorial de Muncă. Atribuțiile inculpatului au fost stabilite în perioada arătată, prin regulamentul de ordine interioară al societății, care a intrat în vigoare începând cu data de 01 ianuarie 2004, în baza Deciziei interne din 19 decembrie 2003. Se constată că între atribuțiile de agent și cele de director de vânzări, în fapt, față de cele exercitate de inculpat, nu au existat mari diferențe, în sensul că inculpatul s-a ocupat în continuare de vânzarea bunurilor societății, cu precizarea că se ocupa de mai multe firme, mai mari și cu care societatea avea relații mai vechi.

Inculpatul a deținut funcția de director zonal de vânzări începând cu data de 01 octombrie 2003, conform prevederilor actului adițional din 13 octombrie 2003, fără însă ca pentru acest post să se fi îndeplinit o fișă a postului care să detalieze sarcinile ce îi reveneau, inculpatul luând însă la cunoștință de regulamentul interior al firmei așa cum reiese din tabelul nominal înregistrat din 15 iunie 2004, semnătura aparținându-i conform expertizei efectuate în cauză. În acest sens, s-a stabilit că directorul zonal se subordonează directorului de marketing și directorului comercial. Directorul zonal are obligația de a se preocupa de bunul mers al activității punctului de lucru pe care îl conduce și de verificarea îndeplinirii atribuțiilor ce le revin angajaților.

Acesta are atribuții de verificarea agenților în ceea ce privește măsura în care aceștia au toate datele de identificare ale clienților cu care lucrează, acesta fiind răspunzător pentru banii nerecuperați de la clienți în cazul în care nu se conformează politicii firmei. La dosarul cauzei, nu există înscrisuri din care să reiasă că inculpatul a exercitat asemenea atribuții. Faptul că inculpatul a avut calitatea de director zonal, asumată de el, reiese din atribuțiile ce i-au revenit - el a fost cel care se ocupa de firmele cu cele mai mari vânzări, fiind vorba în speță de cele cinci societăți din litigiu - exercitate și deci executate de inculpat, că și din faptul că declarația de demisie este dată din funcția de director.

În plus, în toate declarațiile date de inculpat, inculpatul arată că a deținut funcția de director zonal. În calitatea pe care inculpatul a avut-o s-a ocupat în exclusivitate de SC E. SRL Drobeta-Turnu Severin, SC R.I. SRL Hunedoara, SC S. SRL Timișoara, SC B. SRL Timișoara și SC G.D. SRL Timișoara, în sensul că livra marfă acestor societăți și încasa de la acestea banii aferenți facturilor întocmite. Expertiza judiciară efectuată în cursul judecății a stabilit că în ceea ce privește contractul individual de muncă, în cazul semnăturii, structura ei diferă de modelele curente de semnătură utilizate de către inculpat, iar din examinarea întregului material aflat la dosar a relevat că inculpatul utilizează variate semnături, pe lângă modelul analizat, de la scrierea integrală a numelui și prenumelui până la un model similar cu cel al semnăturii din litigiu de pe contractul de muncă.

Față de aceasta se conchide că semnătura de pe contractul de muncă nr. Z a fost executată de către inculpat. În ceea ce privește tabelul anexă la regulamentul de ordine interioară din data de 15 iunie 2004, semnătura de la poziția 1 (T.E.N.) prezintă o semnătură cu structură similară modelelor inculpatului. Or toate aceste argumente conduc la concluzia că inculpatul a cunoscut calitatea de director de vânzări pe care o ocupa, dar mai ales a cunoscut atribuțiile ce i-au revenit.

În plus, inculpatul nu este cercetat în prezenta cauză pentru neglijență sau abuz în serviciu, gestiunea de fapt o avea și în calitate de agent de vânzări, prin urmare întrunește sintagma de funcționar, deoarece era angajat în serviciul părții civile, iar față de atribuțiile pe care le exercita, indiferent că avea calitatea de agent de vânzări, indiferent dacă o avea pe cea de director zonal, a fost gestionar de fapt a bunurilor societății, predate către el pe baza facturilor înaintate de inculpat. Din analiza probelor cauzei, a reieșit că inculpatul T.E.N., în perioada 2004 - 2005, a întocmit în fals mai multe contracte și facturi fiscale pentru cinci societăți comerciale mai sus menționate, prin aceea că deși nu exista o comandă prealabilă de la aceste societăți, inculpatul ridica în baza documentelor de mai sus, marfă din depozitul societății pe care și-a însușit-o și ulterior a traficat-o, în folos propriu.

Din ansamblul probator administrat, a reieșit că inculpatul în perioada 2004 - 2005, a întocmit în fals mai multe contracte și facturi fiscale pentru cinci societăți comerciale și anume deși nu exista comandă prealabilă de la acestea, inculpatul ridica pe baza documentelor de mai sus marfă pe care a însușit-o și a traficat-o, în folos propriu. În acest sens, societățile comerciale pentru care inculpatul a emis în fals contracte și facturi fictive au fost SC E. SRL, SC R.I., SC S. SRL, SC B. SRL și SC G.D. SRL. În ceea ce privește istoricul contractele de comercializare, se constată că la dosarul cauzei a fost depus contractul încheiat de SC S.Q. SRL, care în calitate de vânzător, vinde către SC E. SRL, reprezentată de P.C.

marfă conform anexei la contract. Contractul este valabil de la data semnării acestuia și până la data de 31 decembrie 2004, putând fi prelungit tacit cu câte 1 an. Se arată că cumpărătorul va achita marfa cumpărată, emițând B.O. avalizat, respectând un termen de plată de 21 de zile. Contractul este nedatat și nu are prevăzut un număr de ordine și înregistrare. Din analiza acestui înscris reiese neconcordanța cu privire la datele de identificare ale cumpărătorului, societatea în cauză neavând sediul social în Timișoara, aceasta fiind înregistrată la O.R.C. Mehedinți. Facturile emise în baza contractului sunt: seria BXIW nr. B, A, C din data de 05 februarie 2005. În ceea ce privește contractul dintre SC S.Q.

și SC S. SRL, din data de 20 februarie 2004, privește cartele telefonice preplătite, conform anexei la contract. Contractul este datat la 20 februarie 2004, fără număr de ordine și de înregistrare în propria bază de date. Acest înscris face notă discordantă față de celelalte contracte, în sensul că nu mai conține aceleași prevederi cu privire la obiectul contractului, termenul de livrare, obligațiile părților și răspunderea contractuală. La dosar este anexată factura aferentă contractului, seria BXKO nr. Z. În ceea ce privește contractul dintre SC S.Q. și SC B. SRL, din data de 29 iunie 2004, privește cartele telefonice preplătite, conform anexei la contract, cu plata la 25 de zile de la livrare.

Contractul nu are număr de ordine și înregistrare, marfa vândută și respectiv cumpărată urmând să fie livrată în baza comenzilor emise de cumpărător, conform cu oferta vânzătorului, iar plata urmând să se efectueze prin emiterea de bilete la ordin avalizate. Potrivit prevederilor contractului, perioada de valabilitate a acestuia era finele anului 2004, cu posibilitatea prelungirii duratei. La dosar sunt anexate facturile aferente contractului, seria BXKO nr. K, M, L, T, W, U. În ceea ce privește contractul dintre SC S.Q. și SC R.I. SRL, privește cartele telefonice preplătite, conform anexei la contract, cu plata la 21 de zile de la livrare. Contractul este nedatat și nu are prevăzut un număr de ordine și înregistrare în baza proprie de date.

Din analiza acestui contract se desprinde că datele de identitate ale cumpărătorului sunt vădit completate eronat, această societate fiind înregistrată la O.R.C. Hunedoara, în contract fiind completate alte date. La dosar sunt anexate facturile aferente contractului, seria BXKO nr. S, Y, R, Q. În ceea ce privește contractul dintre SC S.Q. și SC G.D. SRL, a fost depus contractul nedatat și fără a avea prevăzut un număr de ordine și înregistrare în baza proprie de date. Referitor la istoricul societăților din cauză, se constată că în cea ce privește SC R.I. SRL, prin Încheierea de ședință 1287/CA/2004 din data de 19 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Hunedoara s-a decis intrarea în faliment a debitoarei, fiind pronunțată dizolvarea societății.

SC R.I. SRL a fost dizolvată prin Încheierea nr. 1287/CA/2004 din data de 19 mai 2004 a Tribunalului Hunedoara. De asemenea, din actele comunicate de registrul comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, reiese că SC G.D. SRL are ca asociați pe inculpatul T.E., SC E. SRL și SC B. SRL, precum și pe numiții B.T. și A.T., ulterior conform actului adițional din data de 23 martie 2005 părțile sociale au fost cedate de inculpat mamei sale F.M. și numitei S.L., totodată fiind retrasă SC E. SRL. La data de 18 septembrie 2003 inculpatul a acordat o procură generală de administrare numitei S.L. În ceea ce privește SC E. SRL, O.R.C., comunică faptul că T.E.N. este asociat al acestei societăți. Din actele constitutive ale SC E. SRL, comunicate de Registrul Comerțului, rezultă că această societate a fost înființată de inculpatul T.E.

la data de 30 august 2001 și la data de 28 martie 2005 inculpatul a cesionat părțile sociale către numiții A.M.L. și C.A.I., dată la care se menționează că au fost predate toate actele firmei către cesionari. Totodată inculpatul s-a retras din societate. Expertizele efectuate în cauză au stabilit, după cum urmează: facturile fiscale întocmite prin contrafacerea scrierii a subscrierii și a impresiunilor de ștampilă, de către inculpat au fost următoarele: BXIW nr. A, BXIW nr. B, BXIW nr. C - emise pe numele SC E. SRL; BXIW nr. D, BXIW nr. E, BXIW nr. F emise pe numele SC G.D. SRL, BXIW nr. K, BXIW nr. L, BXIW nr. M emise pe numele SC R.I. SRL, BXIW nr. G, BXIW nr. H, I emise pe numele SC G.D. SRL, BXIW nr. Q, BXIW nr. R, BXIW nr. S emise pe numele R.I.

SRL, BXKO nr. U, BXKO nr. W, BXKO nr. T emise pe numele SC B. SRL, BXIW nr. J emisă pe numele SC G.I. SRL. În acest sens, raportul de constatare tehnico-științific din 21 octombrie 2005 a arătat că scrisul depus prin intermediul hârtiei autocopiatoare în rubricile facturilor BXIW D, E, F, K, L, M, Y, G, H și I a fost executat de inculpatul T.E.N. S-a mai considerat că celelalte facturi care nu au fost amintite în raport au fost redactate pe calculator, însă tot de inculpatul T.E.N. al cărui nume se regăsește în colțul din dreapta sus al facturilor respective (agent T.E.), putându-se considera aceasta și datorită faptului că de cele cinci societăți comerciale se ocupa în exclusivitate inculpatul, fiind folosite aceleași metode de fraudare.

De asemenea, se constată că nu au fost respectate în totalitate prevederile actelor normative în materie, cu privire la completarea corespunzătoare a acestor formulare tipizate, cu regim special, lipsesc datele de identificare ale persoanei care efectuează livrarea bunurilor, nu au fost completate corespunzător rubricile referitoare la datele de identificare ale cumpărătorului, sau nu întotdeauna a fost aplicată semnătura și ștampila de primire a bunurilor de către beneficiar. În plus, niciuna dintre facturile fiscale nu poartă viza unui control financiar intern al SC S.Q. SRL, deoarece societatea nu avea organizat un asemenea control. Probatoriul cauzei a mai stabilit că o altă modalitate utilizată de inculpat, a fost returul fictiv de marfă, aceasta deoarece stornările de marfă nu au fost însoțite de note de recepție care să ateste restituirea efectivă a bunurilor menționate în facturi.

În plus, din analiza fișelor de magazie ale magazionerului (martorul N.D.E.) reiese că nu au avut loc retururi de marfă. Situația retururilor a fost următoarea: La data de 05 ianuarie 2005, prin factura fiscală de stornare nr. AA, se „restituie” la gestiunea depozitului un număr de 425 bucăți cartele O. 15 dolari SUA de la SC G.D. SRL și concomitent s-a întocmit factura fiscală nr. M din 05 ianuarie 2005 către SC B. SRL, pentru aceeași cantitate de cartele; operațiunea se repetă în aceeași dată, când prin factura fiscală nr. V se „restituie” un număr de 250 de astfel de cartele, precum și 100 cartele O. 24 dolari SUA și 300 cartele pachet O. 6 dolari SUA, de la SC G.D. SRL și concomitent a fost întocmită factura fiscală de „livrare” nr. K către SC B. SRL, pentru cantități identice de produse.

La data de 06 ianuarie 2005 prin factura de stornare nr. X se „restituie” în depozit un număr de 250 cartele C.G. 6 dolari SUA și 1.600 cartele C.K. 10 dolari SUA de către SC G.D. SRL și concomitent a fost întocmită factura de livrare nr. Y pentru aceleași cantități și sortimente către SC R.I. SRL, or toate acestea conduc la concluzia că retururile de marfă erau fictive și erau efectuate pentru a justifica imposibilitatea de predare a mărfurilor către depozit tocmai datorită inexistenței lor materiale, iar în mod scriptic acestea erau livrate altor societăți, însă marfa în cazul tuturor stornărilor a existat doar scriptic. Toate aceste modalități de fraudare erau acoperite de inculpat prin faptul că toate plățile se efectuau prin persoana sa, prin depunere de numerar în bancă, în numele respectivelor societăți.

În anexa raportului de expertiză sunt prezentate facturile fictive emise în cauză, după cum urmează: nr. U, W, T din data de 29 decembrie 2004, nr. L din data de 04 ianuarie 2005, nr. K, M din data de 05 ianuarie 2005 către SC B. SRL; nr. B, A, C din data de 05 februarie 2005 către SC E. SRL, nr. G, F, D, E, H, I din data de 20 ianuarie 2005, nr. J din data de 07 decembrie 2004 către SC G.D. SRL; nr. S din data de 29 decembrie 2004, nr. Q, R din data de 05 februarie 2005, nr. Y din data de 06 ianuarie 2005 către SC R.I. SRL; nr. Z din data de 03 februarie 2005 către SC S. SRL. Un argument în plus pentru faptul că aceste operațiuni comerciale erau fictive este și faptul că din analiza documentelor financiar contabile ale celor cinci firme „debitoare” reiese că niciuna din societățile SC S., B., R.I.

nu a înregistrat în contabilitate vreun flux de marfă achiziționată de la SC S.Q. SRL, iar celelalte societăți administrate o perioadă de timp și de inculpat, au în actele contabile sume de bani mai reduse decât cele reale. Inexistența raporturilor comerciale reiese și din faptul că la data de 28 februarie 2005, reprezentanții părții vătămate au chemat la negociere reprezentanții celor cinci societăți comerciale pentru conciliere, răspunzând însă doar SC S. SRL care a recunoscut un debit de 292,88 RON, pentru restul considerând facturile false și SC G.D. SRL, reprezentată la acea dată de B.V. care a recunoscut debitele și s-a angajat la plata lor, angajament neonorat. În toate celelalte situații, scrisorile recomandate adresate reprezentanților celor trei societăți comerciale au fost returnate, sediul fiind greșit, în sensul că acele societăți nu mai figurau la sediile menționate în contract.

În ceea ce privește procedura încheierii contractelor, normele interne ale SC S.Q. SRL, stabilesc faptul că acestea se încheie local, de către directorii zonali, care au obligația urmăririi derulării lor, de la sediul central al firmei fiind transmise de regulă numai indicații pentru bunul mers al punctului de lucru. Regulamentul prevede obligativitatea comunicării unor copii de pe aceste contracte și reprezentanților filialei, aspect ce nu a avut loc în cauză, acestea nefiind înregistrate nici în evidența punctului de lucru. De asemenea, inculpatul nu a respectat regulamentul de ordine al societății, care prevedea că orice tranzacție mai mare de 175 euro trebuie garantată cu file CEC sau B.O.

avalizat. Mai trebuie reținut și faptul că niciuna din societățile beneficiare nu a formulat comenzi ferme pentru livrarea produselor. În plus, raportul de expertiză criminalistică din data de 07 noiembrie 2008, efectuat de I.N.E.C. Cluj, prin care au fost analizate din punct de vedere grafologic contractele din litigiu, facturile emise în baza acestora, precum și alte înscrisuri, a stabilit că trei din facturile din litigiu nr. A, B și C au ca și cumpărător SC E. SRL, șapte cu nr. D, E, F, G, H, I, J au ca beneficiar pe SC G.D. SRL, șase cu nr. K, L, M, N, O, P au ca beneficiar SC B. SRL, patru cu nr. Q, R, S, Y au ca beneficiar SC R.I. SRL. Toate facturile din litigiu sunt realizate pe formulare autocopiative tipizate, tipărite sub supravegherea C.N.I.N.

SA, având emitentul SC S.Q. SRL: rubrica semnătură a fost completată fie cu scris de mână, fie cu ajutorul unei imprimante (nr. S, U, W, T, J). Însă examenul comparativ al scrisului ce completează facturile nr. A, B, C (SC E.), nr. Q și R (SC R.I.) realizat față de modelele de comparație ale inculpatului a relevat existența unor deosebiri structurale, de dinamică și nivel de evoluție a scrisului. Fiind însă pe de o parte folosită aceeași metodă de fraudare, iar pe de altă parte fiind vorba de societățile comerciale de care se ocupa inculpatul, tribunalul va porni de la premisa că și acestea sunt imputabile inculpatului, fiind cuprinse în aceeași acțiune infracțională.

Scrisul de pe celelalte facturi în litigiu prezintă însă similitudini structurale cu scrisul de comparație ce emană de la inculpat, având aceleași caracteristici de clasă, precizându-se că similitudinile continuă și la nivelul detaliilor de execuție, în acest sens se concluzionează că facturile nr. G, E, F, K, L, M, G, H, I au fost realizate de inculpatul T.E. În ceea ce privește impresiunile de ștampilă de pe facturile din litigiu, expertiza a arătat cum s-a evidențiat utilizarea unor modele diferite față de cele prezentate ca și impresiuni de comparație, ridicate de la O.R.C. Timiș. În cadrul expertizei au fost ilustrate fotogramele impresiunilor de ștampilă în litigiu alături de modelele de comparație, diferențele fiind evidente.

S-a considerat că în ceea ce privește impresiunile de ștampilă ale SC R.I. nu s-au putut pronunța datorită lipsei materialului de comparație. În concluzie se arată că impresiunile de ștampilă ale SC E. SRL, SC B. SRL, SC G.D. SRL nu au fost create de către ștampilele ale căror impresiuni au fost depuse pe actele de comparație puse la dispoziție. Se mai arată că din examinarea actului adițional la statutul SC E.G. SRL a relevat faptul că semnăturile depuse în partea inferioară a textului sunt diferite de semnătura din contractul de comercializare a cartelelor încheiat între SC S. și SC S.Q.; Referitor la contractele din litigiu, expertiza a concluzionat că scrisul din cuprinsul acestora nu a fost realizat de către inculpat, fără a se putea stabili dacă acestea au fost semnate de inculpat.

Toate acestea se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv a administratorilor firmelor părți contractante din contractele de mai sus, după cum urmează: Administratorul SC S. SRL, martorul A.A.E. a declarat că a existat un contract de comercializare cu SC S.Q., însă ultima comandă și livrare de marfă a fost la data de 22 iunie 2004, nicidecum cea din factura întocmită de inculpat. Acest martor nu recunoaște soldul de 1.739.904.492 lei (ROL) existent în evidențele S.Q., întrucât nu a primit marfă de acești bani. Martorul B.T., administratorul de la SC B. SRL, la data audierii încarcerat în Penitenciarul Timișoara, nu a recunoscut facturile emise de S.Q. și nici pe inculpatul T.E.

Fostul administrator de la SC B. SRL în perioada 2001 - 2003, martorul C.D. a declarat că în acea perioadă societatea lui a avut raporturi comerciale cu SC S.Q., însă în anul 2003 a cedat firma numiților B.T. și A.T. Martorul C.D. a declarat că nu a semnat niciun contract de comercializare cu S.Q. în data de 29 iunie 2004, cu atât mai mult cu cât la acea dată nici nu mai era administrator al societății, prin urmare se consideră că acel contract a fost falsificat de inculpatul T.E. pentru a da aparență de legalitate operațiunilor comerciale frauduloase pe care le-a efectuat și din care și-a însușit în interes personal bunuri și bani. Martorul M.M., administratorul de la SC R.I. SRL Hunedoara și el la acea vreme încarcerat declara că nu cunoaște de nicio relație comercială între firma sa și S.Q.

De altfel, SC R.I. SRL a fost dizolvată prin Încheierea nr. 1287/CA/2004 din data de 19 mai 2004 a Tribunalului Hunedoara. Martorul N.D.E., gestionar în perioada mai 2002 - 31 mai 2005 la SC S.Q., punctul de lucru Timișoara, a arătat că directorul T.E.N., ridica marfa în baza facturilor fiscale, iar martora F.A.R., asistent manager la aceeași firmă, a precizat că de SC B., SC G.D., SC R.I., SC E. și SC S. s-a ocupat în exclusivitate inculpatul T.E.N. La celelalte două societăți pe numele cărora inculpatul T.E. a emis facturile fictive, SC E. și SC G.D., în perioada respectivă, asociat și administrator era chiar inculpatul. Ulterior, SC E. a fost cesionată de inculpat unor persoane care conform declarațiilor acestora, nici nu știu ce anume au cumpărat, în acest sens fiind declarațiile martorilor C.A.I.

și A.M.L.; aspect din care reiese că cesiunea a fost fictivă, în realitate de societate se ocupa tot inculpatul și familia sa, iar SC G.D. și-a schimbat asociații și administratorii, inițial mama inculpatului F.M. și ulterior tatăl inculpatului numitul T.N. Nu în ultimul rând, un argument în plus este faptul că după demisia sa, în biroul său au fost găsite o serie de chitanțe originale, exemplarul I care se dă celui care achită contravaloarea mărfii achiziționate, astfel că dacă relațiile comerciale chiar erau adevărate, aceste exemplare ale chitanțelor nu aveau cum să se afle în posesia inculpatului. Din materialul probator mai sus prezentat și analizat, tribunalul reține că nu există niciun dubiu că prin toate aceste manopere frauduloase inculpatul T.E.N.

și-a însușit din gestiune suma totală de 1.384.702,48 lei (RON), prejudiciu ce a fost parțial recuperat. Acest lucru s-a datorat atât acțiunii inculpatului, dar și neregulilor existente în cadrul firmei și mai ales a lipsei de control atent a angajaților firmei, superiorii mulțumindu-se cu „realizările” scriptice ale angajaților. Prejudiciul cauzat de inculpat societății este de 1.384.702,48 lei (RON) sumă ce reprezintă contravaloarea a 81.288 cartele preplătite O., C. și R., ridicate de inculpat din gestiunea depozitului local Timișoara, în perioada decembrie 2004 - februarie 2005, existând o legătură de cauzalitate între minusul din gestiunea societății și plusul creat în patrimoniul inculpatului.

În urma faptului că pe parcursul cercetărilor penale inculpatul a recuperat o parte din prejudiciul cauzat părții vătămate, aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.298.292,48 lei (RON). În ceea ce privește calitatea inculpatului de funcționar în cadrul firmei SC S.Q. SRL, se constată că atât în virtutea celei de agent de vânzări cât și în virtutea celei de director de vânzări, inculpatul a avut gestiunea de fapt a bunurilor însușite, fiind deținătorul acestora din momentul luării din depozitul firmei, având paza juridică a acestora. Contactul material direct cu bunurile, posesia lor până la predare, îi conferă atribuții de gestiune de fapt, astfel că însușirea bunurilor în scopul traficării acestora întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în reglementarea art. 215 1 C. proc.

pen. în varianta prevăzută de alin. (2) datorită valorii prejudiciului cauzat prin fapta sa. Inculpatul a primit în mod repetat din depozitul societății, ca prepus al acesteia, bunuri ce trebuiau comercializate către terți, inculpatul asumându-și calitatea de gestionar de fapt, indiferent dacă această sarcina i-a fost sau nu atribuită în mod expres. 2) În perioada 15 ianuarie 2003 - 07 februarie 2005, inculpatul T.E.N. a fost asociat și administrator la SC G.D. SRL Timișoara. Din data de 07 februarie 2005, inculpatul a renunțat, în acte, la calitatea de administrator și asociat al firmei, în favoarea mamei sale F.M. În fapt el a continuat să conducă firma, procedând la interpunerea unor persoane de sex feminin pentru a canaliza răspunderea penală pentru faptele sale în sarcina acestora.

În data de 31 martie 2005, în societate a intrat un nou asociat, numita S.L., fiind retras asociatul

SC E. SRL.

Prin urmare, la data de 31 martie 2005 și până la data de 12 august 2005, SC G.D. a avut în acte doi asociați: F.M. și S.L., prima fiind și administrator (din data de 12 august 2005, asociat unic și administrator este numitul T.N., tatăl inculpatului). În realitate patron al afacerilor derulate de firma a continuat să fie inculpatul T.E. Deși nu mai avea nicio calitate în firmă, inculpatul T.E. a emis în mod fraudulos, cu scopul inducerii în eroare, mai multe bilete la ordin în favoarea SC P.D.V. SRL Iași care au fost refuzate la plată total sau parțial, pe motiv de lipsă de disponibil. Prejudiciul cauzat s-a ridicat la suma de 487.315,53 lei (RON). Aceste B.O. au fost emise de SC G.D. pentru plata unor cartele telefonice pentru telefoane mobile cumpărate de la SC P.D.V.

La dosar au fost depuse copii ale facturilor fiscale întocmite de P.D.V. către G.D. odată cu livrarea mărfii. Ca practică, SC G. achiziționa marfa conform contractului, iar plata se efectua cu B.O., care fie era completat integral, fie era semnat de inculpat și ștampilat cu ștampila firmei sale, în acest ultim caz, biletele la ordin erau completate la firma distribuitoare. Firma sus-menționată a depus o plângere împotriva inculpatului T.E., cât și împotriva numitelor F.M. și Ș.L., pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (3), (5) C. pen. și bancrută frauduloasă și simplă (art. 285 din Legea nr. 31/1990, art. 141 alin. (2) din Legea nr. 64/1995).

La dosar au fost depuse un număr de șase B.O.: cinci care se regăsesc în plângerea părții vătămate și emise în perioada aprilie - mai 2005 și unul emis în 05 septembrie 2005, de asemenea refuzat la plată, aceasta în condițiile în care din 31 martie 2005 și până la data de 12 august 2005 societatea a avut ca administratori pe F.M. și S.L. Audiat administratorul SC P.D.V., numitul I.M.E. a arătat că a avut legături comerciale cu SC G.D., la început inculpatul T.E. plătea cu ordine de plată, însă la un moment dat a început să cumpere cantități mai mari de marfă, făcând plata cu bilete la ordin. Biletele la ordin completate total sau parțial de inculpatul T.E. erau înmânate de acesta angajatei punctului de lucru din Timișoara al SC P.D.V.

SRL Iași, iar aceasta din urmă le trimitea la sediul din Iași, unde un angajat la firmei completa B.O. cu numele și datele convenite în prealabil cu inculpatul T.E. Martorele M.G. - directoarea punctului de lucru din Timișoara - și E.G.D. - angajată la sediul din Iași, au confirmat afirmațiile administratorului I.M.E. Martora E.G.D. a precizat că la un moment dat, după ce banca a început să refuze plățile, inculpatul T.E. nu a mai răspuns la telefon, aceasta a arătat că în ultima perioadă de timp, anterioară intrării în incapacitate de plată, inculpatul T.E. a trimis către firmă mai multe B.O. semnate, ștampilate și avalizate, dar în rest necompletate, spunându-le celor de la P.D.V. că e bine „să fie acolo”, urmând ca aceștia să le completeze cu sumele datorate de G.D.

Martora E.G.D. a observat că de la începutul colaborării cu inculpatul, acesta trimitea câte un singur B.O. completat în totalitate, pentru o singură factură. Sus-numita a prezentat organelor de cercetare penală originalele. Fiind depuse la dosar copii ale B.O. trimise de inculpat, în alb. Cele șase B.O. refuzate la plată sunt următoarele: B.O. emis la data de 10 mai 2005 scadent la data de 01 iunie 2005 în valoare de 690.819.014 lei, B.O. emis la data de 25 mai 2005 scadent la aceeași dată, în valoare de 539.867.279 lei, B.O. emis la data de 23 mai 2005 scadent la aceeași dată în valoare de 686.963.430 lei, B.O. emis la data de 27 aprilie 2005, cu aceeași dată scadentă, în valoare 2.037.004250 lei și B.O.

emis la data de 05 septembrie 2005 scadent la data de 12 septembrie 2005, în valoare de 211.203,44 lei. Ultimele trei B.O. figurează avalizate în mod fraudulos de inculpatul T.E. Faptul că inculpatul a folosit elemente frauduloase pentru inducerea în eroare este recunoscut implicit de el, deoarece a solicitat înscrierea în fals cu privire la aceste bilete la ordin. În cauză s-a efectuat o expertiză criminalistică grafoscopică, astfel raportul din 17 mai 2006 întocmit de I.N.E.C., Laboratorul Interjudețean Timișoara, a concluzionat că scrisul inculpatului se regăsește pe B.O. emis la data de 23 mai 2005 în valoare de 686.963.430 lei și B.O. emis la data de 25 mai 2005 în valoare de 539.867.279 lei, la toate rubricile de pe aversul celor două, cât și la rubrica avalizat a B.O.

din data de 27 aprilie 2005 în valoare de 1.355.501.340 lei și în valoare de 2.037.004.250 lei, cât și a B.O. din data de 05 septembrie 2005 în valoare de 211.203,44 lei lei. În același raport, expertul a constatat că semnăturile inculpatului se regăsesc pe 5 din cele 6 B.O., singura excepție fiind B.O. emis în data de 10 mai 2005, scris și semnat de mama inculpatului, numita F.M. Se reține că, deși inculpatul T.E. nu mai avea nicio calitate în SC G., iar specimenul de semnătură în bancă a fost anulat la data de 18 aprilie 2005, totuși inculpatul a continuat să emită B.O. în favoarea SC P.D.V. SRL Iași, B.O. care au fost fără acoperire, inducând în eroare societatea parte vătămată care a continuat să livreze marfă, chiar și la data de 09 iunie 2005, bazându-se pe buna încredere a inculpatului și pe B.O.

emise de acesta. Din declarația martorei M.G., director de vânzări la punctul de lucru al societății parte vătămate, aflat la Timișoara, reiese că biletele la ordin erau aduse de inculpat la sediul punctului de lucru, acestea erau semnate și ștampilate, iar altele mai aveau și alte date completate. Acestea erau trimise la Iași, fără a fi completate cu alte date. Din declarațiile martorei E.G.D. reiese că din anul 2003 se ocupa de plăți și încasări la SC P.D.V. Iași. Aceasta a arătat că inculpatul trimitea comenzile, iar biletele la ordin trimise de inculpat erau completate integral iar altele parțial, în acest ultim caz, ea completând restul elementelor. Martora arată că au existat situații în care a fost contactată telefonic de inculpat pentru a amâna introducerea în circuitul bancar a B.O.

Intenția de a înșela a inculpatului, reiese și din faptul că în declarații neagă că el ar fi semnat și completat B.O. în cauză, arătând că nu știe cum au intrat acestea în posesia P.D.V. De asemenea, inculpatul a mai arătat că de la data retragerii din firmă (07 februarie 2005) nu s-a mai implicat deloc în activitatea acesteia, fapt neadevărat, conform celor de mai sus. Referitor la biletele la ordin, inculpatul a arătat că le-a semnat în perioada în care avea dreptul, iar apoi au dispărut de la sediul biroului său, intrând în posesia lor reprezentanții părții civile, în perioada în care el nu mai avea nicio calitate în firmă.

Dincolo de faptul că explicația inculpatului pare ușor puerilă, din probele administrate în cauză tribunalul va reține că inculpatul se face vinovat și de comiterea acestei infracțiuni, deoarece biletele la ordin emise de acesta au avut calitatea de instrumente de plată, or inculpatul trebuie să aibă o atitudine asumată și responsabilă pentru ca la termenul scadent să aibă rezervele necesare pentru acoperirea sumelor înscrise în acestea. Un aspect extrem de important ce va fi avut în vedere la individualizarea pedepsei este faptul că în timpul urmăririi penale, datoria către SC P.D.V. a fost achitată, printr-un contract de novație și stingerea datoriei prin dare în plată, astfel că partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

Emiterea unui bilet la ordin pentru a cărui valorificare la data scadenței nu există acoperirea necesară, constituie infracțiune când beneficiarul este indus sau menținut în eroare, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, prin prezentarea ca fiind adevărat faptul mincinos că există acoperire în cont pentru încasare, în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul, fapta constituind infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen. Emiterea biletelor la ordin fără acoperire nu poate constitui o faptă cu caracter civil, neconstituind infracțiune, pentru simplul fapt că biletele la ordin sunt titluri executorii și deci din această pricină învestite cu formulă executorie pot fi executate silit, deoarece în speță acest fapt s-a realizat însă fără succes deoarece biletele la ordin emise cu titlu de instrument de plată nu au avut acoperirea necesară.

În cazul în care, însă, prin emiterea biletului la ordin fără acoperire creditorul este indus în eroare, în scopul obținerii unui folos material injust și dacă s-a cauzat acestuia o pagubă, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen.

În speță, funcția ce a fost atribuită de inculpat biletului la ordin este aceea de a determina prin inducere în eroare la încheierea convenției, mențiunile privind contul, banca plătitoare, suma de plată fiind elemente de natură a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea și posibilitățile de plată ale făptuitorului, iar pentru a întregi conținutul infracțiunii, acțiunea de amăgire, de inducere în eroare cu privire la posibilitățile, condițiile și forma de plată, trebuie să fie săvârșită cu vinovăție, în forma intenției, aspect de asemenea îndeplinit, deoarece pe de o parte inculpatul nu avea dreptul să semneze bilete la ordin, nu avea dreptul să avalizeze bilete la ordin, acestea fiind efectuate cu scopul de a acorda o aparență inexistentă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov care a criticat sentința penală pentru netemeinicie privind: - individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului relativ la infracțiunile de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen., delapidare prevăzută de art. 215 1 , cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. și înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 2, 3, 5, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.; - modalitatea de executare a pedepsei rezultante, respectiv suspendate sub supraveghere prevăzută de art. 86 1 C. pen.; - neaplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.; - omisiunea comunicării hotărârii către Registrul Comerțului potrivit art. 7 din Legea nr. 26/1990, republicată.

În dezvoltarea motivelor de apel Ministerul Public a arătat că pedepsele aplicate inculpatului nu sunt în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., deoarece inculpatul, în calitate de director zonal de vânzări a întocmit în fals mai multe contracte și facturi fiscale, a ridicat marfa din depozit pe care și-a însușit-o și a valorificat-o, în scopul obținerii pentru sine a foloaselor materiale, prejudiciul fiind de 1.384.702,48 lei, reprezentând contravaloarea a 81.288 cartele preplătite O., C. și R. În mod asemănător a fost descrisă activitatea materială a inculpatului și pentru celelalte infracțiuni, descriere pe care instanța nu o reia.

Cu referire la motivele de apel, Ministerul Public a susținut că inculpatul s-a folosit în derularea activității infracționale de calitatea sa de director zonal și a reușit să urzească un plan amplu de a obține foloase ilicite, astfel că motivarea instanței cu privire la faptul că infracțiunile comise pe fondul lipsei de experiență și mai puțin a dorinței de a se îmbogăți nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât a negat comiterea lor, deși a fost pus în fața evidenței, ceea ce conduce la concluzia că nu a realizat consecințele faptelor sale. De asemenea, s-a mai arătat că prejudiciul produs este foarte mare, raportat la momentul producerii (anii 2003 - 2005) și motivarea instanței în sensul că deși cuantumul este mare dar trebuie avută în vedere și rata inflației nu poate fi primită, Ministerul Public solicitând aplicarea unor pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege cu executare în regim de detenție.

Ministerul Public a mai solicitat și aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. - interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, cu aceeași motivare care ar justifica majorarea pedepselor și schimbarea modalității de executare. În plus, s-a solicitat și aplicarea art. 7 din Legea nr. 26/1990, respectiv comunicarea hotărârii la Registrul Comerțului pentru a se consemna că este nedemn de a exercita această profesie. Prin Decizia penală nr. 7/Ap din 27 ianuarie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul Parchetului, a desființat sentința sub aspectul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 26/1990, dispunând comunicarea hotărârii la Registrul Comerțului, menținând celelalte dispoziții.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin care decizia penală a fost criticată pentru netemeinicie privind individualizarea pedepselor. S-a solicitat casarea deciziei și în consecință majorarea pedepselor, iar ca modalitate de executare, stabilirea regimului de detenție cu deducerea perioadei reținerii în arest preventiv, caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul nefiind fondat va fi respins pentru următoarele considerente: Din verificarea lucrărilor dosarului cauzei, se reține că instanța orientându-se la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendare, pedeapsa sub supraveghere pe un termen de 6 ani a considerat toate criteriile generale de individualizare, în cadrul acestora reliefând și datele ce țin de persoana inculpatului, fără antecedente personale, vârsta acestuia și lipsa sa de experiență.

De altfel, reținerea sau nu a existenței împrejurărilor care pot constitui circumstanțe este atributul instanței, maturizat în convingerea sa că o pedeapsă stabilită în limitele textului incriminator și cu luarea în considerare a situației infractorului, poate conduce la realizarea scopului pedepsei. Or, așa cum s-a arătat vinovăția inculpatului a fost dovedită și ținând seama de cele de mai sus se apreciază că pedeapsa a fost just individualizată cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ea reliefând pericolul social ridicat al faptei, dar și persoana inculpatului față de care s-au reținut circumstanțe. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de parchet va fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 7/Ap din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat T.E.N. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2010.