ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 879 din 8 iunie 2018, pronunțată de Judecătoria Pitești s-au hotărât următoarele:

În latură penală:

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de către inculpatul A., din infracțiunile de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracțiunile de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În baza art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 55 lit. a) C. pen., s-a interzis inculpatului, pe o perioadă de 1 an, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat, pe durata executării fiecăreia dintre pedepsele mai sus precizate, câte o pedeapsă accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-au contopit pedepselor stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni, urmând ca inculpatul A. să execute în final o pedeapsă de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., pe durata executării pedepsei rezultante s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 2 ani închisoare, precum și a pedepsei accesorii, iar în temeiul art. 92 alin. (1) C. pen. s-a fixat termen de supraveghere de 3 ani.

Pe durata termenului de supraveghere a fost obligat inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere, prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a)-e) C. pen.:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului A., pe durata termenului de supraveghere, obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune Argeș sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Consiliului Local Pitești sau al Primăriei Pitești.

În baza art. 583 C. proc. pen. și a art. 96 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau al nerespectării cu rea credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse.

În latură civilă:

În baza art. 19 alin. (5) C. proc. pen. și art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1357 și 1385 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. B. S.R.L., dispunându-se obligarea inculpatului A. la plata către aceasta a sumei de 429.584 RON RON, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desființarea chitanțelor enumerate la filele x din volumul IV d.u.p., respectiv chitanțele pentru care s-a stabilit prin raportul de constatare criminalistică grafică că inculpatul a fost cel care a completat rubrica cumpărătorului "am primit marfa conform facturii".

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen. fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S.C. B. S.R.L. a sumei de 5000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, constând în onorariul expertului contabil.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite către stat suma de 2800 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 2500 de RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale.

Pentru a pronunța această hotârâre, prima instanță a reținut, sub aspectul împrejurărilor faptice de interes pentru soluționarea prezentei căi extraordinare de atac, că, în perioada 2008 - octombrie 2009, în calitate de agent de vânzări în cadrul S.C. B. S.R.L., prin transmiterea către biroul de facturare a unor comenzi nereale, inculpatul A. a indus în eroare reprezentanții societății, intrând în posesia unor mărfuri ce au fost livrate de către șoferul livrator la o locație indicată de către inculpat. Ulterior, inculpatul a vândut marfa respectivă, la prețuri mai mici, mai multor persoane fizice sau juridice, însușindu-și sumele de bani rezultate din aceste vânzări, prejudiciul cauzat astfel fiind de 435.407 RON. Totodată, pentru a crea aparența că aceste mărfuri au fost livrate clienților societății, inculpatul a falsificat mai multe facturi fiscale și chitanțe.

Totodată, a notat că aceste fapte, astfel cum sunt descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., și de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul A. și partea civilă S.C. B. S.R.L.

Inculpatul a solicitat dispunerea încetării procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii sale penale pentru infracțiunile deduse judecății, invocând în acest sens statuările privind dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. din cuprinsul Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale.

Partea civilă a criticat hotărârea primei instanței sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, a omisiunii obligării inculpatului la plata penalităților de întârziere și a dobânzii legale aferente prejudiciul produs, începând cu data de 28.10.2009 și până la achitarea prejudiciului în totalitate, precum și sub aspectul omisiunii obligării inculpatului la plata onorariul apărătorului ales al părții civile.

Prin decizia penală nr. 1005/A din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - sectia penală și pentru cauze cu minori și de familie s-au admis apelurile formulate de inculpatul A. și de partea civilă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței penale nr. 879 din 8 iunie 2018, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2017, s-a desființat, în parte, sentința atacată, iar în rejudecare:

S-a înlăturat dispoziția de condamnare a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. și de art. 322 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. 1it. f C. proc. pen. cu referire la art. 153 alin. (1) rap. la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen.. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. și de art. 322 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

S-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă a dobânzii legale calculate de la data 28.10.2009, până la data achitării integrale a prejudiciului.

Totodată, s-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de parte.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, însușindu-și, în mod implicit, situația de fapt reținută de prima instanță și încadrarea juridică dată infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului A., instanța de apel a reținut că, raportat la statuările Curții Constituționale cuprinse în Decizia nr. 297/2018, în sensul că dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt constituționale numai în situația în care întreruperea cursului prescripției răspunderii penale s-a realizat prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului, și la data epuizării infracțiunilor ce fac obiectul judecății - octombrie 2009, în cauză s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale a inculpatului anterior datei de de 27.05.2015, când acestuia i s-a adus la cunoștință calitatea de suspect în cauză și a fost audiat în această calitate.

****

Împotriva deciziei penale nr. 1005/A din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - sectia penală și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs în casație partea civilă S.C. B. S.R.L.

În motivarea căii de atac, partea civilă S.C. B. S.R.L. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în sensul greșitei dispuneri a soluției de încetare a procesului penal față de inculpatul A..

În argumentare, reiterând argumentele instanței de apel cu privire la soluția dispusă, recurenta parte civilă a arătat că, raportat la perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională imputată inculpatului A., 2008 - octombrie 2009, și la data formulării plângerii penale împotriva acestuia - anul 2011, în speță sunt incidente dispozițiile C. pen. și ale C. proc. pen. anterioare, context în care decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 nu are aplicabilitate în cauză.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, anterior datei de 15.02.2014, nu exista calitatea de suspect, iar dispozițiile legale vizau alte modalități de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale.

Sub același aspect, învederând că, practic, dosarul dedus judecății a fost promovat, instrumentat și soluționat atât pe baza prevederilor C. pen. și a C. proc. pen. anterioare, dar și a celor în vigoare, recurenta parte civilă a susținut că, în intervalul 2011 - 27.05.2015, în cauză au fost efectuate mai multe acte de procedură de către organele de urmărire penală, inclusiv în raport cu inculpatul A. (angajamentul de plată al inculpatului din data de 19.01.2010; decizia de imputare nr. 42/31.12.2009; declarația dată de A. la 20.01.2010; declarația dată de A. la 06.10.2009; adresa O.R.C. Argeș către I.P.J. Argeș - Serviciul de Investigare a Fraudelor, de furnizare informații; adresa nr. x/27.12.2011 a I.P.J. Argeș - S.I.F. către O.R.C. Argeș; dovada ridicării de înscrisuri; ordonanța întocmită de IPJ Argeș - Serviciul de Investigare a Criminalității Economice de schimbare a încadrării juridice; rezoluția din 09.11.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești de restituire a cauzei la I.P.J. Argeș - S.I.F. în vederea continuării cercetărilor penale; ordonanța din 24.04.2014 a I.P.J. Argeș - S.I.F. Biroul 3 de începere a urmăririi penale; procesul-verbal din 24.04.2015 de aducere la cunoștință a calității de persoană vătămată; procesul-verbal de aducere la cunoștință a calității de suspect din 27.05.2015; declarația dată de A. la poliție la data de 07.09.2011; declarația dată la poliție de martorul C. la 09.09.2011 .

Or, în acest context, este evident faptul că inculpatul cunoștea faptele săvârșite și avea cunoștință de existența dosarului penal în care era cercetat, de vreme ce a fost audiat de către organele de poliție la data de 07.09.2011, a dat o altă declarație anterior și i s-a întocmit o decizie de imputare pe care nu a contestat-o.

În raport cu aspectele prezentate, recurenta parte civilă a susținut că, prin declarațiile date de inculpatul A. în fața organelor de poliție, precum și prin celelalte acte de procedură anterior menționate, cursul prescripției răspunderii penale a inculpatului A. pentru faptele ce fac obiectul cercetării a fost întrerupt anterior datei de 27.05.2015, motiv pentru care în cauză nu se putea dispune încetarea procesului penal.

A mai susținut că, în acest context, instanța de apel era obligată să țină cont de criticile vizând nelegala individualizare a pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de fond, pe care le-a formulat în calea ordinară de atac.

În considerarea argumentelor expuse, recurenta parte civilă a solicitat admiterea recursului în casație și casarea deciziei atacate, cu consecința dispunerii condamnării inculpatului A. de către instanța de recurs în casație sau a dispunerii trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Constatând că cererea de recurs în casație formulată de partea civilă S.C. B. S.R.L. este introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 și art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din data de 24 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, a admis-o, în principiu, numai în limitele criticii vizând greșita dispunere, de către instanța de apel, a soluției de încetare a procesului penal față de inculpatul A., constatând că aspectele vizând greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului A. în fond, în mod evident, nu se circumscriu cazului invocat și nici vreunui alt caz de recurs în casație prev. de art. 438 C. proc. pen.

La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casație, respectiv, 13 septembrie 2019, Înalta Curte a luat concluziile acuzării și apărării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

****

Analizând recursul în casație formulat de partea civilă S.C. B. S.R.L. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, recurenta parte civilă S.C. B. S.R.L. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident atunci când, în raport de actele și lucrările existente la dosar la data pronunțării hotărârii definitive, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen., și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.

În cauza de față, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpatului A. pentru faptele pentru care a fost cercetat.

Recurenta parte civilă S.C. B. S.R.L. contestă concluzia instanței de apel sub acest aspect, susținând, pe de o parte, că în condițiile în care faptele pentru care a fost cercetat inculpatul au fost comise sub imperiul C. pen. din 1969, decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 nu are aplicabilitate în cauză.

Pe de altă parte, pretinde că prin declarația dată în fața organelor de poliție la data de 07.09.2011, precum și prin celelalte acte enumerate în cuprinsul cererii de recurs în casație, cursul prescripției răspunderii penale a inculpatului A. pentru faptele ce fac obiectul cercetării a fost întrerupt anterior datei de 27.05.2015, motiv pentru care în cauză nu se putea dispune încetarea procesului penal.

Evaluând susținerile recurentei, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 155 alin. (1) C. pen., cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.

Curtea Constituțională, prin decizia nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018) a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

În considerentele acestei decizii se arată că "dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. instituie o soluție legislativă de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situație juridică incertă referitoare la condițiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârșite."

Se mai arată că "prevederile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt lipsite de previzibilitate și, totodată, contrare principiului legalității incriminării, întrucât sintagma "oricărui act de procedură" din cuprinsul acestora are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale".

Totodată se arată că "soluția legislativă anterioară, prevăzută la art. 123 alin. (1) din C. pen. din 1969, îndeplinea condițiile de previzibilitate impuse prin dispozițiile constituționale analizate în prezenta cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripției răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat.

Subsecvent publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, practica și jurisprudența au statuat că efectul acesteia rezidă în aceea că, în interpretarea art. 155 alin. (1) din C. pen., cauza de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, constând în îndeplinirea unor acte de procedură, este o instituție în vigoare în sfera dreptului pozitiv, care își produce efectele numai în cazul îndeplinirii acelor acte de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicate suspectului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.

În speță, fără a contesta efectul deciziei de referință în planul interpretării art. 155 alin. (1) din C. pen., consacrat doctrinar și jurisprudențial, recurenta parte civilă S.C. B. S.R.L. contestă însăși aplicabilitatea deciziei instanței de contencios constituțional în cauză, susținând că, în condițiile în care aceasta produce efecte pentru viitor, nu poate fi incidentă în speța pendinte, în care faptele deduse judecății s-au săvârșit sub imperiul vechii legi penale și procesual penale.

Critica recurentei, prin care se aduce în discuție însăși chestiunea aplicării în timp a Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, este neîntemeiată.

Statuând asupra efectelor în timp ale deciziilor sale, Curtea Constituțională, în Decizia nr. 51/2016 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016), a stabilit că, în virtutea legii fundamentale, deciziile Curții Constituționale sunt de imediată și generală aplicare, devenind opozabile erga omnes de la data publicării în Monitorul Oficial al României. Altfel spus, deciziile Curții Constituționale nu se vor aplica doar raporturilor juridice născute ulterior acestui moment, ci tuturor situațiilor juridice în desfășurare, care nu au fost definitiv soluționate până la data publicării.

Așadar, neretroactivitatea deciziilor Curții Constituționale nu înlătură aplicarea lor în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești, efectul fiind, în ipoteza deciziei analizate, că întreruperea cursului prescripției răspunderii penale în cauzele aflate pe rol este determinată doar de actele de procedură care se comunică suspectului sau inculpatului.

Pe de altă parte, prescripția răspunderii penale constituie și o instituție proprie dreptului penal substanțial, astfel încât este supusă principiului legii penale mai favorabile în caz de succesiune a reglementărilor, conform art. 5 din C. pen.

Ca urmare, modificarea domeniului de incidență al art. 155 alin. (1) din C. pen. ca efect al reinterpretării sale de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 297/2018 produce efecte juridice asimilate intervenției unei legi mai favorabile în sensul art. 5 alin. (2) din C. pen.

Or, operând ca o lege nouă mai favorabilă, reinterpretarea textului art. 155 alin. (1) din C. pen., astfel cum a fost impusă prin Decizia nr. 297/2018, se aplică retroactiv în cauzele pendinte la data publicării acestei decizii, susținerile contrare ale recurentei fiind, în mod vădit, neîntemeiate.

Deopotrivă neîntemeiate sunt și susținerile recurentei vizând întreruperea cursului prescripției răspunderii penale a inculpatului A. ca efect al întocmirii documentelor enumerate de aceasta în cererea de recurs în casație.

În acest sens, Înalta Curte constată că documentele invocate de recurentă ca având efect întrerupător al cursului prescrispției răspunderii penale a inculpatului A. constituie fie acte întocmite exclusiv în procedura de cercetare declanșată la nivelul societății (angajamentul de plată al inculpatului din data de 19.01.2010; declarația dată de A. la 20.01.2010; declarația dată de A. la 06.10.2009), fie acte întocmite în cursul cercetărilor penale efectuate în cauză (adresa O.R.C. Argeș către I.P.J. Argeș - Serviciul de Investigare a Fraudelor, de furnizare informații; adresa nr. x/27.12.2011 a I.P.J. Argeș - S.I.F. către O.R.C. Argeș; dovada ridicării de înscrisuri; ordonanța întocmită de IPJ Argeș - Serviciul de Investigare a Criminalității Economice de schimbare a încadrării juridice; rezoluția din 09.11.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești de restituire a cauzei la I.P.J. Argeș - S.I.F. în vederea continuării cercetărilor penale; ordonanța din 24.04.2014 a I.P.J. Argeș - S.I.F. Biroul 3 de începere a urmăririi penale in rem; procesul-verbal din 24.04.2015 de aducere la cunoștință a calității de persoană vătămată; declarația dată de A. la poliție la data de 07.09.2011; declarația dată la poliție de martorul C. la 09.09.2011), anterior începerii urmăririi penale in personam.

Prin urmare, aceste din urmă acte nu constituie acte procesuale care se comunică inculpatului în desfășurarea procesului penal, astfel cum impune Curtea Constituțională prin decizia anterior menționată.

În cuprinsul Deciziei nr. 297/2018, raportându-se la sintagma "oricărui act de procedură" conținută de art. 155 alin. (1) C. pen., Curtea Constituțională a reținut că actele efectuate pe parcursul procesului penal de către organele judiciare pot fi clasificate în acte procesuale și acte procedurale. Conform acestei clasificări, actele procesuale sunt instrumentele juridice prin care subiecții procesuali își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile prevăzute de lege, iar actele procedurale sunt activitățile prin care sunt aduse la îndeplinire actele procesuale ori prin care se constată efectuarea acestora și se consemnează conținutul unui act sau al unei măsuri procesuale ori al unui alt act procedural.

A mai reținut că procesul penal presupune o succesiune de activități, desfășurate de participanții la acesta, prin care ei își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile prevăzute în C. proc. pen.

Totodată, notând că dintre toate aceste acte efectuate pe parcursul procesului penal, legea prevede comunicarea către părți numai a actelor de procedură care vizează, în mod direct, drepturile și interesele lor procesuale, Curtea Constituțională a statuat că întreruperea cursului termenului de prescripție a răspunderii penale devine eficientă, producându-și efectele, într-o manieră completă, doar în condițiile existenței unor pârghii legale de încunoștințare a persoanei în cauză cu privire la începerea unui nou termen de prescripție.

În consecință, ca efect al deciziei pronunțate, instanța de contencios constituțional a limitat categoria actelor care au ca efect întreruperea cursului prescripției răspunderii penale a inculpatului numai la actele de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicate suspectului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.

Raportat la aceste considerente, similar instanței de apel, Înalta Curte Curte constată că primul act de procedură efectuat în speță și care trebuia, potrivit legii (art. 307 C. proc. pen.), comunicat inculpatului A., a fost îndeplinit la data de 30.04.2015, când s-a dispus efectuarea urmăririi penale in personam față de intimatul inculpat. Acest act procesual i-a fost comunicat inculpatului la data de 27.05.2015, când i s-a adus la cunoștință calitatea de suspect în cauză și a fost audiat în această calitate.

Or, în condițiile în care infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată reținute în sarcina inculpatului s-au săvârșit în perioada 2008 - octombrie 2009, se constată că, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală nouă (reținută ca mai favorabilă) pentru aceste infracțiuni (închisoare de la 1 la 5 ani, conform art. 244 alin. (2) C. pen., respectiv, închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, conform art. 322 C. pen.), termenul de 5 ani de prescripție a răspunderii penale a inculpatului, calculat conform art. 154 alin. (1) it. d C. pen., s-a împlinit în luna octombrie 2014, anterior îndeplinirii, la data de 30.04.2015, a unui act de procedură apt a întrerupe cursul prescripției.

Ca urmare, Înalta Curte constată că soluția instanței de apel de dispunere a încetării procesului penal pornit împotriva inculpatului A., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., este legală, susținerile contrare ale recurentei părți civile fiind neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de partea civilă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 1005/A din data de 12 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Ca urmare, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta-parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 157 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de partea civilă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 1005/A din data de 12 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta-parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 157 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 septembrie 2019.