Decizia nr. 781/2013 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 5460/103/2010 — recurs împotriva sentinței nr. 30/2012 a Tribunalului Suceava

C.E., (pensionară) a declarat că la rugămintea lui M.E. a acceptat să încheie contracte de împrumut cu C.A.R.E. Moldova, Banca C., C.A.R.D., R. Credit și C.A. Bank. Înainte de a merge la aceste instituții, M.E. i-a cerut cartea de identitate și un cupon de pensii, apoi venea împreună cu fiul ei T.V. și se deplasau toți la bănci, unde i se spunea să semneze actele încheiate, însă nu le citea, neștiind astfel ce conțin acestea. Banii erau luați de către cei doi, împreună cu actele de împrumut emise de bancă. Partea vătămată a mai arătat că, în contractul încheiat cu C.A.R.E. Moldova este trecut ca girant B.I., persoană pe care nu o cunoaște și nici nu a văzut-o vreodată. Deoarece T.V. nu a mai achitat ratele, C.E. a fost nevoită să plătească la bănci, în urma somațiilor primite. Aceasta a achitat, în urma somațiilor și rețineri pe cuponul de pensie, până în luna iulie 2010, suma de 11.434 RON. Ulterior i s-a adus la cunoștință că trebuie să achite un împrumut la C.A.R. Pensionari și că este și garant la un alt contract cu C.A.R. Pensionari Militari (titular T.V.), contracte despre care declară că nu are cunoștință (contract de împrumut nr. X5 din 18 decembrie 2007 și contractul nr. X7 din 28 decembrie 2007). Din raportul de constatare tehnico științifică grafică din 10 iunie 2009 a rezultat că aceste contracte au fost semnate de către T.V. (contracte pentru suma de 5.000 RON plus 5.000 RON).

B.E. a declarat că o cunoaște pe M.E. de mai bine de 10 ani deoarece a lucrat împreună la spital și la solicitarea acesteia și a fiului ei T.V. a încheiat mai multe contracte cu instituții financiar bancare din Piatra Neamț, unele pe numele ei, altele în care a avut calitate de garant, respectiv: R. Credit Piatra Neamț, C.A.R.D., C.A.R.E. Moldova, C.E.C., P. Bank, R. Bank, Banca C.R., pentru sume cuprinse între 5.000 și 10.000 RON. Banii, ulterior erau luați de către T.V. și mama sa, la care rămâneau și actele emise de către bancă, respectiv contractele și desfășurătoarele de plată. T.V. nu a mai achitat ratele la bănci, iar partea vătămată a achitat, în urma somațiilor și reținerilor pe statele de plată suma de 10.980 RON (până în iulie 2010). Din contractele încheiate cu P. Bank (7.000 RON) și cu R. Bank (7.000 RON), partea vătămată a luat jumătate din sumă, iar cealaltă sumă i-a dat-o lui T.V. Ulterior i s-a adus la cunoștință despre contracte de credit cu C.A.R. Pensionari Militari, unde este trecută ca garant, însă arată că nu cunoaște nimic cu privire la aceste contracte. S-a constatat ulterior că semnăturile din contracte aparțin lui T.V. (contract nr. X1 din 16 august 2007, 5.000 RON și X7 din 28 decembrie 2007, 5.000 RON). În scopul de a o amăgi pe B.E. și de a-i întări convingerea că-i va achita ratele la bănci, conform înțelegerii avute, T.V. a încheiat cu aceasta un contract de împrumut autentificat prin notariat.

G.I.M. a arătat că îi cunoaște pe învinuiți din anul 2006 și la rugămintea acestora a semnat un contract de împrumut în calitate de garant la C.A.R.D., pentru suma de 8.700 RON (titular M.E.). Partea vătămată a arătat că nu cunoaște cine este această persoană. Ea a fost rugată de către M.E. să o ajute și știa că acest contract este pe numele acesteia, nu pe numele M.E. Suma de bani a fost luată de către învinuiți. G.I.M. a achitat în urma somațiilor și reținerilor pe statele de plată suma de 3.300 RON.

N.M. (pensionară) a mers împreună cu M.E. și T.V. la C.A.R.E. Moldova și Banca C., de unde a luat la rugămintea acestora credite de nevoi personale, pe numele ei, apoi pentru alte trei credite a fost de acord să fie garant. Partea vătămată a arătat că de fiecare dată venea la domiciliul ei T.V., care-i cerea cartea de identitate și un cupon de pensie, apoi mergeau împreună la bănci, unde ea semna documentele încheiate, fără însă a le citi. T.V. lua sumele de bani și o asigura că el va achita ratele, conform înțelegerii. Acesta însă nu a mai achitat ratele, iar N.M. a achitat, în urma somațiilor și reținerilor pe cuponul de pensie, suma de 9.049 RON.

M.E. (declarații fila 1-4, vol.IV) este îngrijitoare la Spitalul Județean N., unde a fost colegă cu M.E. Aceasta a încheiat contracte de credit, pe numele ei, cu mai multe bănci din Piatra Neamț, la rugămintea lui M.E. și T.V., contracte pentru sume cuprinse între 3.000 și 10.000 RON. M.E. a declarat că T.V. este cel care se ocupa de toate formalitățile de la bănci, căruia îi și înmâna o copie după cartea sa de identitate. Ulterior mergeau împreună la bănci și semnau documentele încheiate, pe care apoi le lua T.V. împreună cu sumele de bani aferente. Astfel, partea vătămată a încheiat contracte de credit atât ca titular cât și ca garant la R. Credit, C.A.R.D. Salariați, P. Bank, C.A.R.E. Moldova, C.A. Bank, Banca R. și C.E.C. Deoarece T.V. nu a mai achitat ratele, partea vătămată a achitat în urma reținerilor pe statul de plată suma de 7.000 RON. M.E. a declarat că i s-a adus la cunoștință, ulterior, faptul că este garant la un contract de împrumut cu C.A.R. Pensionari Militari (titular T.S.) și titular al unui alt contract încheiat cu această instituție. Nu a semnat și nu cunoaște nimic referitor la aceste contracte. Este vorba despre contractul nr. X6 din 28 decembrie 2007 și contractul X1 din 16 august 2007. S-a constatat ulterior că aceste contracte au fost încheiate și semnate de către T.V. Deoarece M.E. i-a solicitat acestuia să achite ratele la bănci, conform înțelegerii, pentru a scăpa de presiune și pentru a-i întări convingerea că se va achita de obligație, T.V. a încheiat cu aceasta un contract de împrumut autentificat prin notariat. Învinuitul nu a respect însă nici obligațiile stabilite prin acest contract de împrumut.

S.E. este pensionară și a declarat că îi cunoaște pe M.E. și T.V. din anul 1990. La rugămintea acestora de a-i ajuta a încheiat mai multe contracte de credite de nevoi personale, respectiv la C.A. Bank, C.A.R.D., C.A.R.E. Moldova, R. Credit (titular și ca garant). La C.A.R. Salariați, partea vătămată a semnat ca garant pentru contractul încheiat de către Z.M. A declarat ulterior însă că nu cunoaște această persoană, iar T.V. a rugat-o să meargă să semneze pentru un contract încheiat pe numele lui, nicidecum pe numele altei persoane. În urma somațiilor și reținerilor pe cuponul de pensii, S.M. a achitat suma de 19.903 RON.

S.M.A. a declarat că a fost rugată de către învinuitul T.V. să contracteze un credit la C.A.R.D. Salariați în calitate de titular (contract din 11 februarie 2008). Suma de bani și contractul au fost luate de către învinuit, care a promis că va achita integral contravaloarea acestui credit. Ulterior i s-a adus la cunoștință că are calitate de garant în două contracte de împrumut încheiate cu C.A.R. Pensionari Militari Piatra Neamț (contractele X2 din 16 august 2007, X3 din 17 august 2007, X4 din 18 decembrie 2007 și X6 din 28 decembrie 2007). S-a constatat că aceste contracte au fost semnate de către T.V., iar partea vătămată nu a avut cunoștință de ele. S.M.A. a achitat suma de 6.877 RON către bănci deoarece T.V. nu a achitat lunar ratele, conform înțelegerii avute.

B.V. (pensionară). Partea vătămată, care este vecină de scară cu învinuiții, a arătat că în anul 2008, la insistențele lui T.V. a acceptat să fie garant pentru un credit la C.A.R.E. Moldova. Acesta a asigurat-o că va achita toate ratele și au mers împreună la bancă unde a semnat formularele respective. Sumele de bani au fost luate de către învinuit. Ulterior i s-a adus la cunoștință că a semnat în calitate de garant la contractul de împrumut X1 din 16 august 2007 și X5 din 18 decembrie 2007, încheiate cu C.A.R. Pensionari Militari din Piatra Neamț. Aceasta a mai declarat că nu cunoaște nimic privitor la aceste contracte. Din raportul de constatare tehnico științifică grafică reiese că aceste contracte au fost semnate de către T.V. B.V. a achitat suma de 1.872 RON (rate către bănci) deoarece învinuitul nu s-a mai achitat de aceste rate.

B.C. pensionar, îi cunoaște învinuiți de peste 30 ani deoarece locuiesc pe aceeași scară și a declarat că, la insistențele lui T.V. a fost de acord să fie garant la patru contracte de credit încheiate cu C.A.R. Salariați Dacia, C.A.R.E. Moldova, C.A. Bank, Banca C.R. Învinuitul îi cerea un cupon de pensie și o copie de pe cartea de identitate, apoi se ocupa de toate formalitățile pentru bănci, după care se deplasau împreună și partea vătămată doar semna. Ulterior i s-a adus la cunoștință despre faptul că este garant la contractul de împrumut X4 din 18 decembrie 2007 încheiat cu C.A.R. Pensionari Militari. Nu cunoaște nimic cu privire la acest contract, despre care ulterior s-a constatat că a fost semnat de către învinuitul T.V. De asemenea, a susținut că la contractul de împrumut din 17 mai 2007 încheiat la C.A.R. Salariați (titular B.E.) a știut că titular este T.V., nicidecum o altă persoană. Deoarece învinuitul nu a achitat ratele la bănci, B.C. a achitat suma totală în valoare de 9.904 RON.

P.I. pensionar. Îl cunoaște pe T.V. din anul 2006 și a fost rugat de acesta să semneze un contract de credit la Banca C., în calitate de garant. Creditul avea ca titular pe N.M., despre care partea vătămată a arătat că a aflat ulterior și nici măcar nu o cunoaște. Ulterior învinuitul nu a mai achitat ratele la bancă, iar P.I. a achitat suma de 938 RON. A obținut apoi în instanță anularea parțială a contractului de credit din 30 aprilie 2008, precum și a contractului încheiat cu R. Credit Piatra Neamț, motivat de faptul că semnătura de pe contracte a fost făcută de către T.V.

G.G., colegă de serviciu cu învinuitul T.V. din anul 2001, a declarat că a fost rugată de către acesta să obțină credite de nevoi personale de la patru unități bancare din Piatra Neamț, iar sumele de bani obținute astfel să i le înmâneze lui deoarece îi sunt necesare. A încheiat contracte cu Banca R.D. Piatra Neamț, R. Credit și C.A.R.E. Moldova, în calitate de titular, iar cu Banca C.A.R. C. în calitate de garant. Ulterior învinuitul nu a mai achitat ratele către bănci, iar părții vătămate i s-a reținut pe statul de plată suma totală de 28.550 RON. În data de 22 decembrie 2008 i s-a prezentat contractul de împrumut X3 din 17 august 2007 încheiat pe numele ei cu C.A.R. Pensionari Militari Neamț, pentru suma de 5.000 RON. Aceasta a declarat că nu a avut cunoștință de acest contract, despre care ulterior s-a constatat că a fost semnat de către T.V. În cursul anului 2008 a primit la domiciliu și o înștiințare de plată din partea societății „G.R.A.” S.A., pentru plata ratei la o poliță de asigurare încheiată pe numele ei, despre care nu avea la cunoștință. A aflat apoi că această poliță a fost încheiată de către T.V. Pentru a scăpa de presiunile părții vătămate, învinuitul a dat o declarație prin care se angajează să-i plătească acesteia sumele datorate către bănci, însă nu s-a achitat de această obligație.

T.S. este colegă cu T.V. A fost rugată de către acesta să contracteze credite la mai multe instituții bancare în calitate de titular, cât și de garant. Aceasta a încheiat astfel un credit cu Banca T., ca garant, cât și credite cu T.B.I. Credit și R. Credit, ca titular. Sumele de bani au fost luate de către T.V. împreună cu contractele de credit. Ulterior acesta nu a mai achitat creditele conform înțelegerii, iar lui T.S. i s-au făcut rețineri pe statul de plată, în sumă de 15.348 RON. Ulterior i s-a adus la cunoștință despre faptul că ar fi încheiat un contract de împrumut cu C.A.R. Pensionari Militari Neamț (nr. X6 din 28 decembrie 2007), contract despre care aceasta a declarat că nu cunoaște nimic. S-a constatat că acest contract a fost încheiat și semnat de către învinuitul T.V. În data de 26 august 2008 s-a încheiat între T.V. și T.S. un proces-verbal în care învinuitul recunoaște că a luat sume de bani cu împrumut de la bănci din contractele încheiate pe numele lui T.S.

S.V. este coleg de serviciu cu T.V. și a declarat că la rugămintea acestuia a fost de acord să semneze un contract de împrumut la Banca C. din Piatra Neamț pentru suma de 19.000 RON, în calitate de garant. Când i s-a prezentat acest contract, partea vătămată a constatat că titular al împrumutului este M.E., persoană pe care el nu o cunoaște. Acesta știa că titular al împrumutului urma să fie mama lui T.V. Ulterior ratele la bănci nu au mai fost achitate, iar în urma numeroaselor somații de plată, S.V. a achitat suma de 19.704 lei. I s-a adus la cunoștință despre faptul că este garant la contractul de împrumut nr. X2 din 16 august 2007, încheiat cu CAR Pensionari Militari Neamț, de către B.C., contract despre care partea vătămată nu a știut nimic. Contractul a fost încheiat și semnat de către învinuitul T.V.

S.G. este colegă de serviciu cu învinuitul T.V. La rugămintea învinuitului a semnat un contract de credit în calitate de garant cu C.A.R.D. Salariați. Titularul contractului urma să fie T.V. Ulterior a aflat despre faptul că titular al acestui contract este C.E., pe care partea vătămată arată că nici nu o cunoaște. S.G. a mai semnat un alt contract de credit în calitate de garant la Banca C., știind că titular al contractului este învinuitul T.V. Aceasta a mai aflat ulterior că de fapt titular al contractului este B.E., persoană pe care partea vătămată a arătat că nu o cunoaște. S.G., în calitate de garant la C.A.R.D. Salariați și Banca C., în urma repetatelor somații a achitat suma de 1.327 RON.

A.M.M. este vecină cu T.V. și a fost colegă cu mama sa M.E. Partea vătămată a arătat că a fost rugată de cei doi să contracteze credite la mai multe instituții bancare din Piatra Neamț, atât ca titular cât și ca garant, iar cei doi au asigurat-o că ei vor achita ratele la aceste instituții. A încheiat astfel credite la C.A.R. Sănătate, R. Credit, C.A.R.D. Salariați, iar sumele de bani au fost luate de către învinuitul T.V. Deoarece nu au mai fost achitate ratele, partea vătămată a achitat până în prezent suma de 1.100 RON, rețineri pe statul de plată.

L.O. este verișoara învinuitului T.V. și a declarat că, la rugămintea acestuia a semnat un contract de credit cu Banca C., în calitate de garant la un contract de împrumut având ca titular pe M.E., maia învinuitului. Ulterior a aflat că titular al creditului este o altă persoană, pe care nu o cunoaște. Nu au mai fost achitate ratele la bănci, iar părții vătămate i s-a reținut pe statul de plată suma de 3.400 RON.

S.M.B. a declarat că îl cunoaște de mai mulți ani pe învinuit și pe mama acestuia. În anul 2007 a fost rugată de către cei doi să semneze un contract de credit la C.A.R.D. Salariați Piatra Neamț, în calitate de garant, titular credit fiind M.E. (contract din 24 aprilie 2007). Partea vătămată a declarat că până în prezent nu a fost nevoită să achite vreo rată restantă și nici nu a primit vreo somație în acest sens.

S.E.M. a declarat că îl cunoaște pe învinuit din anul 2005 și a fost rugată de către acesta să contracteze un credit la Banca C., în calitate de garant, titular al creditului urmând să fie M.E., mama învinuitului. A aflat ulterior că de fapt acest contract este pe numele C.E. și nu pe numele M.E. Partea vătămată a fost somată să plătească din pensie suma de 12.950 RON.

M.A.O. a declarat că îl cunoaște pe învinuit de mai bine de 20 de ani și la insistențele acestuia a acceptat să fie garant la un credit pe care urma să-l contracteze cu R. Credit Piatra Neamț, în 2008. După ce a semnat contractul a aflat că titular este B.E., persoană despre care el nu cunoaște nimic deoarece știa că va fi garant la un contract încheiat de către T.V., pe numele lui. Partea vătămată arată că nu a plătit nici o sumă de bani pentru ratele restante pentru că nu a fost somat.

M.G. a arătat că îl cunoaște pe învinuit de mai bine de 20 de ani și a fost rugat de către acesta să semneze un contract de credit la C.A.R.D. Salariați, în calitate de garant, titular al creditului urmând să fie mama învinuitului. A aflat apoi că de fapt acest contract a fost încheiat pe numele unei persoane M.E., pe care nu o cunoaște. Deși învinuitul i-a promis părții vătămate că va achita ratele integral, nu a făcut acest lucru, astfel că i s-a reținut pe statul de plată suma de 5.700 RON.

Z.M. a încheiat contracte de credit la mai multe instituții bancare atât ca titular cât și ca garant, la rugămintea lui T.V., care lua și sumele de bani (Banca R.D., C.A.R.D. Salariați, Banca C., R. Credit). Deși învinuitul promitea că va achita integral ratele la aceste credite, nu a făcut acest lucru, astfel că partea vătămată a fost somată că i se va reține din salariu sume de bani care reprezentă restanțe la plată în urma creditelor contractate. Partea vătămată a primit și adrese de la societatea G.R.A. SA, prin care i se solicita să achite o rată restantă pentru asigurare de viață încheiată pe numele ei, asigurare despre care nu cunoaște nimic. A aflat ulterior că de fapt această asigurare a fost încheiată de către învinuitul T.V.

T.M. a fost rugată de către învinuit să semneze în calitate de garant mai multe contracte de credit, la diferite bănci din Piatra Neamț. I-a promis că va achita integral ratele la aceste credite, lucru pe care ulterior nu l-a mai făcut, astfel că în anul 2007 a semnat ca garant contractul de credit din 17 mai 2007, titular fiind B.E., despre care învinuitul i-a spus că este o rudă a lui. În data de 14 august 2007 a semnat, ca garant, un alt contract de credit, titular B.E. cu Banca C. A aflat apoi despre faptul că nu erau achitate ratele la bănci și l-a contactat pe învinuit, căruia i-a adus la cunoștință acest fapt, însă i s-a spus că nu este nici o problemă, doar s-a întârziat cu plata ratei. Partea vătămată declară că la momentul semnării acestor contracte nici învinuitul și nici titulara B.E. nu i-a adus la cunoștință faptul că T.V. urma să încaseze sumele de bani și să achite ratele. Părții vătămate i s-a reținut pe statul de plată suma restantă de 5850 lei. Din adresa din 29 aprilie 2009 a SC G.R.A. SA reiese că pe numele C.E., M.E., S.M.A., S.E. nu au fost încheiate polițe de asigurare. Din declarațiile lui B.E., M.E., N.M., P.I., G.G., T.S. și Z.M. a reieșit faptul că acestea nu cunosc despre încheierea vreunei polițe de asigurare de viață la societatea de asigurare mai sus menționată și nici au semnat o astfel de poliță. Aceste polițe au fost completate și semnate de către învinuit, care, după ce a achitat prima trimestrială de asigurare, raporta încheierea contractului la conducerea zonală. Pentru plata următoarelor prime de asigurare, clientul era înștiințat în scris de societate, prilej cu care afla despre încheierea lor. După cum reiese din declarația lui T.A.C., director zonal la SC G.R.A. SA, în perioada 2007-2008, învinuitul T.V. a lucrat ca agent de asigurări, în baza contractului de agent din 6 noiembrie 2007 și în acest timp a încheiat mai multe polițe de asigurare pe numele unor persoane, fără acordul acestora, în scopul de a încasa un comision de încheiere contract, precum și bonusuri lunare sau trimestriale, care erau virați în contul său de la R. Bank. Învinuitul a recunoscut încheierea în fals a acestor polițe și a declarat că era condiționat de conducere să încheie aceste polițe, pentru a obține apoi credite C.A.R., prin intermediar.

S.M.C. a formulat o plângere împotriva învinuitului T.V., arătând că acesta l-ar fi înșelat cu suma de 4000 euro, sumă pe care i-a împrumutat-o. S.M.C. a atașat la dosar și cartea de identitate a învinuitului, în original, act pe care acesta i l-a lăsat în 29 mai 2009 ca o garanție a returnării sumei de bani pe care i-o împrumutase. Ulterior însă învinuitul a declarat pierdută cartea de identitate în formularul completat la data de 26 iunie 2009, la S.P.C.L.E.P. Piatra Neamț, acesta declarând că respectiva carte de identitate nu a lăsat-o în gaj și nici nu a înstrăinat-o, prin aceasta săvârșind infracțiunea de fals în declarații. Referitor la suma de bani pe care S.M.C. i-a împrumutat-o lui T.V. s-a constatat că între cei doi a fost încheiat un contract de împrumut în data de 16 ianuarie 2009 legalizat la notariat. Față de aceasta, s-a constatat că fapta nu este prevăzută de legea penală, fiind un litigiu civil. În urma expertizei contabile judiciare aflată la dosar s-a concluzionat că totalul sumelor achitate de către părțile vătămate este de 302.365,28 RON. Totalul prejudiciului cauzat de către învinuit, prin neachitarea ratelor la creditele contractate de către persoanele păgubite este de 509.146,28 RON. Instanța de fond a apreciat că în sarcina inculpatului nu poate fi reținută vinovăția sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, fapta nefiind prevăzută de legea penală. Inculpatul urmează a răspunde numai pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu privire la care instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cu aplicarea art. 86 1 C. pen. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și părțile vătămate C.E., B.E., N.M., M.E., S.E., S.M.A., Z.M., S.M.C., M.A.O., M.G. și T.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia penală nr. 69 din 27 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus respingerea apelurilor declarate de procuror și părțile vătămate, menținându-se sentința ca fiind legală și temeinică. Apelanți părți vătămate au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. În esență, instanța de apel a reținut că inculpatul nu a folosit nici un mijloc fraudulos de inducere în eroare a părților vătămate astfel că, soluția de achitare pentru infracțiunea de înșelăciune este corectă. Părțile vătămate au semnat contractele de creditare, fie ca titulari, fie ca și giranți, cunoscând condițiile în care au contractat împrumuturile, asumându-și eventualele riscuri. Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și părțile civile M.A.O., M.G., C.E., B.E., N.M., M.E., S.E., S.M.A., Z.M. și S.M.C. Procurorul a invocat cazurile de casare prev.de art. 385 9 pct. 9, 10 și 16 C. proc. pen. Sub aspectului cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., s-a solicitat a se constata că deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii se înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (22 acte materiale), instanța de fond a examinat doar 6 acte materiale apreciind că fapta inculpatului nu cade sub incidența legii penale. Instanța de fond, în condițiile în care a apreciat că urmărirea penală a fost începută împotriva inculpatului doar pentru 6 acte materiale trebuia să pună în discuția părților schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1)-(5) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. În ceea ce privește cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen. procurorul a arătat că există contradicție între expozitivul deciziei și dispozitivul acesteia în condițiile în care instanța de apel a analizat existența faptei doar prin prisma a 6 acte materiale, iar în dispozitiv se reține infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave ce putea fi reținută numai în raport cu toate cele 22 acte materiale descrise în actul de sesizare a instanței. În fine, cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 16 C. proc. pen., procurorul a arătat că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului în condițiile în care fapta săvârșită este prevăzută de legea penală și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune. Ca atare, procurorul a solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Aceleași critici au fost invocate și de recurentele părți civile apreciind hotărârea pronunțată în cauză ca fiind nelegală. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepția celui de la lit. b 1 ) C. proc. pen. Astfel cum rezultă din text, dispoziția de începere a urmăririi penale se consemnează în scris printr-o rezoluție, pusă pe actul de sesizare –plângere, denunț - sau pe procesul verbal întocmit, în cazul în care s-a sesizat din oficiu. Rezoluția de începere a urmăririi penale va cuprinde mențiunile prevăzute în art. 228 alin. (2) C. proc. pen., pentru a se evita antedatarea rezoluției sau postdatarea acesteia. În cauza de față, se constată ca fiind respectate cerințele prevăzute de lege. Astfel, prin rezoluția din 18 decembrie 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului T.V. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. Ulterior însă, constatându-se că inculpatul a săvârșit și alte fapte penale, prin ordonanța inculpatului din 12 aprilie 2010 s-a dispus, în baza art. 238 C. proc. pen., extinderea cercetărilor împotriva aceluiași inculpat și cu privire la alte fapte, cu consecința schimbării încadrării juridice a faptei, în infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1)-(5) C. pen. (22 părți vătămate). Totodată, prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și prin procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, s-a reținut, în sarcina inculpatului, inducerea în eroare a unui număr de 22 părți vătămate și nu doar 6 părți vătămate cum greșit a reținut instanța de fond. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul avea posibilitatea să invoce nelegalitatea ordonanței de extindere a urmăririi penale, să propună administrarea de probe, iar instanța avea obligația, potrivit art. 300 C. proc. pen., să verifice regularitatea actului de sesizare. Omisiunea instanței este reflectată în hotărârea pronunțată în sensul că, deși în expozitiv se face referire la inducerea în eroare a 6 părți vătămate, ceea ce ar fi atras o schimbare de încadrare juridică în dispozițiile art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (cu obligația de a fi pusă în discuția părților conform art. 334 C. proc. pen.), în dispozitivul sentinței se menține încadrarea juridică în infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev.de art. 215 alin. (1)-(5) C. pen., încadrare care putea fi menținută numai în ipoteza reținerii tuturor actelor materiale prezentate de procuror în actul de sesizare a instanței. Așa cum s-a arătat anterior, instanța de fond trebuia să lămurească toate aceste aspecte, iar pe de altă parte dispozițiile legale pretins a fi fost încălcate nu pot fi circumscrise decât unor nulități relative, situație în care trebuia dovedită vătămarea și imposibilitatea înlăturării acesteia. Ca atare, se impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare. Instanța de fond se va pronunța cu privire la toate actele materiale reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriul procurorului, analizând dacă acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1) și (5) C. pen. Se va avea în vedere și faptul că, pentru existența infracțiunii de înșelăciune nu interesează dacă, datorită împrejurărilor concrete, victima a fost sau nu ușor de indus în eroare, legea urmărind să apere îndeosebi persoanele credule, mai puțin prudente, deoarece tocmai asemenea persoane sunt expuse să devină victime ale infracțiunii. Ceea ce interesează este ca victima să fi fost indusă în eroare, să fi ajuns la o reprezentare greșită a unei situații sau împrejurări, ca rezultat al activității făptuitorului. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și de părțile civile M.A.O., M.G., C.E., B.E., N.M., M.E., S.E., S.M.A., Z.M. și S.M.C. Va casa hotărârile atacate și va dispune trimiterea cauzei la instanța de fond, Tribunalul Suceava, cu menținerea actelor îndeplinite până la 18 ianuarie 2012. Văzând și dispozițiile art. 189-192 C. proc. pen.