ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 584/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 584/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursurilor penale de față constată și reține următoarele:
Prin sentința
penală nr. 512/2011, Tribunalul Galați, conform art. 334 C. proc. pen., a
dispus schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de viol prevăzută de
art. 197 alin. (1) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în
infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza
I
C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., iar în baza
acestei încadrări juridice a fost condamnat
inculpatul
S.T.P. la o pedeapsă de 15
(cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II
b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei
principale.
A fost
condamnat același inculpat la o pedeapsă de 13 (treisprezece) ani închisoare și
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza II b), d) și e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea
pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1)
și alin. (2)
1
lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a descontopit
pedeapsa rezultantă de 452 zile aplicată inculpatului S.T.P. prin sentința
penală nr. 32 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă
prin decizia penală nr. 296/R din 07 iunie 2010 a Tribunalului Galați în
pedepsele componente:
- 1 an
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2)
C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 452 zile,
rest rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului
prin sentința penală nr. 1418 din 10 iunie 2005 a Judecătoriei Galați rămasă
definitivă prin decizia penală nr. 468/2005 a Tribunalului Galați.
Conform art.
33 lit. a) – art. 33 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 1 (un) an
închisoare aplicată inculpatului S.T.P. prin sentința penală nr. 32/2010 a
Judecătoriei Galați cu pedepsele aplicate acestuia prin hotărârea apelată,
respectiv (15 cincisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II b), d) și e) C. pen. pe o durată
de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale și cu pedeapsa de 13
(treisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II b), d) și e) C. pen. pe o perioadă
de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale dispunându-se ca inculpatul să
execute pedeapsa cea mai grea aceea de 15 (cincisprezece) ani închisoare și
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
II
b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani
după executarea pedepsei principale sporită la 16 (șaisprezece) ani închisoare și
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
II
b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după
executarea pedepsei principale.
Conform art.
61 alin. (1) teza
II
C. pen. revocă beneficiul
liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 452 zile rămas neexecutat
din totalul de pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului prin
sentința penală nr. 1418/2005 a Judecătoriei Galați astfel cum a fost
modificată prin decizia penală nr. 468/2005 a Tribunalului Galați.
Conform art.
39 C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei rezultante de 16 (șaisprezece) ani
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.
64 lit. a) teza II b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după
executarea pedepsei principale cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 452
zile dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 16 (șaisprezece) ani
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.
64 lit. a) teza II b), d) și e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după
executarea pedepsei principale.
Conform art.
71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 lit. a) teza II b), d) și e) C. pen.
Conform art. 350
C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului iar potrivit art. 88
C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și
arestării preventive începând cu data de 27 ianuarie 2011 dată de la care
mandatul de arestare preventivă nr. 130/U din 10 septembrie 2010 emis de
Tribunalul Galați a fost pus în executare.
S-a constatat
că partea vătămată M.N. prin reprezentant legal B.C. nu s-a constituit parte
civilă în cauză.
Conform art.
118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de
1200 lei reprezentând contravaloarea bijuteriilor sustrase de la partea
vătămată.
Conform art. 7
alin. (1) din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la
inculpat în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.
Conform art. 5
alin. (5) din Legea 76/2008 s-a adus la cunoștința inculpatului că probele
biologice recoltate au fost utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a
profilului genetic.
Conform art.
189 -191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele :
Partea
vătămată minoră M.N. în vârstă de 8 ani suferă de „tulburare pervazivă de
dezvoltare" (autism). Aceasta locuiește în orașul Madrid din Spania
împreună cu mama sa - martora B.C. iar în cursul lunii iulie 2010 se aflau în
vizită în România, la bunica materna din municipiul Galați.
În după-amiaza
de 23 iulie 2010, în jurul orelor 18:30, partea vătămată minoră se juca în fața
blocului C6 împreună cu alți copii de vârsta ei, printre care și martorele P.L.D.
și P.I., ambele în vârsta de 7 ani. La un moment dat, în zona respectivă, și-a
făcut apariția inculpatul S.T.P., persoană care a mai fost condamnată anterior
pentru săvârșirea unor infracțiuni la viața sexuală - părți vătămate minori.
Profitând de faptul că minora nu era supravegheată de vreo rudă apropiată iar
în zonă nu mai erau alte persoane majore, inculpatul a intervenit în jocul
celor trei fetițe și a ademenit-o pe partea vătămată M.N. în subsolul de la
scara 2 a blocului C6, ușa de acces nefiind închisă.
Profitând de
faptul ca partea vătămată minoră M.N. nu se putea apăra și, mai mult decât
atât, nu putea realiza ce i se
întâmplă,
inculpatul S.T.P. a deposedat-o
prin smulgere de lănțișorul pe care îl
purta la gât și de o brățară, ambele din aur. în aceleași împrejurări,
inculpatul i-a rupt chiloții cu care era îmbrăcată și i-a introdus degetul în
vagin, provocându-i deflorare completă, după care a părăsit locul comiterii
faptei.
Partea
vătămata M.N. a reușit să iasă din subsolul blocului, fiind în stare de panică,
murdară de noroi pe corp și rochia cu care era îmbrăcată, fiind observată de
prietenele de joaca precum și de martorii A.A., P.A., B.C.A. și I.V., locatari
ai blocului C6, care stăteau de vorbă în zonă. în continuare, partea vătămată a
urcat în apartament unde a povestit cele întâmplate mamei sale, martora B.C.
iar aceasta a formulat plângere penală.
Cu ocazia
cercetării la fața locului a fost prelevat și ridicat un fragment de urmă
papilară de pe tocul stâng al ușii de acces în subsolul scării 2 a blocului C6.
Din raportul de expertiză dactiloscopica a rezultat că urma papilară în
litigiu, ridicată de pe tocul stâng al ușii de acces în subsol a fost creată de
zona hipotenară de la mâna stână a inculpatului S.T.P.
Pe parcursul
urmăririi penale, martorele P.L.D. și P.I., l-au recunoscut pe inculpatul
S.T.P. din fotografii prezentate pe calculator din evidența populației, ca
fiind individul care a acostat-o pe partea vătămată M.N. în după-amiaza 23
iulie 2010 și a dus-o în subsolul blocului C6.
Din raportul
de constatare medico-legală întocmit urmare examinării părții vătămate M.N. a
rezultat că:
- partea
vătămată a prezentat o deflorare completă, recentă, ce poate data din 23 iulie
2010 și a putut fi produsă prin comprimarea regiunii vestibulului vaginal,
himen și regiune perineală cu corp dur, posibil deget sau în condițiile unei
tentative de raport sexual pe cale vaginală;
- în secreția
recoltată de la nivelul vestibulului vaginal nu s-au pus în evidență
spermatozoizi;
- în secreția
anală nu s-au pus în evidență spermatozoizi;
- minora a
prezentat leziuni de violență la nivelul regiunii zigomatice drepte, obraz
drept, buza superioară, posibil produse prin lovire cu corp dur și comprimare
cu corp dur, posibil deget; a mai prezentat echimoză latero-cervicală dreapta
ce a putut fi produsă prin comprimare cu corp dur alungit, posibil tracțiune
asupra unui lănțișor;
- a necesitat
1-2 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare dacă nu survin complicații;
- leziunile nu
i-au pus în primejdie viața. (raport, fila 33; planșa fotografică partea
vătămată, file 36-39).
Martora B.C. -
mama părții vătămate M.N., a apreciat valoarea bijuteriilor de care a fost
deposedata minora la suma de 1200 lei, sumă cu care nu s-a mai constituit parte
civilă în procesul penal. (declarație martor, file 43-48).
În aceste
condiții, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a solicitat a se
confisca de la inculpat suma de 1200 lei.
În drept,
fapta inculpatului S.T.P. care la data de 23 iulie 2010 în jurul orelor 18.00 profitând
de imposibilitatea părții vătămate M.N. în vârstă de 8 ani de a se apăra și de
a-și exprima voința a întreținut raporturi sexuale cu aceasta în subsolul
blocului C6 - micro 20 și în aceste împrejurări a deposedat-o de un lănțișor cu
medalion și o brățară din aur în valoare de 1200 lei, s-a reținut că întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunilor de viol și tâlhărie în stare de
recidivă postcondamnatorie și în concurs real prevăzute de art. 197 alin. (1)
și alin. (3) C. pen. și art. 211 alin. (1) și alin. (2)
1
lit. c) C.
pen. ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.
În ceea ce
privește infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3) C.
pen. s-a constatat că încadrarea juridică corectă a acestei fapte este cea
prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza
I
C.
pen., în sensul că infracțiunea a fost comisă dosar asupra unei persoane de sex
feminin care nu a împlinit vârsta de 15 ani. Nu au putut fi reținute și
dispozițiile alin. (2) teza
II
deoarece fapta comisă de
inculpat nu a cauzat moartea sau sinuciderea victimei. în acest sens s-a dispus
în conformitate cu art. 334 C. proc. pen. schimbarea de încadrare juridică în
infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea de viol
prev. de art. 197 alin. (1) și (3) teza
I
C. pen.
Situația de
fapt astfel cum a fost prezentată a fost dovedită cu declarația părții vătămate
M.N., raportul de constatare medico-legală, adresă asistare psihologică,
declarațiile martorilor C.C., P.L.D., P.I., ș.a., date atât în faza de urmărire
penală cât și cea de judecată, declarații (procese-verbale) de prezentare
pentru recunoaștere, raport de expertiză dactiloscopică, toate coroborate cu
declarația de recunoaștere a inculpatului. Acesta s-a sustras de la urmărirea
penală după ce a comis fapta infracțională. Minora - parte vătămată M.N. a fost
asistată și psihologic în faza de urmărire penală, raportul de constatare
cuprinzând date care atestă tulburări de comportament evidente urmare a evenimentului
nefericit ce s-a petrecut în viața sa care se asociază și cu problemele de
sănătate de care suferă, respectiv, „autist". Inculpatul nu a recunoscut
faptele infracționale dar nici nu s-a apărat în vreun fel în sensul că nu a
solicitat administrarea de probe în a-și dovedi susținerile sale care au fost
contrazise cu cele reținute prin actul de inculpare și în fața instanței.
Inculpatul
este recidivist. A mai fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani
închisoare pentru comiterea infracțiunii de perversiuni sexuale prin sentința
penală nr. 1418 din 10 iunie 2005 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin
decizia penală nr. 468 din 20 septembrie 2005 a Tribunalului Galați.
A fost arestat
preventiv la data de 25 mai 2004 și liberat condiționat la data de 27 februarie
2008 cu un rest rămas neexecutat de 452 zile. Prin sentința penală nr. 32 din 11
ianuarie 2010 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 296/R
din 07 iunie 2010 a Tribunalului Galați, inculpatul a fost condamnat la o
pedeapsă de 452 zile pentru comiterea infracțiunii de lovire și alte violențe.
La individualizarea
pedepselor ce s-au aplicat inculpatului au fost avute în vedere criteriile
generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la
dispozițiile părții generale a codului, la limitele de pedeapsă fixate în
partea specială, gradul de pericol social al faptei comise de persoana
inculpatului care nu este la primul impact cu legea penală, acesta săvârșind și
alte fapte de acest gen precum și împrejurările care atenuează sau agravează
răspunderea penală. în acest ultim sens s-a avut în vedere faptul că inculpatul
s-a sustras de la urmărirea penală, nu a recunoscut faptele infracționale și
este și recidivist, împrejurări care au caracter de agravare a situației
juridice a inculpatului.
Acesta a fost
condamnat la pedepse cu închisoarea și la pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
II-a,
b),d),
e) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.
S-a
descontopit pedeapsa rezultantă de 452 zile aplicată inculpatului S.T.P. prin
sentința penală nr. 32 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Galați rămasă definitivă
prin decizia penală nr. 296/R din 07 iunie 2010 a Tribunalului Galați în
pedepsele componente după care se va realiza concursul pentru întreaga
activitate infracțională dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea
aceea de 16 (șaisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza
II-a,
b),d),
e) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-au făcut
aplicabile și dispozițiile art. 71 - 64 lit. a) teza
II-a,
b),d),
e) C. pen.
S-a menținut
starea de arest a inculpatului iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa
aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive începând cu data
de 27 ianuarie 2011 la zi, dată la care mandatul de arestare preventivă nr. 130/U
din 10 septembrie 2010 emis de Tribunalul Galați a fost pus în executare.
Pe latură
civilă, B.C. în calitate de reprezentant legal al minorei parte vătămată M.N.
nu s-a constituit parte civilă în cauză și a declarat că nu are nici un fel de
pretenție materială sau morală de la inculpatul S.T.P. (fila 22 dosar
instanță). Potrivit dispozițiilor art. 17 C. proc. pen. acțiunea civilă se
pornește și se exercită și din oficiu când cel vătămat este o persoană lipsită
de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.
În acest scop
instanța de judecată a cerut persoanei vătămate ca prin reprezentantul său
legal să prezinte situația cu privire la întinderea pagubei materiale și a
daunelor morale. în cauză minora în prezența mamei sale a declarat că nu are
nici un fel de pretenție morală sau materială de la inculpat, astfel că rolul
activ al instanței sub acest aspect nu a putut fi evidențiat decât prin a
constatata punctul de vedere al persoanei prejudiciate.
În ceea ce
privește bijuteriile sustrase de inculpat de la partea vătămată minoră, acestea
au fost evaluate la suma de 1200 lei iar în conformitate cu dispozițiile art.
118 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea acestei sume de la inculpat.
S-au făcut în cauză aplicabile și dispozițiile art. 5 și art. 7 din Legea
76/2008.
Împotriva
acestei hotărâri au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă
Tribunalul Galați și inculpatul S.T.P.
Parchetul de
pe lângă Tribunalul Galați apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind
nelegală și netemeinică din următoarele considerente :
a)
instanța de fond nu a dispus anularea
mandatului nr. 40/2010 emis de Judecătoria Galați în baza sentinței penale nr.
32 din 11 ianuarie 2010 a Judecătoriei Galați. Instanța de fond a constatat că
infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu cea pentru care s-a aplicat
rezultanta de 452 zile prin sentința penală nr. 32/2010.
Deși s-a
descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, mandatul emis de
Judecătoria Galați, este adevărat, neconfirmat (conform referatului de la fila
46 dosar fond) nu a fost anulat, ceea ce conduce automat la o soluție nelegală
sub acest aspect.
b)
instanța de fond nu a făcut o corectă
aplicare a pedepsei complementare aplicate inculpatului, urmare operațiunii de contopire.
Pentru ambele
infracțiuni (viol și tâlhărie) instanța de fond a apreciat corect că se impune
și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) teza
II-a,
b),d), e) C. pen., pe o perioadă
de 2 ani după executarea pedepsei principale.
La
operațiunile de contopire conform art. 33-34 C. pen. și art. 39 C. pen.,
instanța de fond a omis a lua în calcul pedeapsa complementară aplicată inculpatului
prin decizia penală nr. 296/R din 7 iunie 2010 a Tribunalului Galați.
Pedeapsa
rezultantă principală de 16 ani închisoare ar fi trebuit să fie completată cu
executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.
64 lit. d) C. pen. pe o perioadă de 2 ani și pe o perioadă de 4 ani după
executarea pedepsei principale interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a), b) și e) C. pen.
;
în respectarea dispozițiilor art. 35 alin. (2)
C. pen.
c) instanța de
fond nu s-a pronunțat pe cererea reprezentantului Ministerului Public care, în
conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (3) C. proc. pen. a solicitat
repararea pagubei morale suferite de minoră
;
pagubă apreciată la
10.000 lei daune morale.
La momentul
dezbaterilor în fond - 8 iunie 2011 -
;
reprezentantul Ministerului
Public a solicitat obligarea inculpatului la plata de despăgubiri către partea
vătămată în sumă de 10.000 lei
;
conform art. 17 alin. (3) C. proc.
pen.
Este adevărat
că tatăl minorei și mama minorei au arătat că nu au pretenții civile de la
inculpat
;
însă suferința morală a minorei de 8 ani trebuie reparată.
Procurorul de
ședință a apelat la textul de lege care-i permitea (ca și instanței de judecată
de altfel) să solicite repararea pagubei, chiar dacă persoana vătămată nu este
constituită parte civilă.
Art. 18 alin.
(3) și art. 18 alin. (2) C. proc. pen. permit procurorului un asemenea demers
procedural, iar instanța avea obligația să se pronunțe asupra solicitării. în
speța prezentată nu s-a întâmplat așa, pronunțându-se astfel o soluție
criticabilă.
d) instanța de
fond a pronunțat o soluție netemeinică, atât sub aspectul pedepselor principale
aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni concurente prezente, cât și
sub aspectul cuantumului sporurilor aplicate inculpatului în operațiunile de
contopire conform art. 33-34 C. pen. și art. 39 C. pen.
S-a reținut că
inculpatul este o persoană cu un comportament aberant, persistă în acțiuni ce
încalcă legea penală, înclinat spre violență și acte ilegale cu privire la
viața sexuală.
Deși faptele
sunt evidente, fără nicio îndoială inculpatul este cel care a comis
infracțiunile de viol și tâlhărie pentru care s-a sesizat instanța prin
rechizitoriul cu nr. 693/P/2010, acesta nu a recunoscut săvârșirea
infracțiunilor, încercând să croiască o altă realitate pe care nu o poate
proba.
Date fiind
împrejurările concrete de comitere a infracțiunilor, valorile sociale legale,
poziția procesual penală adoptată de inculpat, o pedeapsă rezultantă sporită ar
fi de natură a asigura scopul preventiv educativ al pedepsei precum și justul
echilibru între rezultatele acțiunii penale ilicite și riposta socială prin
mijloacele legale aflate la îndemâna autorităților judiciare.
Inculpatul
apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală deoarece nu se face
vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, la data comiterii
faptei fiind în comuna Foltești, județul Galați.
Prin decizia
penală nr. 234/a din 12 octombrie 2011 Curtea de Apel Galați, secția penală și
pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea apelul declarat de Parchetul de pe
lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 512 din 21 iunie 2011
pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr. 10204/121/2010 și în consecință :
S-a desființat
în parte sentința penală nr. 512/2011 a Tribunalului Galați și în rejudecare;
S-a constatat
că prin sentința penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galați rămasă definitivă
prin decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galați inculpatul S.T.P. a
fost condamnat la o pedeapsa rezultantă de 452 zile închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e)
C. pen. pe o durată de 4 ani.
În baza art.
39 C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei rezultante de 16 ani închisoare și
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza
II-a,
b),d), e) C. pen. pe o durată de 2 ani, după
executarea pedepsei principale cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 452
zile și 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a), b), e) C. pen. rămas neexecutat din sentința penală nr.
32/2010 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 296/R/2010 a
Tribunalului Galați, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală cea mai
grea, sporită la 16 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o
durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
S-a dispus
anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 40 din 2010 emis de Judecătoria
Galați în baza sentinței penale nr. 32/2010 a Judecătoriei Galați definitivă
prin decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galați și emiterea unui nou
mandat corespunzător prezentei hotărâri.
S-a admis
acțiunea civilă promovată din oficiu de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați
și obligă pe inculpat la plata către partea către partea vătămată M.N. prin
reprezentant legal B.C. a sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.
S-au menținut
restul dispozițiilor sentinței penale apelate. S-a menținut starea de arest a
inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și
arestării preventive începând cu 27 ianuarie 2011 la zi.
S-a respins ca
fiind nefondat apelul declarat de inculpatul S.T.P.
Analizând
cauza prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu în limitele
prevăzute de lege, Curtea a reținut următoarele
În mod
judicios, instanța de fond pe baza analizei probelor administrate în cauză a
constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat.
Vinovăția
inculpatului a rezultat din următoarele probe :
- cu ocazia
cercetării la fața locului a fost prelevat și ridicat un fragment de urmă
papilară de pe tocul stâng al ușii de acces în subsolul scării 2 a blocului C
6, unde au avut loc infracțiunile de tâlhărie și viol;
- din raportul
de expertiză dactiloscopică rezultă că această urmă papilară a fost creată de
zona hipotentară a inculpatului S.T.P.
Această probă
științifică îl situează pe inculpat în câmpul infracțional și coroborat cu alte
probe duce la vinovăția inculpatului.
- martorele P.L.D.
și P.I. l-au recunoscut pe inculpatul S.T.P. din fotografiile prezentate pe
calculator din Evidența populației ca fiind persoana care a acostat-o pe partea
vătămată M.N., în după amiaza de 23 iulie 2010 și a dus-o în subsolul blocului
C 6.
Din raportul
de constatare tehnico-medico-legală a rezultat că partea vătămată a prezentat o
deflorare completă, recentă ce poate data din 25 iulie 2010, ce a putut fi
produsă fie prin penetrare cu corp dur, posibil deget sau în condițiile unei
tentative de raport sexual pe cale vaginală.
Tot din acest
raport medico-legal rezultă că minora a prezentat leziuni de violență pe
obrazul drept, buza superioară produse prin lovire cu corp dur.
De asemenea,
raportul medico-legală constată că minora parte vătămată prezintă echimoză
lateralo-cervicală dreaptă ce a putut fi produsă prin comprimare cu corp dur
alungit, posibil tracțiune asupra unui lănțișor.
Toate aceste
probe confirmă susținerile și declarațiile date de partea vătămată M.N. în
sensul că a fost ademenită de inculpat în subsolul de la scara 2 al blocului C
6 și profitând de faptul că nu se putea apăra, inculpatul a deposedat-o prin
smulgere de lănțișorul pe care îl purta la gât și de o brățară, ambele din aur.
În aceleași împrejurări, inculpatul i-a rupt chiloții cu care era îmbrăcată și
i-a introdus degetul în vagin, provocându-i o deflorare completă după care a
părăsit locul faptei.
Toate aceste
probe mai sus menționate stabilesc cu certitudine vinovăția inculpatului pentru
faptele deduse judecății.
Pe cale de
consecință, se va respinge ca nefondat acest motiv de apel invocat de inculpat.
În ceea ce
privește individualizarea pedepselor pentru faptele deduse judecății, Curtea
apreciază că acestea au fost date cu respectarea criteriilor de individualizare
prevăzute de art. 72 C. pen. În sensul că, instanța de fond a avut în vedere
atât gradul de pericol social deosebit al faptelor săvârșite de inculpat precum
și persoana acestuia, care nu este la primul impact cu legea penală aplicând
sancțiuni peste minimul special prevăzut de lege.
În consecință,
va respinge ca nefondat acest motiv de apel al Parchetului care solicită
majorarea pedepselor aplicate inculpatului pentru faptele deduse judecății.
Totuși, hotărârea
instanței de fond este nelegală pentru următoarele considerente :
Deși instanța
de fond în mod corect a descontopit pedeapsa rezultantă de 452 zile închisoare
aplicată inculpatului S.T.P. prin sentința penală nr. 32/2010 a Judecătoriei
Galați în pedepsele componente de 1 an închisoare și 452 zile rest rămas
neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința
penală nr. 1418/2005 a Judecătoriei Galați a omis să constate că, în realitate,
restul de pedeapsă rămas neexecutat era de 452 zile închisoare și 4 ani
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b),
c) C. pen.
În această
situație, instanța de fond în urma contopirii pedepselor principale și
complementare aplicate inculpatului pentru faptele deduse judecății cu restul
de pedeapsă rămas neexecutat de 452 zile închisoare trebuia să contopească și
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b),
c) C. pen., pe o durată de 4 ani și să dispună ca inculpatul S.T.P. să execute,
în afară de pedeapsa rezultantă principală cea mai grea și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., cea mai
grea.
În consecință,
se va admite acest motiv de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați
și în rejudecare, se va dispune în baza art. 39 C. pen. contopirea pedepsei
rezultante de 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza
II-a
, b),
d), e) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale cu
restul de pedeapsă rămas neexecutat de 452 zile și 4 ani pedeapsă complementară
a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. rămas
neexecutat din sentința penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galați, definitivă
prin decizia penală nr. 296/R/2010 a Tribunalului Galați, inculpatul urmând să
execute pedeapsa principală cea mai grea, sporită la 16 ani și 6 luni
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea
pedepsei principale.
De asemenea,
se constată că în mod greșit instanța de fond nu a dispus anularea mandatului
nr. 40/2010 emis de Judecătoria Galați în baza sentinței penale nr. 32/2010.
Deși în mod
judicios instanța de fond a constatat că infracțiunile pentru faptele deduse
judecății sunt concurente cu infracțiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa
rezultantă de 452 zile închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. prin
sentința penală nr. 32/2010, instanța de fond a omis să anuleze mandatul de
executare al pedepsei emis în baza acestei sentințe a cărei pedeapsă a fost
contopită și să dispună emiterea unui nou mandat de executare, conform hotărârii
pronunțate.
Pe cale de
consecință, se va admite ace,st motiv de apel al Parchetului de pe lângă
Tribunalul Galați și, în rejudecare, se va dispune anularea mandatului de
executare a pedepsei nr. 40 din 2010 emis de Judecătoria Galați în baza sentinței
penale nr. 32/2010 a Judecătoriei Galați definitivă prin decizia penală nr. 296/R/2010
a Tribunalului Galați și emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei
hotărâri.
În ceea ce
privește latura civilă a cauzei s-a constatat că procurorul de ședință a
solicitat, din oficiu, obligarea inculpatului S.T.P. la plata sumei de 10.000
lei cu titlu de despăgubiri morale.
Instanța de
fond a respins această cerere cu motivarea că, în condițiile în care
reprezentanții legali ai părții vătămate minore nu s-au constituit în numele
acesteia părți civile, această cerere apare ca fiind nefondată. La momentul dezbaterilor
în fond - 8 iunie 2011- reprezentantul Ministerului Public a solicitat
obligarea inculpatului la plata de despăgubiri către partea vătămată în sumă de
10.000 lei, conform art. 17 alin. (3) C. proc. pen.
Este adevărat
că tatăl minorei și mama minorei au arătat că nu au pretenții civile de la
inculpat, însă suferința morală a minorei de 8 ani trebuie reparată.
Procurorul de
ședință a apelat la textul de lege care-i permitea (ca și instanței de judecată
de altfel) să solicite repararea pagubei, chiar dacă persoana vătămată nu este
constituită parte civilă.
Art. 18 alin.
(3) și art. 18 alin. (2) C. proc. pen. permit procurorului un asemenea demers
procedural, iar instanța avea obligația să se pronunțe asupra solicitării. în
speța prezentată nu s-a întâmplat așa, pronunțându-se astfel o soluție
criticabilă.
Se va admite
și acest apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați și în rejudecare, se
va dispune obligarea inculpatului S.T.P. la plata sumei de 10.000 lei către
partea vătămată minora M.N., cu titlu de daune morale.
Deoarece
celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate sunt legale și temeinice
urmează a fi menținute.
Având în
vedere faptul că inculpatul S.T.P. a fost judecat în
;
stare de arest
preventiv în prezenta cauză iar temeiurile care au determinat arestarea sa
preventivă nu au încetat să subziste, având în vedere gradul de pericol social
ridicat al faptelor reținute în sarcina inculpatului și persoana acestuia, care
nu este la primul impact cu legea penală, s-a menține starea de arest, urmând a
se deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive cu începere de la
27 ianuarie 2011 la zi.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. împotriva acestei decizii au
declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul S.T.P.
Parchetul de
pe lângă Curtea de Apel Galați a invocat incidența cazului-de casare prev. de
art. 385
9
pct. 14 și a solicitat majorarea pedepsei aplicată
inculpatului întrucât în cadrul operațiunii de individualizare instanțele nu au
avut în vedere gradul de pericol social concret raportat la modul și mijloacele
de săvârșire a faptei, vârsta părții vătămate precum și faptul ă aceasta suferea
de autism și de asemenea a invocat nelegalitatea hotărârii recurate instanța de
fond nu a făcut o corectă aplicare a pedepsei complementare aplicate
inculpatului, urmare operațiunii de contopire pedeapsa rezultantă principală de
16 ani închisoare ar fi trebuit să fie completată cu executarea pedepsei
complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen.
pe o perioadă de 2 ani și pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei
principale interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C.
pen., în respectarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) C. pen.
Recurentul
inculpat S.T.P. a invocat incidența cazurilor de casare prev. de art. 385
9
pct. 18 solicitând achitare conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât nu
este vinovat, nici unul din martori nu l-a recunoscut nu a fost prezent la
locul săvârșirii infracțiunii condamnarea sa se bazează pe declarațiile minorei
care nu sunt susținute de alte probatorii.
În subsidiar a
invocat incidența cazului de casare prev. de art. 385 pct. 14 și a solicitat
redozarea pedepsei aplicată în sensul reducerii întrucât în cadrul operațiunii
de individualizare instanțele nu au avut în vedere criteriile de
individualizare prev. de art. 72 C. pen., circumstanțele reale și personale și
a solicitat menținerea pedepsei de la instanța de fond.
Înalta Curte
analizând recursurile formulate constată fondat recursul Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Galați însă doar sub aspectul motivului de nelegalitate invocat
cu privire la stabilirea pedepsei complementare rezultante urmare a operațiunii
de contopire pentru considerentele ce vor fi expuse:
Astfel prin
decizia atacată conform art. 39 C. pen. s-a contopit pedeapsa rezultante de 16
ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza
II-a,
b),d), e) C. pen. pe o
durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale cu restul de pedeapsă
rămas neexecutat de 452 zile și 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. rămas neexecutat din sentința
penală nr. 32/2010 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr.
296/R/2010 a Tribunalului Galați, inculpatul urmând să execute pedeapsa
principală cea mai grea, sporită la 16 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d), e)
C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Potrivit art.
35 alin. (2) C. pen. dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură
diferită, sau chiar de aceeași natură dar cu conținut diferit, acestea se
aplică alături de pedeapsa închisorii iar potrivit alin. (3) al aceluiași
articol dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și
cu același conținut, se aplică cea mai grea dintre acestea.
Față de aceste
reglementări exprese Înalta Curte reține că din conținutul sentinței penale nr.
1418 din 10 iunie 2005 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin decizia
penală nr. din 13 ianuarie 2006 a Curții de Apel Galați pe lângă pedeapsa
principală, inculpatului i s-a aplicat și pedepsei complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după
executarea pedepsei principale și de asemenea pedeapsa complimentară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza
II,
b) și e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei
principale; pedepse diferite ca natură și conținut și cu privire la care
dispozițiile legale în materie respectiv art. 35 alin. (2) și (3) reglementează
reguli exprese de aplicare .
Deși în apel
au fost invocate de către parchet neaplicarea regulilor prevăzute de art. 35 C.
pen. cât privește pedepsele complimentare, instanța de apel deși a admis apelul
sub acest aspect a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 39 C. pen. având ca
rezultat aplicarea celei mai grele pedepse complimentară fiind evident incident
cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 17
2
referitor la
greșită aplicare a legii din acest punct de vedere așa încât față de motivele
de nelegalitate arătate Înalta Curte va admite recursul formulat și va casa
decizia și sentința penală atacată cu privire la modalitatea de executare a
pedepselor complimentare și rejudecând cauza va da eficiență regulilor prev. de
art. 35 alin. (2) și (3) C. pen. în sensul celor menționate cu menținerea celorlalte
dispoziții ale hotărârilor atacate.
Cât privește
incidența cazului de casare prev. de art. 385 pct. 18 invocat de recurentul
inculpat prin care a solicitat achitarea conform art. 10 lit. c) C. proc. pen.
întrucât nu este vinovat deoarece nici unul din martori nu l-a recunoscut nu a
fost prezent la locul săvârșirii infracțiunii iar condamnarea sa se bazează pe
declarațiile minorei care nu sunt susținute de alte probatorii Înalta Curte apreciază
în raport de întreg probatoriu administrat în cauză, că nu poate fi acceptată
apărarea inculpatului în sensul ca în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt
având drept consecință greșita sa condamnare, pentru considerentele ce vor fi
expuse:
Astfel ambele
instanțe au reținut în mod corect că inculpatul se face vinovat de comiterea
infracțiunii de viol în formă calificată și tâlhărie calificată iar situația de
fapt astfel cum a fost prezentată de instanțe a fost dovedită pe deplin cu
declarația părții vătămate M.N., raportul de constatare medico-legală, adresă
asistare psihologică, declarațiile martorilor C.C., M.V., P.L.D., P.I., ș.a., date
atât în faza de urmărire penală cât și cea de judecată, declarații
(procese-verbale) de prezentare pentru recunoaștere, raport de expertiză
dactiloscopică. Inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală după ce a comis
fapta infracțională iar ulterior nu a recunoscut faptele infracționale dar nici
nu s-a apărat în vreun fel în sensul că nu a solicitat administrarea de probe în
a-și dovedi susținerile sale care au fost contrazise cu cele reținute prin
actul de inculpare și în fața instanței.
Și în fața
instanței de recurs recurentul inculpat a formulat aceleași apărări puerile, pe
care nu Ie-a putut dovedi în nici un mod practic apărările sale s-au rezumat la
simple susțineri lipsite de suport probator, așa încât nu pot fi luate în
considerare întrucât sunt evident tendențioase și făcute cu scopul de a
denatura adevărul.
Mai mult decât
atât intenția și predispoziția inculpatului spre comiterea de astfel de fapte
rezultă și din cazierul acestuia care relevă nu numai faptul că este recidivist
ci că a mai fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pentru
comiterea infracțiunii de perversiuni sexuale prin sentința penală nr. 1418 din
10 iunie 2005 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr.
468 din 20 septembrie 2005 a Tribunalului Galați, respectiv infracțiuni de
același gen.
Față de toate
aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că hotărârea de condamnare a
inculpatului este una legală, corectă și care se impune din întreaga economie a
actelor dosarului astfel cum corect au constatat ambele instanțe, incidența
cazului de casare invocat negăsindu-și aplicabilitatea.
Referitor la
incidența cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 invocat atât
de către parchet cât și de recurentul inculpat în sensul majorării pedepsei
aplicată inculpatului întrucât în cadrul operațiunii de individualizare
instanțele nu au avut în vedere gradul de pericol social concret raportat la
modul și mijloacele de săvârșire a faptei ,vârsta părții vătămate precum și
faptul ă aceasta suferea de autism ca motive invocate de către parchet și al
redozării pedepsei în sensul reducerii acesteia în raport de aceleași circumstanțe
ca motive invocate de inculpat, înalta curte apreciază în raport de ambele
argumente prezentate de recurenți că acestea nu sunt incidente în speța de față
cu următoarea argumentare:
Potrivit art. 52
C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a
condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni trebuie privită în sens larg, respectiv
descurajarea și a altor persoane în săvârșirea de noi infracțiuni și nu doară
inculpatului.
Ori un astfel
de scop - prevenția generală în săvârșirea de noi infracțiuni - nu poate fi
atins dacă pentru fapte deosebit de grave îndreptate împotriva vieții și
libertății persoanelor s-ar aplica pedepse care să nu aibă caracter disuasiv.
Raportat la
caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte
similare este crescut dacă pentru fapte de o extremă gravitate și violență
sancțiunea aplicată ar fi una modică.
În acord cu
prevederile art. 72 C. pen. referitoare la criteriile generale de
individualizare a pedepselor ,la stabilirea și aplicarea acestora se tine seama
de cinci criterii:
- dispozițiile
din partea generala a Codului penal
- limitele de
pedeapsa fixate în partea specială
- gradul de
pericol social al faptei săvârșite
- persoana
infractorului
- împrejurările
care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Analizând
considerentele hotărârii judecătorești sub aspectul criteriilor de
individualizare ,se observă ca instanța de apel a făcut în mod pertinent
aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. pedepsele sunt corect
individualizate în raport de gradul de pericolul social concret și toate
celelalte circumstanțe de natură să caracterizeze faptele și pe inculpat.
Modalitatea de
executare aleasă și cuantumul pedepsei aplicată pentru infracțiunile concurente
este în acord cu principiul proporționalității având in vedere infracțiunile
comise și urmările produse.
Datorita
semnificației deosebite si a impactului social pe care le are săvârșirea in societate
a unor astfel de infracțiuni nu pot fi valorificate in favoarea inculpatului ca
și circumstanțe atenuante, circumstanțele personale ale acestuia întrucât a
lezat profund valorile sociale concrete ocrotite de lege prin comiterea
infracțiunilor cu privire la care a fost condamnat.
La
individualizarea pedepsei trebuie avut in vedere principalul criteriu-gradul de
pericol social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte doua criterii alăturate
si distincte, persoana infractorului si împrejurările care atenuează sau
agravează răspunderea penală, să fie avute in vedere după ce instanța și-a
format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității
infracționale ori gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite a fost
apreciat în mod corespunzător de instanța ca fiind ridicat în temeiul motivelor
evidențiate in expozitivul sentinței penale recurate și totodată trebuie luata
in considerare rezonanța sociala a faptelor pentru care a fost condamnat
inculpatul la nivelul întregii ordini sociale aspecte care au fost avute în
vedere pe deplin de instanța de apel.
Atât în cursul
urmăririi penale cât și în cursul judecății inculpatul a avut o poziție
constant nesincera /încercând sa denatureze adevărul juridic rezultat din
materialul probator administrat în cauză și care conturează în mod cert
vinovăția acestora în raport cu infracțiunile pentru care au fost trimiși în
judecată.
Din analiza
considerentelor hotărârii judecătorești se desprinde concluzia potrivit căreia
instanța a apreciat raportat la cele expuse în mod corect că nu se impune
reținerea circumstanțelor atenuante judiciare.
În cazul
concret față de toate aspectele expuse Înalta Curte apreciază că nu se impune
reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului sub nici un aspect,
respectiv al majorării sau reducerii pedepsei; prin operațiunea de
individualizare în raport de criteriile expuse hotărârea pronunțată asigura sub
acest aspect justul echilibru dintre gravitatea faptei și pedeapsa aplicată așa
încât constată că pedepsele au fost corect individualizate motiv pentru care va
respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva
deciziei penale nr. 234/A din 12 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția
penală și pentru cauze cu minori.
Casează, în
parte, decizia penala atacata și sentința penală nr. 512 din 21 iunie 2011 a
Tribunalului Galați numai cu privire la modalitatea de aplicare a pedepselor
complementare si rejudecând în fond :
Dispune ca
inculpatul sa execute alături de pedeapsa principala si pedepsele complementare
a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), e) C.
pen. pe o perioada de 4 ani si respectiv interzicerea drepturilor prev. de art.
64 lit. d) C. pen. pe o perioada de 2 ani.
Menține
celelalte dispoziții ale hotărârilor:
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul S.T.P. împotriva aceleiași decizii.
Deduce din
pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la
27 ianuarie 2011 la 24 februarie 2012.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 24 februarie 2012.