ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 239 din 15 februarie 2018 a Judecătoriei Galați, s-a dispus:

I. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunile de înșelăciune, instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și uz de fals în formă continuată prevăzute de art. 244 alin. (1) C. pen., art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 alin. (1) C. pen., art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 47 raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. și uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 47 raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 52/2015 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin Decizia penală nr. 782/A din 26 iunie 2015 a Curții de Apel Galați (Dosar nr. x/2013) la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. de la 1969, precum și interzicerea exercitării acelorași drepturi conform art. 71 C. pen. de la 1969.

Au fost repuse în individualitate pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 52/2015 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin Decizia penală nr. 782/A din 26 iunie 2015 a Curții de Apel Galați (Dosar nr. x/2013), respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a stabilit pedeapsa finală de executat pentru inculpat la 4 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 45 alin. (1)-(4) C. proc. pen. a constatat executată pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. pe o perioadă de un an întrucât executarea a început la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 52/2015 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin Decizia penală nr. 782/A din 26 iunie 2015 a Curții de Apel Galați.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 45 alin. (5) C. proc. pen. pe lângă pedeapsa rezultantă s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

II. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. din infracțiunile de înșelăciune, instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzute de art. 244 alin. (1) C. pen., art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 47 raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 47 raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1384 din 20 noiembrie 2013 stabilită în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Constanța, definitivă prin neapelare la 3 decembrie 2013, prin care inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei conform art. 81 - 82 C. pen., cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin Sentința penală nr. 1384 din 20 noiembrie 2013, în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Constanța, definitivă prin neapelare la 3 decembrie 2013.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a stabilit pedeapsa finală de executat pentru inculpat la 2 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: (i) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Constanța, la datele fixate de acesta; (ii) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; (iii) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; (iv) să comunice schimbarea locului de muncă; (v) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. i s-a impus condamnatului să frecventeze două programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Căminului pentru Persoane Vârstnice și Direcția de Gospodărire Comunală din Cadrul Primăriei Constanța, ambele din municipiul Constanța, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 C. proc. pen., în referire la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind situațiile care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor, obligațiilor de supraveghere și a celor civile, stabilite prin prezenta hotărâre.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 45 alin. (5) C. proc. pen., pe lângă pedeapsa rezultantă, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SRL Galați și obligați în solidar inculpații A. și B. la plata sumei de 860.113,85 RON către SC C. SRL Galați, cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și art. 256 C. proc. pen., a fost menținută măsura asigurătorie a popririi dispusă prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați din data de 4 iulie 2012 asupra sumei de 877.528,79 RON, identificată în contul D. - Sucursala Constanța, pe recipisa nr. x din 30 aprilie 2012 (CONT x, IBAN x) și s)-a dispus ca din suma de 877.528,79 RON poprită să se achite suma de 860.113,85 RON către SC C. SRL Galați și cheltuielile judiciare și de judecată, restul urmând a fi pus la dispoziția SC E. SRL, măsuri ce vor putea fi puse în aplicare la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, aflate la filele x, în volumul II al dosarului de urmărire penală, anume indicate în dispozitivul hotărârii pronunțate în cauză.

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. s-a dispus obligarea fiecăruia dintre inculpații A. și B. la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în sumă de 2.200 RON, din care, pentru fiecare inculpat, 779 RON în faza de urmărire penală.

În temeiul art. 276 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpații A. și B. la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către partea civilă SC C. SRL Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în toamna anului 2011, martorul F. și inculpatul A. au convenit ca partea civilă SC C. SRL Galați să livreze către SC E. SRL Constanța deșeuri provenite din localitatea Periș, marfa urmând a fi transportată cu mijloace auto puse la dispoziție de inculpatul A.

Conform înțelegerii dintre părți, la finalul relației comerciale, partea civilă trebuia să emită o singură factură fiscală pentru întreaga cantitate de marfă livrată, iar contravaloarea acesteia să fie achitată de inculpat în termen de 3 zile de la facturare prin virament bancar .

La momentul la care a fost demarată relația comercială, pentru o mai bună colaborare între cele două societăți, inculpatul A. l-a desemnat pe coinculpatul B., finul său, pentru ca, în numele SC E. SRL Constanța, să țină legătura cu martorii G. și H., delegați ai SC C. SRL Galați, desemnați de martorul F. să supravegheze activitatea de livrare a deșeurilor din localitatea Periș.

Mai exact, astfel cum a rezultat din declarațiile celor doi angajați ai părții civile, inculpatul B. era cel care îi anunțatelefonic despre sosirea la Periș a mijloacelor auto ce urmau a fi încărcate cu deșeuri.

Conform declarațiilor martorilor I., contabil la SC J. SA, K., cantaragiu la aceeași societate, H. și G., angajați ai părții civile, livrarea mărfii se făcea în următoarea modalitate:

Reprezentantul SC C. SRL Galați se prezenta cu mijlocul de transport închiriat de SC E. SRL Constanța în incinta SC J. SA unde se afla cântarul electronic, ocazie cu care se lua tara mașinii după care se proceda la încărcarea deșeurilor metalice.

În continuare, se proceda la o nouă cântărire a mijlocului auto, de data aceasta încărcat cu marfă, în prezența cantaragiului unității, a agenților de pază de la firma L., a delegatului SC C. SRL Galați și a șoferului mijlocului de transport, întocmindu-se notă de cântar care era semnată de toate persoanele mai sus-menționate.

Ulterior, pe baza notei de cântar se întocmea avizul de însoțire a mărfii emis de SC J. SA către SC C. SRL Galați în care erau menționate cantitățile de marfă livrate, iar la rubrica "date privind expediția" erau înscrise mijlocul auto și numele conducătorului auto, avizul de însoțire a mărfii fiind semnat de acesta din urmă.

Concomitent se întocmeau avize de însoțire a mărfii, pe baza cărora marfa era livrată de SC C. SRL Galați către SC E. SRL Constanța, avize care erau semnate de aceeași conducători auto. Aceste avize însoțeau transportul până la Poarta Albă, județul Constanța (sediul SC E. SRL Constanța). Aici se întocmeau alte avize de însoțire a mărfii, pe baza cărora marfa era transportată în Portul Constanța la SC M. SRL Constanța, beneficiarul care achiziționa marfa de la SC E. SRL Constanța.

În modalitatea mai sus menționată, în perioada 14.10-17 decembrie 2011, partea civilă SC C. SRL Galați a livrat către SC E. SRL Constanța deșeuri metalice, într-un număr de 32 transporturi, iar la data de 17 ianuarie 2012, pe baza avizelor de însoțire marfă emise în această perioadă, partea civilă SC C. SRL Galați a emis factura fiscală nr. x în valoare de 860.113,85 RON reprezentând contravaloarea cantității de 660,96 tone deșeuri livrate. .

Așa cum a rezultat din situația de fapt, marfa livrată de SC J. SA a fost transportată de la locația din județul Ilfov până în Portul Constanța la SC M. SRL Constanța, acest beneficiar achitând integral marfa achiziționată de la SC E. SRL Constanța, astfel cum rezultă din declarațiile martorei N., director economic la SC M. SRL Constanța, precum și din documentele puse la dispoziție de această societate.

S-a constatat că pe parcursul derulării relației comerciale, respectiv la data de 7 noiembrie 2011, inculpatul A. a plătit în contul SC C. SRL Galați suma de 100.000 RON reprezentând avans marfă, sumă care însă la solicitarea sa i-a fost restituită la data de 10 noiembrie 2011 de către martorul F., inculpatul motivând că avea nevoie urgentă de bani pentru perfectarea altei afaceri.

Conform promisiunilor făcute de inculpat, urma ca, în cel mai scurt termen, acesta să restituie părții civile suma mai sus menționată, lucru care însă nu s-a mai întâmplat.

Mai mult decât atât, la sfârșitul lunii decembrie 2011, având în vedere debitul acumulat de SC E. SRL Constanța (860.113,85 RON), martorul F. a încercat să ia legătura cu inculpatul A. însă acesta nu a mai răspuns la telefon, iar inculpatul B. pe care l-a contactat, i-a spus că inculpatul A. este plecat în concediu.

În continuare, martorul a luat legătura cu inculpatul B. care i-a spus că inculpatul A. era plecat în concediu.

Pentru că inculpatul A. nu mai răspundea la telefon, martorul F. a transmis factura fiscală către SC E. SRL Constanța atât prin e-mail, solicitând achitarea contravalorii mărfii conform prevederilor contractuale nr. x/01 noiembrie 2011, cât și prin poștă .

La data de 17 ianuarie 2012, SC J. SA, județul Ilfov a emis către SC C. SRL Galați factura fiscală nr. x pentru întreaga cantitate de marfă livrată, cu precizarea că, potrivit înțelegerii dintre reprezentanții celor două societăți, societatea din Galați a achitat integral, în avans, marfa achiziționată .

După ce a primit factura fiscală de livrare a mărfii, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe martorul F. căruia i-a reproșat faptul că prețul de vânzare era prea mare și i-a spus că nu-i va da banii pe marfă.

În acest context, la data de 27 ianuarie 2012, martorul F. s-a adresat cu o plângere lucrătorilor de poliție din cadrul I.P.J. Galați, solicitând efectuarea de cercetări față de A. pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și recuperarea prejudiciului în valoare de 860.113,85 RON .

Fiind audiat cu ocazia cercetărilor efectuate, inculpatul A. nu a recunoscut săvârșirea faptelor reclamate, susținând că SC E. SRL Constanța nu a achiziționat deșeuri de la SC C. SRL Galați, că inițial au existat discuții privind achiziționarea de marfă de la societatea din Galați, dar pentru că nu s-a înțeles la preț cu martorul F., relația comercială nu s-a mai derulat.

Inculpatul a confirmat faptul că a virat suma de 100.000 RON în contul SC C. SRL Galați (reprezentând avans marfă) însă a susținut că, din cauza neînțelegerilor privind prețul de achiziție, martorul i-a restituit banii.

În continuare inculpatul a arătat că marfa cu privire la care martorul F. susține că ar fi fost livrată de SC C. SRL Galați a fost în realitate achiziționată de la SC O. SRL Constanța, reprezentată de coinculpatul B., și a achitat-o integral prin virament bancar.

Față de mijloacele de probă administrate în cauză, instanța a constatat că, prin crearea circuitului fictiv de documente prezentat, inculpații A. și B. au conceput un mod de acțiune prin care să o prejudicieze pe partea civilă, lucru care s-a și întâmplat.

Astfel, s-a constatat că, în perioada 14 octombrie - 17 decembrie 2011, partea civilă SC C. SRL Galați prin administratorul F. a vândut către SC E. SRL Constanța deșeuri în valoare de 860.113,85 RON.

Marfa a fost livrată ca urmare a promisiunilor făcute de inculpatul A. privind plata ulterioară a contravalorii ei. Conform prevederilor contractuale, marfa ar fi trebuit achitată de cumpărător prin virament bancar în termen de 3 zile de la facturare. Deși a fost emisă factura fiscală de livrare, inculpatul A. nu a înregistrat-o în contabilitatea SC E. SRL Constanța și a refuzat să plătească contravaloarea mărfii.

Ulterior, pentru a se sustrage de la plata datoriei și pentru a induce în eroare organele de urmărire penală, inculpații A. și B. au creat un circuit fictiv de intrare a mărfii de la SC P. SRL Constanța (firmă fantomă - care nu funcționează la sediul social declarat și al cărei administrator este o persoană neșcolarizată, lipsită de mijloace financiare și fără cunoștințe în ceea ce privește activitatea de administrare a unei firme) la SC O. SRL Constanța și de la SC O. SRL Constanța la SC E. SRL Constanța.

În final, marfa luată în realitate de la SC C. SRL Galați a fost vândută de SC E. SRL Constanța la SC M. SRL Constanța în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 30 august 2011 încheiat între cele două societăți, care a achitat-o integral inculpatului A.

Cu toate acestea, inculpatul a refuzat să-și onoreze obligațiile de plată către partea civilă folosind banii în alte scopuri (pentru achiziționarea unor bunuri mobile și pentru achitarea altor datorii).

Faptul că partea civilă a livrat marfă către societatea administrată de inculpatul A. și că acesta a refuzat să o achite a rezultat și din declarațiile martorilor Q., R., S.

Astfel, din declarația martorului Q. a rezultat că, în cursul lunii decembrie 2011, împreună cu R., s-a întâlnit cu S., A. și finul acestuia, B., ocazie cu care A. și finul acestuia -, au recunoscut faptul că SC E. SRL Constanța a achiziționat marfă de la SC C. SRL Galați, pe care nu a achitat-o.

S-a menționat faptul că A. și-a luat angajamentul față de cei prezenți că urmează să-i achite lui F. suma de 50.000 RON și totodată să-i emită un număr de șase D.-uri până la concurența sumei datorate.

Totodată, s-a menționat faptul că A. și ... au spus că banii încasați pentru marfa achiziționată de la F. a fost cheltuită pentru achiziționarea unui autoturism T. și pentru plata unei datorii curente, inclusiv achiziționarea unui cântar".

Din declarația martorului R. a rezultat că D.-ul respectiv a fost completat de F. care l-a și introdus spre decontare.

De asemenea, A. cu ocazia întâlnirii cu martorul a spus că are o datorie față de F. ca urmare a unei relații comerciale și se obligă să achite acestuia suma de 50.000 RON și să-i emită un număr de 6 file D. până la concurența sumei datorate. A. și finul acestuia, . . . . . . . . . ., au spus că banii primiți pentru marfa livrată de F. au fost folosiți pentru achiziționarea unui T. și alte cheltuieli curente (achiziționare cântar, etc.). În urma discuțiilor purtate cu F., acesta a spus că marfa livrată lui A. a fost achiziționată de la Periș și nu a primit contravaloarea acesteia.

Analizând și raportul de expertiză fiscală judiciară întocmit în cauză, prima instanță a avut în vedere concluziile acestuia în sensul că, în perioada octombrie - decembrie 2011, SC C. SRL a achiziționat de la SC J. SA deșeuri de fier provenite din dezmembrări, livrarea fiind realizată pe bază de avize de expediție.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța de fond a constatat că faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații există, au fost săvârșite de către inculpați și constituie infracțiune în sensul art. 15 C. pen., astfel încât, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a dispus condamnarea acestora, la pedepse în limitele prevăzute de lege.

În drept, instanța a reținut că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen., la aceeași dată fiind abrogat C. pen. din 1969, conform art. 250 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Instanța a observat că de la data săvârșirii faptei (28 martie 2013) și până în prezent a intervenit o lege penală nouă, astfel că a făcut aplicarea legii penale mai favorabile inculpaților, conform art. 5 din C. pen.

III. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, inculpații A., B., precum și partea civilă SC C. SRL Galați și partea responsabilă civilmente SC E. SRL Constanța.

Prin apelul procurorului, sentința a fost criticată pentru nelegala considerare că pedeapsa complementară aplicată inculpatului A. prin Sentința penală nr. 52/2015 a Tribunalului Vrancea era executată, întrucât atât sub imperiul legii penale din 1969, cât și sub legea actuală, pedeapsa complementară se pune în executare după executarea pedepsei închisorii.

În apelul inculpatului A. a fost invocată insuficiența probelor în acuzare, susținându-se în esență că faptele pentru care acesta a fost condamnat nu sunt dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, lipsind intenția, ca formă de vinovăție cerută de lege. Instanța de fond nu a luat în considerare modul fraudulos și ilegal în care numitul F. a intrat în posesia D.-ului semnat și ștampilat de către inculpatul A. de la martorii Q., S. și R.

La rândul său, partea civilă SC C. SRL Galați a criticat sentința primei instanțe sub aspectul laturii civile a cauzei, solicitându-se și acordarea penalităților de întârziere prevăzute în contract.

Prin apelul părții responsabile civilmente SC E. SRL Constanța, s-a solicitat achitarea inculpatului A., susținându-se că faptele reținute ca temei pentru condamnarea dispusă în cauză nu există în realitate, iar în subsidiar că acestea nu sunt prevăzute de legea penală.

La termenul de judecată din 26 octombrie 2018, inculpatul B. a declarat că își retrage apelul formulat în cauză.

Prin Decizia penală nr. 1206/A din 26 noiembrie 2018 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, inculpatul A. și partea civilă SC C. SRL Galați și desființată în parte sentința primei instanțe numai în ceea ce privește pedeapsa complementară și acțiunea civilă exercitată în cauză.

În rejudecare, instanța de apel a dispus înlăturarea mențiunii prin care se constatase executată pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., pe o perioadă de 1 an, în privința inculpatului A..

S-a aplicat inculpatului A., pe lângă pedeapsa rezultantă principală de 4 ani și 8 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b), d), g) C. pen., pe o perioadă de 1 an.

A fost modificată dispoziția pe latură civilă, în sensul că s-a prevăzut ca suma de 860.113,85 RON cu penalități de 0,1% pe zi de întârziere, dar nu mai mult decât debitul principal, să fie plătită către partea civilă SC C. SRL Galați de inculpații A. și B. în solidar, inculpatul A. în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Constanța.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A fost respins apelul formulat de partea responsabilă civilmente SC E. SRL Constanța împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul B. împotriva aceleiași sentințe penale.

Au fost obligați partea responsabilă civilmente SC E. SRL Constanța și inculpatul B. la plata a câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță asupra existenței faptelor și a vinovăției inculpaților au fost corect stabilite în cauză, prima instanță apreciind în mod judicios că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului A. realizează elementele de tipicitate ale infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., precum și îndeplinirea în caz a condițiilor răspunderii civile delictuale (faptă ilicită, vinovăție, prejudiciu, legătură de cauzalitate) în raport de partea civilă SC C. SRL Galați.

La stabilirea situației de fapt, instanța Curții de Apel a constatat că prima instanță a acordat semnificația cuvenită probatoriului administrat, cu referire la (i) declarațiile martorilor F., G., H., U., V., Q., R., S., I., K., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD.,EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., N., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR.; (ii) înscrisuri cu caracter contabil (avize de însoțire a mărfii, contracte, facturi, tichete cântar ș.a.), inclusiv contractul de vânzare-comercială nr. 1161 încheiat la 01 noiembrie 2011; (iii) raport de expertiză fiscală judiciară întocmit de expert SS. și răspunsul la obiecțiunile formulate împotriva raportului de expertiză.

S-a arătat de către instanța de apel ca fiind corect stabilit că inculpații A. și B. au indus în eroare pe reprezentantul legal al SC C. SRL Galați, prin prezentarea ca adevărată a unei situații fictive (prin promisiunea mincinoasă privind plata ulterioară a prețului mărfii), în scopul de a obține un folos patrimonial injust, cauzând un prejudiciu părții civile în valoare de 860.113,85 RON.

Inculpatul A. l-a determinat cu intenție pe coinculpatul B. să întocmească în fals facturi fiscale, avize de însoțire a mărfii, formulare de încărcare și descărcare deșeuri nepericuloase și tichete de cântar, aferente perioadei 14 octombrie - 17 decembrie 2011, care atestau în mod nereal că SC O. SRL Constanța a livrat deșeuri către SC E. SRL Constanța, pentru a ascunde adevărata proveniență a mărfii și pentru a prejudicia partea civilă SC C. SRL Galați în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale.

Tot inculpatul A., în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, a evidențiat în contabilitate facturi fiscale și avize de însoțire a mărfii emise de coinculpatul B., cunoscând că sunt false, în vederea ascunderii adevăratei proveniențe a mărfii și pentru a se sustrage de la plata contravalorii ei către civilă SC C. SRL Constanța.

S-a constatat că faptele prezentate realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, pentru care inculpatul A. a fost condamnat în primă instanță.

S-a reținut că inculpații A. și B. au creat un circuit fictiv de documente contabile prin care să o prejudicieze pe partea civilă.

Astfel, în perioada 14 octombrie - 17 decembrie 2011, partea civilă SC C. SRL Galați, prin administrator F., a vândut către SC E. SRL Constanța deșeuri în valoare de 860.113,85 RON, marfa fiind livrată ca urmare a promisiunilor făcute de inculpatul A. privind plata ulterioară a contravalorii ei.

Pe parcursul derulării relației comerciale, pentru a crea aparența bunei credințe și pentru a determina pe partea civilă să-i livreze în continuare marfă, inculpatul a efectuat o plată parțială în sumă de 100.000 RON în contul părții civile, dar la scurt timp, acesta solicitat returnarea banilor sub diferite pretexte, promițând însă că-i va restitui în termenul cel mai scurt, lucru care însă nu s-a întâmplat.

Potrivit înțelegerii părților, marfa ar fi trebuit achitată de cumpărător prin virament bancar în termen de 3 zile de la facturare. Deși a fost emisă factura fiscală de livrare, inculpatul A. nu a înregistrat-o în contabilitatea SC E. SRL Constanța și a refuzat să plătească contravaloarea ei.

Ulterior, pentru a se sustrage de la plata datoriei și pentru a induce în eroare organele de urmărire penală, inculpații A. și B. au creat un circuit fictiv de intrare a mărfii de la SC P. SRL Constanța (firmă fantomă care nu funcționează la sediul social declarat și al cărei administrator este o persoană neșcolarizată, lipsită de mijloace financiare și fără cunoștințe în ceea ce privește activitatea de administrator a unei firme) la SC O. SRL Constanța și de la SC O. SRL Constanța la SC E. SRL Constanța.

În cele din urmă, marfa luată în fapt de la SC C. SRL Galați a fost vândută de SC E. SRL Constanța către SC M. SRL Constanța, în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 30 august 2011 încheiat între cele două societăți, pe care a achitat-o integral inculpatului A.. Cu toate acestea, inculpatul a refuzat să-și onoreze obligațiile de plată către partea civilă, folosind banii în alte scopuri (pentru achiziționarea unor bunuri mobile și pentru achitarea altor datorii).

S-a constatat că apărările inculpatului A. în sensul că nu a avut o relație comercială directă cu partea civilă și mutarea centrului de interes pe SC O. SRL Constanța erau contrazise de materialul probator menționat anterior, iar invocarea unor expertize contabile cu caracter extrajudiciar, nu era în măsură să modifice situația de fapt și de drept prezentată în sensul infirmării celorlalte mijloace probatorii.

În schimb, instanța de apel a constatat că hotărârea primei instanțe era nelegală sub aspectul reținerii ca fiind executată a pedeapsei complementare stabilită prin Sentința penală nr. 52/2015 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin Decizia penală nr. 782/A din 26 iunie 2015 a Curții de Apel Galați, reținându-se că executarea pedepselor complementare nu se realizează înainte de executarea pedepsei principale. Astfel, pe lângă pedeapsa rezultantă principală de 4 ani și 8 luni închisoare, s-a constatat că trebuia aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) C. pen., pe o perioadă de 1 an, stabilită prin Sentința penală nr. 52/2015 a Tribunalului Vrancea.

S-a apreciat că și sub aspectul laturii civile instanța de fond trebuia să acopere integral prejudiciul cauzat părții civile, prin acordarea și a penalităților de 0,1% pe zi de întârziere, dar nu mai mult decât suma datorată, astfel cum rezulta din Contractul de vânzare-comercială nr. 1161 încheiat între părți la 1 noiembrie 2011 și în conformitate cu art. 1385 C. civ. Astfel, prima instanță trebuia, potrivit art. 1373 C. civ., să-l oblige pe inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Constanța la plata despăgubirilor civile, acesta acționând în calitate de prepus al acestei societăți.

*****

Împotriva Deciziei penale nr. 1206/A din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori au formulat recurs în casație inculpatul A. și partea responsabilă civilmente SC. E. SRL Constanța, invocându-se incidența în cauză a motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.

Cu privire la primul motiv de recurs, cu referire la infracțiunea de înșelăciune reținută de cele două instanțe, s-a susținut că aceasta nu îndeplinește elementele de tipicitate ale unei infracțiunii, faptele ce au format obiectul sesizării instanței impunându-se a fi calificate drept probleme de răspundere civilă, având la bază un simplu raport juridic civil.

S-a susținut că în speță condiția inducerii în eroare nu este îndeplinită, raportat la faptul că elementul material al infracțiunii de înșelăciune este dat de acțiunea de prezentare, în mod nereal, a unei anumite situații, care trebuie să existe fie la momentul la care s-a încheiat contractul, fie pe parcursul derulării acestuia. Astfel, nu se poate pune problema ca elementul material să fie reprezentat de o omisiune, constând în simpla neplată a prețului, care este doar un rezultat al unui raport juridic civil și, prin urmare, se rezolvă după regulile civile.

Or, din starea de fapt stabilită de cele două instanțe și chiar din declarațiile părții civile F. rezultă că aceasta nu a fost indusă în eroare nicio clipă.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, s-a solicitat să se constate că, din starea de fapt stabilită de instanțe, se observă în mod clar că nu a existat intenția prejudicierii părții civile respectiv obținerea de către inculpat pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust. Inculpatul A. i-a achitat martorului F. suma de 100.000 RON reprezentând un avans marfă și, chiar dacă suma de bani i-a fost returnată ulterior, inculpatul nu putea cunoaște dinainte acest fapt, martorul având posibilitatea să refuze restituirea sumei, ceea ce exclude pretinsa acțiune de inducere în eroare care să fi fost urmărită încă de la începutul derulării contractului convenit cu partea civilă și care să subziste pe tot parcursul executării acestuia.

Ca urmare, fiind vorba de un raport juridic civil, care nu era constatat printr-un înscris constatator, acesta trebuia să se rezolve pe cale civilă, prin interogatoriu, precum și prin alte modalități strict civile.

În consecință, s-a solicitat să se constate că fapta nu este prevăzută de legea penală în forma săvârșită de inculpatul A.

În ceea ce privește infracțiunile de fals, s-a arătat că ambele instanțe au greșit atunci când au considerat că în speță ar fi fost săvârșite infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma consumată și uzul de fals în formă continuată. În acest sens, s-a arătat că doctrina și jurisprudența stabilesc că în situația în care instigarea la fals este urmată de folosirea de către respectivul instigator a înscrisului falsificat există o singură infracțiune, și anume falsul în înscrisuri sub semnătură privată, în al cărei conținut legal se absoarbe și uzul de fals.

Ca urmare, s-a solicitat să se constate că fapta nu este prevăzută de legea penală, având în vedere încadrarea juridică aleasă de instanța de fond și cea de apel.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs în casație, prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat că legea penală mai favorabilă în cauză era legea veche, având în vedere că în sarcina inculpatului A. a fost reținută existența unui concurs de infracțiuni, iar regimul sancționator prevăzut de legea veche era mult mai blând decât codificarea actuală, care obligă ca la pedeapsa cea mai grea să se adauge un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

S-a învederat că la stabilirea legii penale mai favorabile trebuie să se ia în considerare nu doar limita de pedeapsă din vechea și noua lege, ci toate instituțiile aplicabile în cauză, inclusiv cele autonome, în variantele din vechea și noua lege, în așa fel încât să nu se creeze o lex terția. Or, în cauză, vechea reglementare avea din start două aspecte mult mai favorabile inculpatului, și anume acestuia i se putea aplica cea mai mare pedeapsă stabilită, fără a se acorda un spor, existând totodată posibilitatea suspendării pedepsei sub supraveghere, chiar în cazul unui concurs.

A solicitat admiterea recursului în casație și, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se dispună, în principal, achitarea inculpatului A., în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece fapta de înșelăciune imputată acestuia, precum și faptele de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals nu există; respingerea pretențiilor civile, iar în subsidiar, dacă instanța va considera că între partea civilă SC C. SRL și partea responsabilă civilmente, SC E. SRL Constanța, au existat raporturi juridice, se impune achitarea inculpatului A., în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., deoarece faptele acestuia nu sunt prevăzute de legea penală.

Cererea de recurs în casației formulată de inculpatul A. și de partea responsabilă civilmente SC E. SRL Constanța a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, părții civile C. SRL și inculpatului B. la toate adresele indicate.

În cauză au fost depuse concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați cu privire la recursul în casație declarat de inculpatul A. și partea responsabilă civilmente SC E. SRL Constanța.

Constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. și de partea responsabilă civilmente SC E. SRL Constanța a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 și art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din data de 24 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - judecătorul de filtru a admis-o în principiu, dispunând trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond.

La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casație, respectiv în ședința din 22 mai 2019, Înalta Curte a luat concluziile acuzării și apărării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate practicaua hotărârii.

Analizând recursurile în casație formulate de inculpatul A. și de partea responsabilă civilmente SC E. SRL Constanța, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 434 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Înalta Curte reține că recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părțile își pot apăra drepturile, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunțate în condițiile celor cinci cazuri de nelegalitate enumerate de art. 438 C. proc. pen. și nu presupune examinarea cauzei exhaustiv, ci exclusiv sub aspectul legalității, respectiv al concordanței cu dispozițiile legii materiale și procesuale.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărui dubiu că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special de dispozițiile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație, și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

În cauza de față, inculpatul A. și partea responsabilă civilmente SC E. SRL Constanța au declarat recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 1206 din data de 27 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, invocând ca motiv de nelegalitate greșita reținere a vinovăției inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, faptele săvârșite nefiind prevăzute de legea penală, și pentru greșita stabilire a legii penale mai favorabile cu consecința aplicării unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În concret, s-a arătat că, în raport de situația de fapt reținută, în cauză nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de înșelăciune, în realitate fiind vorba de un simplu raport juridic civil. Condiția inducerii în eroare nu este îndeplinită, raportat la faptul că elementul material al infracțiunii de înșelăciune este dat de acțiunea de prezentare, în mod nereal, a unei anumite situații, care trebuie să existe fie la momentul la care s-a încheiat contractul, fie pe parcursul derulării acestuia.

În plus, din starea de fapt stabilită de cele două instanțe și chiar din declarațiile părții civile F. rezultă că aceasta nu a fost indusă în eroare niciun moment

S-a mai arătat că în mod greșit a fost stabilită existența a două infracțiuni de fals diferite, respectiv infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma consumată și uzul de fals în formă continuată, doctrina și jurisprudența stabilind că, în situația în care instigarea la fals este urmată de folosirea de către respectivul instigator a înscrisului falsificat, există o singură infracțiune, și anume falsul în înscrisuri sub semnătură privată care absoarbe și uzul de fals.

În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat că legea penală mai favorabilă în cauză era legea veche, având în vedere că în sarcina inculpatului A. a fost reținută săvârșirea mai multor infracțiuni, iar regimul sancționator prevăzut de legea veche este mult mai blând decât codificarea actuală, care obligă instanța ca la pedeapsa cea mai grea să adauge un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Or, în speță, vechea reglementare avea din start două aspecte mult mai favorabile inculpatului, și anume acestuia i se putea aplica cea mai mare pedeapsă stabilită, fără a se acorda un spor de pedeapsă, existând totodată posibilitatea suspendării pedepsei sub supraveghere, chiar în cazul unui concurs de infracțiuni.

Apreciind că faptele reținute în sarcina inculpatului A. nu sunt prevăzute de legea penală, a solicitat admiterea recursului și achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există, iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivul și criticile formulate nu se încadrează decât formal cazului de recurs în casație invocat.

Astfel, pe baza materialului probator de la dosar, instanța de apel a constatat că s-a făcut dovada că, în perioada 14 octombrie - 17 decembrie 2011, partea civilă SC C. SRL Galați, prin administrator F., a vândut către SC E. SRL Constanța deșeuri în valoare de 860.113,85 RON, marfa fiind livrată ca urmare a promisiunilor făcute de inculpatul A. privind plata ulterioară a contravalorii ei.

Pe parcursul derulării relației comerciale, pentru a crea aparența bunei credințe și pentru a determina pe partea civilă să-i livreze în continuare marfă, inculpatul a efectuat o plată parțială în sumă de 100.000 RON în contul părții civile, dar la scurt timp, acesta solicitat returnarea banilor sub diferite pretexte, promițând că-i va restitui în termenul cel mai scurt, lucru care însă nu s-a întâmplat.

Potrivit contractului, marfa trebuia achitată de cumpărător prin virament bancar în termen de 3 zile de la facturare. Deși a fost emisă factura fiscală de livrare, inculpatul A. nu a înregistrat-o în contabilitatea SC E. SRL Constanța și a refuzat să plătească contravaloarea mărfii.

Ulterior, pentru a se sustrage de la plata datoriei și pentru a induce în eroare organele de urmărire penală, inculpații A. și B. au creat un circuit fictiv de intrare a mărfii de la SC P. SRL Constanța (firmă fantomă care nu funcționa la sediul social declarat și al cărei administrator era o persoană neșcolarizată, lipsită de mijloace financiare și fără cunoștințe în ceea ce privește activitatea de administrator a unei firme) la SC O. SRL Constanța și de la SC O. SRL Constanța la SC E. SRL Constanța.

În cele din urmă, marfa luată în fapt de la SC C. SRL Galați a fost vândută de SC E. SRL Constanța către SC M. SRL Constanța, în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 30 august 2011 încheiat între cele două societăți, pe care a achitat-o integral inculpatului A.. Cu toate acestea, inculpatul a refuzat să-și onoreze obligațiile de plată către partea civilă, folosind banii în alte scopuri (pentru achiziționarea unor bunuri mobile și pentru achitarea altor datorii).

S-a mai reținut că inculpatul A. l-a determinat cu intenție pe coinculpatul B. să întocmească în fals facturi fiscale, avize de însoțire a mărfii, formulare de încărcare și descărcare deșeuri nepericuloase și tichete de cântar, aferente perioadei 14 octombrie 2011 - 17 decembrie 2011, care atestau în mod nereal că SC O. SRL Constanța a livrat deșeuri către SC E. SRL Constanța, pentru a ascunde adevărata proveniență a mărfii și pentru a prejudicia partea civilă SC C. SRL Galați, în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale.

Tot inculpatul A., în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, a evidențiat în contabilitate facturi fiscale și avize de însoțire a mărfii emise de coinculpatul B., cunoscând că sunt false, în vederea ascunderii adevăratei proveniențe a mărfii și pentru a se sustrage de la plata contravalorii ei către civilă SC C. SRL Constanța.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților A. și B. au fost reținute de instanțele anterioare pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate în cauză, cu referire la declarațiile martorilor F., G., H., U., V., Q., R., S., I., K., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD.,EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., N., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., înscrisuri cu caracter contabil (avize de însoțire a mărfii, contracte, facturi, tichete cântar ș.a.), inclusiv Contractul de vânzare-comercială nr. 1161 încheiat la 1 noiembrie 2011, cât și a raportului de expertiză fiscală judiciară întocmit de expert SS. și răspunsul la obiecțiunile formulate împotriva acestui raport.

Or, așa cum s-a precizat mai sus, potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recursul în casație nu pune în dezbatere elemente de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat. Înalta Curte nu poate să procedeze la o reevaluare a materialului probator și nu poate să stabilească o altă situație de fapt decât cea reținută prin hotărârea instanței anterioare.

În speță, prin critica formulată, cu privire la reținerea infracțiunilor de înșelăciune, și de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, pe motiv că, în raport de situația de fapt reținută, nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de înșelăciune, apreciind că este vorba de un simplu raport juridic civil, iar infracțiunea de uz de fals este absorbită de infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în realitate se solicită o reevaluare a probatoriului administrat și o reanalizare a circumstanțelor comiterii faptelor, situație nepermisă însă în calea de atac a recursului în casație.

Aspectele menționate excedează controlului de legalitate la care face referire art. 438 alin. (1) C. proc. pen. și a cărui corectă aplicare nu îngăduie sub nicio formă modificarea în vreun fel a stării de fapt reținute prin hotărârea definitivă a instanței.

Limitarea normativă a obiectului judecății în recursul în casație la situații de drept strict prevăzute de lege exclude rejudecarea unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel, și, implicit, cenzurarea stării de fapt reținută cu titlu definitiv de către instanța de apel ori concordanța acesteia cu probele administrate.

Pe de altă parte, Înalta Curte subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" de la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că inculpatul A. a fost condamnat, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 47 raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. și pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 52/2015 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin Decizia penală nr. 782/A din 26 iunie 2015 a Curții de Apel Galați (Dosar nr. x/2013) la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. de la 1969, precum și interzicerea exercitării acelorași drepturi conform art. 71 C. pen. de la 1969.

Au fost repuse în individualitate pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 52/2015 a