ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3027/2013

Deliberând asupra recursului penal de față, constată că, prin sentința penală nr. 7 din 5 februarie 2013 a Curții de Apel Tărgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus, în baza art. 266 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului B.I., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de cercetare abuzivă, făcându-se, totodată aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (2), art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 82 alin. (1) C. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

privind revocarea suspendării condiționate, iar, în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.A. și obligat inculpatul la plata către aceasta a sumelor de 39 RON cu titlu de despăgubiri materiale, 5.000 RON cu titlu de daune morale și 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, fiind respinse, ca neîntemeiate, restul pretențiilor civile formulate. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul din 4 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.I. pentru comiterea infracțiunii de cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen., reținăndu-se, în fapt, următoarele: La data de 22 noiembrie 2011, s-a înregistrat la Poliția orașului Miercurea Nirajului plângerea penală formulată de persoana vătămată M.C., îndreptată împotriva A.N., prin care s-a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat. Dosarul a fost repartizat, prin rezoluția comisarului șef B.I., agentului șef de poliție M.R.

care, în cadrul actelor premergătoare desfășurate, a audiat 5 persoane, fiind ajutat și de colegul său, agentul principal K.S., care a audiat alte 3 persoane. În urma administrării acestor acte, intrând în cercul suspecților numitul S.A., s-a impus în cauză audierea lui. Agentul șef M.R. a arătat în declarația de martor dată la procuror, în 6 martie 2012, că în ziua precedentă incidentului, deci în 20 decembrie 2011, întâlnindu-se în fața cofetăriei din orașul Miercurea Nirajului cu fratele lui S.A., respectiv cu S.Z., i-a spus acestuia să-i transmită lui S.A. să se prezinte la poliție a doua zi la ora 08:30. Partea vătămată S.A. a susținut același lucru, respectiv aceeași modalitate de citare verbală, transmisă prin fratele său S.Z., în declarația dată la procuror (din data de 16 februarie 2012, în prezența avocatului ales și a unui traducător autorizat de limbă maghiară).

Acesta a precizat că, în data de 21 decembrie 2011, în jurul orei 08:30, a ajuns la Poliția orașului Miercurea Nirajului, a intrat în sediu și a urcat la etaj, unde se afla biroul agentului M.R. S-a menționat că, în intervalul de timp 08:15-08:20, la această unitate de poliție avea loc în fiecare zi o radio-conferință, care implica participarea tuturor lucrătorilor aflați la serviciu în acea zi și că ea dura aproximativ 15-20 de minute, aspect confirmat prin toate declarațiile date la procuror atât de inculpat, cât și de martorii M.R., K.S. și V.G. Drept urmare, în intervalul 08:15-08:20 până la 08:35-08:40, a avut loc radio-conferinta din ziua de 21 decembrie 2011, M.R. declarând că a participat la ea până la ora 08:30, când a sosit S.A., pe care trebuia să-l audieze.

Așa cum a precizat partea vătămată, după ce a discutat cu M.R. în biroul acestuia aproximativ 10 minute, deci, în raport de momentul sosirii, între orele 08:30 și 08:40, a intrat în birou inculpatul, care a început să strige la el că este un hoț. Martorul M.R. a confirmat că, în jurul orei 08:45, a intrat în birou B.I., care l-a întrebat dacă S.A. recunoaște că ar fi autorul furtului, răspunsul primit fiind negativ. Atât partea vătămată, cât și martorul au arătat că, în acel moment, inculpatul i-a tras două palme peste față și l-a strâns cu ambele mâini de gât pe S.A. După această primă agresiune, martorul a observat pe gâtul lui S.A., în partea laterală, o zgârietură. În acel moment, a susținut că i-a cerut inculpatului să înceteze agresiunea, dar acesta i-ar fi strigat și lui să tacă, pentru că și el este un hoț și un corupt.

M.R. a mai arătat că i-a fost teamă să intervină, deoarece inculpatul era foarte nervos și a avut convingerea că va fi și el agresat fizic. Deoarece S.A. a refuzat să mai răspundă în limba română la ceea ce era întrebat, inculpatul l-a chemat pe agentul principal K.S. să vină din biroul-secretariat (în care-și desfășură activitatea), pentru a purta o discuție în limba maghiară cu S.A. Martorul menționat a venit în biroul lui M.R., care este alături de secretariat, fiind despărțit doar de un perete, i-a tradus lui S.A. ceea ce a spus inculpatul, însă partea vătămată a refuzat să recunoască că e autorul furtului. Văzând atitudinea lui S.A., inculpatul a luat de pe cuierul aflat în birou bastonul de cauciuc, cu care i-a aplicat părții vătămate 2-3 lovituri în palmă (după ce în prealabil i-a cerut să le desfacă).

A continuat apoi agresiunea aplicându-i cu același baston 3-4 lovituri peste spate. Partea vătămată a susținut că, la agresarea lui, a fost prezent și K.S. Martorul M.R. a declarat că acesta a venit în birou după ce Sipos fusese strâns de gât și a ieșit înainte de a fi lovit cu bastonul de cauciuc. Cu toate acestea, M.R. a arătat că, având în vedere spațiul restrâns în care s-au derulat faptele, împrejurarea că biroul său e separat de secretariat doar de un perete, iar ușa biroului nu se putea închide (având de mult timp încuietoarea stricată), precum și faptul că inculpatul striga foarte tare, ceea ce s-a întâmplat în acel interval de timp a fost cu certitudine auzit de K.S. Acesta din urmă, audiat fiind de procuror, ca martor, nu a recunoscut, însă, că, în data respectivă și în intervalul de timp menționat, ar fi fost prezent la vreun incident sau ar fi auzit gălăgie în biroul lui M.R.

De altfel, K.S. nu a confirmat nici măcar că ar fi fost chemat să asigure traducerea, la audierea lui S.A., însă a arătat că l-a văzut pe partea vătămată, în cursul dimineții, trecând prin fața secretariatului spre biroul lui M.R. Nereușind să obțină o declarație de recunoaștere a faptei, inculpatul a părăsit biroul lui M.R. în jurul orei 09:10-09:15, conform declarației acestuia din urmă și a părții vătămate. După ce, în prezența agentului M.R., a dat o declarație olografă cuprinzând datele personale și mențiunea că nu recunoaște comiterea faptei, în jurul orei 09:30, S.A. a părăsit sediul poliției, îndreptându-se spre centrul orașului. În data de 21 decembrie 2011, fiind zi de miercuri și săptămâna dinaintea Crăciunului, toate părțile audiate în dosar (parte vătămată, inculpat, martori) au confirmat că era zi de piață (târg) în orașul Miercurea Nirajului.

În zona pieței, S.A. s-a întâlnit (pe rând) cu martorii T.J., S.Z.L. și P.B. Mai întâi, s-a întâlnit cu martorul T.J., împreună cu care a intrat în cafeneaua (barul) din centrul orașului Miercurea Nirajului, unde i-a povestit acestuia despre modul în care a fost agresat de inculpat. Ulterior, în piață, s-a întâlnit cu ceilalți doi martori. Văzând că are o leziune proaspătă în zona gâtului și aceștia l-au întrebat, fiecare la momentul la care l-au întâlnit, ce a pățit. Partea vătămată le-a relatat despre agresiunea săvârșită asupra lui de către inculpat, acest fapt fiind descris de cei trei martori în declarațiile date la procuror. După ce a stat de vorbă cu ei, în jurul orei 11:00, partea vătămată a declarat că s-a întors la poliție, întrucât și-a dat seama că nu are niciun înscris cu care să dovedească faptul că a fost în data și la ora respectivă acolo, fiind citat verbal prin fratele său.

Acesta a arătat că s-a întâlnit pe terasa din fața poliției cu agentul M.R., căruia i-a relatat motivul pentru care s-a întors, martorul cerându-i să rămână câteva minute acolo, interval în care a intrat în sediu, în timp ce, în curtea poliției, a sosit inculpatul, însoțit de martorul D.I. Cu ocazia reaudierii la procuror, în data de 28 iunie 2012, S.A. a declarat că inculpatul l-ar fi întrebat, găsindu-l din nou în curtea poliției, dacă s-a întors pentru că s-a răzgândit în legătură cu recunoașterea faptei. De asemenea, a arătat că pe martorul D.I. îl cunoștea, fiindcă a fost șef al Poliției Miercurea Nirajului și că între cei doi a existat o discuție legată de leziunea observată pe gâtul părții vătămate.

După ce inculpatul și martorul D.I. au urcat în sediul poliției, a coborât agentul M.R., care i-a cerut lui S.A. să revină mai târziu pentru că nu are la acel moment formular tip citație. De la poliție, S.A. s-a deplasat la I.M.L. Târgu-Mureș, unde a fost examinat și i s-a eliberat certificatul medico-legal din 21 decembrie 2011, din conținutul căruia rezultă că au fost identificate o leziune de tip excoriație liniară de 2 x 0,2 cm pe gât, zona latero-cervical drept, 3 echimoze violacee roșiatice în formă de bandă de 22 x 2 cm, 23 x 2 cm și 7 x 2 cm în prima treime medie a toracelui posterior, precum și zone tumefiate și violacee la nivelul feței palmare a ambelor mâini. Concluziile actului medico-legal au fost că S.A.

prezintă leziuni care s-au putut produce la 21 decembrie 2011, prin loviri directe repetate cu corp dur, contondent, comprimare între două planuri dure și zgâriere, necesitând pentru vindecare 6-7 zile îngrijiri medicale. După ce s-a întors de la I.M.L., partea vătămată a mers la poliție, unde a primit de la agentul M.R. citația pe care o ceruse. În ziua următoare, deci în 22 decembrie 2011, partea vătămată s-a deplasat la domiciliul martorului P.B. (căruia îi relatase în ziua precedentă, în piață, despre incident), pe care l-a rugat să-l fotografieze, pentru a fixa prin acest mijloc urmele agresiunii suferite. Martorul a dat curs solicitării, a stocat pozele pe un cârd de memorie, cu care partea vătămată s-a deplasat la un magazin foto din Miercurea Nirajului, unde le-a developat, restituindu-i cârdul lui P.B.

Cu ocazia audierii la procuror, martorului i-au fost prezentate fotografiile, acesta recunoscând imaginile pe care le-a imortalizat la data de 22 decembrie 2011. Având aceste acte doveditoare, certificat medico-legal și fotografii, partea vătămată a arătat că, după ce a discutat cu membrii familiei, respectiv mama, tata și fratele, a hotărât să formuleze plângere penală, solicitând tragerea la răspundere a inculpatului pentru faptele comise. În legătură cu acuzele aduse, B.I.

a refuzat să dea o declarație în faza actelor premergătoare (a se vedea declarația din 6 februarie 2011), fiind audiat doar cu ocazia începerii urmăririi penale ca învinuit, în prezența apărătorului ales (la 13 februarie 2012). Pe tot parcursul cercetărilor, inculpatul a avut o atitudine de negare a comiterii faptei., susținând că nu rezultă din probele dosarului, dincolo de orice îndoială, că el este autorul faptei și că, în ziua și la ora respectivă, nu se afla la sediul poliției, ci în piața din Miercurea Nirajului. În susținerea nevinovăției sale, a propus pentru audiere trei martori, cu care s-ar fi întâlnit în piață, precum și audierea lucrătorilor V.G., împreună cu care susține că s-a deplasat în piață în dimineața respectivă, și K.S., care l-ar fi sunat pe telefonul mobil în cursul dimineții să-i aducă la cunoștință că este așteptat la sediu de martorul S.M.

Probele au fost administrate și martorii au confirmat prezența inculpatului în piață, doar că intervalul de timp în care aceștia l-au întâlnit este altul decât cel în care s-a săvârșit agresiunea. Mai exact, martorii D.I., fost șef al Poliției Miercurea Nirajului (în prezent pensionat) se afla împreună cu martorul M.M. în piață la un ceai și amândoi au declarat că, în jurul orei 09:45, a apărut în piață și inculpatul (care era singur, nu era însoțit de un alt lucrător de poliție). L-au invitat la un ceai și au rămas împreună până în jurul orei 11:00, când, după ce inculpatul a cumpărat pentru martorul M.M. un brad de Crăciun, s-a despărțit de acesta, îndreptându-se spre sediul poliției împreună cu martorul D.I.

Acesta din urmă a declarat că, în timp ce se aflau la ceai în piață, inculpatul a fost sunat pe telefonul mobil și, după ce a vorbit, le-a relatat că secretarul i-a adus la cunoștință că este așteptat la poliție de domnul S.M. Martorul D.I. a arătat că l-a însoțit pe inculpat la poliție, aspect confirmat și de partea vătămată, care, în jurul orei 11:00, s-a reîntors la poliție pentru a-i cere lui M.R. o citație. S.A. a declarat că s-a întâlnit în curtea poliției cu inculpatul și cu martorul D.I., despre care știa că este fostul șef al Poliție Miercurea Nirajului, purtându-se o discuție între cei doi legată de faptul că martorul a observat pe gâtul lui S.A. leziunea, zgârietura. Analizându-se declarațiile inculpatului și martorului legate de această împrejurare, s-a constatat că ele nu coincid decât cu privire la răspunsul pe care l-ar fi dat S.A.

când a fost întrebat ce are la gât, și anume acesta ar fi răspuns că s-a lovit cu un lemn sau o creangă, ducându-se în pădure după lemne. În rest, s-a arătat că cele două depoziții nu se coroborează, întrucât inculpatul a arătat că martorul a fost cel care a stat de vorbă cu S.A. și l-a întrebat ce a pățit, pe când martorul a declarat sub jurământ că inculpatul l-a întrebat acest lucru pe partea vătămată. Cert este că S.A., audiat fiind de procuror, a declarat în mod categoric că nu a spus celor doi că ar avea leziunea respectivă de la un lemn sau o creangă, încercându-se, de fapt, de către inculpat și martor susținerea ipotezei că acele leziuni s-au produs altfel decât susține în plângere partea vătămată.

În ce-l privește pe martorul K.S., audiat fiind în legătură cu momentul la care inculpatul a părăsit sediul poliției în dimineața zilei de 21 decembrie 2011, acesta nu a putut să indice ora exactă, dar a arătat că s-a întâmplat după ce s-a terminat radio-conferința, la un interval de timp, fără să poată preciza când anume, deoarece el nu a participat la aceasta și nu știa când s-a finalizat. În legătură cu susținerea părții vătămate că acest martor ar fi asistat la agresarea lui, că ar fi fost chemat să traducă ce se discuta sau că ar fi auzit cele petrecute în biroul lui M.R., K.S., la audierea sa în fața procurorului, a negat fiecare din aceste ipoteze, precum și faptul că ar fi relatat altor colegi despre incident în zilele următoare.

În legătură cu depoziția martorului V.G., s-a constatat că aceasta este singura probă care confirmă declarația inculpatului conform căreia, în jurul orei 08:50-09:00, ar fi părăsit sediul poliției, însă, raportat la faptul că atât B.I., cât și martorul au fost, inițial, subiecții aceluiași dosar nr. 955/P/2011, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, urmare a plângerii formulate de S.A. și S.Z., s-a apreciat că respectivele depoziții sunt subiective și nu pot reținute decât dacă se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. În cadrul actelor de urmărire penală, o altă probă considerată relevantă în aprecierea conduitei inculpatului și a martorului K.S.

a fost considerată declarația agentului principal H.C.G., audiat atât în faza actelor premergătoare (la 8 februarie 2012), cât și după începerea urmăririi penale (la 6 martie 2012), care a declarat că, la data de 21 decembrie 2011, nu era de serviciu și nu se afla în sediul poliției, însă a aflat despre incident de la colegul său, K.S., în data de 23 decembrie 2011, când a venit la birou, acesta relatându-i verbal că, în urmă cu două zile, S.A. a fost prezent la poliție pentru audiere și că inculpatul i-a cerut să stea prin preajmă pentru a-l sprijini eventual cu traducerea declarației, fiind de etnie maghiară ca și partea vătămată. A mai arătat martorul că agentul principal K.S. i-a relatat că, la un moment dat, în biroul lui M.R., unde știa că se aflau B.I.

și S.A., a auzit strigăte, ceartă, gălăgie, recunoscând vocea inculpatului și a părții vătămate. Nu i-a spus, însă, dacă în cele din urmă a fost chemat și el în birou și nici despre agresarea părții vătămate. În schimb, în data de 27 decembrie 2012, când H.C.G. s-a întâlnit prima dată după incident cu M.R. (cu care este coleg de birou), acesta i-a relatat despre incidentul din 21 decembrie 2011 și despre agresarea lui S.A. de către inculpat. Analizând materialul probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, Curtea de apel a constatat că, în speță, rezultă în mod neechivoc că, la data de 21 decembrie 2011, partea vătămată S.A.

a fost citată la Poliția orașului Miercurea Nirajului pentru a fi audiată, întrucât era suspectată de comiterea unei infracțiuni de furt, din declarațiile acesteia și ale martorului M.R., agentul de poliție care trebuia să o audieze, rezultând că partea vătămată s-a prezentat la poliție în jurul orelor 8:30. A mai reținut instanța că, în fiecare zi, în jurul orelor 8:15-8:20, avea loc o radio-conferință cu conducerea I.P.J. Mureș, la care participau toți lucrătorii de poliție prezenți la serviciu în ziua respectivă și care dura aproximativ 15-20 de minute, o asemenea radio-conferință desfășurându-se și în data de 21 decembrie 2011, cu participarea inculpatului B.I., a agentului M.R., precum și a altor lucrători din cadrul Poliției Miercurea Nirajului.

Prezentând, în continuare, situația de fapt rezultată din probe, judecătorul fondului a arătat că, după ce S.A. s-a prezentat la poliție, în jurul orelor 8:30, agentul M.R. a ieșit de la radio-conferință și l-a invitat în biroul său pentru a fi audiat, așa cum rezultă din declarațiile celor doi. În jurul orelor 8:45, în biroul agentului M.R. a intrat inculpatul B.I., care l-a întrebat pe martor dacă S.A. recunoaște comiterea faptei de furt și, după ce a primit un răspuns negativ, acesta a început să o lovească pe partea vătămată, la început aplicându-i două palme, după care a luat de pe cuier un baston de cauciuc cu care i-a aplicat mai multe lovituri peste spate. În opinia instanței, faptul că S.A.

a fost lovit de către inculpat rezultă în mod nemijlocit din declarațiile părții vătămate, ale martorului M.R., din planșa foto și certificatul medico-legal, precum și din depozițiile martorilor P.B., T.J., A.S. și S.Z.L. Astfel, martorul P.B. a declarat că, în data de 21 decembrie 2011, în jurul orelor 10:00, s-a întâlnit cu partea vătămată în piața din Miercurea Nirajului și, întrucât acesta avea un hematom pe gât, l-a întrebat ce s-a întâmplat, partea vătămată spunându-i că a fost bătut de șeful poliției din Miercurea Nirajului, respectiv de către inculpatul B.I. Cu acel prilej, partea vătămată l-a întrebat dacă are aparat de fotografiat, i-a răspuns că da, iar a doua zi a venit la el acasă și i-a făcut câteva poze cu rănile pe care le avea (pozele fiind cele aflate la dosarul cauzei), după care i-a dat cârdul de memorie al aparatului pentru a putea edita pozele făcute.

Martorul S.Z.L. a declarat că, într-o zi de miercuri a anului 2011, înainte de Crăciun, în jurul orelor 10:00, s-a întâlnit în piața din Miercurea Nirajului cu partea vătămată S.A., iar acesta i-a spus că a fost la poliție și a fost bătut de șeful postului de poliție din Miercurea Nirajului, de față fiind și doi lucrători de poliție, pe numele lor K. și R. În ce-l privește pe martorul T.J., acesta a declarat că, în luna decembrie a anului 2011, într-o zi de miercuri, înainte de Crăciun, când era și piață în localitatea Miercurea Nirajului, s-a întâlnit cu partea vătămată S.A. în fața unei cofetării, iar acesta i-a spus că în ziua respectivă a fost la poliție și a fost bătut de șeful Poliției Miercurea Nirajului, respectiv de inculpatul B.I.

De asemenea, din declarațiile martorului A.S. a rezultat că el este persoana care a dus-o pe partea vătămată la I.M.L. Târgu Mureș și a văzut că aceasta avea o zgârietură în zona gâtului, iar când a fost întrebat ce s-a întâmplat, i-a răspuns că a fost bătută de către inculpatul B.I. A mai constatat instanța că, deși partea vătămată S.A. și martorul M.R. au susținut că, la un moment dat, la incident a fost de față și martorul K.S., care a fost chemat de către inculpatul B.I. să traducă în limba maghiară discuția, acest aspect nu este certificat de către martorul menționat, care a arătat că nu își aduce aminte ca în acea zi să fi avut loc un incident între inculpat și partea vătămată și nici dacă 1-a ajutat pe inculpat, atunci când îl audia pe S.A., să-i traducă discuțiile din limba română în limba maghiară, precizând, însă, că, în ziua de 21 decembrie 2011, l-a văzut pe S.A.

la sediul poliției, însă nu la ora 8:30, ci în jurul prânzului. Din declarațiile martorului H.C.G., judecătorul a reținut că acesta nu a fost prezent la sediul poliției în ziua incidentului, întrucât avea câteva zile libere, însă, din discuțiile ulterioare pe care le-a avut cu martorul K.S. și apoi cu M.R., a ailat de la aceștia că inculpatul B.I. l-ar fi lovit pe S.A. în biroul lui M.R., întrucât partea vătămată nu recunoștea un furt de care era acuzat. Analizând poziția procesuală și apărările formulate de inculpatul B.I., Curtea a constatat că, nici în cursul urmăririi penale și nici în fața instanței, acesta nu a recunoscut comiterea faptei, arătând că, imediat după radio-conferință, a plecat de la sediul poliției și s-a deplasat în piața din Miercurea Nirajului, revenind la serviciu doar în jurul orelor 11:00 împreună cu martorul D.I., când l-a văzut pe S.A.

pe scările instituției, l-a întrebat ce caută, iar acesta i-a răspuns că îl așteaptă pe M.R. Tot inculpatul a declarat că, după ce a plecat de la postul de poliție, înainte de a ajunge în piață, a intrat în curtea unui cetățean care comercializa brazi, iar, la ieșirea din curte, s-a întâlnit cu S.A. și l-a întrebat unde este fratele său pentru că acesta trebuia să se prezinte la poliție. Raportându-se la probele administrate în cauză, Curtea a înlăturat, însă, susținerile inculpatului, arătând că este în afara oricărui dubiu faptul că, după ce s-a încheiat radio-conferința din dimineața zilei de 21 decembrie 2011, acesta a intrat în biroul martorului M.R., agentul de poliție care o audia pe partea vătămată, întrebându-l dacă S.A.

recunoaște săvârșirea unei infracțiuni de furt comisă cu ceva timp în urmă, iar, atunci când agentul de poliție i-a comunicat inculpatului că S.A. nu recunoaște fapta, acesta i-a aplicat părții vătămate două palme, după care, de pe un cuier, a luat un baston de cauciuc cu care i-a aplicat mai multe lovituri peste spate, agentul M.R. intervenind și spunându-i inculpatului să înceteze cu violențele. Deși adevărat faptul că, după incident, B.I. s-a deplasat în piața din Miercurea Nirajului, unde s-a întâlnit cu mai multe persoane, după care a revenit la sediul poliției în jurul orelor 11:00, instanța a menționat că acest lucru nu înlătură răspunderea penală a inculpatului pentru fapta comisă, declarațiile martorilor S.M., M.M., D.I.

și T.I. relevând exclusiv aspecte ulterioare săvârșirii faptei de către acesta, lipsite de importanță sub aspectul infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat. Sub aspectul laturii subiective, Curtea a reținut că inculpatul a comis fapta cu intenție directă calificată prin scop, aplicându-i părții vătămate loviturile în scopul recunoașterii comiterii unei infracțiuni de furt de către acesta. În ce privește faptul că, în registrul de intrare a persoanelor, s-a menționat ora intrării părții vătămate în sediul poliției ca fiind ora 9:05, prima instanță a opinat în sensul că această împrejurare nu are relevanță în cauză, atâta timp cât persoanele prezente la incident, mai puțin inculpatul, au arătat că acesta s-a prezentat la sediul poliției în jurul orelor 8:30, martorul M.R.

explicând în fața instanței că nu a înregistrat partea vătămată în registru atunci când a venit, respectiv la ora 8:30, fiind la radio-conferință, ci doar după terminarea incidentului și plecarea acestuia, când, fiind ora 9:05, a trecut această oră. În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului B.I., comisar șef de poliție, șeful postului Miercurea Nirajului, care, în dimineața zilei de 21 decembrie 2011, a intrat în biroul agentului șef de poliție M.R., care audia partea vătămată S.A. într-un dosar penal, și a exercitat violențe fizice asupra lui S.A. întrucât acesta nu a recunoscut comiterea unei infracțiuni de furt, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, din care rezultă că inculpatul are sprijinul familiei și va adopta în viitor o conduită pro-socială, precum și faptul că acesta nu a recunoscut comiterea faptei, acreditând ideea că partea vătămată s-ar fi lovit în alte împrejurări, apreciindu-se că o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, conform art. 81-83 C. pen., este aptă să asigure realizarea scopului prevăzut de lege. În ceea ce privește latura civilă, Curtea a constatat că partea civilă S.A.

a făcut dovada cu acte că a plătit suma de 39 RON reprezentând contravaloarea certificatului medico-legal, motiv pentru care a apreciat că, în privința daunelor materiale, acțiunea civilă este fondată. În privința daunelor morale, instanța a considerat ca fiind în afara oricărui dubiu faptul că, prin aplicarea mai multor lovituri cu palmele și bastonul, în urma cărora partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile îngrijiri medicale, s-a cauzat acesteia un prejudiciu moral, aspect ce rezultă și din depoziția martorului S.A., care a arătat că prietenii victimei au luat-o peste picior datorită faptului că a fost lovită de un polițist, părții vătămate fiindu-i rușine și nemaiieșind cu aceștia.

Totuși, suma de 20.000 RON solicitată de partea civilă a fost apreciată ca fiind exagerată, astfel că instanța La obligat pe inculpat la despăgubiri morale în cuantum de 5.000 RON, considerând că această sumă acoperă suferințele psihice și fizice cauzate de inculpat prin fapta sa. De asemenea, Curtea, potrivit art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a apreciat ca fiind fondată solicitarea părții vătămate de obligare a inculpatului la plata sumei 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariul avocatului ales, conform chitanțelelor aflate la dosar de fond. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, inculpatul B.I., pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, atât în cuprinsul motivelor scrise de recurs, cât și cu ocazia dezbaterilor, recurentul a susținut, în esență, că faptele de care este acuzat nu există și că soluția de condamnare pronunțată de prima instanță s-a întemeiat pe o interpretare eronată a probelor administrate în cauză, ignorându-se mențiunile inițiale înscrise în registrul de intrări-ieșiri al Poliției Miercurea Nirajului, ce au fost contrafăcute de martorul M.R., și acordându-se o eficiență sporită declarațiilor subiective ale acestuia și ale părții vătămate S.A., în detrimentul depozițiilor martorilor S.M., M.M., D.I., V.G. și K.S., care îl plasau într-un alt loc la data și ora comiterii presupusei agresiuni.

A susținut recurentul că, prin această modalitate de interpretare a probatoriului, precum și prin respingerea unora din probele solicitate în apărare (efectuarea unor confruntări, testarea cu aparatul poligraf), prima instanță a nesocotit dreptul său la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, apreciind că se impune, pe cale de consecință, admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii pronunțate de Curtea de apel, iar, în rejudecare, achitarea sa pentru infracțiunea de care este acuzat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpatul B.I. ca fiind nefondat, constatând că, din situația de fapt, corect stabilită de prima instanță, pe baza unei analize complete a probelor administrate, rezultă fără echivoc că acesta este autorul agresiunii comisă în data de 21 decembrie 2011 asupra părții vătămate S.A. Chiar dacă inculpatul a avut pe tot parcursul cercetărilor o atitudine nesinceră, de negare a faptei reținută în sarcina sa, susținând în mod constant că, la data și ora presupusei agresiuni, nu se afla în sediul Poliției Miercurea Nirajului, ci în piața din localitate, Înalta Curte, în deplin acord cu judecătorul fondului, constată că vinovăția recurentului este pe deplin dovedită, concludente în acest sens fiind declarațiile părții vătămate S.A., depozițiile martorilor M.R., H.C.G., P.B., T.J., A.S., S.Z.L., M.M.

și D.I., planșele foto care atestă leziunile produse victimei, precum și concluziile certificatului medico-legal din 21 decembrie 2011 eliberat acesteia de I.M.L. Târgu Mureș. În acest sens, se constată că, încă din data de 23 decembrie 2011, partea vătămată S.A. s-a adresat organelor de cercetare penală, în condițiile art. 222 C. proc. pen. (plângere penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș din 30 decembrie 2011), solicitând, printre altele, tragerea la răspundere penală a inculpatului B.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 266 alin. (2) C. pen., ocazie cu care a descris în mod amănunțit împrejurările în care s-au derulat evenimentele din ziua de 21 decembrie 2011 și l-a indicat pe recurent ca autor al agresiunii îndreptate împotriva sa.

Aceeași poziție și-a menținut-o partea vătămată și cu prilejul audierii sale de către organele de anchetă, precum și în declarațiile date în fața Curții de apel, când, în esență, a arătat că, în data de 21 decembrie 2011, în jurul orelor 8:30, dând curs unei invitații verbale ce-i fusese adresată în ziua precedentă, s-a prezentat la sediul Poliției Miercurea Nirajului, în biroul martorului M.R., pentru a fi audiat într-un dosar penal în care era acuzat de săvârșirea infracțiunii de furt, ocazie cu care a fost agresat de inculpatul B.I., care intrase în birou pe parcursul audierii și care, nemulțumit fiind că nu recunoscuse comiterea faptei, i-a aplicat, inițial, două palme peste față și i-a comprimat gâtul cu mâinile, după care l-a lovit în mod repetat cu un baston de cauciuc găsit în încăpere.

Același mod de desfășurare a evenimentelor a fost descris și de martorul M.R., singura persoană care a asistat la întregul incident dintre părți și care, în mod constant, a confirmat susținerile părții vătămate referitoare la perioada de timp în care s-a aflat în incinta sediului Poliției în dimineața zilei de 21 decembrie 2011 (intervalul orar 8:30-9:30), la actele de agresiune comise asupra sa de inculpatul B.I. pentru a o determina să recunoască infracțiunea de care era acuzată, la motivul reîntoarcerii sale la unitatea de poliție în cursul aceleiași zile (pentru a procura un înscris care să ateste prezența sa în sediul Poliției la data respectivă), precum și la prezența temporară a martorului K.S.

în biroul în care se efectua audierea, pentru a asigura traducerea, la solicitarea inculpatului. Este adevărat că acest din urmă martor nu a susținut afirmațiile părții vătămate și ale lui M.R. referitoare la prezența în biroul colegului său, negând chiar producerea vreunui incident în sediul Poliției în dimineața zilei de 21 decembrie 2011, însă, în mod justificat, declarațiile acestui martor au fost înlăturate de pima instanță ca nesincere și făcute cu scopul evident de a obține exonerarea inculpatului de răspundere penală. În acest sens, trebuie avută în vedere nu doar împrejurarea, confirmată, de altfel, de martor, că acesta era cunoscut ca fiind „omul domnului B.”, dar și faptul că depozițiile sale sunt contrazise de restul materialului probator administrat în cauză, respectiv de declarațiile părții vătămate și ale martorului ocular M.R., precum și de cele ale martorului H.C.G., căruia martorul K.S.

i-a relatat în data de 23 decembrie 2011 despre incidentul pe care l-a perceput în mod direct, în timp ce se afla în biroul său, alăturat celui al martorului M.R., în care se afla și inculpatul B.I. și de unde a auzit la un moment dat discuții aprinse între șeful său și partea vătămată. Cu referire la declarațiile date pe parcursul procedurii judiciare de partea vătămată S.A. și de martorul M.R., Înalta Curte arată, contrar susținerilor apărării, că nu există niciun motiv rezonabil pentru a fi înlăturate și că, în mod corect, acestea au fost valorificate de prima instanță în procesul deliberării, coroborându-se atât între ele, cât și cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probator al cauzei.

În ce-l privește pe martorul M.R., Înalta Curte constată că, deși inculpatul a susținut că acesta are o poziție subiectivă deoarece se află în raporturi conflictuale cu el, o asemenea relație, care ar putea pune, eventual, în discuție obiectivitatea martorului, nu a fost demonstrată în cauză, niciunul dintre colegii celor doi, audiați în calitate de martori (V.G., H.C.G., K.S.), necertificând raporturile de dușmănie invocate de apărare. Deși inculpatul a încercat să acrediteze ideea că partea vătămată s-a prezentat la sediul Poliției după plecarea sa în piața din localitate, în mod întemeiat Curtea de apel nu a reținut apărarea formulată, valorificând sub acest aspect declarațiile victimei și ale martorului M.R., care, contrar celor susținute de recurent, nu sunt contrazise de depozițiile martorilor M.M., D.I.

și T.I. Astfel, cu toate că există mici neconcordanțe între declarațiile din cursul urmăririi penale și cele date în faza cercetării judecătorești, explicabile datorită intervalului de timp scurs de la data faptelor, se constată că atât martorul M.M., cât și D.I. au menționat că, în ziua de 21 decembrie 2011, s-au întâlnit cu inculpatul, în piața din Miercurea Nirajului, în jurul orelor 9:45, deci ulterior perioadei de timp în care partea vătămată și martorul ocular au susținut că s-a produs agresiunea. De asemenea, martorul T.I. a confirmat întâlnirea cu inculpatul în dimineața aceleiași zile în jurul orei 9:30, deci tot după consumarea actelor de violență reclamate, precizând, totodată, că, în același context, a observat-o și pe partea vătămată, care avea o zgârietură în zona gâtului.

Leziunile cauzate victimei S.A. ca urmare a agresiunilor comise de inculpat au fost observate, imediat după comsumarea faptei, și de martorii P.B., T.J., A.S. și S.Z.L., toți declarând că, la întrebarea pe care iau adresat-o părții vătămate în legătură cu persoana agresorului, aceasta l-a indicat pe inculpatul B.I. În ce privește depozițiile martorilor S.M. și V.G., invocate de recurent în apărare, Înalta Curte apreciază că acestea, în mod justificat, nu au fost valorificate de prima instanță în plan probator, împrejurările relevate de primul martor menționat fiind ulterioare momentului comiterii agresiunii și neavând relevanță sub aspectul stabilirii vinovăției/nevinovăției acuzatului, iar declarațiile celui de-al doilea martor referitoare la ora părăsirii de către inculpat a sediului Poliției în dimineața zilei de 21 decembrie 2011 fiind contrazise de restul materialului probator administrat în cauză, astfel cum a fost analizat în dezvoltările anterioare.

Referitor la mențiunile înscrise, inițial, de martorul M.R. în registrul de intrare-ieșire a persoanelor în/din sediul Poliției Miercurea Nirajului, modificate, ulterior, de același martor, Înalta Curte apreciază că, în mod întemeiat, au fost evaluate de prima instanță prin coroborare cu declarațiile date de respectivul martor, care a arătat cu privire la acestea că nu au fost efectuate în momentul sosirii părții vătămate în incinta unității, ci după terminarea incidentului, fapt ce l-a determinat să înscrie o altă oră a intrării, pe care, ulterior, a modificat-o. De altfel, ora la care, în realitate, victima a intrat în sediul Poliției, respectiv ora aproximativă 8:30, este confirmată atât de aceasta, cât și de martorul ocular, astfel încât mențiunile nereale făcute inițial în registrul de intrări-ieșiri nu pot fi reținute ca relevante sub aspectul stabilirii nevinovăției inculpatului, așa cum s-a solicitat în cuprinsul motivelor de recurs.

Rezultă, așadar, cu certitudine, din toate probele anterior expuse, ce au fost în mod judicios analizate și interpretate de judecătorul fondului, că inculpatul B.I. este cel care, la data de 21 decembrie 2011, a exercitat actele de agresiune asupra victimei S.A. în scopul de a obține de la aceasta o declarație de recunoaștere a infracțiunii de furt în legătură cu care era cercetată, fapte penale corect încadrate în drept de Curtea de apel în dispozițiile art. 266 alin. (2) C. pen.

Este adevărat că, în procesul deliberativ, evaluând materialul probator administrat în cauză în ambele etape procesuale, instanța de fond a valorificat anumite probe și a înlăturat motivat alte asemenea dovezi, însă, contrar susținerilor apărării, Înalta Curte apreciază că această împrejurare nu aduce atingere dreptului inculpatului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, libera apreciere a probelor fiind un principiu reglementat de Codul de procedură penală care, în art. 63 alin. (2), stabilește că probele nu au valoare dinainte stabilită și că aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Or, respectând întocmai acest principiu, prima instanță a reținut ca temei al hotărârii de condamnare doar acele mijloace de probă care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente la dosar, înlăturând, în tot sau în parte, anumite declarații care, raportate la materialul probator administrat în cauză, au fost apreciate că nu exprimă adevărul. Oricum, modul de apreciere a probelor de către Curtea de apel a fost supus cenzurii instanței de recurs care, pentru considerentele anterior expuse, a constatat corectitudinea acestuia, considerând că materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești a fost evaluat și interpretat corespunzător de prima instanță.

Nici faptul că judecătorul fondului a respins, motivat, una din probele solicitate de inculpat, respectiv efectuarea unei confruntări între martorii K.S. și M.R. (încheierea de ședință din 17 decembrie 2012), nu poate conduce la concluzia nerespectării garanțiilor conferite de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, aprecierea concludentei și utilității probelor fiind atributul exclusiv al instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 67 alin. (3) C. proc. pen.

De altfel, soluția primei instanțe este temeinică, având în vedere materialul probator deja administrat până la acel moment procesual, precum și faptul că valorificarea sau, după caz, înlăturarea unora din declarațiile date de cei doi martori reprezintă o chestiune de apreciere a probelor, ce trebuie realizată prin raportare la întregul ansamblu probator al cauzei, efectuarea unei confruntări, în respectivul stadiu procesual, nefiind de natură să releve împrejurări noi și să furnizeze elemente suplimentare cu privire la situația de fapt.

Oricum, privind în ansamblu său procedura judiciară desfășurată împotriva inculpatului, Înalta Curte constată că aceasta s-a derulat cu respectarea dreptului la un proces echitabil, toate probele, atât cele în acuzare, cât și cele în apărare, fiind puse în discuția contradictorie a procurorului și a părților, admise sau, după caz, respinse motivat de către instanță și administrate în ședință publică, dându-se posibilitatea recurentului de a adresa întrebări martorilor acuzării și de a obține audierea martorilor apărării în condiții similare celor acordate acuzării.

în acest sens, trebuie menționat că, la termenul de judecată din data de 8 octombrie 2012, apărătorul ales al inculpatului a precizat în mod expres că solicită, în probațiune, doar audierea martorilor indicați de procuror în dispozitivul rechizitoriului, că, în ședința publică din 26 noiembrie 2012, instanța a încuviințat, la cererea acestuia, audierea, în calitate de martor, a numitului T.I., ce a fost ulterior ascultat, precum și faptul că, la solicitarea reprezentantului Parchetului, în cauză a fost întocmit, pentru circumstanțierea persoanei inculpatului, un referat de evaluare psiho-socială de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș.

De asemenea, inculpatului i s-a dat posibilitatea de a-și asigura asistența juridică în mod ales (încheierea de ședință din 24 septembrie 2012), iar toată cercetarea judecătorescă s-a desfășurat în prezența apărătorului său, care a formulat cereri și a pus concluzii cu privire la toate chestiunile invocate de procuror sau ridicate, din oficiu, de instanță. Având în vedere toate aceste considerente, precum și faptul că probele administrate în cauză demonstrează cu certitudine nu doar existența faptei ce formează obiectul acuzației penale, dar și săvârșirea ei cu vinovăție de către inculpatul B.I., Înalta Curte apreciază soluția de condamnare dispusă de prima instanță ca fiind legală și temeinică, neexistând motive de achitare a recurentului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., așa cum a solicitat acesta în cuprinsul motivelor de recurs. Și în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei stabilite de instanța de fond, Înalta Curte constată că s-a făcut o corectă proporționalizare a acesteia, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., ținându-se seama la alegerea tratamentului sancționator atât de gravitatatea faptei comise, dedusă din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările în care a fost săvârșită și urmările produse, cât și de persoana recurentului și atitudinea lui pe întreg parcursul procesului penal, acesta încercând în permanență să denatureze adevărul și să inducă în eroare organele judiciare, inclusiv prin influențarea martorului M.R.

cu privire la împrejurările esențiale ale cauzei. Ca urmare Înalta Curte apreciază pedeapsa, aplicată ca fiind proporțională cu gravitatea faptelor comise de inculpat și datele ce caracterizează persoana acestuia, fiind aptă să asigure realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen. De asemenea se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen., obligându-l pe inculpat plata unor despăgubiri în cuantum de 5.039 RON în favoarea părții civile S.A., sumă considerată necesară, dar, totodată, îndestulătoare pentru acoperirea prejudiciului material și moral suferit de victimă ca urmare a faptelor comise de recurent și de natură să înlăture posibilitatea îmbogățirii fără justă cauză a acesteia.

În consecință, apreciind, pentru toate motivele anterior expuse, că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar criticile formulate de inculpatul B.I. sunt neîntemeiate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de acesta. Față de faptul că recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., instanța îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva sentinței penale nr. 7 din 5 februarie 2013 a Curții de Apel Tărgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2013.