ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 781/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 781/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 30 din 9 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 5460/103/2010

s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) lit. b) C. proc. pen. achitarea inculpatului

T.V. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de de art. 215

alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 290 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., același inculpat a fost condamnat la

pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri

sub semnătură privată în formă continuată și la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și a fost aplicată inculpatului

pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a-II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹

C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 5

ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³

alin. (1) C. pen. au fost stabilite în sarcina inculpatului următoarele măsuri de

supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul

de probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț, la datele fixate de către această instituție

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă

d) să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 359 C. proc.

pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 86

4

C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării

sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În baza art. 346

alin. (4) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă.

În baza art. 348 C. proc.

pen. s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv contractele de credit

nr. X1 din 16 august 2007, X2 din 16 august 2007, X3 din 17 august 2007, X4 din

18 decembrie 2007, X5 din 18 decembrie 2007, X6 din 28 decembrie 2007 și X7 din

28 decembrie 2007 și polițele de asigurare G.R.A. SA.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că inculpatul T.V. a fost trimis în judecată

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și fals constând în aceea că în perioada

2008-2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare mai multe

părți vătămate, intrând în posesia creditelor pe care acestea le-a făcut la diferite

instituții bancare.

Activitatea infracțională

s-a desfășurat după cum urmează:

a declarat că la rugămintea lui M.E. a acceptat să încheie contracte de împrumut

cu C.A.R.E. Moldova, Banca C., C.A.R.D., R. Credit și C.A. Bank.

Înainte de a merge la

aceste instituții, M.E. i-a cerut cartea de identitate și un cupon de pensii, apoi

venea împreună cu fiul ei T.V. și se deplasau toți la bănci, unde i se spunea să

semneze actele încheiate, însă nu le citea, neștiind astfel ce conțin acestea. Banii

erau luați de către cei doi, împreună cu actele de împrumut emise de bancă.

Partea vătămată a mai

arătat că, în contractul încheiat cu C.A.R.E. Moldova este trecut ca girant B.I.,

persoană pe care nu o cunoaște și nici nu a văzut-o vreodată.

Deoarece T.V. nu a mai

achitat ratele, C.E. a fost nevoită să plătească la bănci, în urma somațiilor primite.

Aceasta a achitat, în urma somațiilor și rețineri pe cuponul de pensie, până în

luna iulie 2010, suma de 11.434 RON.

Ulterior i s-a adus la

cunoștință că trebuie să achite un împrumut la C.A.R. Pensionari și că este și garant

la un alt contract cu C.A.R. Pensionari Militari (titular T.V.), contracte despre

care declară că nu are cunoștință (contract de împrumut nr. X5 din 18 decembrie

2007 și contractul nr. X7 din 28 decembrie 2007).

Din raportul de constatare

tehnico științifică grafică din 10 iunie 2009 a rezultat că aceste contracte au

fost semnate de către T.V. (contracte pentru suma de 5.000 RON plus 5.000 RON).

o cunoaște pe M.E. de mai bine de 10 ani deoarece a lucrat împreună la spital și

la solicitarea acesteia și a fiului ei T.V. a încheiat mai multe contracte cu instituții

financiar bancare din Piatra Neamț, unele pe numele ei, altele în care a avut calitate

de garant, respectiv: R. Credit Piatra Neamț, C.A.R.D., C.A.R.E. Moldova, C.E.C.,

P. Bank, R. Bank, Banca C.R., pentru sume cuprinse între 5.000 și 10.000 RON. Banii,

ulterior erau luați de către T.V. și mama sa, la care rămâneau și actele emise de

către bancă, respectiv contractele și desfășurătoarele de plată.

T.V. nu a mai achitat

ratele la bănci, iar partea vătămată a achitat, în urma somațiilor și reținerilor

pe statele de plată suma de 10.980 RON (până în iulie 2010).

Din contractele încheiate

cu P. Bank (7.000 RON) și cu R. Bank (7.000 RON), partea vătămată a luat jumătate

din sumă, iar cealaltă sumă i-a dat-o lui T.V.

Ulterior i s-a adus la

cunoștință despre contracte de credit cu C.A.R. Pensionari Militari, unde este trecută

ca garant, însă arată că nu cunoaște nimic cu privire la aceste contracte. S-a constatat

ulterior că semnăturile din contracte aparțin lui T.V. (contract nr. X1 din 16

august 2007, 5.000 RON și X7 din 28 decembrie 2007, 5.000 RON).

În scopul de a o amăgi

pe B.E. și de a-i întări convingerea că-i va achita ratele la bănci, conform înțelegerii

avute, T.V. a încheiat cu aceasta un contract de împrumut autentificat prin notariat.

îi cunoaște pe învinuiți din anul 2006 și la rugămintea acestora a semnat un contract

de împrumut în calitate de garant la C.A.R.D., pentru suma de 8.700 RON (titular

M.E.).

Partea vătămată a arătat

că nu cunoaște cine este această persoană. Ea a fost rugată de către M.E. să o ajute

și știa că acest contract este pe numele acesteia, nu pe numele M.E. Suma de bani

a fost luată de către învinuiți.

G.I.M. a achitat în urma

somațiilor și reținerilor pe statele de plată suma de 3.300 RON.

mers împreună cu M.E. și T.V. la C.A.R.E. Moldova și Banca C., de unde a luat la

rugămintea acestora credite de nevoi personale, pe numele ei, apoi pentru alte trei

credite a fost de acord să fie garant.

Partea vătămată a arătat

că de fiecare dată venea la domiciliul ei T.V., care-i cerea cartea de identitate

și un cupon de pensie, apoi mergeau împreună la bănci, unde ea semna documentele

încheiate, fără însă a le citi.

T.V. lua sumele de bani

și o asigura că el va achita ratele, conform înțelegerii. Acesta însă nu a mai achitat

ratele, iar N.M. a achitat, în urma somațiilor și reținerilor pe cuponul de pensie,

suma de 9.049 RON.

1-4, vol.IV) este îngrijitoare la Spitalul Județean N., unde a fost colegă cu M.E.

Aceasta a încheiat contracte de credit, pe numele ei, cu mai multe bănci din Piatra

Neamț, la rugămintea lui M.E. și T.V., contracte pentru sume cuprinse între 3.000

și 10.000 RON.

M.E. a declarat că T.V.

este cel care se ocupa de toate formalitățile de la bănci, căruia îi și înmâna o

copie după cartea sa de identitate.

Ulterior mergeau împreună

la bănci și semnau documentele încheiate, pe care apoi le lua T.V. împreună cu sumele

de bani aferente. Astfel, partea vătămată a încheiat contracte de credit atât ca

titular cât și ca garant la R. Credit, C.A.R.D. Salariați, P. Bank, C.A.R.E. Moldova,

C.A. Bank, Banca R. și C.E.C.

Deoarece T.V. nu a mai

achitat ratele, partea vătămată a achitat în urma reținerilor pe statul de plată

suma de 7.000 RON.

M.E. a declarat că i s-a

adus la cunoștință, ulterior, faptul că este garant la un contract de împrumut cu

C.A.R. Pensionari Militari (titular T.S.) și titular al unui alt contract încheiat

cu această instituție.

Nu a semnat și nu cunoaște

nimic referitor la aceste contracte. Este vorba despre contractul nr. X6 din 28

decembrie 2007 și contractul X1 din 16 august 2007.

S-a constatat ulterior

că aceste contracte au fost încheiate și semnate de către T.V.

Deoarece M.E. i-a solicitat

acestuia să achite ratele la bănci, conform înțelegerii, pentru a scăpa de presiune

și pentru a-i întări convingerea că se va achita de obligație, T.V. a încheiat cu

aceasta un contract de împrumut autentificat prin notariat. Învinuitul nu a respect

însă nici obligațiile stabilite prin acest contract de împrumut.

și a declarat că îi cunoaște pe M.E. și T.V. din anul 1990. La rugămintea acestora

de a-i ajuta a încheiat mai multe contracte de credite de nevoi personale, respectiv

la C.A. Bank, C.A.R.D., C.A.R.E. Moldova, R. Credit (titular și ca garant).

La C.A.R. Salariați, partea

vătămată a semnat ca garant pentru contractul încheiat de către Z.M. A declarat

ulterior însă că nu cunoaște această persoană, iar T.V. a rugat-o să meargă să semneze

pentru un contract încheiat pe numele lui, nicidecum pe numele altei persoane.

În urma somațiilor și

reținerilor pe cuponul de pensii, S.M. a achitat suma de 19.903 RON.

a fost rugată de către învinuitul T.V. să contracteze un credit la C.A.R.D. Salariați

în calitate de titular (contract din 11 februarie 2008).

Suma de bani și contractul

au fost luate de către învinuit, care a promis că va achita integral contravaloarea

acestui credit.

Ulterior i s-a adus la

cunoștință că are calitate de garant în două contracte de împrumut încheiate cu

C.A.R. Pensionari Militari Piatra Neamț (contractele X2 din 16 august 2007, X3

din 17 august 2007, X4 din 18 decembrie 2007 și X6 din 28 decembrie 2007).

S-a constatat că aceste

contracte au fost semnate de către T.V., iar partea vătămată nu a avut cunoștință

de ele.

S.M.A. a achitat suma

de 6.877 RON către bănci deoarece T.V. nu a achitat lunar ratele, conform înțelegerii

avute.

Partea vătămată, care este vecină de scară cu învinuiții, a arătat că în anul 2008,

la insistențele lui T.V. a acceptat să fie garant pentru un credit la C.A.R.E. Moldova.

Acesta a asigurat-o că va achita toate ratele și au mers împreună la bancă unde

a semnat formularele respective. Sumele de bani au fost luate de către învinuit.

Ulterior i s-a adus la

cunoștință că a semnat în calitate de garant la contractul de împrumut X1 din

16 august 2007 și X5 din 18 decembrie 2007, încheiate cu C.A.R. Pensionari Militari

din Piatra Neamț. Aceasta a mai declarat că nu cunoaște nimic privitor la aceste

contracte. Din raportul de constatare tehnico științifică grafică reiese că aceste

contracte au fost semnate de către T.V.

B.V. a achitat suma de

1.872 RON (rate către bănci) deoarece învinuitul nu s-a mai achitat de aceste rate.

cunoaște învinuiți de peste 30 ani deoarece locuiesc pe aceeași scară și a declarat

că, la insistențele lui T.V. a fost de acord să fie garant la patru contracte de

credit încheiate cu C.A.R. Salariați Dacia, C.A.R.E. Moldova, C.A. Bank, Banca C.R.

Învinuitul îi cerea un cupon de pensie și o copie de pe cartea de identitate, apoi

se ocupa de toate formalitățile pentru bănci, după care se deplasau împreună și

partea vătămată doar semna.

Ulterior i s-a adus la

cunoștință despre faptul că este garant la contractul de împrumut X4 din 18

decembrie 2007 încheiat cu C.A.R. Pensionari Militari. Nu cunoaște nimic cu privire

la acest contract, despre care ulterior s-a constatat că a fost semnat de către

învinuitul T.V.

De asemenea, a susținut

că la contractul de împrumut din 17 mai 2007 încheiat la C.A.R. Salariați (titular

B.E.) a știut că titular este T.V., nicidecum o altă persoană.

Deoarece învinuitul nu

a achitat ratele la bănci, B.C. a achitat suma totală în valoare de 9.904 RON.

cunoaște pe T.V. din anul 2006 și a fost rugat de acesta să semneze un contract

de credit la Banca C., în calitate de garant. Creditul avea ca titular pe N.M.,

despre care partea vătămată a arătat că a aflat ulterior și nici măcar nu o cunoaște.

Ulterior învinuitul nu a mai achitat ratele la bancă, iar P.I. a achitat suma de

938 RON. A obținut apoi în instanță anularea parțială a contractului de credit

din 30 aprilie 2008, precum și a contractului încheiat cu R. Credit Piatra Neamț,

motivat de faptul că semnătura de pe contracte a fost făcută de către T.V.

cu învinuitul T.V. din anul 2001, a declarat că a fost rugată de către acesta să

obțină credite de nevoi personale de la patru unități bancare din Piatra Neamț,

iar sumele de bani obținute astfel să i le înmâneze lui deoarece îi sunt necesare.

A încheiat contracte cu

Banca R.D. Piatra Neamț, R. Credit și C.A.R.E. Moldova, în calitate de titular,

iar cu Banca C.A.R. C. în calitate de garant.

Ulterior învinuitul nu

a mai achitat ratele către bănci, iar părții vătămate i s-a reținut pe statul de

plată suma totală de 28.550 RON.

În data de 22

decembrie 2008 i s-a prezentat contractul de împrumut X3 din 17 august 2007 încheiat

pe numele ei cu C.A.R. Pensionari Militari Neamț, pentru suma de 5.000 RON. Aceasta

a declarat că nu a avut cunoștință de acest contract, despre care ulterior s-a constatat

că a fost semnat de către T.V.

În cursul anului 2008

a primit la domiciliu și o înștiințare de plată din partea societății „G.R.A.” S.A.,

pentru plata ratei la o poliță de asigurare încheiată pe numele ei, despre care

nu avea la cunoștință. A aflat apoi că această poliță a fost încheiată de către

T.V.

Pentru a scăpa de presiunile

părții vătămate, învinuitul a dat o declarație prin care se angajează să-i plătească

acesteia sumele datorate către bănci, însă nu s-a achitat de această obligație.

T.V. A fost rugată de către acesta să contracteze credite la mai multe instituții

bancare în calitate de titular, cât și de garant. Aceasta a încheiat astfel un credit

cu Banca T., ca garant, cât și credite cu T.B.I. Credit și R. Credit, ca titular.

Sumele de bani au fost

luate de către T.V. împreună cu contractele de credit. Ulterior acesta nu a mai

achitat creditele conform înțelegerii, iar lui T.S. i s-au făcut rețineri pe statul

de plată, în sumă de 15.348 RON.

Ulterior i s-a adus la

cunoștință despre faptul că ar fi încheiat un contract de împrumut cu C.A.R. Pensionari

Militari Neamț (nr. X6 din 28 decembrie 2007), contract despre care aceasta a declarat

că nu cunoaște nimic. S-a constatat că acest contract a fost încheiat și semnat

de către învinuitul T.V.

În data de 26 august 2008

s-a încheiat între T.V. și T.S. un proces-verbal în care învinuitul recunoaște că

a luat sume de bani cu împrumut de la bănci din contractele încheiate pe numele

lui T.S.

serviciu cu T.V. și a declarat că la rugămintea acestuia a fost de acord să semneze

un contract de împrumut la Banca C. din Piatra Neamț pentru suma de 19.000 RON,

în calitate de garant.

Când i s-a prezentat acest

contract, partea vătămată a constatat că titular al împrumutului este M.E., persoană

pe care el nu o cunoaște. Acesta știa că titular al împrumutului urma să fie mama

lui T.V.

Ulterior ratele la bănci

nu au mai fost achitate, iar în urma numeroaselor somații de plată, S.V. a achitat

suma de 19.704 lei. I s-a adus la cunoștință despre faptul că este garant la contractul

de împrumut nr. X2 din 16 august 2007, încheiat cu CAR Pensionari Militari Neamț,

de către B.C., contract despre care partea vătămată nu a știut nimic. Contractul

a fost încheiat și semnat de către învinuitul T.V.

serviciu cu învinuitul T.V. La rugămintea învinuitului a semnat un contract de credit

în calitate de garant cu C.A.R.D. Salariați. Titularul contractului urma să fie

T.V.

Ulterior a aflat despre

faptul că titular al acestui contract este C.E., pe care partea vătămată arată că

nici nu o cunoaște.

S.G. a mai semnat un alt

contract de credit în calitate de garant la Banca C., știind că titular al contractului

este învinuitul T.V. Aceasta a mai aflat ulterior că de fapt titular al contractului

este B.E., persoană pe care partea vătămată a arătat că nu o cunoaște.

S.G., în calitate de garant

la C.A.R.D. Salariați și Banca C., în urma repetatelor somații a achitat suma de

1.327 RON.

cu T.V. și a fost colegă cu mama sa M.E.

Partea vătămată a arătat

că a fost rugată de cei doi să contracteze credite la mai multe instituții bancare

din Piatra Neamț, atât ca titular cât și ca garant, iar cei doi au asigurat-o că

ei vor achita ratele la aceste instituții. A încheiat astfel credite la C.A.R. Sănătate,

R. Credit, C.A.R.D. Salariați, iar sumele de bani au fost luate de către învinuitul

T.V.

Deoarece nu au mai fost

achitate ratele, partea vătămată a achitat până în prezent suma de 1.100 RON, rețineri

pe statul de plată.

învinuitului T.V. și a declarat că, la rugămintea acestuia a semnat un contract

de credit cu Banca C., în calitate de garant la un contract de împrumut având ca

titular pe M.E., maia învinuitului.

Ulterior a aflat că titular

al creditului este o altă persoană, pe care nu o cunoaște. Nu au mai fost achitate

ratele la bănci, iar părții vătămate i s-a reținut pe statul de plată suma de 3.400

RON.

că îl cunoaște de mai mulți ani pe învinuit și pe mama acestuia. În anul 2007 a

fost rugată de către cei doi să semneze un contract de credit la C.A.R.D. Salariați

Piatra Neamț, în calitate de garant, titular credit fiind M.E. (contract din 24

aprilie 2007).

Partea vătămată a declarat

că până în prezent nu a fost nevoită să achite vreo rată restantă și nici nu a primit

vreo somație în acest sens.

că îl cunoaște pe învinuit din anul 2005 și a fost rugată de către acesta să contracteze

un credit la Banca C., în calitate de garant, titular al creditului urmând să fie

M.E., mama învinuitului. A aflat ulterior că de fapt acest contract este pe numele

C.E. și nu pe numele M.E.

Partea vătămată a fost

somată să plătească din pensie suma de 12.950 RON.

că îl cunoaște pe învinuit de mai bine de 20 de ani și la insistențele acestuia

a acceptat să fie garant la un credit pe care urma să-l contracteze cu R. Credit

Piatra Neamț, în 2008.

După ce a semnat contractul

a aflat că titular este B.E., persoană despre care el nu cunoaște nimic deoarece

știa că va fi garant la un contract încheiat de către T.V., pe numele lui.

Partea vătămată arată

că nu a plătit nici o sumă de bani pentru ratele restante pentru că nu a fost somat.

cunoaște pe învinuit de mai bine de 20 de ani și a fost rugat de către acesta să

semneze un contract de credit la C.A.R.D. Salariați, în calitate de garant, titular

al creditului urmând să fie mama învinuitului.

A aflat apoi că de fapt

acest contract a fost încheiat pe numele unei persoane M.E., pe care nu o cunoaște.

Deși învinuitul i-a promis părții vătămate că va achita ratele integral, nu a făcut

acest lucru, astfel că i s-a reținut pe statul de plată suma de 5.700 RON.

de credit la mai multe instituții bancare atât ca titular cât și ca garant, la rugămintea

lui T.V., care lua și sumele de bani (Banca R.D., C.A.R.D. Salariați, Banca C.,

R. Credit). Deși învinuitul promitea că va achita integral ratele la aceste credite,

nu a făcut acest lucru, astfel că partea vătămată a fost somată că i se va reține

din salariu sume de bani care reprezentă restanțe la plată în urma creditelor contractate.

Partea vătămată a primit

și adrese de la societatea G.R.A. SA, prin care i se solicita să achite o rată restantă

pentru asigurare de viață încheiată pe numele ei, asigurare despre care nu cunoaște

nimic. A aflat ulterior că de fapt această asigurare a fost încheiată de către învinuitul

T.V.

de către învinuit să semneze în calitate de garant mai multe contracte de credit,

la diferite bănci din Piatra Neamț. I-a promis că va achita integral ratele la aceste

credite, lucru pe care ulterior nu l-a mai făcut, astfel că în anul 2007 a semnat

ca garant contractul de credit din 17 mai 2007, titular fiind B.E., despre care

învinuitul i-a spus că este o rudă a lui.

În data de 14 august 2007

a semnat, ca garant, un alt contract de credit, titular B.E. cu Banca C. A aflat

apoi despre faptul că nu erau achitate ratele la bănci și l-a contactat pe învinuit,

căruia i-a adus la cunoștință acest fapt, însă i s-a spus că nu este nici o problemă,

doar s-a întârziat cu plata ratei.

Partea vătămată declară

că la momentul semnării acestor contracte nici învinuitul și nici titulara B.E.

nu i-a adus la cunoștință faptul că T.V. urma să încaseze sumele de bani și să achite

ratele.

Părții vătămate i s-a

reținut pe statul de plată suma restantă de 5850 lei.

Din adresa din 29

aprilie 2009 a SC G.R.A. SA reiese că pe numele C.E., M.E., S.M.A., S.E. nu au fost

încheiate polițe de asigurare.

Din declarațiile lui B.E.,

M.E., N.M., P.I., G.G., T.S. și Z.M. a reieșit faptul că acestea nu cunosc despre

încheierea vreunei polițe de asigurare de viață la societatea de asigurare mai sus

menționată și nici au semnat o astfel de poliță. Aceste polițe au fost completate

și semnate de către învinuit, care, după ce a achitat prima trimestrială de asigurare,

raporta încheierea contractului la conducerea zonală.

Pentru plata următoarelor

prime de asigurare, clientul era înștiințat în scris de societate, prilej cu care

afla despre încheierea lor.

După cum reiese din declarația

lui T.A.C., director zonal la SC G.R.A. SA, în perioada 2007-2008, învinuitul T.V.

a lucrat ca agent de asigurări, în baza contractului de agent din 6 noiembrie 2007

și în acest timp a încheiat mai multe polițe de asigurare pe numele unor persoane,

fără acordul acestora, în scopul de a încasa un comision de încheiere contract,

precum și bonusuri lunare sau trimestriale, care erau virați în contul său de la

R. Bank.

Învinuitul a recunoscut

încheierea în fals a acestor polițe și a declarat că era condiționat de conducere

să încheie aceste polițe, pentru a obține apoi credite C.A.R., prin intermediar.

o plângere împotriva învinuitului T.V., arătând că acesta l-ar fi înșelat cu suma

de 4000 euro, sumă pe care i-a împrumutat-o. S.M.C. a atașat la dosar și cartea

de identitate a învinuitului, în original, act pe care acesta i l-a lăsat în 29

mai 2009 ca o garanție a returnării sumei de bani pe care i-o împrumutase.

Ulterior însă învinuitul

a declarat pierdută cartea de identitate în formularul completat la data de 26

iunie 2009, la S.P.C.L.E.P. Piatra Neamț, acesta declarând că respectiva carte de

identitate nu a lăsat-o în gaj și nici nu a înstrăinat-o, prin aceasta săvârșind

infracțiunea de fals în declarații.

Referitor la suma de bani

pe care S.M.C. i-a împrumutat-o lui T.V. s-a constatat că între cei doi a fost încheiat

un contract de împrumut în data de 16 ianuarie 2009 legalizat la notariat.

Față de aceasta, s-a constatat

că fapta nu este prevăzută de legea penală, fiind un litigiu civil.

În urma expertizei contabile

judiciare aflată la dosar s-a concluzionat că totalul sumelor achitate de către

părțile vătămate este de 302.365,28 RON.

Totalul prejudiciului

cauzat de către învinuit, prin neachitarea ratelor la creditele contractate de către

persoanele păgubite este de 509.146,28 RON.

Instanța de fond

a apreciat că în sarcina inculpatului nu poate fi reținută vinovăția sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

Inculpatul urmează a răspunde

numai pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu privire la care instanța

de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cu aplicarea art. 86

1

C. pen.

Împotriva sentinței au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și părțile vătămate C.E.,

B.E., N.M., M.E., S.E., S.M.A., Z.M., S.M.C., M.A.O., M.G. și T.M., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală

nr. 69 din 27 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori, s-a dispus respingerea apelurilor declarate de procuror

și părțile vătămate, menținându-se sentința ca fiind legală și temeinică.

Apelanți părți vătămate

au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În esență, instanța de

apel a reținut că inculpatul nu a folosit nici un mijloc fraudulos de inducere în

eroare a părților vătămate astfel că, soluția de achitare pentru infracțiunea de

înșelăciune este corectă.

Părțile vătămate au semnat

contractele de creditare, fie ca titulari, fie ca și giranți, cunoscând condițiile

în care au contractat împrumuturile, asumându-și eventualele riscuri.

Împotriva ambelor hotărâri

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și părțile civile

M.A.O., M.G., C.E., B.E., N.M., M.E., S.E., S.M.A., Z.M. și S.M.C.

Procurorul a invocat cazurile

de casare prev.de art. 385

9

pct. 9, 10 și 16 C. proc. pen.

Sub aspectului cazului

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., s-a solicitat

a se constata că deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii

se înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (22 acte materiale), instanța de

fond a examinat doar 6 acte materiale apreciind că fapta inculpatului nu cade sub

incidența legii penale.

Instanța de fond, în condițiile

în care a apreciat că urmărirea penală a fost începută împotriva inculpatului doar

pentru 6 acte materiale trebuia să pună în discuția părților schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută

de art. 215 alin. (1)-(5) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de

art. 215 alin. (1)-(3) C. pen.

În ceea ce privește cazul

de casare prev.de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen. procurorul a arătat

că există contradicție între expozitivul deciziei și dispozitivul acesteia în condițiile

în care instanța de apel a analizat existența faptei doar prin prisma a 6 acte materiale,

iar în dispozitiv se reține infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de

grave ce putea fi reținută numai în raport cu toate cele 22 acte materiale descrise

în actul de sesizare a instanței.

În fine, cu privire la

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 16 C. proc. pen., procurorul

a arătat că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului în condițiile în care

fapta săvârșită este prevăzută de legea penală și întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de înșelăciune.

Ca atare, procurorul a

solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța

de fond.

Aceleași critici au fost

invocate și de recurentele părți civile apreciind hotărârea pronunțată în cauză

ca fiind nelegală.

Înalta Curte de Casație

și Justiție examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. constată că recursurile sunt

fondate pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul

din modurile prevăzute în art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea

urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare

efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepția celui de la lit. b

1

)

C. proc. pen.

Astfel cum rezultă din

text, dispoziția de începere a urmăririi penale se consemnează în scris printr-o

rezoluție, pusă pe actul de sesizare –plângere, denunț - sau pe procesul verbal

întocmit, în cazul în care s-a sesizat din oficiu. Rezoluția de începere a urmăririi

penale va cuprinde mențiunile prevăzute în art. 228 alin. (2) C. proc. pen., pentru

a se evita antedatarea rezoluției sau postdatarea acesteia.

În cauza de față, se constată

ca fiind respectate cerințele prevăzute de lege. Astfel, prin rezoluția din 18

decembrie 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului T.V.

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1)

și (3) C. pen.

Ulterior însă, constatându-se

că inculpatul a săvârșit și alte fapte penale, prin ordonanța inculpatului din 12

aprilie 2010 s-a dispus, în baza art. 238 C. proc. pen., extinderea cercetărilor

împotriva aceluiași inculpat și cu privire la alte fapte, cu consecința schimbării

încadrării juridice a faptei, în infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave prevăzută de art. 215 alin. (1)-(5) C. pen. (22 părți vătămate).

Totodată, prin ordonanța

de punere în mișcare a acțiunii penale și prin procesul-verbal de prezentare a materialului

de urmărire penală, s-a reținut, în sarcina inculpatului, inducerea în eroare a

unui număr de 22 părți vătămate și nu doar 6 părți vătămate cum greșit a reținut

instanța de fond.

Cu ocazia prezentării

materialului de urmărire penală, inculpatul avea posibilitatea să invoce nelegalitatea

ordonanței de extindere a urmăririi penale, să propună administrarea de probe, iar

instanța avea obligația, potrivit art. 300 C. proc. pen., să verifice regularitatea

actului de sesizare.

Omisiunea instanței este

reflectată în hotărârea pronunțată în sensul că, deși în expozitiv se face referire

la inducerea în eroare a 6 părți vătămate, ceea ce ar fi atras o schimbare de încadrare

juridică în dispozițiile art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. (cu obligația de a fi

pusă în discuția părților conform art. 334 C. proc. pen.), în dispozitivul sentinței

se menține încadrarea juridică în infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave prev.de art. 215 alin. (1)-(5) C. pen., încadrare care putea fi menținută

numai în ipoteza reținerii tuturor actelor materiale prezentate de procuror în actul

de sesizare a instanței.

Așa cum s-a arătat anterior,

instanța de fond trebuia să lămurească toate aceste aspecte, iar pe de altă parte

dispozițiile legale pretins a fi fost încălcate nu pot fi circumscrise decât unor

nulități relative, situație în care trebuia dovedită vătămarea și imposibilitatea

înlăturării acesteia.

Ca atare, se impune casarea

ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare.

Instanța de fond se va

pronunța cu privire la toate actele materiale reținute în sarcina inculpatului prin

rechizitoriul procurorului, analizând dacă acesta se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215

alin. (1) și (5) C. pen.

Se va avea în vedere și

faptul că, pentru existența infracțiunii de înșelăciune nu interesează dacă, datorită

împrejurărilor concrete, victima a fost sau nu ușor de indus în eroare, legea urmărind

să apere îndeosebi persoanele credule, mai puțin prudente, deoarece tocmai asemenea

persoane sunt expuse să devină victime ale infracțiunii.

Ceea ce interesează este

ca victima să fi fost indusă în eroare, să fi ajuns la o reprezentare greșită a

unei situații sau împrejurări, ca rezultat al activității făptuitorului.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (2)

lit. a) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Suceava și de părțile civile M.A.O., M.G., C.E., B.E., N.M., M.E., S.E.,

S.M.A., Z.M. și S.M.C.

Va casa hotărârile atacate

și va dispune trimiterea cauzei la instanța de fond, Tribunalul Suceava, cu menținerea

actelor îndeplinite până la 18 ianuarie 2012.

Văzând și dispozițiile

art. 189-192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și de părțile civile M.A.O., M.G.,

C.E., B.E., N.M., M.E., S.E., S.M.A., Z.M. și S.M.C. împotriva deciziei penale

nr. 69 din 27 iunie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori, privind pe inculpatul T.V.

Casează decizia recurată

și sentința penală nr. 30 din 9 februarie 2012 a Tribunalului Suceava și dispune

trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Suceava.

Menține actele îndeplinite

până la data de 18 ianuarie 2012.

Cheltuilile judiciare

rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 200 RON, se suportă

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 martie 2013.