ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 584/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 584/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursurilor penale de față constată și reține următoarele:

Prin sentința

penală nr. 512/2011, Tribunalul Galați, conform art. 334 C. proc. pen., a

dispus schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de viol prevăzută de

art. 197 alin. (1) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în

infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza

I

C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., iar în baza

acestei încadrări juridice a fost condamnat

inculpatul

S.T.P. la o pedeapsă de 15

(cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II

b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei

principale.

A fost

condamnat același inculpat la o pedeapsă de 13 (treisprezece) ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza II b), d) și e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea

pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1)

și alin. (2)

1

lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a descontopit

pedeapsa rezultantă de 452 zile aplicată inculpatului S.T.P. prin sentința

penală nr. 32 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 296/R din 07 iunie 2010 a Tribunalului Galați în

pedepsele componente:

- 1 an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2)

C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 452 zile,

rest rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 1418 din 10 iunie 2005 a Judecătoriei Galați rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 468/2005 a Tribunalului Galați.

Conform art.

33 lit. a) – art. 33 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 1 (un) an

închisoare aplicată inculpatului S.T.P. prin sentința penală nr. 32/2010 a

Judecătoriei Galați cu pedepsele aplicate acestuia prin hotărârea apelată,

respectiv (15 cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II b), d) și e) C. pen. pe o durată

de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale și cu pedeapsa de 13

(treisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II b), d) și e) C. pen. pe o perioadă

de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale dispunându-se ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea aceea de 15 (cincisprezece) ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

II

b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani

după executarea pedepsei principale sporită la 16 (șaisprezece) ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

II

b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după

executarea pedepsei principale.

Conform art.

61 alin. (1) teza

II

C. pen. revocă beneficiul

liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 452 zile rămas neexecutat

din totalul de pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 1418/2005 a Judecătoriei Galați astfel cum a fost

modificată prin decizia penală nr. 468/2005 a Tribunalului Galați.

Conform art.

39 C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei rezultante de 16 (șaisprezece) ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza II b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după

executarea pedepsei principale cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 452

zile dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 16 (șaisprezece) ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza II b), d) și e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după

executarea pedepsei principale.

Conform art.

71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza II b), d) și e) C. pen.

Conform art. 350

C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului iar potrivit art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și

arestării preventive începând cu data de 27 ianuarie 2011 dată de la care

mandatul de arestare preventivă nr. 130/U din 10 septembrie 2010 emis de

Tribunalul Galați a fost pus în executare.

S-a constatat

că partea vătămată M.N. prin reprezentant legal B.C. nu s-a constituit parte

civilă în cauză.

Conform art.

118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de

1200 lei reprezentând contravaloarea bijuteriilor sustrase de la partea

vătămată.

Conform art. 7

alin. (1) din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la

inculpat în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.

Conform art. 5

alin. (5) din Legea 76/2008 s-a adus la cunoștința inculpatului că probele

biologice recoltate au fost utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a

profilului genetic.

Conform art.

189 -191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele :

Partea

vătămată minoră M.N. în vârstă de 8 ani suferă de „tulburare pervazivă de

dezvoltare" (autism). Aceasta locuiește în orașul Madrid din Spania

împreună cu mama sa - martora B.C. iar în cursul lunii iulie 2010 se aflau în

vizită în România, la bunica materna din municipiul Galați.

În după-amiaza

de 23 iulie 2010, în jurul orelor 18:30, partea vătămată minoră se juca în fața

blocului C6 împreună cu alți copii de vârsta ei, printre care și martorele P.L.D.

și P.I., ambele în vârsta de 7 ani. La un moment dat, în zona respectivă, și-a

făcut apariția inculpatul S.T.P., persoană care a mai fost condamnată anterior

pentru săvârșirea unor infracțiuni la viața sexuală - părți vătămate minori.

Profitând de faptul că minora nu era supravegheată de vreo rudă apropiată iar

în zonă nu mai erau alte persoane majore, inculpatul a intervenit în jocul

celor trei fetițe și a ademenit-o pe partea vătămată M.N. în subsolul de la

scara 2 a blocului C6, ușa de acces nefiind închisă.

Profitând de

faptul ca partea vătămată minoră M.N. nu se putea apăra și, mai mult decât

atât, nu putea realiza ce i se

întâmplă,

inculpatul S.T.P. a deposedat-o

prin smulgere de lănțișorul pe care îl

purta la gât și de o brățară, ambele din aur. în aceleași împrejurări,

inculpatul i-a rupt chiloții cu care era îmbrăcată și i-a introdus degetul în

vagin, provocându-i deflorare completă, după care a părăsit locul comiterii

faptei.

Partea

vătămata M.N. a reușit să iasă din subsolul blocului, fiind în stare de panică,

murdară de noroi pe corp și rochia cu care era îmbrăcată, fiind observată de

prietenele de joaca precum și de martorii A.A., P.A., B.C.A. și I.V., locatari

ai blocului C6, care stăteau de vorbă în zonă. în continuare, partea vătămată a

urcat în apartament unde a povestit cele întâmplate mamei sale, martora B.C.

iar aceasta a formulat plângere penală.

Cu ocazia

cercetării la fața locului a fost prelevat și ridicat un fragment de urmă

papilară de pe tocul stâng al ușii de acces în subsolul scării 2 a blocului C6.

Din raportul de expertiză dactiloscopica a rezultat că urma papilară în

litigiu, ridicată de pe tocul stâng al ușii de acces în subsol a fost creată de

zona hipotenară de la mâna stână a inculpatului S.T.P.

Pe parcursul

urmăririi penale, martorele P.L.D. și P.I., l-au recunoscut pe inculpatul

S.T.P. din fotografii prezentate pe calculator din evidența populației, ca

fiind individul care a acostat-o pe partea vătămată M.N. în după-amiaza 23

iulie 2010 și a dus-o în subsolul blocului C6.

Din raportul

de constatare medico-legală întocmit urmare examinării părții vătămate M.N. a

rezultat că:

- partea

vătămată a prezentat o deflorare completă, recentă, ce poate data din 23 iulie

2010 și a putut fi produsă prin comprimarea regiunii vestibulului vaginal,

himen și regiune perineală cu corp dur, posibil deget sau în condițiile unei

tentative de raport sexual pe cale vaginală;

- în secreția

recoltată de la nivelul vestibulului vaginal nu s-au pus în evidență

spermatozoizi;

- în secreția

anală nu s-au pus în evidență spermatozoizi;

- minora a

prezentat leziuni de violență la nivelul regiunii zigomatice drepte, obraz

drept, buza superioară, posibil produse prin lovire cu corp dur și comprimare

cu corp dur, posibil deget; a mai prezentat echimoză latero-cervicală dreapta

ce a putut fi produsă prin comprimare cu corp dur alungit, posibil tracțiune

asupra unui lănțișor;

- a necesitat

1-2 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare dacă nu survin complicații;

- leziunile nu

i-au pus în primejdie viața. (raport, fila 33; planșa fotografică partea

vătămată, file 36-39).

Martora B.C. -

mama părții vătămate M.N., a apreciat valoarea bijuteriilor de care a fost

deposedata minora la suma de 1200 lei, sumă cu care nu s-a mai constituit parte

civilă în procesul penal. (declarație martor, file 43-48).

În aceste

condiții, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a solicitat a se

confisca de la inculpat suma de 1200 lei.

În drept,

fapta inculpatului S.T.P. care la data de 23 iulie 2010 în jurul orelor 18.00 profitând

de imposibilitatea părții vătămate M.N. în vârstă de 8 ani de a se apăra și de

a-și exprima voința a întreținut raporturi sexuale cu aceasta în subsolul

blocului C6 - micro 20 și în aceste împrejurări a deposedat-o de un lănțișor cu

medalion și o brățară din aur în valoare de 1200 lei, s-a reținut că întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de viol și tâlhărie în stare de

recidivă postcondamnatorie și în concurs real prevăzute de art. 197 alin. (1)

și alin. (3) C. pen. și art. 211 alin. (1) și alin. (2)

1

lit. c) C.

pen. ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În ceea ce

privește infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3) C.

pen. s-a constatat că încadrarea juridică corectă a acestei fapte este cea

prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza

I

C.

pen., în sensul că infracțiunea a fost comisă dosar asupra unei persoane de sex

feminin care nu a împlinit vârsta de 15 ani. Nu au putut fi reținute și

dispozițiile alin. (2) teza

II

deoarece fapta comisă de

inculpat nu a cauzat moartea sau sinuciderea victimei. în acest sens s-a dispus

în conformitate cu art. 334 C. proc. pen. schimbarea de încadrare juridică în

infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea de viol

prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza

I

C. pen.

Situația de

fapt astfel cum a fost prezentată a fost dovedită cu declarația părții vătămate

M.N., raportul de constatare medico-legală, adresă asistare psihologică,

declarațiile martorilor C.C., P.L.D., P.I., ș.a., date atât în faza de urmărire

penală cât și cea de judecată, declarații (procese-verbale) de prezentare

pentru recunoaștere, raport de expertiză dactiloscopică, toate coroborate cu

declarația de recunoaștere a inculpatului. Acesta s-a sustras de la urmărirea

penală după ce a comis fapta infracțională. Minora - parte vătămată M.N. a fost

asistată și psihologic în faza de urmărire penală, raportul de constatare

cuprinzând date care atestă tulburări de comportament evidente urmare a evenimentului

nefericit ce s-a petrecut în viața sa care se asociază și cu problemele de

sănătate de care suferă, respectiv, „autist". Inculpatul nu a recunoscut

faptele infracționale dar nici nu s-a apărat în vreun fel în sensul că nu a

solicitat administrarea de probe în a-și dovedi susținerile sale care au fost

contrazise cu cele reținute prin actul de inculpare și în fața instanței.

Inculpatul

este recidivist. A mai fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani

închisoare pentru comiterea infracțiunii de perversiuni sexuale prin sentința

penală nr. 1418 din 10 iunie 2005 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 468 din 20 septembrie 2005 a Tribunalului Galați.

A fost arestat

preventiv la data de 25 mai 2004 și liberat condiționat la data de 27 februarie

2008 cu un rest rămas neexecutat de 452 zile. Prin sentința penală nr. 32 din 11

ianuarie 2010 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 296/R

din 07 iunie 2010 a Tribunalului Galați, inculpatul a fost condamnat la o

pedeapsă de 452 zile pentru comiterea infracțiunii de lovire și alte violențe.

La individualizarea

pedepselor ce s-au aplicat inculpatului au fost avute în vedere criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la

dispozițiile părții generale a codului, la limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, gradul de pericol social al faptei comise de persoana

inculpatului care nu este la primul impact cu legea penală, acesta săvârșind și

alte fapte de acest gen precum și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală. în acest ultim sens s-a avut în vedere faptul că inculpatul

s-a sustras de la urmărirea penală, nu a recunoscut faptele infracționale și

este și recidivist, împrejurări care au caracter de agravare a situației

juridice a inculpatului.

Acesta a fost

condamnat la pedepse cu închisoarea și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

II-a,

b),d),

e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

S-a

descontopit pedeapsa rezultantă de 452 zile aplicată inculpatului S.T.P. prin

sentința penală nr. 32 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Galați rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 296/R din 07 iunie 2010 a Tribunalului Galați în

pedepsele componente după care se va realiza concursul pentru întreaga

activitate infracțională dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea

aceea de 16 (șaisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

II-a,

b),d),

e) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-au făcut

aplicabile și dispozițiile art. 71 - 64 lit. a) teza

II-a,

b),d),

e) C. pen.

S-a menținut

starea de arest a inculpatului iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive începând cu data

de 27 ianuarie 2011 la zi, dată la care mandatul de arestare preventivă nr. 130/U

din 10 septembrie 2010 emis de Tribunalul Galați a fost pus în executare.

Pe latură

civilă, B.C. în calitate de reprezentant legal al minorei parte vătămată M.N.

nu s-a constituit parte civilă în cauză și a declarat că nu are nici un fel de

pretenție materială sau morală de la inculpatul S.T.P. (fila 22 dosar

instanță). Potrivit dispozițiilor art. 17 C. proc. pen. acțiunea civilă se

pornește și se exercită și din oficiu când cel vătămat este o persoană lipsită

de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.

În acest scop

instanța de judecată a cerut persoanei vătămate ca prin reprezentantul său

legal să prezinte situația cu privire la întinderea pagubei materiale și a

daunelor morale. în cauză minora în prezența mamei sale a declarat că nu are

nici un fel de pretenție morală sau materială de la inculpat, astfel că rolul

activ al instanței sub acest aspect nu a putut fi evidențiat decât prin a

constatata punctul de vedere al persoanei prejudiciate.

În ceea ce

privește bijuteriile sustrase de inculpat de la partea vătămată minoră, acestea

au fost evaluate la suma de 1200 lei iar în conformitate cu dispozițiile art.

118 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea acestei sume de la inculpat.

S-au făcut în cauză aplicabile și dispozițiile art. 5 și art. 7 din Legea

76/2008.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă

Tribunalul Galați și inculpatul S.T.P.

Parchetul de

pe lângă Tribunalul Galați apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind

nelegală și netemeinică din următoarele considerente :

a)

instanța de fond nu a dispus anularea

mandatului nr. 40/2010 emis de Judecătoria Galați în baza sentinței penale nr.

32 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Galați. Instanța de fond a constatat că

infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu cea pentru care s-a aplicat

rezultanta de 452 zile prin sentința penală nr. 32/2010.

Deși s-a

descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, mandatul emis de

Judecătoria Galați, este adevărat, neconfirmat (conform referatului de la fila

46 dosar fond) nu a fost anulat, ceea ce conduce automat la o soluție nelegală

sub acest aspect.

b)

instanța de fond nu a făcut o corectă

aplicare a pedepsei complementare aplicate inculpatului, urmare operațiunii de contopire.

Pentru ambele

infracțiuni (viol și tâlhărie) instanța de fond a apreciat corect că se impune

și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza

II-a,

b),d), e) C. pen., pe o perioadă

de 2 ani după executarea pedepsei principale.

La

operațiunile de contopire conform art. 33-34 C. pen. și art. 39 C. pen.,

instanța de fond a omis a lua în calcul pedeapsa complementară aplicată inculpatului

prin decizia penală nr. 296/R din 7 iunie 2010 a Tribunalului Galați.

Pedeapsa

rezultantă principală de 16 ani închisoare ar fi trebuit să fie completată cu

executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. d) C. pen. pe o perioadă de 2 ani și pe o perioadă de 4 ani după

executarea pedepsei principale interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și e) C. pen.

;

în respectarea dispozițiilor art. 35 alin. (2)

C. pen.

c) instanța de

fond nu s-a pronunțat pe cererea reprezentantului Ministerului Public care, în

conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (3) C. proc. pen. a solicitat

repararea pagubei morale suferite de minoră

;

pagubă apreciată la

10.000 lei daune morale.

La momentul

dezbaterilor în fond - 8 iunie 2011 -

;

reprezentantul Ministerului

Public a solicitat obligarea inculpatului la plata de despăgubiri către partea

vătămată în sumă de 10.000 lei

;

conform art. 17 alin. (3) C. proc.

pen.

Este adevărat

că tatăl minorei și mama minorei au arătat că nu au pretenții civile de la

inculpat

;

însă suferința morală a minorei de 8 ani trebuie reparată.

Procurorul de

ședință a apelat la textul de lege care-i permitea (ca și instanței de judecată

de altfel) să solicite repararea pagubei, chiar dacă persoana vătămată nu este

constituită parte civilă.

Art. 18 alin.

(3) și art. 18 alin. (2) C. proc. pen. permit procurorului un asemenea demers

procedural, iar instanța avea obligația să se pronunțe asupra solicitării. în

speța prezentată nu s-a întâmplat așa, pronunțându-se astfel o soluție

criticabilă.

d) instanța de

fond a pronunțat o soluție netemeinică, atât sub aspectul pedepselor principale

aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni concurente prezente, cât și

sub aspectul cuantumului sporurilor aplicate inculpatului în operațiunile de

contopire conform art. 33-34 C. pen. și art. 39 C. pen.

S-a reținut că

inculpatul este o persoană cu un comportament aberant, persistă în acțiuni ce

încalcă legea penală, înclinat spre violență și acte ilegale cu privire la

viața sexuală.

Deși faptele

sunt evidente, fără nicio îndoială inculpatul este cel care a comis

infracțiunile de viol și tâlhărie pentru care s-a sesizat instanța prin

rechizitoriul cu nr. 693/P/2010, acesta nu a recunoscut săvârșirea

infracțiunilor, încercând să croiască o altă realitate pe care nu o poate

proba.

Date fiind

împrejurările concrete de comitere a infracțiunilor, valorile sociale legale,

poziția procesual penală adoptată de inculpat, o pedeapsă rezultantă sporită ar

fi de natură a asigura scopul preventiv educativ al pedepsei precum și justul

echilibru între rezultatele acțiunii penale ilicite și riposta socială prin

mijloacele legale aflate la îndemâna autorităților judiciare.

Inculpatul

apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală deoarece nu se face

vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, la data comiterii

faptei fiind în comuna Foltești, județul Galați.

Prin decizia

penală nr. 234/a din 12 octombrie 2011 Curtea de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 512 din 21 iunie 2011

pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr. 10204/121/2010 și în consecință :

S-a desființat

în parte sentința penală nr. 512/2011 a Tribunalului Galați și în rejudecare;

S-a constatat

că prin sentința penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galați rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galați inculpatul S.T.P. a

fost condamnat la o pedeapsa rezultantă de 452 zile închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e)

C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art.

39 C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei rezultante de 16 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

II-a,

b),d), e) C. pen. pe o durată de 2 ani, după

executarea pedepsei principale cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 452

zile și 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b), e) C. pen. rămas neexecutat din sentința penală nr.

32/2010 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 296/R/2010 a

Tribunalului Galați, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală cea mai

grea, sporită la 16 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o

durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

S-a dispus

anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 40 din 2010 emis de Judecătoria

Galați în baza sentinței penale nr. 32/2010 a Judecătoriei Galați definitivă

prin decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galați și emiterea unui nou

mandat corespunzător prezentei hotărâri.

S-a admis

acțiunea civilă promovată din oficiu de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați

și obligă pe inculpat la plata către partea către partea vătămată M.N. prin

reprezentant legal B.C. a sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

S-au menținut

restul dispozițiilor sentinței penale apelate. S-a menținut starea de arest a

inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și

arestării preventive începând cu 27 ianuarie 2011 la zi.

S-a respins ca

fiind nefondat apelul declarat de inculpatul S.T.P.

Analizând

cauza prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu în limitele

prevăzute de lege, Curtea a reținut următoarele

În mod

judicios, instanța de fond pe baza analizei probelor administrate în cauză a

constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat.

Vinovăția

inculpatului a rezultat din următoarele probe :

- cu ocazia

cercetării la fața locului a fost prelevat și ridicat un fragment de urmă

papilară de pe tocul stâng al ușii de acces în subsolul scării 2 a blocului C

6, unde au avut loc infracțiunile de tâlhărie și viol;

- din raportul

de expertiză dactiloscopică rezultă că această urmă papilară a fost creată de

zona hipotentară a inculpatului S.T.P.

Această probă

științifică îl situează pe inculpat în câmpul infracțional și coroborat cu alte

probe duce la vinovăția inculpatului.

- martorele P.L.D.

și P.I. l-au recunoscut pe inculpatul S.T.P. din fotografiile prezentate pe

calculator din Evidența populației ca fiind persoana care a acostat-o pe partea

vătămată M.N., în după amiaza de 23 iulie 2010 și a dus-o în subsolul blocului

C 6.

Din raportul

de constatare tehnico-medico-legală a rezultat că partea vătămată a prezentat o

deflorare completă, recentă ce poate data din 25 iulie 2010, ce a putut fi

produsă fie prin penetrare cu corp dur, posibil deget sau în condițiile unei

tentative de raport sexual pe cale vaginală.

Tot din acest

raport medico-legal rezultă că minora a prezentat leziuni de violență pe

obrazul drept, buza superioară produse prin lovire cu corp dur.

De asemenea,

raportul medico-legală constată că minora parte vătămată prezintă echimoză

lateralo-cervicală dreaptă ce a putut fi produsă prin comprimare cu corp dur

alungit, posibil tracțiune asupra unui lănțișor.

Toate aceste

probe confirmă susținerile și declarațiile date de partea vătămată M.N. în

sensul că a fost ademenită de inculpat în subsolul de la scara 2 al blocului C

6 și profitând de faptul că nu se putea apăra, inculpatul a deposedat-o prin

smulgere de lănțișorul pe care îl purta la gât și de o brățară, ambele din aur.

În aceleași împrejurări, inculpatul i-a rupt chiloții cu care era îmbrăcată și

i-a introdus degetul în vagin, provocându-i o deflorare completă după care a

părăsit locul faptei.

Toate aceste

probe mai sus menționate stabilesc cu certitudine vinovăția inculpatului pentru

faptele deduse judecății.

Pe cale de

consecință, se va respinge ca nefondat acest motiv de apel invocat de inculpat.

În ceea ce

privește individualizarea pedepselor pentru faptele deduse judecății, Curtea

apreciază că acestea au fost date cu respectarea criteriilor de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen. În sensul că, instanța de fond a avut în vedere

atât gradul de pericol social deosebit al faptelor săvârșite de inculpat precum

și persoana acestuia, care nu este la primul impact cu legea penală aplicând

sancțiuni peste minimul special prevăzut de lege.

În consecință,

va respinge ca nefondat acest motiv de apel al Parchetului care solicită

majorarea pedepselor aplicate inculpatului pentru faptele deduse judecății.

Totuși, hotărârea

instanței de fond este nelegală pentru următoarele considerente :

Deși instanța

de fond în mod corect a descontopit pedeapsa rezultantă de 452 zile închisoare

aplicată inculpatului S.T.P. prin sentința penală nr. 32/2010 a Judecătoriei

Galați în pedepsele componente de 1 an închisoare și 452 zile rest rămas

neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 1418/2005 a Judecătoriei Galați a omis să constate că, în realitate,

restul de pedeapsă rămas neexecutat era de 452 zile închisoare și 4 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b),

c) C. pen.

În această

situație, instanța de fond în urma contopirii pedepselor principale și

complementare aplicate inculpatului pentru faptele deduse judecății cu restul

de pedeapsă rămas neexecutat de 452 zile închisoare trebuia să contopească și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b),

c) C. pen., pe o durată de 4 ani și să dispună ca inculpatul S.T.P. să execute,

în afară de pedeapsa rezultantă principală cea mai grea și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., cea mai

grea.

În consecință,

se va admite acest motiv de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați

și în rejudecare, se va dispune în baza art. 39 C. pen. contopirea pedepsei

rezultante de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

II-a

, b),

d), e) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale cu

restul de pedeapsă rămas neexecutat de 452 zile și 4 ani pedeapsă complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. rămas

neexecutat din sentința penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galați, definitivă

prin decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galați, inculpatul urmând să

execute pedeapsa principală cea mai grea, sporită la 16 ani și 6 luni

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea

pedepsei principale.

De asemenea,

se constată că în mod greșit instanța de fond nu a dispus anularea mandatului

nr. 40/2010 emis de Judecătoria Galați în baza sentinței penale nr. 32/2010.

Deși în mod

judicios instanța de fond a constatat că infracțiunile pentru faptele deduse

judecății sunt concurente cu infracțiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa

rezultantă de 452 zile închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. prin

sentința penală nr. 32/2010, instanța de fond a omis să anuleze mandatul de

executare al pedepsei emis în baza acestei sentințe a cărei pedeapsă a fost

contopită și să dispună emiterea unui nou mandat de executare, conform hotărârii

pronunțate.

Pe cale de

consecință, se va admite ace,st motiv de apel al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Galați și, în rejudecare, se va dispune anularea mandatului de

executare a pedepsei nr. 40 din 2010 emis de Judecătoria Galați în baza sentinței

penale nr. 32/2010 a Judecătoriei Galați definitivă prin decizia penală nr. 296/R/2010

a Tribunalului Galați și emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei

hotărâri.

În ceea ce

privește latura civilă a cauzei s-a constatat că procurorul de ședință a

solicitat, din oficiu, obligarea inculpatului S.T.P. la plata sumei de 10.000

lei cu titlu de despăgubiri morale.

Instanța de

fond a respins această cerere cu motivarea că, în condițiile în care

reprezentanții legali ai părții vătămate minore nu s-au constituit în numele

acesteia părți civile, această cerere apare ca fiind nefondată. La momentul dezbaterilor

în fond - 8 iunie 2011- reprezentantul Ministerului Public a solicitat

obligarea inculpatului la plata de despăgubiri către partea vătămată în sumă de

10.000 lei, conform art. 17 alin. (3) C. proc. pen.

Este adevărat

că tatăl minorei și mama minorei au arătat că nu au pretenții civile de la

inculpat, însă suferința morală a minorei de 8 ani trebuie reparată.

Procurorul de

ședință a apelat la textul de lege care-i permitea (ca și instanței de judecată

de altfel) să solicite repararea pagubei, chiar dacă persoana vătămată nu este

constituită parte civilă.

Art. 18 alin.

(3) și art. 18 alin. (2) C. proc. pen. permit procurorului un asemenea demers

procedural, iar instanța avea obligația să se pronunțe asupra solicitării. în

speța prezentată nu s-a întâmplat așa, pronunțându-se astfel o soluție

criticabilă.

Se va admite

și acest apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați și în rejudecare, se

va dispune obligarea inculpatului S.T.P. la plata sumei de 10.000 lei către

partea vătămată minora M.N., cu titlu de daune morale.

Deoarece

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate sunt legale și temeinice

urmează a fi menținute.

Având în

vedere faptul că inculpatul S.T.P. a fost judecat în

;

stare de arest

preventiv în prezenta cauză iar temeiurile care au determinat arestarea sa

preventivă nu au încetat să subziste, având în vedere gradul de pericol social

ridicat al faptelor reținute în sarcina inculpatului și persoana acestuia, care

nu este la primul impact cu legea penală, s-a menține starea de arest, urmând a

se deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive cu începere de la

27 ianuarie 2011 la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul S.T.P.

Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Galați a invocat incidența cazului-de casare prev. de

art. 385

9

pct. 14 și a solicitat majorarea pedepsei aplicată

inculpatului întrucât în cadrul operațiunii de individualizare instanțele nu au

avut în vedere gradul de pericol social concret raportat la modul și mijloacele

de săvârșire a faptei, vârsta părții vătămate precum și faptul ă aceasta suferea

de autism și de asemenea a invocat nelegalitatea hotărârii recurate instanța de

fond nu a făcut o corectă aplicare a pedepsei complementare aplicate

inculpatului, urmare operațiunii de contopire pedeapsa rezultantă principală de

16 ani închisoare ar fi trebuit să fie completată cu executarea pedepsei

complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani și pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei

principale interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C.

pen., în respectarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) C. pen.

Recurentul

inculpat S.T.P. a invocat incidența cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 solicitând achitare conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât nu

este vinovat, nici unul din martori nu l-a recunoscut nu a fost prezent la

locul săvârșirii infracțiunii condamnarea sa se bazează pe declarațiile minorei

care nu sunt susținute de alte probatorii.

În subsidiar a

invocat incidența cazului de casare prev. de art. 385 pct. 14 și a solicitat

redozarea pedepsei aplicată în sensul reducerii întrucât în cadrul operațiunii

de individualizare instanțele nu au avut în vedere criteriile de

individualizare prev. de art. 72 C. pen., circumstanțele reale și personale și

a solicitat menținerea pedepsei de la instanța de fond.

Înalta Curte

analizând recursurile formulate constată fondat recursul Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați însă doar sub aspectul motivului de nelegalitate invocat

cu privire la stabilirea pedepsei complementare rezultante urmare a operațiunii

de contopire pentru considerentele ce vor fi expuse:

Astfel prin

decizia atacată conform art. 39 C. pen. s-a contopit pedeapsa rezultante de 16

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza

II-a,

b),d), e) C. pen. pe o

durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale cu restul de pedeapsă

rămas neexecutat de 452 zile și 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. rămas neexecutat din sentința

penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr.

296/R/2010 a Tribunalului Galați, inculpatul urmând să execute pedeapsa

principală cea mai grea, sporită la 16 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e)

C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Potrivit art.

35 alin. (2) C. pen. dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură

diferită, sau chiar de aceeași natură dar cu conținut diferit, acestea se

aplică alături de pedeapsa închisorii iar potrivit alin. (3) al aceluiași

articol dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și

cu același conținut, se aplică cea mai grea dintre acestea.

Față de aceste

reglementări exprese Înalta Curte reține că din conținutul sentinței penale nr.

1418 din 10 iunie 2005 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. din 13 ianuarie 2006 a Curții de Apel Galați pe lângă pedeapsa

principală, inculpatului i s-a aplicat și pedepsei complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după

executarea pedepsei principale și de asemenea pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

II,

b) și e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei

principale; pedepse diferite ca natură și conținut și cu privire la care

dispozițiile legale în materie respectiv art. 35 alin. (2) și (3) reglementează

reguli exprese de aplicare .

Deși în apel

au fost invocate de către parchet neaplicarea regulilor prevăzute de art. 35 C.

pen. cât privește pedepsele complimentare, instanța de apel deși a admis apelul

sub acest aspect a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 39 C. pen. având ca

rezultat aplicarea celei mai grele pedepse complimentară fiind evident incident

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

referitor la

greșită aplicare a legii din acest punct de vedere așa încât față de motivele

de nelegalitate arătate Înalta Curte va admite recursul formulat și va casa

decizia și sentința penală atacată cu privire la modalitatea de executare a

pedepselor complimentare și rejudecând cauza va da eficiență regulilor prev. de

art. 35 alin. (2) și (3) C. pen. în sensul celor menționate cu menținerea celorlalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

Cât privește

incidența cazului de casare prev. de art. 385 pct. 18 invocat de recurentul

inculpat prin care a solicitat achitarea conform art. 10 lit. c) C. proc. pen.

întrucât nu este vinovat deoarece nici unul din martori nu l-a recunoscut nu a

fost prezent la locul săvârșirii infracțiunii iar condamnarea sa se bazează pe

declarațiile minorei care nu sunt susținute de alte probatorii Înalta Curte apreciază

în raport de întreg probatoriu administrat în cauză, că nu poate fi acceptată

apărarea inculpatului în sensul ca în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt

având drept consecință greșita sa condamnare, pentru considerentele ce vor fi

expuse:

Astfel ambele

instanțe au reținut în mod corect că inculpatul se face vinovat de comiterea

infracțiunii de viol în formă calificată și tâlhărie calificată iar situația de

fapt astfel cum a fost prezentată de instanțe a fost dovedită pe deplin cu

declarația părții vătămate M.N., raportul de constatare medico-legală, adresă

asistare psihologică, declarațiile martorilor C.C., M.V., P.L.D., P.I., ș.a., date

atât în faza de urmărire penală cât și cea de judecată, declarații

(procese-verbale) de prezentare pentru recunoaștere, raport de expertiză

dactiloscopică. Inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală după ce a comis

fapta infracțională iar ulterior nu a recunoscut faptele infracționale dar nici

nu s-a apărat în vreun fel în sensul că nu a solicitat administrarea de probe în

a-și dovedi susținerile sale care au fost contrazise cu cele reținute prin

actul de inculpare și în fața instanței.

Și în fața

instanței de recurs recurentul inculpat a formulat aceleași apărări puerile, pe

care nu Ie-a putut dovedi în nici un mod practic apărările sale s-au rezumat la

simple susțineri lipsite de suport probator, așa încât nu pot fi luate în

considerare întrucât sunt evident tendențioase și făcute cu scopul de a

denatura adevărul.

Mai mult decât

atât intenția și predispoziția inculpatului spre comiterea de astfel de fapte

rezultă și din cazierul acestuia care relevă nu numai faptul că este recidivist

ci că a mai fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pentru

comiterea infracțiunii de perversiuni sexuale prin sentința penală nr. 1418 din

10 iunie 2005 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr.

468 din 20 septembrie 2005 a Tribunalului Galați, respectiv infracțiuni de

același gen.

Față de toate

aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că hotărârea de condamnare a

inculpatului este una legală, corectă și care se impune din întreaga economie a

actelor dosarului astfel cum corect au constatat ambele instanțe, incidența

cazului de casare invocat negăsindu-și aplicabilitatea.

Referitor la

incidența cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 invocat atât

de către parchet cât și de recurentul inculpat în sensul majorării pedepsei

aplicată inculpatului întrucât în cadrul operațiunii de individualizare

instanțele nu au avut în vedere gradul de pericol social concret raportat la

modul și mijloacele de săvârșire a faptei ,vârsta părții vătămate precum și

faptul ă aceasta suferea de autism ca motive invocate de către parchet și al

redozării pedepsei în sensul reducerii acesteia în raport de aceleași circumstanțe

ca motive invocate de inculpat, înalta curte apreciază în raport de ambele

argumente prezentate de recurenți că acestea nu sunt incidente în speța de față

cu următoarea argumentare:

Potrivit art. 52

C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni trebuie privită în sens larg, respectiv

descurajarea și a altor persoane în săvârșirea de noi infracțiuni și nu doară

inculpatului.

Ori un astfel

de scop - prevenția generală în săvârșirea de noi infracțiuni - nu poate fi

atins dacă pentru fapte deosebit de grave îndreptate împotriva vieții și

libertății persoanelor s-ar aplica pedepse care să nu aibă caracter disuasiv.

Raportat la

caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte

similare este crescut dacă pentru fapte de o extremă gravitate și violență

sancțiunea aplicată ar fi una modică.

În acord cu

prevederile art. 72 C. pen. referitoare la criteriile generale de

individualizare a pedepselor ,la stabilirea și aplicarea acestora se tine seama

de cinci criterii:

- dispozițiile

din partea generala a Codului penal

- limitele de

pedeapsa fixate în partea specială

- gradul de

pericol social al faptei săvârșite

- persoana

infractorului

- împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analizând

considerentele hotărârii judecătorești sub aspectul criteriilor de

individualizare ,se observă ca instanța de apel a făcut în mod pertinent

aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. pedepsele sunt corect

individualizate în raport de gradul de pericolul social concret și toate

celelalte circumstanțe de natură să caracterizeze faptele și pe inculpat.

Modalitatea de

executare aleasă și cuantumul pedepsei aplicată pentru infracțiunile concurente

este în acord cu principiul proporționalității având in vedere infracțiunile

comise și urmările produse.

Datorita

semnificației deosebite si a impactului social pe care le are săvârșirea in societate

a unor astfel de infracțiuni nu pot fi valorificate in favoarea inculpatului ca

și circumstanțe atenuante, circumstanțele personale ale acestuia întrucât a

lezat profund valorile sociale concrete ocrotite de lege prin comiterea

infracțiunilor cu privire la care a fost condamnat.

La

individualizarea pedepsei trebuie avut in vedere principalul criteriu-gradul de

pericol social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte doua criterii alăturate

si distincte, persoana infractorului si împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute in vedere după ce instanța și-a

format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității

infracționale ori gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite a fost

apreciat în mod corespunzător de instanța ca fiind ridicat în temeiul motivelor

evidențiate in expozitivul sentinței penale recurate și totodată trebuie luata

in considerare rezonanța sociala a faptelor pentru care a fost condamnat

inculpatul la nivelul întregii ordini sociale aspecte care au fost avute în

vedere pe deplin de instanța de apel.

Atât în cursul

urmăririi penale cât și în cursul judecății inculpatul a avut o poziție

constant nesincera /încercând sa denatureze adevărul juridic rezultat din

materialul probator administrat în cauză și care conturează în mod cert

vinovăția acestora în raport cu infracțiunile pentru care au fost trimiși în

judecată.

Din analiza

considerentelor hotărârii judecătorești se desprinde concluzia potrivit căreia

instanța a apreciat raportat la cele expuse în mod corect că nu se impune

reținerea circumstanțelor atenuante judiciare.

În cazul

concret față de toate aspectele expuse Înalta Curte apreciază că nu se impune

reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului sub nici un aspect,

respectiv al majorării sau reducerii pedepsei; prin operațiunea de

individualizare în raport de criteriile expuse hotărârea pronunțată asigura sub

acest aspect justul echilibru dintre gravitatea faptei și pedeapsa aplicată așa

încât constată că pedepsele au fost corect individualizate motiv pentru care va

respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva

deciziei penale nr. 234/A din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în

parte, decizia penala atacata și sentința penală nr. 512 din 21 iunie 2011 a

Tribunalului Galați numai cu privire la modalitatea de aplicare a pedepselor

complementare si rejudecând în fond :

Dispune ca

inculpatul sa execute alături de pedeapsa principala si pedepsele complementare

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C.

pen. pe o perioada de 4 ani si respectiv interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. d) C. pen. pe o perioada de 2 ani.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.T.P. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

27 ianuarie 2011 la 24 februarie 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 februarie 2012.