ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 971/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 53 din 30 ianuarie 2012 a Tribunalului Galați în baza art. 334 C. proc. pen au fost schimbate încadrările juridice, după cum urmează:

- din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. în ref. la art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2), teza ultimă C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul M.T.;

- din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. în ref. la art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2), teza ultimă C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul E.A.

A fost condamnat inculpatul M.T. (zis "F.", în prezent deținut în Penitenciarul Galați) la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2), teza ultimă C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. b), art. 76 lit. d) C. pen. (parte vătămată S.R.).

A condamnat pe inculpatul M.T. la o pedeapsă de 1 (o) lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. b), art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată S.M.).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. aplică inculpatului M.T. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului M.T., perioada reținerii și arestării preventive a acestuia începând cu data de 06 ianuarie 2011, ora 09.10 și până la zi (30 ianuarie 2012).

A fost condamnat inculpatul E.A. (zis "A.S.", în prezent deținut în Penitenciarul Galați) la o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2), teza ultimă C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. b), art. 76 lit. d) C. pen. (parte vătămată S.R.).

A condamnat pe inculpatul E.A. la o pedeapsă de 1 (o) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. b), art. 76 lit. e) C. pen. (parte vătămată S.M.).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului E.A. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 9 luni închisoare.

În baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare aplicată inculpatului E.A. perioada arestării din Spania, de la 13 mai 2011 la 26 mai 2011, precum și perioada arestării preventive din România de la 26 mai 2011 la zi (30 ianuarie 2012).

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. aplică fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81, 82 C. p. dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor rezultante aplicate inculpaților, pe durata termenelor de încercare, după cum urmează:

- pentru inculpatul M.T. pe durata termenului de încercare de 3 ani și 2 luni;

- pentru inculpatul E.A. pe durata termenului de încercare de 3 ani și 9 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate fiecărui inculpat, pe durata termenelor de încercare ale suspendării condiționate a executării pedepselor.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților M.T. și E.A., dacă nu sunt arestați în alte cauze.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția fiecăruia dintre cei doi inculpați asupra disp. art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul E.A. târnăcopul folosit la comiterea infracțiunilor.

S-a constatat că partea vătămată S.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 20:000 RON reprezentând despăgubiri civile, sumă achitată de inculpați după cum urmează: 10.000 RON de către inculpatul M.T. și 10.000 RON de către inculpatul E.A.

Au fost obligați inculpații M.T. și E.A. în solidar să plătească părții vătămate/parte civilă S.M. suma de 2800 RON cu titlu de daune morale (sumă corespunzătoare unei culpe civile a inculpaților în procent de 70%).

Au fost respinse ca nefondate restul pretențiilor civile formulate de partea vătămată/parte civilă S.M.

Au fost obligați inculpații M.T. și E.A. în solidar să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență "S.A.A." Galați, următoarele sume de bani cu titlu de despăgubiri civile: 3292,06 RON, respectiv 49,77 RON (sume corespunzătoare unei culpe civile a inculpaților în procent de 70%).

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. au fost obligați pe fiecare dintre cei doi inculpați să plătească către stat câte o sumă de 3052 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați nr. 872/P/2010 din 28 februarie 2011, au fost trimiși în judecată inculpații:

M.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (parte vătămată S.R.),

- art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată S.M.),

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

E.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (parte vătămată S.R.),

- art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată S.M.),

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut în sarcina acestora că în seara de 20 octombrie 2010, în jurul orelor 20:00, în loc public - pe o stradă în comuna Cuza Vodă, pe fondul unui conflict spontan, concomitent, au aplicat părții vătămate S.R. lovituri repetate cu un obiect și mijloace contondente (târnăcop, pumni, picioare) peste tot corpul inclusiv în zone vitale cauzându-i politraumatism, hemoperitoneu, ruptură de ficat, anemie acută severă, fracturi multiple coaste VI-X, hemopneumotorax stâng, leziuni care interesând peretele toracic, vasele sanguine și organele interne au pus în primejdie viața părții vătămate și, în aceleași împrejurări, au aplicat părții vătămate S.M. lovituri cu obiect și mijloace contondente peste corp cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor calificat și lovire sau alte violențe în concurs real prevăzute de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Analizând și coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat următoarele:

Inculpații M.T. zis "F." și E.A. zis "A.S." sunt prieteni și consăteni. La data de 20 octombrie 2010, în jurul orei 20:00, cei doi inculpați s-au deplasat cu autoturismul marca "B." de culoare gri metalizat, aparținând inculpatului E.A. în comuna Cuza Vodă, la barul la care lucra martora C.M.

În barul menționat inculpații s-au întâlnit cu partea vătămată S.R. pe care au servit-o cu o bere și au purtat discuții în legătură cu anumiți ciobani.

La un moment dat inculpații au părăsit barul și s-au urcat în autoturismul marca B., iar partea vătămată S.R. aflată în stare de ebrietate a venit după aceștia, a lovit caroseria mașinii cu picioarele, trăgând și de o portieră a mașinii.

În aceste condiții, cei doi inculpați, pe fondul unei surescitări nervoase cauzate de atitudinea părții vătămate, au coborât din mașină, iar inculpatul E.A. a luat din portbagajul mașinii un târnăcop.

Inculpatul E.A. a lovit-o pe partea vătămată S.R. cu coada de lemn a târnăcopului de două ori în zona spatelui, iar inculpatul M.T. i-a aplicat și el lovituri cu pumnii și picioarele. A intervenit în altercație și S.M., fiul părții vătămate S.R. și, la rândul lui a fost lovit de către inculpatul E.A. cu coada de la târnăcop în umăr și de către inculpatul M.T. cu pumnii.

Din certificatul medico-legal întocmit cu prilejul examinării părții vătămate S.R. rezultă următoarele:

- partea vătămată a prezentat politraumatism, hemoperitoneu, ruptură de ficat, anemie acută severă, fracturi multiple coaste VI-X, hemopneumotorax stâng, leziuni care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure;

- leziunile pot data din 20 octombrie 2010;

- necesită pentru vindecare 25 - 30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;

- interesând peretele toracic, vasele sanguine și organele interne, leziunile au pus în primejdie viața părții vătămate prin hemoragie masivă, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util.

Din certificatul medico-legal întocmit cu prilejul examinării părții vătămate S.M. rezultă următoarele:

- partea vătămată a prezentat leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur și lovire cu corp contondent alungit;

- leziunile pot data din 20 octombrie 2010;

- pentru vindecarea traumatismului umăr drept necesită pentru vindecare 7 - 8 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicații; restul leziunilor au necesitat pentru vindecare 3 - 4 zile de îngrijiri medicale;

- leziunile nu au pus în primejdie viața părții vătămate.

Faptele și vinovățiile inculpaților M.T. și E.A. sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă:

- declarațiile părții vătămate S.R. care arată că la data de 20 octombrie 2010, în jurul orei 20:00, a mers la barul SC A. SRL din com. Cuza Vodă unde s-a întâlnit cu inculpații M.T. și E.A. Cei doi l-au invitat să bea o bere și l-au întrebat dacă cunoaște vreun cioban care să fi lucrat la cumătrul lui. Partea vătămată le-a spus că nu cunoaște nici un fel de cioban și că, cumătrul lui nu a avut angajați. Cei doi inculpați au plecat din bar, iar când partea vătămată a ajuns în spatele mașinii, inculpatul E.A. a coborât din autoturism și s-a dus direct la portbagaj. Acesta a scos din portbagaj un târnăcop cu care l-a lovit în spate și în coaste, S.R. căzând în șanț. Apoi amândoi inculpații l-au lovit cu pumnii, cu picioarele și cu târnăcopul. S.M. s-a băgat între cei doi inculpați, însă a fost lovit de inculpatul E.A. cu târnăcopul în umăr, iar de către inculpatul M.T. cu pumnul în față;

- declarațiile părții vătămate S.M. care arată că la data de 20 octombrie 2010, în jurul orei 20:00, împreună cu B.M. s-au hotărât să meargă la barul SC A. SRL ca să joace biliard. Când a intrat pe uliță l-a văzut pe tatăl lui lângă mașina inculpaților, iar E.A. a scos din portbagaj un târnăcop cu care l-a lovit puternic pe tatăl lui până a căzut în șanț. Apoi, ambii inculpați au început să-l lovească pe tatăl lui cu picioarele și cu târnăcopul. Partea vătămată S.M. a strigat la ei să-l lase în pace, s-a apropiat de aceștia, însă a fost lovit de inculpatul E.A. cu pumnul în față, cu târnăcopul în umăr, iar de către M.T. cu pumnul.

- certificate medico-legale din 03 noiembrie 2010 și din 26 octombrie 2010, din care rezultă leziunile suferite de cele două părți vătămate, dar și faptul că S.R. prezenta la examenul clinic general starea de etilism acut;

- adrese emise de partea civilă Spitalul Județean de Urgență "S.A.A." Galați cuprinzând cuantumul cheltuielilor de spitalizare pentru cele două părți vătămate, precum și mențiunea de constituire ca parte civilă;

- declarațiile martorului B.M. care arată că l-a văzut pe A.S. cum a luat din autoturism un obiect care avea o coadă lungă de lemn, cu o parte metalică la unul din capete. Concomitent F. l-a împins pe S.R., iar A.S. l-a lovit pe S.R. cu obiectul pe care îl luase din mașină. A.S. l-a lovit pe S.R. cu acel obiect în zona spatelui. Imediat A.S. și F. s-au repezit în șanț peste S.R. și îl loveau cu picioarele. S.M. a fugit spre aceștia pentru a-i opri să-l mai lovească pe tatăl lui, iar martorul a fugit de frică. Ulterior, martorul l-a văzut pe S.R. care era pe picioarele lui, dar se ținea cu mâna de spate și se văita de durere. S.M. era lovit la ochi și îi curgea sânge din nas.

- declarațiile martorei C.M. care arată că în seara de 20 octombrie 2010, im jurul orei 21:00 - 21:30 se afla la bar fiind de serviciu. S.R. a intrat în bar și a stat la masă cu E.A. și M.F. Au consumat bere și au discutat. Ulterior, după un anumit timp, în bar a apărut S.M., fiul lui S.R., însoțit de B.M. Martora a observat că S.M. era lovit în zona frunții și îi curgea sânge din nas. I-a cerut apă și i-a spus că S.R. este "terminat" în șanț, întrucât l-au bătut S. și F.

- declarațiile martorului B.P., tatăl lui B.M., care arată că pe la sfârșitul lunii octombrie 2010, când a venit acasă de la stână, a auzit de la familia lui că S.R. este în stare gravă în spital și că a fost bătut de alde M."F.". A discutat puțin și cu R. și cu fiul lui, S.M. și a înțeles că R. a fost bătut cu o sapă, cu picioarele, peste tot corpul, de către E.A. și de către M."F.". Martorul a înțeles că și S.M. a fost lovit;

- declarația martorului I.N.D. care arată că în jurul orei 21:00, M.T. și E.A. au ieșit din bar și după ei, imediat, a ieșit și S.R. Toți trei au stat la masă împreună. Ulterior, l-a văzut pe S.M. care lua bătaie de la M.T. La un moment dat S.M. a intrat în bar, îi curgea sânge din nas și a zis că a luat bătaie împreună cu tatăl său de la F. și de la A.S.

- declarația martorului N.D.G. care arată că în seara de 20 octombrie 2010 a văzut mașina inculpatului E.A. și pe un cetățean care trăgea de ușa din față, de la șofer și părea că se ceartă cu cineva din interiorul mașinii. Tot în aceeași seară, martorul s-a întâlnit cu inculpatul E.A. care i-a spus că a avut o altercație cu un bărbat la barul din comuna Cuza Vodă. Acesta a tras de portieră și i-a stricat încuietoarea.

Inculpatul M.T. a arătat că pe data de 20 octombrie 2010, împreună cu E.A., au fost la un bar din comuna Cuza Vodă pentru a lua un cioban, a-l cinsti cu o bere și a-l duce la stână. La bar era și S.R. care a cerut o bere pe datorie, i s-a refuzat, după care a venit la masa lor. I-a cerut să-l cinstească cu o bere. Inculpatul l-a cinstit cu o bere și cu țigări, după care împreună cu E.A. și cu ciobanul respectiv, Ș.P., s-au îndreptat către mașina lui E.A. și au intrat în interiorul acesteia. La un interval foarte scurt de timp a auzit bubuituri în mașină și la văzut pe S.R. care lovea cu picioarele în caroseria mașinii. A ieșit din mașină împreună cu E.A., moment în care a apărut și fiul lui S.R., respectiv S.M.

Inculpatul a primit un pumn în față în îmbulzeala creată și a căzut la pământ, intrând într-o stare de confuzie. L-a văzut pe S.M. care încerca să-l lovească și i-a dat un pumn în față. În aceeași seară s-a întâlnit cu E.A. care i-a spus că l-a lovit cu o șipcă pe S.R. din cauza fricii.

Inculpatul E.A. a declarat că pe data de 20 octombrie 2010 a mers împreună cu M.T. la barul din comuna Cuza Vodă, pentru a se întâlni cu un cioban pe care îl cunoștea M. și cu niște prieteni de-ai lui. S.R. a venit la masa lor și l-a rugat pe M. să-i facă cinste cu o bere. M. i-a făcut cinste cu o bere. Inculpatul E.A. i-a făcut și el cinste cu bere și cu țigări. Ulterior au plecat din bar, iar S.R. l-a rugat să-i mai dea niște țigări, însă inculpatul i-a spus că ce a fost până atunci este suficient și să fie mulțumit. S-au urcat în mașină, iar după circa 1 - 2 minute l-a văzut pe S.R. ieșind din bar, a venit la mașina lor și a început să tragă de uși. Întrucât mașina era pornită, ușile erau închise, astfel încât a început să lovească în mașină cu picioarele. M. a ieșit primul din mașină, după care a ieșit și el. Între timp au apărut S.M. și B.M. La un moment dat M.T. a fost lovit cu pumnul în zona feței și a căzut în șanț. S.M. și cu B.M. au coborât în șanț de unde au luat niște pietre în mâini și s-au îndreptat cu ele către inculpat. Acestuia fiindu-i frică a luat din portbagaj o coadă de lopată cu care l-a lovit pe S.R. de două ori în zona spatelui, iar pe S.M. o singură dată în umăr.

Pe latură civilă a fost audiat și martorul Ș.M. care a declarat că știe că partea vătămată S.R. a fost internată în Spitalul Județean în martie 2011, iar el i-a dat suma de 3000 RON pentru a-l ajuta. Au fost și alte persoane care au mai strâns încă 2000 RON și i-au dat acestuia.

Mijloacele de probă prezentate susțin situația de fapt reținută de instanță.

În mod cert, după ce au părăsit barul și s-au urcat în mașină, inculpații au fost agresați de atitudinea părții vătămate S.R., aflată în stare de ebrietate (conform certificatului medico-legal), care a venit după aceștia, a lovit caroseria mașinii cu picioarele, trăgând și de o portieră a mașinii. Acestora li s-a creat o stare de tulburare puternică, în condițiile în care au servit-o pe partea vătămată cu bere în local și ar fi trebuit să aibă o atitudine de recunoștință.

Ambii inculpați au ieșit din mașină, inculpatul E.A. a luat din portbagaj un târnăcop, iar cu coada de lemn a acestuia i-a aplicat părții vătămate S.R. două lovituri în zona spatelui, iar inculpatul M.T. a lovit-o și el cu pumnii și cu picioarele.

În timpul altercației a intervenit și partea vătămată S.M., iar cei doi inculpați, pe fondul aceleiași tulburări constând într-o surescitare nervoasă, au lovit-o și pe această parte vătămată.

Este clar că ambii inculpați nu au avut intenția (directă sau indirectă) de a o ucide pe partea vătămată, activitate care ar fi rămas în faza de tentativă, ci doar să o lovească pe această parte, iar punerea în primejdie a vieții acesteia s-a produs cu forma de vinovăție a praeterintenției. Situația reiese atât din desfășurarea evenimentului. Din instrumentul folosit la lovire, o coadă de lemn a unui târnăcop, zona vizată care nu e o zonă vitală, precum și din urmările produse care nu sunt specifice unei fapte de tentativă la omor calificat.

Simpla mențiune din certificatul medico-legal de punere în primejdie a vieții nu poate fi de esența infracțiunii de tentativă la omor calificat, iar în contextul faptic al prezentei cauze forma de vinovăție a intenției ca și element constitutiv al infracțiunii menționată anterior este exclusă, fiind vorba doar de o praeterintenție a ambilor inculpați pe fondul unei surescitări nervoase.

Starea de tulburare provocată ambilor inculpați de partea vătămată S.R. impune reținerea circumstanțelor legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. în favoarea ambilor inculpați și pentru ambele fapte.

De asemenea, în baza art. 334 C. proc. pen., trebuie schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen în ref. la art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2), teza ultimă C. pen., pentru ambii inculpați.

Inculpații au încercat prin declarațiile lor să-și minimalizeze răspunderea penală prezentând acțiunile lor ca fiind separate, iar culpa aparținând în mare parte părților vătămate. Acest tip de apărări sunt clarificate de probele dosarului și de situația de fapt reținută de instanță, fiind prezentate contribuțiile și culpa fiecărei părți.

În drept:

Faptele inculpaților M.T. și E.A. de lovire a părții vătămate S.R., primul cu pumnii și picioarele, iar al doilea, de două ori în zona spatelui cu coada de lemn a unui târnăcop, pe fondul unei stări de tulburare provocată de acțiunile ilicite ale părții vătămate care a lovit mașina în care se aflau aceștia cu picioarele și a tras de portiera autoturismului, fiindu-i produse părții vătămate S.R. leziuni care i-au pus în primejdie viața, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2), teza ultimă C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen.

Faptele inculpaților M.T. și E.A. de lovire a părții vătămate S.M., primul cu pumnii, iar al doilea cu coada de târnăcop în umăr, pe fondul aceleiași stări de tulburare provocată de atitudinea părții vătămate S.R., provocându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen.

Partea vătămată S.R. și-a precizat pretențiile civile la suma de 20.000 RON reprezentând daune morale și daune materiale, sumă care a fost achitată de inculpați, respectiv 10.000 RON de către inculpatul M.T. și 10.000 RON de către inculpatul E.A.

Această contribuție semnificativă a inculpaților la acoperirea prejudiciilor din prezenta cauză trebuie luată în considerare sub forma reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. b) C. pen., pentru ambii inculpați și pentru ambele fapte.

Nu s-a impus reținerea altor circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. în favoarea inculpaților întrucât atitudinea procesuală a acestora este marcată și de elemente negative. Inculpatul E.A. a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală și de la judecată, fiind depistat în Spania, iar din perspectiva aflării adevărului, cei doi inculpați au avut o atitudine rezervată, încercând să-și minimalizeze răspunderea în comiterea faptelor.

La dozarea și individualizarea sancțiunilor penale ce au fost aplicate inculpaților, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la dispozițiile părții generale a Codului Penal, la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la împrejurările care agravează și care atenuează răspunderea penală, la gradul de pericol social al faptelor comise, precum și la persoanele inculpaților.

Față de cele prezentate, instanța a apreciat că aplicarea următoarelor pedepse ar asigura scopul educativ-preventiv al sancțiunilor:

-1 an și 2 luni închisoare inculpatului M.T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. (2), teza ultimă C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. b), art. 76 lit. d) C. pen.;

- 1 (o) lună închisoare inculpatului M.T. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. b), art. 76 lit. e) C. pen.;

- 1 an și 9 luni închisoare inculpatului E.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. (2), teza ultimă C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. b), art. 76 lit. d) C. pen.;

- 1 (o) lună închisoare inculpatului E.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b), art. 74 lit. b), art. 76 lit. e) C. pen.

Fiind vorba de infracțiuni comise în concurs real, instanța a făcut aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

Astfel, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., instanța a aplicat inculpatului M.T. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. instanța a aplicat inculpatului E.A. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 9 luni închisoare.

Nu s-a impus aplicarea unor sporuri de pedeapsă având în vedere gravitatea concretă a acestora și cuantumul sancțiunilor.

Având în vedere natura și specificul infracțiunilor, gravitatea acestora și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, inclusiv hotărârile Sabou și Pârcălab împotriva României și Hirst contra Marii Britanii, în baza art. 71 alin. (2) C. pen. instanța a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., instanța a dedus din pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare ce a fost aplicată inculpatului M.T., perioada reținerii și arestării preventive a acestuia, începând cu data de 06 ianuarie 2011, ora 09:10 și până la zi (30 ianuarie 2012).

În baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și art. 88 C. pen., instanța a dedus din pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare ce a fost aplicată inculpatului E.A. perioada arestării din Spania, de la 13 mai 2011 la 26 mai 2011, precum și perioada arestării preventive din România de la 26 mai 2011 la zi (30 ianuarie 2012).

Ținând cont de situația juridică a inculpaților, care nu au antecedente, fiind la primul impact cu legea penală, au manifestat diligențe în acoperirea prejudiciilor, luând în considerare și celelalte elemente favorabile acestora, inclusiv caracterizările inculpatului E.A., precum și cuantumul pedepselor și durata arestului preventiv, instanța a apreciat că scopul educativ-preventiv al sancțiunilor poate fi atins chiar și fără executarea acestora.

În baza art. 81, 82 C. pen, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor rezultante aplicate inculpaților, pe durata termenelor de încercare, după cum urmează:

- pentru inculpatul M.T. pe durata termenului de încercare de 3 ani și 2 luni;

- pentru inculpatul E.A. pe durata termenului de încercare de 3 ani și 9 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., instanța a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate fiecărui inculpat, pe durata termenelor de încercare ale suspendării condiționate a executării pedepselor.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. instanța va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților M.T. și E.A. dacă nu sunt arestați în alte cauze.

În baza art. 359 C. proc. pen. instanța a atras atenția fiecăruia dintre cei doi inculpați asupra disp. art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. instanța a confiscat de la inculpatul E.A. târnăcopul folosit la comiterea infracțiunilor.

Instanța a constatat că partea vătămată S.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 RON reprezentând despăgubiri civile, sumă achitată de inculpați după cum urmează: 10.000 RON de către inculpatul M.T. și 10.000 RON de către inculpatul E.A.

În contextul faptic al desfășurării acțiunilor, luând în considerare și urmările produse instanța a apreciat că vinovăția inculpaților sub forma culpei civile este în procent de 70%.

Partea vătămată S.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 3000 RON daune materiale și 10.000 RON daune morale.

Daunele materiale nu au fost probate cu acte sau martori, iar după urmările produse nu s-au putut intui ca existență sau cuantum. Prin urmare acestea au fost nefondate.

Referitor la daunele morale, acestea au avut la bază un prejudiciu moral constând în suferința fizică cauzată în urma acțiunilor ilicite de lovire ale inculpaților. Sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale conform art. 998, art. 1003 C. civ. (faptă ilicită, vinovăție, legătură de cauzalitate, prejudiciu, delict imputabil ambilor inculpați), iar instanța apreciază că o sumă de 4000 RON este în măsură să acopere acest prejudiciu. Totuși, ținând cont de culpa civilă a inculpaților de 70%, suma pe care urmează să o plătească aceștia în solidar este de 2800 RON.

Prin urmare, instanța a obligat pe inculpați în solidar să plătească părții vătămate/parte civilă S.M. suma de 2800 RON cu titlu de daune morale.

Instanța a respins ca nefondate restul pretențiilor civile formulate de partea vătămată/parte civilă S.M.

Și în privința părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență "S.A.A." Galați au fost întrunite condițiile răspunderii civile delictuale conform art. 998, art. 1003 C. civ. (act normativ anterior celui intrat în vigoare la 01 octombrie 2011), întrucât prin faptele ilicite de lovire și vătămare corporală gravă ale inculpaților s-a cauzat un prejudiciu acestei părți civile constând în cheltuieli de spitalizare (4702,95 RON ocazionată cu internarea părții vătămate S.R. în perioada 20 octombrie - 02 noiembrie 2010; 71,1 RON ocazionată cu internarea părții vătămate S.M. în ziua de 21 octombrie 2010).

Având în vedere culpa civilă de 70% a inculpaților, instanța a obligat pe inculpați în solidar să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență "S.A.A." Galați următoarele sume de bani cu titlu de despăgubiri civile: 3292,06 RON, respectiv 49,77 RON.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, instanța a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a arătat în apelul formulat de procuror că în mod nelegal instanța de judecată a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în privința ambilor inculpați, din infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen., apreciind instanța de judecată că "inculpații nu au avut intenția de a o ucide pe partea vătămată S.R. ci doar să o lovească, iar punerea în primejdie a vieții părții vătămate s-a produs cu forma de vinovăție a praeterintenției (...)".

Procurorul a apreciat că acest punct de vedere nu poate fi îmbrățișat în speța de față și s-a invocat Decizia nr. 1227 din 2 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în care se arată că "în cazul infracțiunii de omor (rămasă în faza tentativei), actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve, prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite, că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma. De aceea, există tentativă de omor și nu de vătămare corporală ori de câte ori infractorul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional".

În acest sens s-a arătat că modul de săvârșire a faptei, precum și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, exclud apărarea inculpaților și motivarea instanței în sensul că inculpații nu ar fi acționat cu intenția de omor ci cu intenția generală de vătămare. Partea vătămată S.R. a declarat în cursul urmăririi penale dar și în fața instanței de judecată că l-a văzut pe inculpatul E.A. cum a scos din portbagaj un târnăcop cu care l-a lovit în spate, din lovitură partea vătămată căzând în șanț. În momentul imediat următor, acesta l-a văzut și pe coinculpatul M.T. coborând din mașină și lovindu-l cu mâinile și picioarele peste corp, în abdomen, în zona ficatului și în zona coastelor, loviturile fiind aplicate în mod repetat de ambii inculpați. Declarația părții vătămate este confirmată și de fiul său, partea vătămată S.M. dar și de martorul ocular B.M. care, în cursul urmăririi penale, a declarat că a văzut momentul în care inculpatul E.A. a luat din portbagajul autoturismului un obiect care avea o coadă lungă de lemne cu o parte metalică la unul din capete. A perceput în mod direct momentul în care partea vătămată S.R. a fost lovită cu acel obiect, urmare a aplicării loviturilor aceasta căzând în șanț. Loviturile nu au încetat ci au continuat să fie aplicate cu pumnii și picioarele peste tot corpul, de această dată în mod conjugat de către cei doi inculpați. Este adevărat că în fața instanței de judecată martorul nu și-a mai menținut punctul de vedere exprimat anterior, însă nu a putut oferi nicio motivare temeinică și plauzibilă pentru care și-a schimbat declarația și la termenul de judecată când a fost audiat Parchetul s-a sesizat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

S-a apreciat de asemenea că sentința penală apelată este nelegală și în ceea ce privește reținerea de către instanța de judecată în favoarea celor doi inculpați a circumstanței atenuante legale a scuzei provocării.

Potrivit disp. art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă "săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă". Reținerea stării de provocare este așadar condiționată de o comportare culpabilă a părții vătămate, constând într-o acțiune ilicită ce a fost de natură să cauzeze inculpatului o puternică stare de tulburare ori de emoție sub stăpânirea căreia acesta a comis infracțiunea.

Or, în speța de față, în primul rând, s-a apreciat că nu poate fi reținută în favoarea inculpaților starea de provocare și aceasta întrucât niciuna din probele administrate în cauză nu confirmă lovirea mașinii inculpatului E. de către partea vătămată. Instanța și-a format convingerea că s-a impus reținerea în cauză a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. doar în baza declarațiilor celor doi inculpați, declarații care nu se coroborează cu nicio altă probă.

În al doilea rând, chiar dacă ar fi existat o acțiune a părții vătămate de lovire a autoturismului inculpatului E.A., aceasta nu a fost de natură a indica celor doi inculpați o stare fizică sau emoțională de gravitatea celei la care face referire art. 73 lit. b) C. pen., mai ales că anterior cei trei petrecuseră o anumită perioadă de timp în bar.

Și nu în ultimul rând, chiar dacă s-a apreciat că a existat o stare de provocare a celor doi inculpați, aceasta, în nici un caz nu a fost determinată de atitudinea părții vătămate S.M., care n-a făcut decât să intervină în conflict pentru a-și ajuta tatăl, văzând că acesta este lovit de către inculpați.

Un ultim motiv de apel a vizat netemeinicia sentinței penale apelate în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate și dispoziția instanței de reținere în favoarea celor doi inculpați a circumstanței atenuante judiciare, cu consecința coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, dar și în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor.

Circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. au fost împrejurări de fapt care numai raportate la fapta concretă, la ansamblul împrejurărilor în care aceasta a fost comisă, pot dobândi, prin apreciere, valențe atenuante. Împrejurările susceptibile de a constitui circumstanțe atenuante sunt realități obiective pe care constatându-le, instanța nu este obligată să le recunoască în mod automat caracter ușurător. Recunoașterea anumitor împrejurări drept circumstanțe atenuante nu este însă posibilă decât dacă împrejurările constatate reduc în asemenea măsură gravitatea faptelor și nu se aduce atingere imperativului justei individualizări a pedepselor.

Constatarea, aplicarea și motivarea circumstanțelor atenuante judiciare nu se impun obligatoriu instanței de judecată, spre deosebire de circumstanțele legale, ci sunt lăsate la apreciere, deoarece acestea pot avea o semnificație echivocă și diferită de la caz la caz.

Așa fiind, în contextul cauzei nu se justifică diminuarea pedepselor deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute în art. 72 C. pen. se efectuează în mod plural, fără preeminența vreuneia din acestea, ceea ce conduce la concluzia că circumstanțele personale ale inculpaților nu pot fi avute în vedere în mod prioritar, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care le-au produs, sub aspectul unei puternice repulsii a comunității față de un comportament dezumanizat față de valorile sociale.

În speța de față, chiar dacă formal au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen. s-a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin privare de libertate deoarece conform art. 81 lit. c) C. pen. instanța de judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei atunci când își formează convingerea că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia. Convingerea instanței că reeducarea infractorului se poate atinge și fără executarea pedepsei se formează din aprecierea de ansamblu a faptei săvârșite, a împrejurărilor în care ea s-a săvârșit, a personalității infractorului. În formarea convingerii instanța are în vedere întreaga conduită a inculpatului, înainte de săvârșirea faptei, în timpul judecății, etc. Or, această convingere a instanței nu se poate forma în condițiile în care inculpatul E.A. a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală și de la judecată, fiind depistat în Spania, iar, din perspectiva aflării adevărului, cei doi inculpați au avut o atitudine parțial sinceră, încercând să-și minimalizeze răspunderea în comiterea faptelor.

Pe durata judecării apelului, în fața Curții de Apel Galați, partea vătămată S.M. și-a retras plângerea prealabilă față de inculpați, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., conform declarației autentificată prin încheierea de autentificare din 19 martie 2012 a B.N.P. "O. și C." com. Pechea, jud. Galați, Curtea urmând să ia act de această retragere a plângerii prealabile și s-a dispus față de ambii inculpați, încetarea procesului penal sub aspectul infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Analizând apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați din prisma motivelor invocate dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de prim control judiciar a apreciat că acesta a fost fondat pentru motivul de nelegalitate vizând greșita schimbare de încadrare juridică a faptei săvârșită de inculpați asupra părții vătămate S.R.

În mod greșit instanța de fond a reținut că inculpații au aplicat victimei S.R. lovituri repetate cu coada unui târnăcop și că nefolosind partea metalică a târnăcopului rezultă că intenția acestora nu a fost de a suprima viața părții vătămate S.R. ci de a-i aplica o corecție fizică, respectiv de vătămare corporală gravă a integrității corporale.

Contrar acestora, instanța de apel a apreciat că inculpații au acționat cel puțin cu intenție indirectă în suprimarea vieții victimei, acceptând posibilitatea chiar indirectă ca aceasta să-și piardă viața.

S-au avut în vedere următoarele argumente:

1) Coada târnăcopului folosit la agresarea părții vătămate S.R. era dintr-o esență de lemn foarte tare.

Așa cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară, aplicarea în mod repetat de lovituri, cu ajutorul unui par, cu intensitate, trădează intenția de a ucide.

Victima se afla sub influența băuturilor alcoolice, iar inculpații erau doi. Dacă ar fi dorit numai să aplice o corecție fizică părții vătămate S.R., era suficient ca unul dintre ei să se bată cu victima.

Or, inculpații au acționat în mod concertat în agresionarea victimei, inculpatul E.A. înarmat cu un târnăcop, iar inculpatul M.T. cu pumnii și picioarele. Această situație a condus la ideea că inculpații au acționat cel puțin cu intenție indirectă, în suprimarea vieții victimei.

Așa fiind, instanța de apel a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a desființat în parte Sentința penală nr. 53 din 30 ianuarie 2012 a Tribunalului Galați și în rejudecare s-a dispus condamnarea ambilor inculpați pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Celelalte motive de apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați au fost statuate de Curtea de Apel Galați ca nepertinente.

Starea de provocare în care s-au aflat inculpații a fost reprezentată de împrejurarea că partea vătămată S.R., aflat sub influența băuturilor alcoolice, a început să lovească cu picioarele în autoturismul marca B. aparținând inculpatului E.A., cu care se deplasa și inculpatul M.T. Acest aspect a fost dovedit cu declarațiile martorilor audiați în faza de cercetare judecătorească, respectiv C.M., N.D.G., B.P., B.M.. Tot din declarațiile acestor martori rezultă că partea vătămată S.R. este o persoană agresivă, care atunci când consumă băuturi alcoolice provoacă scandal.

De asemenea, a fost justificată și reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în sarcina inculpaților, așa cum a procedat instanța de fond, raportat la persoana inculpaților, atitudinea acestora pe durata procesului penal, prezentarea în fața instanței, caracterizările favorabile de care aceștia beneficiază și de împrejurările comiterii faptelor.

Totodată, inculpații au depus stăruință în înlăturarea consecințelor faptelor lor, achitând sumele de bani cu care părțile vătămate S.R. și S.M. s-au constituit părți civile în procesul penal.

Concomitent, s-a constatat că inculpatul E.A. nu s-a sustras urmăririi penale, el necunoscând de proces. Inculpatul s-a aflat la muncă în Italia și potrivit propriilor susțineri, înainte de a pleca a încunoștințat organul de poliție de la locul de domiciliu despre acest fapt, iar acesta și-a dat acordul, împotriva inculpatului, la data respectivă, nefiind luată nicio măsură de interdicție de a părăsi țara.

De altfel, s-a observat că autoturismul implicat în evenimentele de la 20 octombrie 2010 avea numere de înmatriculare de Italia, ca dovadă că fusese cumpărat de inculpatul E.A. din Italia.

Așa fiind și văzând prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Galați a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva Sentinței penale nr. 53 din 30 ianuarie 2012 a Tribunalului Galați.

A desființat în parte sentința penală apelată și în rejudecare s-a dispus condamnarea fiecărui inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. menținând circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării (art. 73 lit. b) C. pen.) și circumstanțele atenuante judiciare recunoscute în favoarea inculpaților de către instanța de fond.

De asemenea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. și art. 131 alin. (2) C. pen., Curtea de Apel Galați a dispus încetarea procesului penal față de ambii inculpați sub aspectul infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., prin retragerea plângerii prealabile formulate de partea vătămată S.M.

Constatând că prin aplicarea acestor dispoziții legale pedeapsa rezultantă nu va depăși 3 ani închisoare și apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins față de inculpați și fără privare efectivă de libertate, Curtea de Apel Galați a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate pe durata unui termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen. și în baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83, 84 C. pen.

Așa fiind, prin Decizia penală nr. 146/A din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva Sentinței penale nr. 53 din 30 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 2267/121/2011.

S-a desființat în parte, Sentința penală nr. 53 din 30 ianuarie 2012 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.T. la o pedeapsă de 2 ani și 5 luni închisoare (parte vătămată S.R.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. h) C. proc. pen. și art. 131 alin. (2) C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M.T., sub aspectul infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., prin retragerea plângerii prealabile formulate de partea vătămată S.M.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.A. la o pedeapsă de 2 ani și 9 luni închisoare (parte vătămată S.R.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. h) C. proc. pen. și art. 131 alin. (2) C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului E.A. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. prin retragerea plângerii prealabile formulate de partea vătămată S.M.

S-a majorat termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei:

- pentru inculpatul E.A. de la 3 ani și 9 luni la 4 ani și 9 luni;

- pentru inculpatul M.T. de la 3 ani și 2 luni la 4 ani și 5 luni.

S-a constatat că inculpații au despăgubit pe partea vătămată S.M. cu suma de 2.800 RON și că acesta nu a mai formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen. a obligat pe partea vătămată S.M. la plata către stat a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Suma de 150 RON reprezentând plată parțială onorariu avocat din oficiu (avocat F.S.) a fost avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul Galați.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpații M.T. și E.A.

În recursul declarat de procuror, decizia atacată recurată a fost criticată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 și 17

2

C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței în parte și în rejudecare stabilirea unei pedepse în cuantum legal pentru inculpatul M.T., înlăturarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și obligarea inculpaților în solidar la plata despăgubirilor către Spitalul Clinic de Urgență S.A.A. și majorarea pedepselor aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 - 174 - 175 lit. i) C. pen.

O primă critică privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M., pe care o apreciază ca fiind nelegală, întrucât instanțele, reținând prevederile art. 73 lit. b) și art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., au aplicat inculpatului M.T. o pedeapsă într-un cuantum nelegal, întrucât minimul special prevăzut de lege redus urmare a reținerii acestor texte de lege este de 2 ani și 6 luni, or pedeapsa aplicată inculpatului nominalizat este de 2 ani și 5 luni, deci cu o lună mai puțin decât minimul special prevăzut de lege.

O a doua critică pe care o aduce hotărârilor din prezenta cauză îi privește pe ambii inculpați, arătând că greșit au reținut instanțele în sarcina lor disp. art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă o acțiune de provocare din partea părților vătămate care să-i fi determinat să pe inculpați la o astfel de ripostă. Procurorul consideră că declarațiile celor două părți vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor B.M. și C.M., declarații date în faza de urmărire penală și că situația de fapt corectă este cea reținută în cursul urmăririi penale de către procuror și confirmată parțial și în fața instanței de judecată, în sensul că inculpații sunt cei care au avut inițiativa conflictului, și nu partea vătămată, așa cum ulterior s-a încercat a se demonstra, iar acest aspect este susținut inclusiv de declarațiile celor doi inculpați.

O a treia critică din recursul procurorului se referă la netemeinicia hotărârilor pronunțate sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate celor doi inculpați în raport de faptele săvârșite, de împrejurarea că au avut inițiativa conflictului, că au aplicat lovituri repetate părții vătămate S.R. cu târnăcopul în zone vitale, de asemenea au exercitat violențe și asupra celeilalte părți vătămate S.M., care a sărit să aplaneze conflictul, precum și în raport de atitudinea lor nesinceră, de încercare de a o culpabiliza pe partea vătămată.

În recursul declarat de inculpatul M.T. s-a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, criticând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen.

Cu referire la motivul de recurs prevăzut la pct. 17 s-a apreciat că încadrarea juridică corectă este cea făcută de instanța de fond, și anume infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen., și nu cea prev. de art. 174 - 175 C. pen.

S-a apreciat că, și dacă s-ar menține încadrarea făcută prin decizia Curții de Apel Galați, cu toate acestea, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, raportat la faptul că a reparat prejudiciul, raportat la lipsa antecedentelor penale, pedeapsa aplicată este excesivă.

În recursul declarat de inculpatul E.A. s-a solicitat casarea hotărârii instanței de apel și menținerea sentinței pe considerentul că situația de fapt stabilită în baza probelor justifică reținerea în sarcina acestuia a infracțiunii prev. de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen., și nu a infracțiunii de tentativă la omor, întrucât față de atitudinea sa subiectivă cu privire la rezultatul mai grav reprezentat de punerea în primejdie a vieții părții vătămate S.R., a acționat cu praeterintenție în raport de acest rezultat.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică expuse mai sus și de cazurile de casare deja indicate, Înalta Curte, pent