ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 584/2012

Asupra recursurilor penale de față constată și reține următoarele: Prin sentința penală nr. 512/2011, Tribunalul Galați, conform art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., iar în baza acestei încadrări juridice a fost condamnat inculpatul S.T.P. la o pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 13 (treisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II b), d) și e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1) și alin. (2) 1 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 452 zile aplicată inculpatului S.T.P. prin sentința penală nr. 32 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 296/R din 07 iunie 2010 a Tribunalului Galați în pedepsele componente: - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 452 zile, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1418 din 10 iunie 2005 a Judecătoriei Galați rămasă definitivă prin decizia penală nr. 468/2005 a Tribunalului Galați. Conform art. 33 lit. a) – art. 33 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului S.T.P. prin sentința penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galați cu pedepsele aplicate acestuia prin hotărârea apelată, respectiv (15 cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II b), d) și e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale și cu pedeapsa de 13 (treisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II b), d) și e) C. pen.

pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 15 (cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale sporită la 16 (șaisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale. Conform art. 61 alin. (1) teza II C. pen. revocă beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 452 zile rămas neexecutat din totalul de pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1418/2005 a Judecătoriei Galați astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 468/2005 a Tribunalului Galați.

Conform art. 39 C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei rezultante de 16 (șaisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 452 zile dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 16 (șaisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II b), d) și e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale. Conform art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II b), d) și e) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 27 ianuarie 2011 dată de la care mandatul de arestare preventivă nr. 130/U din 10 septembrie 2010 emis de Tribunalul Galați a fost pus în executare. S-a constatat că partea vătămată M.N. prin reprezentant legal B.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Conform art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1200 lei reprezentând contravaloarea bijuteriilor sustrase de la partea vătămată. Conform art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.

Conform art. 5 alin. (5) din Legea 76/2008 s-a adus la cunoștința inculpatului că probele biologice recoltate au fost utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului genetic. Conform art. 189 -191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele : Partea vătămată minoră M.N. în vârstă de 8 ani suferă de „tulburare pervazivă de dezvoltare" (autism). Aceasta locuiește în orașul Madrid din Spania împreună cu mama sa - martora B.C. iar în cursul lunii iulie 2010 se aflau în vizită în România, la bunica materna din municipiul Galați. În după-amiaza de 23 iulie 2010, în jurul orelor 18:30, partea vătămată minoră se juca în fața blocului C6 împreună cu alți copii de vârsta ei, printre care și martorele P.L.D.

și P.I., ambele în vârsta de 7 ani. La un moment dat, în zona respectivă, și-a făcut apariția inculpatul S.T.P., persoană care a mai fost condamnată anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni la viața sexuală - părți vătămate minori. Profitând de faptul că minora nu era supravegheată de vreo rudă apropiată iar în zonă nu mai erau alte persoane majore, inculpatul a intervenit în jocul celor trei fetițe și a ademenit-o pe partea vătămată M.N. în subsolul de la scara 2 a blocului C6, ușa de acces nefiind închisă. Profitând de faptul ca partea vătămată minoră M.N. nu se putea apăra și, mai mult decât atât, nu putea realiza ce i se întâmplă, inculpatul S.T.P. a deposedat-o prin smulgere de lănțișorul pe care îl purta la gât și de o brățară, ambele din aur.

în aceleași împrejurări, inculpatul i-a rupt chiloții cu care era îmbrăcată și i-a introdus degetul în vagin, provocându-i deflorare completă, după care a părăsit locul comiterii faptei. Partea vătămata M.N. a reușit să iasă din subsolul blocului, fiind în stare de panică, murdară de noroi pe corp și rochia cu care era îmbrăcată, fiind observată de prietenele de joaca precum și de martorii A.A., P.A., B.C.A. și I.V., locatari ai blocului C6, care stăteau de vorbă în zonă. în continuare, partea vătămată a urcat în apartament unde a povestit cele întâmplate mamei sale, martora B.C. iar aceasta a formulat plângere penală. Cu ocazia cercetării la fața locului a fost prelevat și ridicat un fragment de urmă papilară de pe tocul stâng al ușii de acces în subsolul scării 2 a blocului C6.

Din raportul de expertiză dactiloscopica a rezultat că urma papilară în litigiu, ridicată de pe tocul stâng al ușii de acces în subsol a fost creată de zona hipotenară de la mâna stână a inculpatului S.T.P. Pe parcursul urmăririi penale, martorele P.L.D. și P.I., l-au recunoscut pe inculpatul S.T.P. din fotografii prezentate pe calculator din evidența populației, ca fiind individul care a acostat-o pe partea vătămată M.N. în după-amiaza 23 iulie 2010 și a dus-o în subsolul blocului C6. Din raportul de constatare medico-legală întocmit urmare examinării părții vătămate M.N.

a rezultat că: - partea vătămată a prezentat o deflorare completă, recentă, ce poate data din 23 iulie 2010 și a putut fi produsă prin comprimarea regiunii vestibulului vaginal, himen și regiune perineală cu corp dur, posibil deget sau în condițiile unei tentative de raport sexual pe cale vaginală; - în secreția recoltată de la nivelul vestibulului vaginal nu s-au pus în evidență spermatozoizi; - în secreția anală nu s-au pus în evidență spermatozoizi; - minora a prezentat leziuni de violență la nivelul regiunii zigomatice drepte, obraz drept, buza superioară, posibil produse prin lovire cu corp dur și comprimare cu corp dur, posibil deget; a mai prezentat echimoză latero-cervicală dreapta ce a putut fi produsă prin comprimare cu corp dur alungit, posibil tracțiune asupra unui lănțișor; - a necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare dacă nu survin complicații; - leziunile nu i-au pus în primejdie viața.

(raport, fila 33; planșa fotografică partea vătămată, file 36-39). Martora B.C. - mama părții vătămate M.N., a apreciat valoarea bijuteriilor de care a fost deposedata minora la suma de 1200 lei, sumă cu care nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal. (declarație martor, file 43-48). În aceste condiții, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a solicitat a se confisca de la inculpat suma de 1200 lei. În drept, fapta inculpatului S.T.P. care la data de 23 iulie 2010 în jurul orelor 18.00 profitând de imposibilitatea părții vătămate M.N.

în vârstă de 8 ani de a se apăra și de a-și exprima voința a întreținut raporturi sexuale cu aceasta în subsolul blocului C6 - micro 20 și în aceste împrejurări a deposedat-o de un lănțișor cu medalion și o brățară din aur în valoare de 1200 lei, s-a reținut că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de viol și tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie și în concurs real prevăzute de art. 197 alin. (1) și alin. (3) C. pen. și art. 211 alin. (1) și alin. (2) 1 lit. c) C. pen. ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. În ceea ce privește infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3) C. pen. s-a constatat că încadrarea juridică corectă a acestei fapte este cea prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I C. pen., în sensul că infracțiunea a fost comisă dosar asupra unei persoane de sex feminin care nu a împlinit vârsta de 15 ani.

Nu au putut fi reținute și dispozițiile alin. (2) teza II deoarece fapta comisă de inculpat nu a cauzat moartea sau sinuciderea victimei. în acest sens s-a dispus în conformitate cu art. 334 C. proc. pen. schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. Situația de fapt astfel cum a fost prezentată a fost dovedită cu declarația părții vătămate M.N., raportul de constatare medico-legală, adresă asistare psihologică, declarațiile martorilor C.C., P.L.D., P.I., ș.a., date atât în faza de urmărire penală cât și cea de judecată, declarații (procese-verbale) de prezentare pentru recunoaștere, raport de expertiză dactiloscopică, toate coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului.

Acesta s-a sustras de la urmărirea penală după ce a comis fapta infracțională. Minora - parte vătămată M.N. a fost asistată și psihologic în faza de urmărire penală, raportul de constatare cuprinzând date care atestă tulburări de comportament evidente urmare a evenimentului nefericit ce s-a petrecut în viața sa care se asociază și cu problemele de sănătate de care suferă, respectiv, „autist". Inculpatul nu a recunoscut faptele infracționale dar nici nu s-a apărat în vreun fel în sensul că nu a solicitat administrarea de probe în a-și dovedi susținerile sale care au fost contrazise cu cele reținute prin actul de inculpare și în fața instanței. Inculpatul este recidivist. A mai fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de perversiuni sexuale prin sentința penală nr. 1418 din 10 iunie 2005 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 468 din 20 septembrie 2005 a Tribunalului Galați.

A fost arestat preventiv la data de 25 mai 2004 și liberat condiționat la data de 27 februarie 2008 cu un rest rămas neexecutat de 452 zile. Prin sentința penală nr. 32 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 296/R din 07 iunie 2010 a Tribunalului Galați, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 452 zile pentru comiterea infracțiunii de lovire și alte violențe. La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la dispozițiile părții generale a codului, la limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei comise de persoana inculpatului care nu este la primul impact cu legea penală, acesta săvârșind și alte fapte de acest gen precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

în acest ultim sens s-a avut în vedere faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, nu a recunoscut faptele infracționale și este și recidivist, împrejurări care au caracter de agravare a situației juridice a inculpatului. Acesta a fost condamnat la pedepse cu închisoarea și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, b),d), e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 452 zile aplicată inculpatului S.T.P.

prin sentința penală nr. 32 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Galați rămasă definitivă prin decizia penală nr. 296/R din 07 iunie 2010 a Tribunalului Galați în pedepsele componente după care se va realiza concursul pentru întreaga activitate infracțională dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 16 (șaisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, b),d), e) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. S-au făcut aplicabile și dispozițiile art. 71 - 64 lit. a) teza II-a, b),d), e) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 27 ianuarie 2011 la zi, dată la care mandatul de arestare preventivă nr. 130/U din 10 septembrie 2010 emis de Tribunalul Galați a fost pus în executare.

Pe latură civilă, B.C. în calitate de reprezentant legal al minorei parte vătămată M.N. nu s-a constituit parte civilă în cauză și a declarat că nu are nici un fel de pretenție materială sau morală de la inculpatul S.T.P. (fila 22 dosar instanță). Potrivit dispozițiilor art. 17 C. proc. pen. acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă. În acest scop instanța de judecată a cerut persoanei vătămate ca prin reprezentantul său legal să prezinte situația cu privire la întinderea pagubei materiale și a daunelor morale. în cauză minora în prezența mamei sale a declarat că nu are nici un fel de pretenție morală sau materială de la inculpat, astfel că rolul activ al instanței sub acest aspect nu a putut fi evidențiat decât prin a constatata punctul de vedere al persoanei prejudiciate.

În ceea ce privește bijuteriile sustrase de inculpat de la partea vătămată minoră, acestea au fost evaluate la suma de 1200 lei iar în conformitate cu dispozițiile art. 118 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea acestei sume de la inculpat. S-au făcut în cauză aplicabile și dispozițiile art. 5 și art. 7 din Legea 76/2008. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul S.T.P. Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele considerente : a) instanța de fond nu a dispus anularea mandatului nr. 40/2010 emis de Judecătoria Galați în baza sentinței penale nr. 32 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Galați.

Instanța de fond a constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu cea pentru care s-a aplicat rezultanta de 452 zile prin sentința penală nr. 32/2010. Deși s-a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, mandatul emis de Judecătoria Galați, este adevărat, neconfirmat (conform referatului de la fila 46 dosar fond) nu a fost anulat, ceea ce conduce automat la o soluție nelegală sub acest aspect. b) instanța de fond nu a făcut o corectă aplicare a pedepsei complementare aplicate inculpatului, urmare operațiunii de contopire. Pentru ambele infracțiuni (viol și tâlhărie) instanța de fond a apreciat corect că se impune și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b),d), e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

La operațiunile de contopire conform art. 33-34 C. pen. și art. 39 C. pen., instanța de fond a omis a lua în calcul pedeapsa complementară aplicată inculpatului prin decizia penală nr. 296/R din 7 iunie 2010 a Tribunalului Galați. Pedeapsa rezultantă principală de 16 ani închisoare ar fi trebuit să fie completată cu executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. pe o perioadă de 2 ani și pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. ; în respectarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) C. pen. c) instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea reprezentantului Ministerului Public care, în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (3) C. proc.

pen. a solicitat repararea pagubei morale suferite de minoră ; pagubă apreciată la 10.000 lei daune morale. La momentul dezbaterilor în fond - 8 iunie 2011 - ; reprezentantul Ministerului Public a solicitat obligarea inculpatului la plata de despăgubiri către partea vătămată în sumă de 10.000 lei ; conform art. 17 alin. (3) C. proc. pen. Este adevărat că tatăl minorei și mama minorei au arătat că nu au pretenții civile de la inculpat ; însă suferința morală a minorei de 8 ani trebuie reparată. Procurorul de ședință a apelat la textul de lege care-i permitea (ca și instanței de judecată de altfel) să solicite repararea pagubei, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă. Art. 18 alin. (3) și art. 18 alin. (2) C. proc.

pen. permit procurorului un asemenea demers procedural, iar instanța avea obligația să se pronunțe asupra solicitării. în speța prezentată nu s-a întâmplat așa, pronunțându-se astfel o soluție criticabilă. d) instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică, atât sub aspectul pedepselor principale aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni concurente prezente, cât și sub aspectul cuantumului sporurilor aplicate inculpatului în operațiunile de contopire conform art. 33-34 C. pen. și art. 39 C. pen. S-a reținut că inculpatul este o persoană cu un comportament aberant, persistă în acțiuni ce încalcă legea penală, înclinat spre violență și acte ilegale cu privire la viața sexuală.

Deși faptele sunt evidente, fără nicio îndoială inculpatul este cel care a comis infracțiunile de viol și tâlhărie pentru care s-a sesizat instanța prin rechizitoriul cu nr. 693/P/2010, acesta nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, încercând să croiască o altă realitate pe care nu o poate proba. Date fiind împrejurările concrete de comitere a infracțiunilor, valorile sociale legale, poziția procesual penală adoptată de inculpat, o pedeapsă rezultantă sporită ar fi de natură a asigura scopul preventiv educativ al pedepsei precum și justul echilibru între rezultatele acțiunii penale ilicite și riposta socială prin mijloacele legale aflate la îndemâna autorităților judiciare. Inculpatul apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală deoarece nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, la data comiterii faptei fiind în comuna Foltești, județul Galați.

Prin decizia penală nr. 234/a din 12 octombrie 2011 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 512 din 21 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr. 10204/121/2010 și în consecință : S-a desființat în parte sentința penală nr. 512/2011 a Tribunalului Galați și în rejudecare; S-a constatat că prin sentința penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galați rămasă definitivă prin decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galați inculpatul S.T.P. a fost condamnat la o pedeapsa rezultantă de 452 zile închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

pe o durată de 4 ani. În baza art. 39 C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei rezultante de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b),d), e) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 452 zile și 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. rămas neexecutat din sentința penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galați, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, sporită la 16 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 40 din 2010 emis de Judecătoria Galați în baza sentinței penale nr. 32/2010 a Judecătoriei Galați definitivă prin decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galați și emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei hotărâri. S-a admis acțiunea civilă promovată din oficiu de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și obligă pe inculpat la plata către partea către partea vătămată M.N. prin reprezentant legal B.C. a sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate. S-a menținut starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive începând cu 27 ianuarie 2011 la zi.

S-a respins ca fiind nefondat apelul declarat de inculpatul S.T.P. Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea a reținut următoarele În mod judicios, instanța de fond pe baza analizei probelor administrate în cauză a constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat. Vinovăția inculpatului a rezultat din următoarele probe : - cu ocazia cercetării la fața locului a fost prelevat și ridicat un fragment de urmă papilară de pe tocul stâng al ușii de acces în subsolul scării 2 a blocului C 6, unde au avut loc infracțiunile de tâlhărie și viol; - din raportul de expertiză dactiloscopică rezultă că această urmă papilară a fost creată de zona hipotentară a inculpatului S.T.P.

Această probă științifică îl situează pe inculpat în câmpul infracțional și coroborat cu alte probe duce la vinovăția inculpatului. - martorele P.L.D. și P.I. l-au recunoscut pe inculpatul S.T.P. din fotografiile prezentate pe calculator din Evidența populației ca fiind persoana care a acostat-o pe partea vătămată M.N., în după amiaza de 23 iulie 2010 și a dus-o în subsolul blocului C 6. Din raportul de constatare tehnico-medico-legală a rezultat că partea vătămată a prezentat o deflorare completă, recentă ce poate data din 25 iulie 2010, ce a putut fi produsă fie prin penetrare cu corp dur, posibil deget sau în condițiile unei tentative de raport sexual pe cale vaginală. Tot din acest raport medico-legal rezultă că minora a prezentat leziuni de violență pe obrazul drept, buza superioară produse prin lovire cu corp dur.

De asemenea, raportul medico-legală constată că minora parte vătămată prezintă echimoză lateralo-cervicală dreaptă ce a putut fi produsă prin comprimare cu corp dur alungit, posibil tracțiune asupra unui lănțișor. Toate aceste probe confirmă susținerile și declarațiile date de partea vătămată M.N. în sensul că a fost ademenită de inculpat în subsolul de la scara 2 al blocului C 6 și profitând de faptul că nu se putea apăra, inculpatul a deposedat-o prin smulgere de lănțișorul pe care îl purta la gât și de o brățară, ambele din aur. În aceleași împrejurări, inculpatul i-a rupt chiloții cu care era îmbrăcată și i-a introdus degetul în vagin, provocându-i o deflorare completă după care a părăsit locul faptei.

Toate aceste probe mai sus menționate stabilesc cu certitudine vinovăția inculpatului pentru faptele deduse judecății. Pe cale de consecință, se va respinge ca nefondat acest motiv de apel invocat de inculpat. În ceea ce privește individualizarea pedepselor pentru faptele deduse judecății, Curtea apreciază că acestea au fost date cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. În sensul că, instanța de fond a avut în vedere atât gradul de pericol social deosebit al faptelor săvârșite de inculpat precum și persoana acestuia, care nu este la primul impact cu legea penală aplicând sancțiuni peste minimul special prevăzut de lege. În consecință, va respinge ca nefondat acest motiv de apel al Parchetului care solicită majorarea pedepselor aplicate inculpatului pentru faptele deduse judecății.

Totuși, hotărârea instanței de fond este nelegală pentru următoarele considerente : Deși instanța de fond în mod corect a descontopit pedeapsa rezultantă de 452 zile închisoare aplicată inculpatului S.T.P. prin sentința penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galați în pedepsele componente de 1 an închisoare și 452 zile rest rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1418/2005 a Judecătoriei Galați a omis să constate că, în realitate, restul de pedeapsă rămas neexecutat era de 452 zile închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În această situație, instanța de fond în urma contopirii pedepselor principale și complementare aplicate inculpatului pentru faptele deduse judecății cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 452 zile închisoare trebuia să contopească și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 4 ani și să dispună ca inculpatul S.T.P. să execute, în afară de pedeapsa rezultantă principală cea mai grea și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., cea mai grea. În consecință, se va admite acest motiv de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați și în rejudecare, se va dispune în baza art. 39 C. pen. contopirea pedepsei rezultante de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a , b), d), e) C. pen.

pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 452 zile și 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. rămas neexecutat din sentința penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galați, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, sporită la 16 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. De asemenea, se constată că în mod greșit instanța de fond nu a dispus anularea mandatului nr. 40/2010 emis de Judecătoria Galați în baza sentinței penale nr. 32/2010.

Deși în mod judicios instanța de fond a constatat că infracțiunile pentru faptele deduse judecății sunt concurente cu infracțiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 452 zile închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. prin sentința penală nr. 32/2010, instanța de fond a omis să anuleze mandatul de executare al pedepsei emis în baza acestei sentințe a cărei pedeapsă a fost contopită și să dispună emiterea unui nou mandat de executare, conform hotărârii pronunțate. Pe cale de consecință, se va admite ace,st motiv de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați și, în rejudecare, se va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 40 din 2010 emis de Judecătoria Galați în baza sentinței penale nr. 32/2010 a Judecătoriei Galați definitivă prin decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galați și emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei hotărâri.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a constatat că procurorul de ședință a solicitat, din oficiu, obligarea inculpatului S.T.P. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri morale. Instanța de fond a respins această cerere cu motivarea că, în condițiile în care reprezentanții legali ai părții vătămate minore nu s-au constituit în numele acesteia părți civile, această cerere apare ca fiind nefondată. La momentul dezbaterilor în fond - 8 iunie 2011- reprezentantul Ministerului Public a solicitat obligarea inculpatului la plata de despăgubiri către partea vătămată în sumă de 10.000 lei, conform art. 17 alin. (3) C. proc. pen. Este adevărat că tatăl minorei și mama minorei au arătat că nu au pretenții civile de la inculpat, însă suferința morală a minorei de 8 ani trebuie reparată.

Procurorul de ședință a apelat la textul de lege care-i permitea (ca și instanței de judecată de altfel) să solicite repararea pagubei, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă. Art. 18 alin. (3) și art. 18 alin. (2) C. proc. pen. permit procurorului un asemenea demers procedural, iar instanța avea obligația să se pronunțe asupra solicitării. în speța prezentată nu s-a întâmplat așa, pronunțându-se astfel o soluție criticabilă. Se va admite și acest apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați și în rejudecare, se va dispune obligarea inculpatului S.T.P. la plata sumei de 10.000 lei către partea vătămată minora M.N., cu titlu de daune morale. Deoarece celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate sunt legale și temeinice urmează a fi menținute.

Având în vedere faptul că inculpatul S.T.P. a fost judecat în ; stare de arest preventiv în prezenta cauză iar temeiurile care au determinat arestarea sa preventivă nu au încetat să subziste, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor reținute în sarcina inculpatului și persoana acestuia, care nu este la primul impact cu legea penală, s-a menține starea de arest, urmând a se deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive cu începere de la 27 ianuarie 2011 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul S.T.P.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a invocat incidența cazului-de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 și a solicitat majorarea pedepsei aplicată inculpatului întrucât în cadrul operațiunii de individualizare instanțele nu au avut în vedere gradul de pericol social concret raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, vârsta părții vătămate precum și faptul ă aceasta suferea de autism și de asemenea a invocat nelegalitatea hotărârii recurate instanța de fond nu a făcut o corectă aplicare a pedepsei complementare aplicate inculpatului, urmare operațiunii de contopire pedeapsa rezultantă principală de 16 ani închisoare ar fi trebuit să fie completată cu executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani și pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., în respectarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) C. pen. Recurentul inculpat S.T.P. a invocat incidența cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 solicitând achitare conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât nu este vinovat, nici unul din martori nu l-a recunoscut nu a fost prezent la locul săvârșirii infracțiunii condamnarea sa se bazează pe declarațiile minorei care nu sunt susținute de alte probatorii. În subsidiar a invocat incidența cazului de casare prev. de art. 385 pct. 14 și a solicitat redozarea pedepsei aplicată în sensul reducerii întrucât în cadrul operațiunii de individualizare instanțele nu au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., circumstanțele reale și personale și a solicitat menținerea pedepsei de la instanța de fond.

Înalta Curte analizând recursurile formulate constată fondat recursul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați însă doar sub aspectul motivului de nelegalitate invocat cu privire la stabilirea pedepsei complementare rezultante urmare a operațiunii de contopire pentru considerentele ce vor fi expuse: Astfel prin decizia atacată conform art. 39 C. pen. s-a contopit pedeapsa rezultante de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, b),d), e) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 452 zile și 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

rămas neexecutat din sentința penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galați, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, sporită la 16 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. Potrivit art. 35 alin. (2) C. pen. dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită, sau chiar de aceeași natură dar cu conținut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut, se aplică cea mai grea dintre acestea.

Față de aceste reglementări exprese Înalta Curte reține că din conținutul sentinței penale nr. 1418 din 10 iunie 2005 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr. din 13 ianuarie 2006 a Curții de Apel Galați pe lângă pedeapsa principală, inculpatului i s-a aplicat și pedepsei complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale și de asemenea pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) și e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale; pedepse diferite ca natură și conținut și cu privire la care dispozițiile legale în materie respectiv art. 35 alin. (2) și (3) reglementează reguli exprese de aplicare . Deși în apel au fost invocate de către parchet neaplicarea regulilor prevăzute de art. 35 C. pen.

cât privește pedepsele complimentare, instanța de apel deși a admis apelul sub acest aspect a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 39 C. pen. având ca rezultat aplicarea celei mai grele pedepse complimentară fiind evident incident cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 referitor la greșită aplicare a legii din acest punct de vedere așa încât față de motivele de nelegalitate arătate Înalta Curte va admite recursul formulat și va casa decizia și sentința penală atacată cu privire la modalitatea de executare a pedepselor complimentare și rejudecând cauza va da eficiență regulilor prev. de art. 35 alin. (2) și (3) C. pen. în sensul celor menționate cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Cât privește incidența cazului de casare prev. de art. 385 pct. 18 invocat de recurentul inculpat prin care a solicitat achitarea conform art. 10 lit. c) C. proc. pen.

întrucât nu este vinovat deoarece nici unul din martori nu l-a recunoscut nu a fost prezent la locul săvârșirii infracțiunii iar condamnarea sa se bazează pe declarațiile minorei care nu sunt susținute de alte probatorii Înalta Curte apreciază în raport de întreg probatoriu administrat în cauză, că nu poate fi acceptată apărarea inculpatului în sensul ca în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință greșita sa condamnare, pentru considerentele ce vor fi expuse: Astfel ambele instanțe au reținut în mod corect că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de viol în formă calificată și tâlhărie calificată iar situația de fapt astfel cum a fost prezentată de instanțe a fost dovedită pe deplin cu declarația părții vătămate M.N., raportul de constatare medico-legală, adresă asistare psihologică, declarațiile martorilor C.C., M.V., P.L.D., P.I., ș.a., date atât în faza de urmărire penală cât și cea de judecată, declarații (procese-verbale) de prezentare pentru recunoaștere, raport de expertiză dactiloscopică.

Inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală după ce a comis fapta infracțională iar ulterior nu a recunoscut faptele infracționale dar nici nu s-a apărat în vreun fel în sensul că nu a solicitat administrarea de probe în a-și dovedi susținerile sale care au fost contrazise cu cele reținute prin actul de inculpare și în fața instanței. Și în fața instanței de recurs recurentul inculpat a formulat aceleași apărări puerile, pe care nu Ie-a putut dovedi în nici un mod practic apărările sale s-au rezumat la simple susțineri lipsite de suport probator, așa încât nu pot fi luate în considerare întrucât sunt evident tendențioase și făcute cu scopul de a denatura adevărul.

Mai mult decât atât intenția și predispoziția inculpatului spre comiterea de astfel de fapte rezultă și din cazierul acestuia care relevă nu numai faptul că este recidivist ci că a mai fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de perversiuni sexuale prin sentința penală nr. 1418 din 10 iunie 2005 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 468 din 20 septembrie 2005 a Tribunalului Galați, respectiv infracțiuni de același gen. Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că hotărârea de condamnare a inculpatului este una legală, corectă și care se impune din întreaga economie a actelor dosarului astfel cum corect au constatat ambele instanțe, incidența cazului de casare invocat negăsindu-și aplicabilitatea.

Referitor la incidența cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 invocat atât de către parchet cât și de recurentul inculpat în sensul majorării pedepsei aplicată inculpatului întrucât în cadrul operațiunii de individualizare instanțele nu au avut în vedere gradul de pericol social concret raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei ,vârsta părții vătămate precum și faptul ă aceasta suferea de autism ca motive invocate de către parchet și al redozării pedepsei în sensul reducerii acesteia în raport de aceleași circumstanțe ca motive invocate de inculpat, înalta curte apreciază în raport de ambele argumente prezentate de recurenți că acestea nu sunt incidente în speța de față cu următoarea argumentare: Potrivit art. 52 C. pen.

pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea și a altor persoane în săvârșirea de noi infracțiuni și nu doară inculpatului. Ori un astfel de scop - prevenția generală în săvârșirea de noi infracțiuni - nu poate fi atins dacă pentru fapte deosebit de grave îndreptate împotriva vieții și libertății persoanelor s-ar aplica pedepse care să nu aibă caracter disuasiv. Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte de o extremă gravitate și violență sancțiunea aplicată ar fi una modică.

În acord cu prevederile art. 72 C. pen. referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor ,la stabilirea și aplicarea acestora se tine seama de cinci criterii: - dispozițiile din partea generala a Codului penal - limitele de pedeapsa fixate în partea specială - gradul de pericol social al faptei săvârșite - persoana infractorului - împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Analizând considerentele hotărârii judecătorești sub aspectul criteriilor de individualizare ,se observă ca instanța de apel a făcut în mod pertinent aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. pedepsele sunt corect individualizate în raport de gradul de pericolul social concret și toate celelalte circumstanțe de natură să caracterizeze faptele și pe inculpat.

Modalitatea de executare aleasă și cuantumul pedepsei aplicată pentru infracțiunile concurente este în acord cu principiul proporționalității având in vedere infracțiunile comise și urmările produse. Datorita semnificației deosebite si a impactului social pe care le are săvârșirea in societate a unor astfel de infracțiuni nu pot fi valorificate in favoarea inculpatului ca și circumstanțe atenuante, circumstanțele personale ale acestuia întrucât a lezat profund valorile sociale concrete ocrotite de lege prin comiterea infracțiunilor cu privire la care a fost condamnat.

La individualizarea pedepsei trebuie avut in vedere principalul criteriu-gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte doua criterii alăturate si distincte, persoana infractorului si împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute in vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale ori gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite a fost apreciat în mod corespunzător de instanța ca fiind ridicat în temeiul motivelor evidențiate in expozitivul sentinței penale recurate și totodată trebuie luata in considerare rezonanța sociala a faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul la nivelul întregii ordini sociale aspecte care au fost avute în vedere pe deplin de instanța de apel.

Atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății inculpatul a avut o poziție constant nesincera /încercând sa denatureze adevărul juridic rezultat din materialul probator administrat în cauză și care conturează în mod cert vinovăția acestora în raport cu infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Din analiza considerentelor hotărârii judecătorești se desprinde concluzia potrivit căreia instanța a apreciat raportat la cele expuse în mod corect că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante judiciare.

În cazul concret față de toate aspectele expuse Înalta Curte apreciază că nu se impune reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului sub nici un aspect, respectiv al majorării sau reducerii pedepsei; prin operațiunea de individualizare în raport de criteriile expuse hotărârea pronunțată asigura sub acest aspect justul echilibru dintre gravitatea faptei și pedeapsa aplicată așa încât constată că pedepsele au fost corect individualizate motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 234/A din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează, în parte, decizia penala atacata și sentința penală nr. 512 din 21 iunie 2011 a Tribunalului Galați numai cu privire la modalitatea de aplicare a pedepselor complementare si rejudecând în fond : Dispune ca inculpatul sa execute alături de pedeapsa principala si pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C. pen. pe o perioada de 4 ani si respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d) C. pen. pe o perioada de 2 ani.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.T.P. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 27 ianuarie 2011 la 24 februarie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2012.